Blogul lui Marius Mioc

despre revoluţia din 1989 şi ceea ce a urmat după ea

Andrei Pleşu: „Radu Portocală a scris că revoluţia a fost pusă la cale de mine, Măgureanu şi Iliescu. A reluat delirul istoricul Stoenescu, iar mai recent Tudor Octavian” septembrie 30, 2010


În ziarul „Evenimentul Zilei” din 29 septembrie 2010 este publicat un interviu cu Andrei Pleşu (linc), fost ministru al culturii în guvernul instalat în decembrie 1989. Iată nişte fragmente din interviu care mi se par interesante:

Despre acuzaţia de colaborare lansată de Gabriel Andreescu

Domnul Andreescu a lansat în presă acuzaţia că aş fi fost colaborator al Securităţii, ceea ce explica, din punctul lui de vedere, faptul că am fost numit în primul guvern postrevoluţionar – din care, totuşi, au făcut parte şi Mihai Şora, precum şi prietenul lui Gabriel Andreescu Adrian Severin– dar şi faptul că lucrurile merg prost la CNSAS, din care, deasemenea, făceam parte. Atunci l-am dat în judecată pentru că mi s-a părut că trebuie amendată public opinia unora că poţi spune orice despre oricine, fără nici o probă, umplând prima pagină a ziarelor.

În contradicţie cu portretizarea din documentele Securităţii, de-a lungul anilor au fost lansate mai multe acuzaţii împotriva dvs. Cea mai gravă şi cea mai directă îi aparţine domnului Gabriel Andreescu, care v-a acuzat că aţi colaborat cu Securitatea. Recent, el a câştigat la CEDO un proces împotriva celui pe care i l-aţi intentat în ţară pentru această acuzaţie, Curtea referindu-se la unele vicii de formă ale procesului din România. Cei care nu ştiu evoluţia procesului ar putea deduce că domnul Andreescu a avut dreptate. Care a fost de fapt fondul procesului?

Argumentele lui erau construite pe invocarea unei declaraţii pe care o făcusem sub anchetă despre Meditaţia Transcendentală. Fusesem, într-adevăr, la o şedinţă a MT, constatasem că este o tâmpenie, drept care nu m-am mai dus şi aproape am am uitat că fusesem. Dar după un an şi jumătate a venit securistul instituţiei unde lucram, Vasile Mălureanu, şi m-a întrebat: „Aţi fost acum un an la o şedinţă a MT?” „Da, am fost”. „Aoleu, zice, rău aţi făcut că aţi fost. Aţi semnat vreo hârtie?”. „Da, am semnat că nu voi livra altora „mantra” care mi se va da mie. Un caraghioslâc”.

Curând după asta au început marile probleme, „analize politice”, darea afară din institutul de istoria artei, scandalul. În cadrul acestor analize, una din acuzaţiile împotriva mea a fost că eu, la data la care am participat la faimoasa şedinţă, am tăinuit faptul, ca şi cum puteai tăinui prezenţa ta la o şedinţă publică a unui institut al Academiei. Am explicat, fireşte, că n-am tăinuit nimic, de vreme ce, întrebat după un an de un om al serviciilor dacă am fost acolo, am spus deschis că am fost”. „Aha – a sunat interpretarea domnului Andreescu – care va să zică, aţi raportat unuia de la Securitate că aţi fost la şedinţă, deci…”

Încet, încet, Gabriel Andreescu sau avocaţiii lui şi-au dat seama că pentru a susţine acest punct de vedere trebuie totuşi să vină cu probe mai consistente. Cum aceste probe nu existau, procesul a evoluat în altă direcţie. Domnul Andreescu a început să afirme că, de fapt, el n-a formulat o certitudine, ci doar o suspiciune şi că, eu fiind pe atunci într-un post public, trebuia să accept orice critică, orice suspiciune ca făcând parte din riscurile meseriei… Domnul Andreescu a pierdut procesul. A câştigat într-o primă instanţă, am făcut recurs şi a pierdut. Mi-a dat o sumă de bani pe care am donat-o unui grup de studenţi care au făcut cu ei prima noastră revistă de filosofie medievală.

50 de milioane de lei vechi.
Da. Credeam că lucrurile se vor opri aici însă iată că acum a câştigat la CEDO, în felul următor. Curtea a stabilit că: 1. Dumnealui nu a spus că Pleşu a fost colaborator, ci a exprimat doar o posibilitate. 2. Pedeapsa care i s-a dat a fost prea mare, adică suma era mai mare decât era cazul. 3. Faptul că eu, ca persoană publică, l-am dat în judecată este o încălcare a libertăţii de exprimare. După mine este o decizie strict formală şi, pe fond, bezmetică..

Indiferent că este justă sau nu această decizie, statul român trebuie să-i plătească acum domnului Andreescu despăgubiri de 10.000 de euro.
Păi asta e diferenţa. Când a pierdut el, a trebuit să scoată el din buzunar nişte bani. Acum, când a câştigat la CEDO, trebuie să scoată toţi românii nişte bani din buzunar ca să îi „repare” lui onoarea, oricum compromisă de gestul lui arbitrar.

Ce e şi mai scandalos însă e că în vreme ce cu mine n-a ezitat să practice, fără probe, calomnia cea mai grosolană, în cazul Marino, unde există totuşi o serie de documente – poţi să le interpretezi în fel şi chip, dar documentele există – domnul Andreescu a schimbat macazul şi măsura. În cazul Marino efortul lui este să contrazică o evidenţă, în cazul meu efortul a fost să inventeze o evidenţă.
(…)

„Dacă eu aş fi pus la cale Revoluţia, aş pretinde o statuie”

La Tescani, au spus mai multe persoane, aţi fi fost vizitat pe 23 august 1989 de Ion Iliescu şi Virgil Măgureanu. Ce s-a întâmplat de fapt?
Este o drăcovenie! Despre Măgureanu nu ştiam la data aceea nimic. Nu ştiam că există, nu ştiam cum arată, nu aveam nici o reprezentare despre Măgureanu. Chiar dacă ar fi fost acolo, nu aş fi ştiut că el e Măgureanu, pentru că nu aveam nici un reper.

Dar pe Iliescu îl ştiaţi?
Pe Iliescu îl întâlnisem de două ori înainte de 1989 pentru că absolvise acelaşi liceu pe care l-am absolvit şi eu, Spiru Haret. Liceul ăsta organiza o dată pe an, la 2 decembrie, întâlnirea absolvenţilor. Acolo l-am văzut eu pe Iliescu prima dată. Avea pe atunci un nimb de activist superior, de băiat fin.

Ţin minte că la a doua dintre aceste întâlniri Alecu Paleologu, şi el absolvent de Spiru Haret, i-a zis: „Am auzit că sunteţi prieten cu Gorbaciov”. Iar Iliescu a răspuns: „Vă rog, nu mai spuneţi asta. Vreţi să fiu găsit odată mort la marginea trotuarului?”. Eu personal nu am avut însă nici un contact cu Iliescu, iar la Tescani nu a fost niciodată.

Această informaţie a apărut din neant?
Din câte ştiu, a spus-o primul, nu ştiu pe ce bază, Radu Portocală, care în 1992 a scris în „Le point” că Revoluţia română a fost pusă la cale la Tescani de mine, Măgureanu şi Iliescu. A reluat delirul istoricul Stoenescu, iar mai recent, Tudor Octavian a spus şi el că, fiind la Tescani în vacanţă cu soţia lui, aceasta l-a văzut pe Măgureanu pe geam. Întrebarea e de unde ştia doamna cine e Măgureanu? Ştia vreun român de-atunci portretul lui Măgureanu? Dacă informaţia nu e pură halucinaţie, rămâne doar ipoteza că familia Octavian era în relaţii amicale cu domnul Măgureanu…

A fost vorba de o dezinformare a serviciilor secrete de după 1989?
Habar n-am. Dar dacă ar fi fost adevărat, dacă eu aş fi pus la cale Revoluţia cu băieţii ăştia doi aş pretinde o statuie. Chiar de o fi fost ea criptocomunistă, de bine, de rău, iată, ne înjurăm liber… Dar e o aberaţie pură. Din câte ştiu şi domnul Iliescu a dezminţit informaţia la un moment dat.

Interviul complet poate fi citit la lincul indicat.

Vezi şi:
Silviu Brucan: „Dacă un complot ar fi fost organizat, atunci noi, conducătorii Frontului, am fi fost primii care să ne lăudăm cu aceasta”
Virgil Măgureanu relatînd despre rolul său de dinainte de revoluţie în emisiunea TV „Culisele revoluţiei”

 

3 Responses to “Andrei Pleşu: „Radu Portocală a scris că revoluţia a fost pusă la cale de mine, Măgureanu şi Iliescu. A reluat delirul istoricul Stoenescu, iar mai recent Tudor Octavian””

  1. alk Says:

    Tudor Octavian spune clar: situatia a fost una speciala deoarece a fost prima oara cind li s-a cerut sa nu paraseasca camerele. La asa masuri neobisnuite, pina si atentia e mai mare. Pe Iliescu, Octavian il cunoaste iar figura lui Magureanu fusese memorata de nevasta-sa si recunoscuta la Revolutie la televizor.

    • mariusmioc Says:

      Un linc cu spusele lui Tudor Octavian ar fi folositor. Cînd a făcut dezvăluirea: imediat după decembrie 1989 sau, şocat fiind de faptul că omul necunoscut văzut la Tescani a ajuns în grupul din fruntea ţării, a ţinut tainic acest lucru timp de 20 de ani? (deşi acces la mass-media avea, în calitatea sa de scriitor)

  2. Donkeypapuas Says:

    Dar Anrdei Pleşu a fost altceva! Un membru profund devotat al PCR şi conducătorului suprem, după cum dovedesc acele două epistole pline de căinţă adresate Secretarului General al gloriosului partid.


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.