Blogul lui Marius Mioc

despre revoluţia din 1989 şi ceea ce a urmat după ea

Vechiul duşman al libertăţii de exprimare Ioan Ghişe revine cu idei noi septembrie 29, 2010


Senatorul liberal de Braşov Ioan Ghişe se făcuse cunoscut în trecut pentru năstruşnica iniţiativă avută, alături de PRM-istul Gheorghe Funar, a „legii ştirilor pozitive” (linc). Acea lege dorea să silească organismele de presă ca cel puţin jumătate din ştirile publicate să fie pozitive. Respinsă în Camera Deputaţilor, adoptată de Senat, declarată neconstituţională de către Curtea Constituţională şi retrimisă în parlament spre examinare, unde Ioan Ghişe se arăta hotărît să lupte în continuare pentru această idee (coiniţiatorul Gheorghe Funar şi-a pierdut între timp calitatea de parlamentar), nu ştiu care este la momentul actual soarta „legii ştirilor pozitive”.

Dar Ioan Ghişe se arată hotărît să nu lase presa nereglementată. „Hai să reglementăm”, aceasta este o idee la modă printre liberalii români.

Ultima iniţiativă a domnului Ghişe este „legea jurnalistului” (linc), care ar urma să oblige ziariştii să îşi desfăşoare activitatea în cabinete jurnalistice acreditate de un Colegiu Naţional al Jurnaliştilor şi supravegheate de un ombudsman, să fie atestaţi la fiecare 3 ani şi să fie verificaţi psihologic anual. Ziariştii ar putea fi pedepsiţi în cazul săvîrşirii unor delicte de presă („informaţii, reflecţii sau comentarii în mass-media, despre fapte care nu au implicaţii asupra societăţii şi au cauzat o daună materială sau morală unei persoane”) sau cvasi-delicte („fapt ilicit şi dăunător, însă comis fără intenţie răutăcioasă”) cu amenzi, interdicţia de a exercita profesia pe termen limitat sau excluderea din meserie. De remarcat că în ceea ce priveşte „delictul de presă”, nu apare condiţia ca informaţia, comentariul sau reflecţia prezentată să fie falsă, ci doar să cauzeze daune cuiva şi să nu aibă implicaţii asupra societăţii. Deci, un ziarist poate scrie lucruri perfect adevărate, dar dacă ceea ce a scris a deranjat pe cineva şi se consideră că nu are implicaţii asupra societăţii, poate fi pedepsit.

Atestarea obligatorie din 3 în 3 ani înseamnă nu numai o formalitate birocratică suplimentară care va costa nişte bani în plus (fie ziariştii înşişi vor trebui să plătească, fie se va plăti din bugetul statului, oricare idee mi se pare greşită) dar şi o posibilitate de introducere a cenzurii, prin putinţa refuzării atestării pentru ziariştii incomozi. Cititorii sînt singurii în drept să aprecieze calitatea scrierilor unui ziarist. Ideea unui organism birocratic care să dea sau să refuze atestate pentru această profesie (şi, mai mult, să trebuiască cerută reînnoirea aprobării unui asemenea organism la fiecare 3 ani) este o aberaţie. Ea înseamnă totodată o limitare a dreptului la exprimare a cetăţenilor care nu au absolvit facultatea de jurnalism, şi care n-ar mai putea scrie în ziare. De pildă eu n-am urmat facultatea de jurnalism, dar am publicat articole în presă. Acum scriu pe internet dar dacă în viitor vreun ziar mi-ar cere să-i scriu un articol, pentru ce să am nevoie în prealabil de un „atestat” de la nu ştiu ce comisie? E doar treaba ziarului respectiv şi a cititorilor acestuia dacă sînt interesaţi de vreun articol de-al meu. După revoluţie, au apărut foarte mulţi jurnalişti care nu au urmat cursuri formale de jurnalism (ăia cu asemenea cursuri erau în 1989 doar foştii ziarişti comunişti, în mare parte compromişi) şi mulţi dintre ei s-au dovedit valoroşi. Nu diploma dovedeşte valoarea unui om, nici în meseria de jurnalist, nici în alte meserii în care, din păcate, există legislaţie care impune tot felul de „atestate” sau „licenţe”. Pentru ce toate legile astea care cer diplome, ca să cîştige cei de la Spiru Haret mai mulţi bani? Politicienii, în loc să se ocupe de eliminarea acestor bariere birocratice, născocesc bariere noi. Este unul din rezultatele ideologiei Statului Maximal, dominantă în clasa politică românească.

„Scopul este de a apăra jurnalistul, nu de a-l îngrădi”, iniţiativa „vine în întîmpinarea nevoii de libertate de exprimare”, explică Ioan Ghişe. Adică, în situaţia actuală în care oricine poate fi ziarist libertatea de exprimare are de suferit, însă atunci cînd va fi nevoie de atestat reînnoit din 3 în 3 ani iar ziariştii vor putea fi pedepsiţi, inclusiv cu interdicţia de a-şi face meseria, nu de către o instanţă de judecată ci de un colegiu profesional (ceea ce nu va exclude posibilitatea unei pedepse suplimentare din partea unei instanţe judecătoreşti), va fi mai multă libertate. Asta îmi aminteşte de nouvorba din romanul „1984” de George Orwell (linc), în care apăreau formulări propagandistice de felul: „Războiul este pace. Libertatea este sclavie. Ignoranţa este putere”.

Amintesc că Ioan Ghişe este unul din cei care au semnat un angajament de colaborare cu securitatea (vezi facsimilul mai sus). „Mă angajez să sprijin în mod secret şi organizat organele de securitate (…) Mă angajez să informez în mod real despre orice fapte îndreptate împotriva securităţii statului indiferent de persoane sau grad de rudenie. Materialele pe care le voi furniza le voi semna Ionică”, scria domnia sa acolo. Ghişe însuşi a recunoscut că a dat note informative despre libieni şcolarizaţi în România şi cazaţi la un cămin la care dînsul era pedagog, dar a primit de la CNSAS certificat de necolaborare cu securitatea. La vremea cînd CNSAS a emis acel certificat (2002) instituţia nu intrase în posesia tuturor arhivelor SRI şi SIE, de aceea braşoveanul Dumitru Butan a cerut reanalizarea cazului Ghişe (linc).

Într-un caz similar cu a lui Ghişe, Mona Muscă a fost declarată colaborator al securităţii, deşi şi ea s-a scuzat că a furnizat informaţii strict despre cetăţeni străini. Colaborarea cu securitatea a Monei Muscă a fost confirmată şi de justiţie (linc), dar plîngerea penală pentru declaraţii false care a fost depusă împotriva ei (fiindcă declarase că nu a fost colaboratoare) a primit NUP conform art. 18 indice 1 cod procedură penală „considerînd că fapta nu prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni”.

Mai citeşte:
Adrian Năstase vrea reglementarea prin lege a discuţiilor pe internet
După Adrian Năstase şi Lia Olguţa Vasilescu, un nou fan al cenzurii: Silviu Prigoană
Proiect de lege pentru cenzurarea internetului

 

3 Responses to “Vechiul duşman al libertăţii de exprimare Ioan Ghişe revine cu idei noi”

  1. McGigi Says:

    De vina suntem noi, pentru ca triste personaje inepte de genul lui Ghise, Funar, Vadim, Antonescu, Boc, Geoana, Anastase sau Ponta ajung sa fie perceputi atat ca reprezentantii nostri, cat si ca lideri ad-hoc de opinie, morala sau conduita sociala.

  2. liberalu' nepenelist Says:

    Imi place cum suna expresia „senatorul liberal”! Astia din PNL n-au nici o treaba cu liberalismul, la fel ca si aia din PDL. Mai nou si comunistoidul Gheorghe Constantin isi spune „liberal de stinga”. Cred ca exista o actiune concertata de pevertire a acestui termen.

  3. Coca Dumitru Says:

    Una dintre cele mai mari jigodii ale clasei politice romanesti.


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.