Consiliul Superior al Magistraturii despre dosarul revoluţiei de la Sibiu

Anunţam în luna februarie (linc) că am făcut o plîngere la Consiliul Superior al Magistraturii cu privire la tărăgănarea nejustificată a unui dosar legat de revoluţia din 1989, tărăgănare prin care se poate ajunge la prescrierea faptelor penale săvîrşite.

Plîngerea mea se referea la dosarul revoluţiei de la Sibiu, în care fuseseră învinuiţi mai mulţi ofiţeri, în frunte cu colonelul Aurel Dragomir. Trimis în judecată în 1999, dosarul respectiv a fost restituit la Parchet pentru refacerea urmăririi penale, pe motiv că la începerea urmăririi penale nu au fost respectate prevederile art. 226 alin. 3 Cod procedură penală, în vigoare la data săvîrşirii faptelor, respectiv a lipsit avizul comandantului militar. Comandantul militar al colonelului Dragomir în decembrie 1989 era Victor Atanasie Stănculescu, la acea vreme el însuşi inculpat într-un proces al revoluţiei din 1989 (la care a fost apoi găsit vinovat şi condamnat la 15 ani închisoare). În plîngere arătam că între timp articolul respectiv din codul de procedură penală a fost anulat, deci nu mai era nici un motiv ca dosarul să nu se reîntoarcă la instanţă. Plîngerea era îndreptată faţă de 4 procurori de la Secţia Parchetelor Militare din Parchetul de pe lîngă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, despre care aveam informaţii că s-au ocupat de dosarul revoluţiei de la Sibiu.

Prin adresa nr. 200/IJ/60/SIP/2010 din 23 iulie 2010 Consiliul Superior al Magistraturii – Inspecţia Judiciară – Serviciul de inspecţie judiciară pentru procurori, cu o semnătură indescifrabilă, mă anunţă că „urmare efectuării verificărilor prealabile, apreciem că nu se conturează indiciile săvîrşirii vreunei abateri disciplinare, dintre cele prevăzute de art. 99 din legea 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor”.

Referitor la parcursul dosarului revoluţiei de la Sibiu, aflu din răspunsul Consiliului Superior al Magistraturii:

– Trimis în judecată în 1999. Inculpaţi: col. Aurel Dragomir (instigare prin participaţie improprie la omor deosebit de grav, distrugere, omor, neglijenţă în serviciu cu urmări deosebit de grave şi tratamente neomenoase), colonel Gheorghe Moise (omor deosebit de grav), căpitan Francisc Tobă (tentativă de omor deosebit de grav şi complicitate la tratamente neomenoase) şi civil Nicolae Coşconea (tentativă de omor). Restituit la parchet în 27 februarie 2004, pe motivul lipsei avizului prevăzut de lege (decizia penală nr. 1168 a ÎCCJ).

– În 28 septembrie 2004, Parchetul de pe lîngă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Secţia Parchetelor Militare dispune declinarea competenţei în favoarea Parchetului Militar de pe lîngă Curtea Militară de Apel Bucureşti.

– În 13 decembrie 2004, Parchetul de pe lîngă Curtea Militară de Apel Bucureşti dispune declinarea competenţei în favoarea Parchetului de pe lîngă Tribunalul Militar Teritorial Bucureşti. Totodată schimbă încadrarea juridică a faptelor inculpatului colonel Dragomir Aurel din tratamente neomenoase în lipsire de libertate şi participaţie improprie la tentativă de omor deosebit de grav, iar în cazul inculpatului cpt. Tobă Francisc din complicitate la tratamente neomenoase în lipsire de libertate, restul infracţiunilor rămînînd cu aceeaşi încadrare juridică.

– În 27 aprilie 2005 se dă o nouă rezoluţie de începere a urmăririi penale faţă de colonel Gheorghe Moise, pentru omor deosebit de grav (adică pentru aceeaşi infracţiuni care îi fusese reţinută iniţial; observ însă că pentru Aurel Dragomir şi Francisc Tobă nu s-a emis o nouă rezoluţie).

– În 18 octombrie 2007, „în temeiul art. 209 alin. 4 indice 1 cod procedură penală, Secţia Parchetelor Militare din cadrul Parchetului de pe lîngă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a preluat cauza de la parchetul ierarhic inferior” (adică şi-a infirmat rezoluţia de declinare a competenţei din 28 septembrie 2004).

– În 19 decembrie 2007 se dă neînceperea urmăririi penale pentru civilul Nicolae Coşconea.

– În 29 mai 2008 s-a solicitat, la cererea învinuitului Aurel Dragomir, jurnalul acţiunilor de luptă al UM 01512 Sibiu, material care a fost primit în 11 iulie 2008.

– în iulie 2009, constatîndu-se că în dosarul 97/P/1990 care fusese lucrat de generalul Dan Voinea existau acte despre evenimentele de la Sibiu, s-a dispus conexarea acelor acte la dosar.

– În 10 septembrie 2009 s-au conexat la dosar alte 22 dosare ale Parchetului Militar Braşov.

– În 22 octombrie 2009 s-au mai conexat la dosar alte 5 dosare de la Procuratura Militară Braşov şi 4 dosare de la Parchetul de pe lîngă Tribunalul Militar Teritorial Bucureşti.

– În 23 noiembrie 2009 procurorul militar şef al Secţiei Parchetelor Militare, prin ordonanţa 5134/II/7/2009 a dispus infirmarea rezoluţiei din 27 aprilie 2005 a Parchetului de pe lîngă Tribunalul Militar Teritorial Bucureşti, „prin care s-a dispus începerea urmăririi penale faţă de col. Moise Gheorghe”. Deci acesta a fost scos de sub urmărire penală.

– În 13 ianuarie 2010 procurorul general (adică Laura Codruţa Kovesi) a dispus infirmarea rezoluţiei de începere a urmăririi penale faţă de căpitan Francisc Tobă. Deci şi acesta a fost scos de sub urmărire. „În motivarea ordonanţei, s-a reţinut că începerea urmăririi penale la data de 28 octombrie 1998, faţă de cpt. Tobă Francisc s-a dispus cu încălcarea condiţiilor de fond şi de formă prevăzute de lege, precum şi cu nerespectarea dreptului de apărare al persoanei acuzate”.

Respingerea cererii mele de sancţionare disciplinară a procurorilor vinovaţi de tărăgănarea dosarului este justificată la pagina 10 a răspunsului primit pe faptul că abia din noiembrie 2008 doi dintre procurorii reclamaţi de mine (Adrian Nicolau şi Marian Tudor) au desfăşurat activitate de urmărire penală în acest dosar, care este foarte complex (195 volume, 79 morţi, 129 răniţi, 391 persoane lipsite de libertate şi 50 imobile distruse sau avariate), iar Tiberiu Mihail Niţu a avut doar atribuţii generale administrative (în calitate de prim adjunct al procurorului general), nefiind implicat direct în dosar. Remarc contrazicerea dintre cele scrise de Consiliul Superior al Magistraturii la pagina 10, unde se spune că procurorul Adrian Nicolau a început efectiv activitatea de urmărire penală din dosar abia în noiembrie 2008, şi cele scrise la pagina 5, unde se spune că dosarul a fost repartizat lui Adrian Nicolau în 20 noiembrie 2007.

Se mai face observaţia că eu nu am calitate procesuală în dosar, „lipsind astfel interesul legitim ce ar putea justifica demersul dumneavoastră”. Interesul legitim eu îl interpretez altfel decît domnii de la Consiliul Superior al Magistraturii, adică eu cred că orice cetăţean român are interesul legitim să ştie că infracţiuni foarte grave, precum omorurile din decembrie 1989, sînt pedepsite, nu doar rudele celor ucişi. Altfel, am putea ajunge la concluzia că omorîrea unei persoane singure, fără familie, ar fi un lucru care nici nu mai trebuie cercetat, fiindcă nu există „părţi vătămate”.

Nu este stabilit în răspunsul Consiliului Superior al Magistraturii cît de corectă a fost plimbarea dosarului între diferite parchete între 2004 şi 2007 (de la Parchetul de pe lîngă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie la Parchetul Curţii Militare de Apel Bucureşti, apoi la Parchetul Tribunalului Militar Teritorial Bucureşti pentru ca în final dosarul să se întoarcă la Parchetul de pe lîngă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie).

Mai jos prezint facsimilul documentului primit de la Consiliul Superior al Magistraturii:






Mai citeşte: Experienţa mea personală cu judecătoarea Lidia Bărbulescu

7 gânduri despre „Consiliul Superior al Magistraturii despre dosarul revoluţiei de la Sibiu

  1. Copie la indigo cu toate raspunsurile transmise de CSM. Acelasi stil, aceeasi preluare a solutionarilor (indiferent cat de aberante), zero opinie personala a inspectorului care s-a ocupat cu solutionarea sesizarii, zero logica, zero competenta, zero asumare, toti magistratii sunt nevinovati, numai petionarii au vina, ei exagereaza, ei sunt frustrati si nu se pricep la drept! Va rog sa observati si eventuala „raspundere” a inspectorului care v-a formulat si explediat materialul copiat din dosarele la care faceati referire: NICI N-A BINEVOIT SA-SI TREACA NUMELE IN CLAR, DESCIFRABIL PE DOCUMENT!!! ASA SE POARTA LA CSM. SUNTEM NISTE VITE CARORA ORICINE LE POATE SCRIE ORICE, ORICUM DEOARECE NIMENI NU RASPUNDE NICIODATA. CSM-UL E O ALTA MAFIE CARE APARA CU INDARJIRE CORUPTIA METASTAZATA A SISTEMULUI JURIDIC SI JUDICIAR.

  2. „lipsind astfel interesul legitim ce ar putea justifica demersul dumneavoastră”.
    Am ajuns la concluzia ca ei nu inteleg partea aia cu interesul legitim al oricarui cetatean. Si nu e vina lor. Si n-o sa-i schimbam noi. Si nici macar nu sunt mafioti.

  3. „ROMANIA

    MINISTERUL PUBLIC
    PARCHETUL DE PE LANGA
    INALTA CURTE DE CASATIE SI JUSTITIE
    SECTIA PARCHETELOR MILITARE
    Nr. 200/P/2007

    REZOLUTIE
    01.03.2010

    Procuror militar, lt. col. magistrat Nicolau Adrian – sef Serviciu urmarire penala si judiciar si procuror militar mr. magistrat Tudor Marian, ambii din cadrul Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie – Sectia Parchetelor Militare
    Examinand materialul de urmarire penala efectuat in dosarul cu nr. de mai sus privind evenimentele din decembrie 1989 din mun. Sibiu, dosar in care sunt cercetati:
    – inv. col.(r) Dragomir Aurel, fost comandant al UM 01512 Sibiu si al Garnizoanei Sibiu, cercetat pentru:
    – participatie improprie la infractiunea de omor deosebit de grav prev. de art. 31 alin. 2 C.pen. rap. la art. 174 C.pen. comb. cu art. 176 lit. b C.pen
    – lipsire de libertate in mod ilegal prev. de art. 189 alin. 2 C.pen si participatie improprie la infractiunea de omor deosebit de grav, in forma tentativei, prev. de art. 31 rap. la art. 20 – art. 174 comb. cu art. 176 lit. b C.pen
    – omor prev. de art. 174 C.pen
    – distrugere calificata prev. de art. 217 alin. 4 C.pen. rap. la art. 218 alin. 1 teza 1 C.pen;
    – neglijenta in serviciu prev. de art. 249 alin. 2 C.pen
    si
    – cpt. (rez) Toba Francisc, fost ofiter la UM 01598 Marsa, cercetat pentru savarsirea infractiunilor de lipsire de libertate in mod ilegal prev. de art. 189 al. 2 Cod penal si tentativa la infractiunea de omor deosebit de grav prev. de art. 20 rap. la art. 174 comb. cu art. 176 lit. b Cod penal

    CONSTATAM URMATOARELE
    […]

    DISPUNEM:

    1. Scoaterea de sub urmarire penala a inv. col.(r) Dragomir Aurel pentru urmatoarele infractiuni:
    – participatie improprie la infractiunea de omor deosebit de grav prev. de art. 31 alin. 2 C.pen. cu ref. la art. 174 C.pen. rap. la art. 176 lit. b C.pen,
    – omor prev. de art. 174 C.pen,
    – distrugere calificata prev. de art. 217 alin. 4 rap. la art. 218 alin. 1 teza 1 C.pen,
    – neglijenta in serviciu prev. de art. 249 alin. 2 C.pen
    – participatie improprie la infractiunea de omor deosebit de grav, in forma tentativei, prev. de art. 31 alin. 2 C.pen cu ref. la art. 20 rap. la art. 174 comb. cu art. 176 lit. b C.pen.

    2. Incetarea urmaririi penale fata de inv. col.(r) Dragomir Aurel sub aspectul infractiunii de lipsire de libertate in mod ilegal prev. de art. 189 alin. 2 C.pen, deoarece s-a implinit termenul de prescriptie a raspunderii penale,

    3. Neinceperea urmaririi penale fata de cpt.(r) Toba Francisc sub aspectul infractiunilor prev. de art. 189 alin. 2 C.pen si art. 20 rap. la art. 174 comb. cu art. 176 lit. b C.pen, deoarece s-a implinit termenul de prescriptie a raspunderii penale.
    […]”

    • Interesantă rezoluţia pe care o reproduceţi, care a fost emisă după întocmirea plîngerii mele către CSM dar înainte ca CSM să-mi răspundă. CSM nu pomeneşte în răspunsul său de această rezoluţie.
      Presupunînd că rezoluţia pe care o reproduceţi este autentică (eu întotdeauna îmi pun asemenea întrebări cînd nu cunosc sursa unui document), mă întreb dacă ea a fost comunicată părţilor civile din dosar, pentru a le da posibilitatea de a o contesta în justiţie.

  4. @ Marius Mioc

    Rezolutia este autentica. Ea are nu mai putin de 310 (trei sute zece) pagini (!!).
    Ca un amanunt, prin rezolutia nr. 200/P/2007 din 10.09.2009, de care vorbiti si dvs., au fost conexate dosarele (v. pag. 6 a rezolutiei sus-citate): 582/P/1990, 666/P/1990, 684/P/1990, 724/P/1990, 726/P/1990, 773/P/1990, 776/P/1990, 13/P/1991, 168/P/1990, 581/P/1990, 683/P/1990, 731/P/1990, 733/P/1990, 753/P/1990, 763/P/1990, 779/P/1990, 788/P/1990, 794/P/1990, 795/P/1990, 796/P/1990, 802/P/1990, 70/P/1992, deci 22 de dosare, la dosarul nr. 200/P/2007.
    Rezolutia se incheie cu:
    „7. Solutia se comunica”,
    fara a se preciza asadar cui se comunica.

    • Precizarea cui se comunică este importantă. Se comunică doar inculpaţilor sau şi părţilor civile sau vătămate?
      În cazul infracţiunilor la care nu s-a stabilit nevinovăţia inculpaţilor ci doar prescripţia, părţile vătămate pot folosi rezoluţia parchetului pentru a începe un proces civil în care să ceară despăgubiri, termenul de prescripţie fiind de 3 ani de la data cînd partea a cunoscut sau trebuia să cunoască atît paguba cît şi pe cel care răspunde de ea, deci, zic eu, de la data comunicării rezoluţiei parchetului. Se poate oricînd invoca că s-a aşteptat isprăvirea cercetării penale pentru a se formula pretenţii civile, pe baza principiului că penalul ţine în loc civilul.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.