Blogul lui Marius Mioc

despre revoluţia din 1989 şi ceea ce a urmat după ea

Împuşcături în Complexul Studenţesc august 4, 2010


O nouă mărturie din cartea mea „Revoluţia din Timişoara aşa cum a fost”. Este vorba de un fragment din scrisoarea pe care mi-a trimis-o în 8 martie 1991 Silvia Muntean, soţia eroului-martir Nicolae Ovidiu Muntean, care a fost ars la crematoriu. În decembrie 1989 Nicolae Ovidiu Muntean era student seralist la Facultatea de Construcţii.

Intervenţiile mele ulterioare sînt inserate în text cu litere cursive, între paranteze drepte.

În timpul desfăşurării evenimentelor din Timişoara eu eram încă studentă, dar mă găseam acasă (la Orăştie), deoarece cu trei săptămîni înainte o născusem pe fiica noastră Maria-Alexandra. Ultima dată, l-am văzut pe Ovidiu cu o săptămînă înainte de declanşarea evenimentelor, respectiv în duminica de 10 dec. 1989. De aceea tot ce o să vă relatez, este ce am aflat ulterior de la colegii aflaţi în Timişoara şi care au fost în contact cu Ovidiu în dimineaţa de 17 decembrie.

O să încep prin a vă spune că nu locuiam practic în Complexul Studenţesc, ci foarte aproape, respectiv într-o garsonieră TCMT [Trustul de Construcţii Montaj Timişoara] aflată în apropierea cinematografului „Constructorul” [pe strada Daliei; cinematograful s-a desfiinţat între timp, acum acolo e un club]. Ovidiu, şi eu de altfel cînd eram în Timişoara, mergeam foarte des în Complex, pentru că majoritatea colegilor noştri locuiau aici. Trebuie să vă precizez deasemenea că Ovidiu era student la Facultatea de Construcţii anul 3 seral la secţia C.C.I.A., iar eu eram studentă la Facultatea de Mecanică anul 5 zi MF [Mecanică Fină]. Din cîte mi-am dat seama după ce m-am interesat la colegii mei, Ovidiu de la ora 14 a plecat de acasă în Complex la colegi ca să discute împreună şi să vadă cum decurg evenimentele, deoarece sîmbătă seara cînd coloana de manifestanţi fusese în Complex, el se găsea la nişte colegi. În acea după-amiază el a fost pe la mai mulţi colegi prin căminul 9, prin căminul 4, 22 respectiv 7. Pe seară atmosfera în cămine devenise destul de tensionată, mulţi studenţi stăteau pe alee discutînd evenimentele şi încercînd să ia o iniţiativă în contextul desfăşurării evenimentelor din oraş, dar ţinîndu-se cont şi de faptul că Complexul era plin de cadre didactice şi de securişti care supravegheau îndeaproape orice mişcare a studenţilor. S-a ajuns chiar la situaţia de a fi închise unele cămine în momentul trecerii coloanelor de demonstranţi. În acele momente Ovidiu împreuna cu un alt coleg de-al meu se găsea în căminul 4 şi au reuşit să iasă convingîndu-i pe cei de la poartă că trebuie să dea neapărat un telefon acasă. În jurul orei 21,30-22, după ce coborîse din căminul 7 împreună cu mai mulţi colegi, s-au oprit pe alee între căminul 7 şi căminul 22. Pe alee se găseau în jur de 40-50 persoane, mai mult sau mai puţin grupaţi.

În acele momente, dinspre podul Michelangelo a apărut un TAB în spatele căruia venea un pluton de soldaţi; se pare că de la securitate deoarece colegii au remarcat ceva centuri albe. Oricum ceva foarte sigur nu pot spune deoarece nu am fost de faţă. Pe geamuri la căminul 7 se găseau mai mulţi studenţi care împreună cu cei de jos au huiduit soldaţii. Se pare că s-a aruncat de pe geamurile căminului 7 cu o sticlă după TAB. Oricum totul s-a produs foarte rapid. Soldaţii s-au desfăşurat şi au deschis focul fără un avertisment dat în prealabil. Se pare totuşi că destul de mulţi au tras în sus, dar cert este că o parte au tras în plin deoarece s-au găsit gloanţe la parterul căminului 7, urme de gloanţe prin sticlă de la uşile căminului şi au rezultat deasemenea 3 victime între studenţii aflaţi pe alee. Focul a fost ţinut timp de cîteva minute, interval în care cei aflaţi pe alee s-au aruncat la pămînt. După încetarea focului, în timp ce soldaţii şi-au urmat drumul spre cartierul Giroc cei de pe alee s-au ridicat şi atunci s-a văzut că 3 au rămas pe jos. Au fost ridicaţi şi duşi pe băncile de la căminul 22.

Ovidiu era împuşcat în piept şi era în stare de inconştienţă. Un altul pe nume Florian Tiberiu, student la Facultatea de Mecanică Agricolă, era împuşcat în gît, iar al treilea, student la Facultatea de Electrotehnică, era împuşcat în braţ (se pare că a avut 3 gloanţe). Foarte repede au coborît din căminul 4 doi studenţi arabi, de fapt medici la specializare, care au vrut să acorde primul ajutor. Văzînd că sînt cazuri destul de grave, unul dintre ei avînd maşină a hotărît să-i ducă la spitalul judeţean. A fost ajutat de cei aflaţi pe alee şi după ce cei trei răniţi au fost puşi în maşină acesta a plecat spre spitalul judeţean.

Cu studentul arab care i-a dus la spital am vorbit în luna aprilie, după ce acesta s-a întors în ţară, şi el mi-a precizat mai multe amănunte. Pe Ovidiu l-a recunoscut din poză, mi-a spus că el a fost pus pe bancheta din spate culcat, cu capul pe picioarele celui rănit în mînă. Cel aflat în faţă lîngă şofer [Florian Antoniu Tiberiu] a murit destul de repede şi la primul viraj a căzut peste şofer. Ovidiu a spus prin dreptul stadionului că nu mai are aer după care n-a mai vorbit nimic. Studentul arab i-a dus la urgenţă unde i s-a spus că Ovidiu şi cel împuşcat în gît sînt morţi şi nu se mai poate face nimic pentru ei. El le-a precizat celor de la urgenţă că nu-i cunoaşte şi să le caute actele eventual. Ovidiu a avut la el carnetul de student (acest lucru reiese şi din faptul că a fost înregistrat la „Medicina Legală” cu numele complet deşi era considerat neidentificat – neavînd buletinul). A doua zi colegii mei au încercat să-l caute la spital, ei neştiind că murise, dar după cum se ştie nu s-au putut apropia de uşa spitalului, acesta fiind înconjurat de soldaţi şi civili înarmaţi.

După ce am aflat, noi am fost de mai multe ori la Timişoara, pînă cînd în sfîrşit am intrat la spitalul judeţean şi apoi la morga acestuia. Nu l-am găsit niciunde iar după ce ni s-a spus că dosarele morgii cu decedaţii din data de 17 au fost furate şi că o parte din cei aflaţi în morgă au dispărut, am fost îndreptaţi spre Medicina Legală unde într-adevăr el figura ca decedat în data de 17 decembrie. În fişa medico-legală figura o descriere sumară şi indicaţii asupra plăgii, fără autopsiere. Mai tîrziu după ce s-a văzut că corpurile nu vor fi găsite ne-a fost eliberat certificatul de deces în data de 16 ianuarie 1990.

Mai citeşte: Misterul celor 40 de cadavre

 

One Response to “Împuşcături în Complexul Studenţesc”

  1. Tivadar Ion-Vasile Says:

    Cu Florian Antoniu-Tiberiu, Tibi, asa cum ii spuneam l a scoala, am fost colegi in clasele I-VIII la Scoala generala nr. 9, astazi Scoala George Cosbuc, Sighetu-Marmatiei. A fost un coleg extraordinar, fosrte serios si silitor. Ce mi-a ramas de la el? Cateva fotografii, alb-negru, pe care le-am facut, cred prin clasa a VIII-a, intr-o excursie pe Dealul Solovan ( 1987 sau 1988). Apoi, imi amintesc bucuria intrarii la liceu, el intrand la Liceul Dragos Voda, astazi Colegiul Dragos Voda. Stiu ca a intrat la facultate la Timisoara, caci ne intalnisem cu cateva luni inainte. Era asa cum il stiam, modest, dar serios. Si acum imi rezoneaza in minte timbrul vocii sale, foarte cald si calm. Desi au trecut 25 de ani de-atunci, ma va urmari toata viata dispritia lui. Imi trec prin fata ochilor chipurile parintilor si surorii lui. Tatal lui, invatator, care venea uneori la scoala noastra, era la fel de sobru precum Tiberiu. In schimb imi ramane in minte chipul descompus de durere al mamei lui. Un chip fara voce, distorsionat de suferinta, fara emotie. O crispare sculptata pe fata palida, in care lumina ochilor s-a retras in orbite. O vad singura pe strazile Sighetului, bantuind printre oameni, fara sa-i cunoasca,fara sa le simta prezenta. Il cauta pe Tibi, pe care-l va cauta toata viata ei, aici, dar si dincolo, caci dincolo de durerea de a-i fi fost furat copilul, era neputinta de a-i atinge trupul mort, caci Tibi era cenusa deja. Decembrie este si aniversare si comemorare pentru Tibi. Nascut in 26 decembrie 1969. Mort in 17 decembrie 1989. Nu stiu daca exista o alta lume intr-o alta parte de univers, si nu stiu daca cei care pleaca ne mangaie cu privirea dintr-o alta galaxie, dar as vrea ca gandul meu sa strabata universul si sa-l imbratiseze pe Tibi, asa cum ne-am imbratisat acum 25 de ani, inainte de a ne lua la revedere, cand el se indrepta spre Timisoara, in timp ce eu plecam spre Targu-Jiu.


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.