Schmoukiz: Revoluţia română şi duşmanii ei

Pe blogul lui Schmoukiz (linc) am găsit nişte păreri interesante despre revoluţia română, pe care le semnalez aici. Este vorba de un serial cu titlul „Revoluţia română şi duşmanii ei”, din care autorul a publicat 3 articole, este anunţat „va urma” şi la ultimul dar din 3 august nu s-a publicat nici un articol nou. Iată cîteva idei ale domnului Schmoukiz:

Cine l-a ascultat pe Nicolae Ceauşescu vorbind în 21 şi 25 decembrie 1989 ştie deja versiunea deshumatului despre Revoluţie.
Cine l-a ascultat pe Ion Iliescu vorbind oricînd în ultimii 20 de ani stie deja versiunea foştilor comunişti despre Revoluţie.
Cine a urmărit serialul recent de la televiziunea favorită a lui Traian Băsescu ştie deja versiunea Securităţii şi a Armatei despre Revoluţie.
Sigur, am schematizat puţin lucrurile. Ultimele două versiuni, cu forme întrepătrunse, au fost masiv popularizate de toate trusturile de presă, indiferent de orientarea de moment. Iar în cazul în care aţi ratat-o pe prima (de departe, cea mai îmbrăţişata la nivel popular azi), cred că puteţi apela şi la colecţia revistei România Mare.
Se înţelege de la sine că pe acest blog nu am de oferit mai mult decît punctul meu de vedere. Dar simt nevoia unui apel, înainte de orice discuţie:
Nu mai dispreţuiţi Revoluţia Română!
Acesta nu e un apel către lichele. Lor li s-a adresat în decembrie ’89 Gabriel Liiceanu, fără prea mare succes.

De la cei care au reprezentat sistemul pînă în ’89 ştiu foarte bine că nu e nimic de aşteptat. Mă adresez celor care, fără să fi fost de partea opresiunii în decembrie 1989, vorbesc cu dispreţ de Revoluţia Română. Celor care spun “loviluţie”, “lovitură de palat”, lovitură de stat sau fad şi birocratic: “evenimentele din decembrie 1989″.
Vi s-a indus ani de zile ideea că puteţi trece drept mai inteligenţi şi mai informaţi dacă sînteţi cinici. Că riscă mai puţin cel care ia, preventiv, totul în băşcălie. E posibil să o fi făcut din ciudă, din dezamăgire sau din lehamite. Dar, fără să vă daţi seama, aţi rîs alături de cei pentru care Revoluţia nu a însemnat o speranţă neîmplinită, ci o sperietură zdravană. (…)

Abandonarea Revoluţiei, ca simbol, e cea mai mare prostie colectivă la care au consimţit românii. E ca şi cum americanii s-ar ruşina de ideile lui Benjamin Franklin şi George Washington pentru că purtau peruci caraghioase şi costume care nu mai sînt la modă. Pentru orice societate e un semn de mîndrie să pună libertatea şi adevărul la temelia definirii ei, pentru că sînt valorile cele mai înalte la care are acces raţiunea omului. Din coloniile sud-americane pînă în Africa neagră, oriunde s-a vărsat măcar o picătură de sînge pentru aceste valori, în numele credinţei sau al dreptăţii, nimeni nu a avut neobrăzarea să treacă în uitare gestul, chiar l-a comemorat în forme hiperbolice.

Pentru a citi în întregime articolele domnului Schmoukiz (nu-i cunosc numele adevărat) urmaţi lincurile:
1. Revoluţia română şi duşmanii ei (subcapitole: Nu mai dispreţuiţi revoluţia română!, Ce personaje au fost şterse din poza de grup, Cea mai mare prostie, Cine s-a speriat la revoluţie)
2. Sensul spiritual al revoluţiei române (subcapitole: Într-o istorie neîntreruptă a jertfei, „Ce i-ar folosi omului…”, O renaştere spirituală, Prima societate civilă, „Vom muri şi vom fi liberi”, Un act martiric)
3. Revoluţia nu s-a televizat (subcapitole: Coerenţa ideologică a revoluţiei, Revendicările revoluţionarilor, Patriotism, nu naţionalism)

Aştept cu interes episoadele următoare.

Un gând despre „Schmoukiz: Revoluţia română şi duşmanii ei

  1. Va multumesc pentru semnalare. Intr-adevar, nu am o relatie prea buna cu timpul propriu, deci nu apuc sa scriu intr-un ritm prea sustinut.
    Mi-am dorit doar sa expun un punct de vedere care, in mod normal, ar fi fost unul banal pentru anul in care suntem. Totusi, acest unghi e complet exclus din presa. Chiar si de pe internet tanara generatie afla destul de putin despre lucruri care acum 20 de ani pareau atat de evidente incat nici nu mai erau consemnate. De aceea m-am bucurat cand am descoperit site-ul dumneavoastra anul trecut.
    Nu mi-am propus sa fie un serial cu dezvaluiri (poate doar pentru cei foarte tineri). Cred ca evenimentele esentiale sunt cunoscute ori se pot cauta in lucrari cu ambitii mai mari decat articolele mele de pe blog. Ceea ce ne lipseste in clipa de fata e mai curand o limpezire a adevarurilor deja enuntate si discernerea intre detaliile esentiale sau mai putin semnificative.
    Cu admiratie,
    Victor Grigore (schmoukiz)

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.