Blogul lui Marius Mioc

despre revoluţia din 1989 şi ceea ce a urmat după ea

Răniţi împuşcaţi în spital în timpul revoluţiei. Cazul Remus Tăşală (video) septembrie 8, 2010


Vedeţi mai jos o înregistrare video în care vorbesc despre cazul Remus Tăşală (născut în 6 mai 1966 la Timişoara, sculer-matriţer la Dacia service), împuşcat în timpul revoluţiei în Piaţa 700. Am dat declaraţia, pare-mi-se pentru un film al Luciei Hossu Longin. Toţi martorii spun că Remus Tăşală avea doar o rană superficială la gît, ceea ce e confirmat şi de registrul de gardă de la spitalul oftalmologic, unde Tăşală a fost dus iniţial. Apoi a fost transportat la spitalul judeţean, unde a murit. Cadavrul avea o împuşcătură în frunte care nu exista iniţial, ducînd la concluzia că Remus Tăşală a mai fost împuşcat o dată, mortal, în spitalul judeţean. Am cercetat acest caz în 1991, am scris despre el în „Renaşterea Bănăţeană” din 28 martie 1991 şi apoi în cartea „Revoluţia din Timişoara aşa cum a fost” (1995, republicat şi în 1999 în „Revoluţia din Timişoara şi falsificatorii istoriei”). Am anunţat şi procuratura. Îmi amintesc de o discuţie cu un procuror despre înţelesul expresiei „extremitate cefalică”. În certificatul medico-legal de la spitalul judeţean scria că Tăşală a avut rană împuşcată în „extremitatea cefalică”, eu arătam procurorului declaraţiile că Tăşală a fost împuşcat iniţial numai la gît şi procurorul spunea „păi da, a fost împuşcat la ceafă”. A trebuit să-i explic procurorului că „extremitate cefalică” nu înseamnă ceafă, ci cap, fapt pe care şi eu îl aflasem în cursul anchetei.

Transcriere înregistrare:
00:01 Marius Mioc: Cazul Remus Tăşală l-am cercetat în 1991. Mama lui Remus Tăşală spunea că fiul ei a fost împuşcat în spitalul judeţean. Că a fost iniţial împuşcat în revoluţie, dar cu o rană mai puţin gravă şi după ce a ajuns în spitalul judeţean a fost împuşcat mortal. Am dorit să verific aceste afirmaţii ale doamnei Tăşală şi i-am contactat pe prietenii lui Remus Tăşală care fuseseră cu el în timpul revoluţiei.
00:40 Lucia Hossu Longin (?): Deci el a fost rănit în Piaţa 700.
00:42 Marius Mioc: Da, Remus Tăşală, după cum spun şi prietenii care au fost cu el, a fost rănit în Piaţa 7000. S-a tras din cordonul care era în direcţia Pieţei Libertăţii. După cum spun cei 5 prieteni (şi 5 martori) cu care am luat legătura, e vorba de Simionescu Lucian, Bernstein Iosif, Miclea Vasile, Hupfl Herbert şi Mateiovici Gheorghe, în Piaţa 700, în momentul cînd Remus a fost rănit nu avea decît o plagă uşoară, la gît. Am aicea mărturiile lor, care mi-au dat, şi-au asumat responsabilitatea şi mi-au dat în scris aceste mărturii. Simionescu Lucian, de pildă… Chiar am, pe fiecare din aceşti martori le-am cerut în mod expres să specifice cum era împuşcat Remus. Şi a spus, Simionescu Lucian spune: „Remus a fost ridicat de 2 bărbaţi”, după ce a fost împuşcat, „iar cînd ne-am apropiat şi noi am văzut că era împuşcat numai în gît”. Hupfl Herbert declară: „L-am ridicat şi l-am dus la spitalul de ochi unde am văzut că era împuşcat numai în gît, şi că trăia”. Bernstein Iosif: „Intrînd în holul spitalului l-am lăsat pe scaunele din stînga holului”. Miclea Vasile Ion, un alt martor, povesteşte despre aceeaşi situaţie şi declară şi el: „Am observat că Remus era împuşcat doar în gît”. Mateiovici Gheorghe spune: L-am văzut pe Remus de la o distanţă de 5-6 metri. Era împuşcat numai în gît”. Deasemenea, faptul că Remus Tăşală a fost împuşcat numai în gît este confirmat şi de registrul de gardă de la spitalul oftalmologic, în care este menţionat la Remus Tăşală „plagă cervicală dreaptă”. Lucrul acesta este confirmat şi de doctoriţa Budău Minola, care a dat această mărturie în scris, tot în 1991 cînd am făcut toată această cercetare. Şi ea certifică şi menţionează şi alţi martori, pe care eu nu i-am mai contactat, „personalul mediu şi auxiliar de serviciu, Micula Mihaela, Griga Elisabeta (pensionată), Tîrla Viorica, Rădulescu Florica”.
03:10 Lucia Hossu Longin (?): Care au fost de faţă cînd l-a consultat?
03:12 Marius Mioc: Declară ea că erau în momentul respectiv de faţă acolo, zice „după actele existente”. Deci, după actele spitalului. Nu, n-am mai consultat şi aceste persoane. Deci avem 5 martori dintre prietenii lui Remus Tăşală, care au fost de faţă cînd a fost împuşcat plus o doctoriţă de la spitalul oftalmologic care certifică că în momentul cînd a fost împuşcat în Piaţa 700 Remus Tăşală avea doar o rană la gît. Deasemeni, registrul de gardă de la spitalul oftalmologic certifică acest lucru. Ulterior Remus Tăşală a fost luat cu salvarea şi dus la spitalul judeţean, iar în 21 decembrie, cînd a putut fi scos de acolo, avea o plagă împuşcată, cum spune această adeverinţă medico-legală, „plagă împuşcată cranio-cerebrală”. Practic era împuşcat chiar aicea în frunte, deci ceva imposibil să nu fie de observat. Am aici şi o copie xerox după o fotografie la înmormîntare şi se vede plaga în frunte. Deci, e imposibil ca aceşti 6 martori, care-i avem, să nu putut observa această plagă în frunte. Cum îmi spunea doamna Tăşală, Remus a scăpat de a fi dus în lotul celor incineraţi la Bucureşti deoarece unul din prietenii săi, Alexandru Ciuprina, care era brancardier la spitalul judeţean, a fost, i-a ascuns cadavrul. Acest Alexandru Ciuprina a fost găsit mort în 1990, la începutul lui 1990, într-un şanţ cu apă. Nu se ştie exact cauza morţii şi e cam suspectă această moarte. Eu am dat, am dat aceste declaraţii care le-am strîns în 1991 şi la parchetul militar. Nu ştiu exact, nu cunosc ce a făcut parchetul militar cu acestea. De fapt, ce am observat e că parchetul militar nu avea aşa o atitudine activă de căutare a martorilor. Aşteptau, ei stăteau liniştiţi, cu burta la soare şi aşteptau să vină martorii la ei. Şi în felul ăsta sigur că n-au putut să strîngă foarte multe mărturii. Deci aveau foarte, o atitudine foarte pasivă în toată această acţiune de strîngere de mărturii. „N-avem dovezi, nu putem să facem proces”. Ceea ce este corect. Dar nu există, nu a existat o atitudine activă de căutare a dovezilor, de făcut cercetări. Deci eu fără să am nici un fel de împuternicire legală, fără să fiu plătit pentru asta, dacă m-a interesat, în scurt timp am strîns 6 mărturii scrise în acest caz. Nu ştiu dacă parchetul militar, după ce a fost sesizat de mine a mai strîns ceva. Şi nu ştiu exact, cred că cazul s-a îngropat.

Iată şi declaraţiile pe care le-am publicat în cartea „Revoluţia din Timişoara aşa cum a fost”:

Tăşală Vasilica (mamă, născută în 25 mai 1941 la Albina – jud. Timiş, pensionată medical):

Joi dimineaţa Remus a plecat la servici şi nu s-a mai întors pînă sîmbătă seara. M-am îngrijorat şi l-am căutat la serviciu. Aici mi s-a spus că e pe Calea Buziaşului, la Autoturisme, unde din cînd în cînd angajaţii de la Dacia Service erau trimişi să lucreze.
Sîmbătă seara cînd Remus a venit acasă l-am întrebat unde a fost şi el mi-a spus că a fost la un prieten. Auzisem din vecini ce se întîmplă în Piata Maria şi l-am întrebat: „Mami, tu ştii ce e acolo, la Maria?”. El a spus că pluteşte ceva în aer şi cît de curînd se va întîmpla ceva. I-am zis lui Remus să aibe grijă de el.
Duminică dimineaţa Remus a ieşit afară de mai multe ori. Cînd s-a întors mi-a zis ce se întîmplă în oraş. Pe la 13,30 a plecat iar cu cinci prieteni zicînd că vrea să joace un fotbal. Seara s-au întors doi prieteni ai săi, Simionescu si Hupfl, cu buletinul lui Remus, şi mi-au spus că Remus e împuşcat la gît şi că va fi operat. Am vrut să merg la spital dar vecinii m-au oprit fiindcă se trăgea în oraş. Am dat telefon fratelui meu Popa Constantin care locuieşte aproape de spital să se intereseze de Remus. După un timp fratele mi-a telefonat că nu se poate apropia de spital că e plin de oameni înarmaţi.
Luni dimineaţa am plecat cu un vecin (Pălăcean Traian) la spital, cu poza şi cu buletinul lui Remus. Am reuşit să intru în spital şi să mă întîlnesc cu brancadierul Ciuprina Alexandru, care era prieten cu Remus şi care mi-a zis că în seara trecută l-a găsit pe Remus mort, împuşcat în cap şi cu ochii larg deschişi. Am plecat spre casă pe jos. La catedrală am luat lumînări şi în Piaţa 700 flori.
Marţi şi miercuri am mers la spital dar n-am izbutit să-l văd pe Remus. Am auzit că dispăruseră cadavrele şi m-am temut că şi Remus ar putea fi printre morţii furaţi.
Joi am mers iar la spital împreună cu nişte rude şi cu un vecin. Domnul doctor Dressler ne-a dus la morgă unde l-am văzut pe Remus. N-am putut să-l luăm fiindcă nu era secretara să facă actele.
Vineri pe la prînz l-am adus acasă pe Remus. Seara a început iar să se tragă, parcă era sfîrşitul lumii.
Sîmbătă în 23, pe la ora 13, l-am înmormîntat. În timpul înmormîntării se trăgea în jurul cimitirului.
În februarie 1990 am aflat că a fost omorît brancadierul Ciuprina Alexandru, care-l ascunsese pe Remus să nu fie transportat la crematoriul din Bucureşti.

Simionescu Lucian (prieten):

În 17 decembrie 1989 între orele 16,15-16,45 eram într-un grup cu Tăşală Remus, Bernstein Iosif, Miclea Vasile, Herbert şi Mateiovici Gheorghe.
Mergeam dinspre hotel Timişoara spre Piaţa 700. Cînd am ajuns la intersecţia străzii C. Brediceanu, Tăşală Remus, care era în faţa noastră, a fost împuşcat dinspre cordonul de soldaţi îmbrăcaţi în haine M.Ap.N. care se afla între spitalul militar şi Casa Armatei.
Remus a fost ridicat de doi bărbaţi, iar cînd ne-am apropiat şi noi am văzut ca era împuşcat numai în gît.
L-am dus la spitalul oftalmologic, iar de acolo împreună cu Herbert l-am însoţit într-o salvare pînă la spitalul judeţean. Aici întrebînd de starea în care se afla Remus, un doctor mi-a spus că va trăi. Pe data de 20 sau 21 decembrie Remus a fost scos de la spital cu ajutorul brancadierului Ciuprina Alexandru, care a murit în luna februarie 1990, fiind găsit într-un şanţ cu cîţiva centimetri de apă.
După ce a fost adus de la spital Remus avea o împuşcătură şi în frunte. Sînt sigur că această împuşcătură nu exista cînd l-am dus la spital.
20 martie 1991

Din cîte cunosc, parchetul militar a propus la un moment dat deshumarea cadavrului lui Remus Tăşală, pentru a se lămuri dacă a avut acea împuşcătură în frunte, dar familia acestuia s-a opus.

 

6 Responses to “Răniţi împuşcaţi în spital în timpul revoluţiei. Cazul Remus Tăşală (video)”

  1. Care e versiunea oficiala (de pe certificatul de deces) a cauzei mortii lui Alexandru Ciuprina?

    • mariusmioc Says:

      Nu ştiu. După ce am sesizat parchetul, dîndu-le copiile tuturor declaraţiilor strînse, n-am mai investigat mai departe. Îmi amintesc că încercasem să dau şi de familia lui Alexandru Ciuprina, iar o persoană la care ajunsesem zicea că nu-mi dă date fiindcă nu poate avea decît neplăceri din asta. După aia nici eu n-am stăruit pe pista asta, mi-am zis că o să cerceteze parchetul.

  2. Pe cind caseta de la ploiesti din 22 decembrie 1989 originalul si fara comentator TRAIASCA FRONTUL DEMOCRAT ROMAN MOARTE TIRANILOR inteleg ca tv1 iti da conditionat ia cerele asa cum am spus eu fara comentator si vezi mioc vezi ca gresesti, stergind comentarile mele.pe 22 decembrie doliu national in amintirea revolutionarilor FRONTUL DEMOCRAT ROMAN. morti la datorie. pentru libertate

  3. Dan Says:

    Îmi pare foarte rău am fost coleg de clasă la liceul industrial.nr 9 Timișoara .Eu îl cunoșteam foarte bine și la revoluție am auzit ce a pățit cu părere de rău dar este foarte clar că martorul Alexandru Ciuprina a fost eliminat de fosta miliție care avea obiectiv spitalul județean este clar că toate cadrele militare au avut parte de protecție din partea magistraturii și au fost acoperiți de noi conducători ai politiei prin rotirea cadrelor și criminali sunt liberi și poate și eroi ai revoluției Mare stupoare cum este posibil că un martor ocular din timpul revoluției să nu fie interogat și pe deasupra este ucis și nici nu este cercetat . Certificat de deces ar fi spus multe dar la foarte multi le este incomod să facă cercetări atunci când știu că gen.Militaru un mare trădător și criminal al revoluției a fost erou Am fost la revoluție la Timișoara dar nici odată n-am considerat că ar trebui să am acest titlu atîta timp cît nu am fost rănit în revoluție

    • mariusmioc Says:

      Generalul Militaru n-a fost prezent în Timișoara în 17 decembrie 1989, nu cred că are vreun amestec în moartea lui Tășală. Alții au fost generalii prezenți aici.
      După revoluție, Militaru a fost în fruntea armatei pînă în februarie 1990. După februarie 1990 a devenit simplu pensionar, nu putea să mai împiedice nici o cercetare. Alții au fost cei care au împiedicat cercetările, cel puțin după februarie 1990.


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.