Blogul lui Marius Mioc

despre revoluţia din 1989 şi ceea ce a urmat după ea

Dezbateri despre căsătorie în 1894: „În luptă pentru sfîntă legea noastră nici morţi noi nu ne dăm!” Septembrie 10, 2010

Filed under: istorie,Statul Maximal — mariusmioc @ 8:01 am
Tags: , ,

Una din dezbaterile la modă acum este încercarea autorităţilor unor ţări de a redefini înţelesul cuvîntului „căsătorie”. În numele evitării „discriminării” se încearcă impunerea ca legitimă a noţiunii de căsătorie între persoane de acelaşi sex.

Dezbateri vehemente cu privire la căsătorie aveau loc pe teritoriul românesc şi în 1894, cînd guvernul maghiar anunţase proiectul de lege pentru introducerea căsătoriei civile. Pînă atunci căsătoriile fuseseră o problemă strict religioasă, se înregistrau doar la biserică, conform credinţei mirilor. Încercarea guvernului maghiar de a introduce înregistrarea de către funcţionarii statului a căsătoriilor a întîmpinat o opoziţie viguroasă a opiniei publice, inclusiv a principalului ziar al românilor ardeleni, „Tribuna”. Nu se gîndea însă nimeni atunci că, de la simpla înregistrare a căsătoriilor, prin progresul înregistrat în timp de ideologia Statului Maximal, se va ajunge la tot mai agresive încercări ale politicienilor de a redefini noţiunea de căsătorie.

Ideea ziarului „Tribuna” din 1894, că statul nu are de ce să se amestece în problema căsătoriei, este reluată recent în cercuri libertariene (linc).

Reproduc mai jos un articol din ziarul „Tribuna” din 10 mai 1894, care relatează despre o adunare de protest desfăşurată la Arad împotriva proiectului de lege de introducere a căsătoriilor civile. Explicaţiile mele le-am introdus în text între paranteze drepte.

Adunarea de protestare de la Arad

Discursul domnului dr. George Popa

Neamuri multe a făcut Dumnezeu, fel de fel, şi între acestea un popor care să fie albină între popoare?

Noi Românii am fost totdeauna albine muncitoare. Cu sudoarea noastră, din mierea noastră, am hrănit toate stăpînirile care s-au perondat [perindat], pe toţi diregătorii şi pe arendaşii stăpînilor; noi pe toţi!

Agonisirea a trecut la alţii, iar nouă nu ne-a rămas decît coşniţa şi fagurile stoarse. Stoarse, ca să prindem de lucru ear; şi noi încărcam fagurile şi umpleam coşniţa de nou, bucuroşi că trudim pentru împărat şi ţeară.

La înţelesul culturii naţionale, biserica este sfîntă coşniţa noastră, iar Sfintele Taine ale legii celei noue sînt fagurii dintr’însa, între care Sfînta Taină a căsătoriei e representată în fagurul cel mai important, adecă în fagurul cu matca.

Acum stăpînii vor să ne facă legi de acelea care ne pun pe gînduri. Şi caută să ne temem, văzînd că ne vor lovi în coşniţă şi se vor sgudui fagurii, adecă existenţa noastră este ameninţată.

Economul bun cinsteşte vita sa şi soţul seu de lucru, şi e pururea gata să-i facă pe voie şi de rond. Numai noi să nu avem cinste în lucrarea comună pentru binele patriei, noi să primim ce nu ne place, ce nu voim şi nu ne trebuie!

Ni se zice că în alte ţeri încă este căsătorie civilă. Dar răspundem că nu seamănă ţeară cu ţeară şi lege cu lege. Să ispitim cîteva şi ne vom lumina.. Începutul s-a făcut în Francia din secolul trecut. Erau acolo preoţi care se învinuiau unii pe alţii că au intrat în staulul domnului pe furiş, sau cum se zice „clerici intruşi”. Oamenii se spăriaseră. Preoţia trebuie să fie curată, că din curăţenia ei vine binecuvîntare la popor. Se temeau părinţii că pruncii vor perde moştenirea, în casul dacă s-ar dovedi că preotul care a cununat, a fost „intrus”. Neputînd împăca pe preoţi, au început diregătoriile civile să facă consemnare despre prunci, care ai cui sînt, adecă familia şi starea, spre asigurarea moştenirilor. Eată pe scurt cum s-au început consemnările sau actele de stare civilă, adecă a fost lipsă [nevoie]. Avem noi lipsă?

Germania, în precumpănire fiind luterană, n-are căsătoria între taine. Şi fiind, pînă mai ieri-alaltăieri, o ţeară poliţială (adecă stat poliţial, nu de drept), şi-a aflat socoata cu sporirea diregătorilor prin înfiinţarea oficiilor de stare civilă. Dacă erau în Germania creştini de seama noastră, ortodoxi, pravoslavnici, ar fi protestat, dar pentru luterani fuse indiferent. Seamănă treaba noastră cu a Germanilor, şi noi, care avem sfînta taină, putem fi indiferenţi?

La România [ziarul „Tribuna” apărea în Ardeal, aflat la acea vreme în Austro-Ungaria, iar România e tratată ca o ţară străină] provoacă liberalii noştri de la guvern şi gazetele lor, cînd să ne îndemne a primi căsătoria civilă. Însă în România, pe lîngă conscrierea de starea civilă, se ţine tare de caracterul de sfîntă taină a căsătoriei, încît chiar legea ţerii despre cler, în regulamentul ei pentru aplicare, la articolul 104 (eată aici am adus legea!) garantează preoţimii stolile de la cununie, adecă şi cununia.

Nu seamănă deci treaba noastră de aici, nici cu cea din România.  De altmintrelea, dacă guvernatorilor noştri le place cum este în România, ar face bine să meargă acolo, ear nouă să ne deie pace, aici în ţeara noastră, unde ne-am dedat ca vermele în hireanul seu.

Nu seamănă nici causa preoţimii noastre de aici cu cea din România. Acolo se ameliorează starea preoţilor şi din cassa statului, dar la noi mergem îndărăt, eată am adus aici legea, articolul XX din 1848 care ne spune că deopotrivă se vor ajutora din visteria statului, ai noştri încă, preoţi şi învăţători, biserici şi şcoale. Cine îndrăsneşte astăzi să spună, la dietă [parlament] sau la guvern, ce obligamente au din 1848? S-au schimbat liberalii; nu mai sînt oameni de vorbă, nu mai sînt valide legile în favorul nostru!

Caută să ne lipsească şi de puţinul ce ni-a mai rămas. Astăzi preotul se lipseşte de stole, desdăunare, şi astfel fiind mîne clerul mai sărac, poimîne va pierde naturalmente şi din cultură, pînă să cadă poporul în …

Este căsătoria civilă un act de patriotism, pentru întărirea  şi unificarea societăţii civile şi a statului, – aşa ne spun nişte gazetari străini. Neamul românesc, care în vieaţa sa nu a născut un trădător de patrie, să înveţe patriotism acuma de la cei ce au chemat de atîtea ori în ţeară pe Turci şi pe Muscali [ruşi]? Dacă te frige o zamă grasă, mai suferi, dar te prinde ciuda la moare de curechiu [zeamă de varză]? Societatea noastră este destul de întărită dela Christos şi dela apostoli şi cu învăţăturile acestora s-a susţinut şi statul acum o miie de ani, dar liberalii nu ne pot garanta, că cu experimentările lor se va susţine altă miie de ani. Multe lipse [nevoi] avem noi, să facă guvernul legi mireneşti de seama lipselor noastre, dar nu pentru simbolul credinţei sînt trimişi deputaţii la dietă, nici pentru modificarea molitfelnicului. Poporul are steaua sa ca corăbierul pe mare, şi pleacă după steaua proprie. Este preoţimea steaua poporului românesc, şi preotul „domnule părinte”; fermentarea şi unificarea patriotică a societăţii, orice progrese ar face, nu credem că va ajunge la cinstea sau la titlul: „părinte solgăbirău!”

La împăratul [e vorba de împăratul austriac, Ardealul aparţinînd atunci Austro-Ungariei] şi ţeară dăm vieaţa noastră. Sîntem credincioşi pînă la moarte. Numai morţi ne dăm. Însă religiunea are să ne ducă mai departe, adecă din pămîntul sfinţit al cimitirului pînă la spăşenia sufletului. Aşadară, fraţilor, în lupta pentru sfîntă legea noastră nici morţi noi nu ne dăm!

Mai citeşte, din ziarul „Tribuna” din 1894:
Procesul memorandului (1). Erau adunaţi după cele mai minimale socoţi cel puţin 30000 de persoane
Procesul memorandului (2). Toată suflarea românească este în giurul comitetului naţional, cel numit „ultraist”
Procesul memorandului (3). Jurat: A luat parte acuzatul la deputaţiunea din Viena? Acuzat: Cu durere trebuie să vă mărturisesc că n-am luat parte
Procesul memorandului (4). Faţă de agitaţia poporului român autorităţile administrative sînt prea pacienţi sau neputincioşi
Procesul memorandului (5). Verdictul

 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s