Blogul lui Marius Mioc

despre revoluţia din 1989 şi ceea ce a urmat după ea

Popa ne-a zis: „dă-l încolo ca nu-i mai trebe nimic!” octombrie 6, 2010


Comunicatul garnizoanei Timişoara după ce s-a aflat de groapa comună din cimitirul eroilor, publicat în "Renaşterea Bănăţeană" din 18 ianuarie 1990

Prezint alte mărturii din cartea mea „Revoluţia din Timişoara aşa cum a fost”. Acum prezint împrejurările morţii lui Sorin Leia (născut în 24 septembrie 1967 la Tomeşti – judeţul Timiş), care în 1989 era operator chimist la întreprinderea „Solventul” din Timişoara. Trupul lui Sorin Leia a fost găsit în ianuarie 1990 în groapa comună din cimitirul eroilor.

Avram Gliguţă, născut în 8 octombrie 1960 la Marghita (jud. Bihor), a fost martor ocular la omorîrea lui Sorin Leia. Gliguţă însuşi a fost rănit la grumaz, se pare de acelaşi glonţ care l-a nimerit şi pe Sorin Leia. În 13 iulie 1995 domnul Gliguţă, care era atunci electrician auto la ICIM Braşov – filiala Timişoara, mi-a dat următoarea declaraţie:

În seara de duminică 17 decembrie pe la ora 23-24 din căminele muncitoreşti din Calea Buziaşului a ieşit o trupă de vreo 100 de tineri, strigînd „Români veniţi cu noi!”, „Jos Ceauşescu!”. Eu am ieşit atunci pe balcon şi am strigat „bravo băieţi!”, dar am rămas în casă.

Luni dimineaţa cînd am mers la lucru (la IUGTC, lîngă Fabrica de Zahăr) am văzut că în oraş este devastat, geamurile de la magazine sparte, panourile cu cincinalele comuniste distruse. În tramvai oamenii vorbeau despre cele întîmplate, cum că armata şi miliţia a tras în oameni. Mie nu-mi venea să cred.

La servici secretarul de partid ne-a spus că n-avem voie să lipsim de la lucru, că se va face prezenţa din oră în oră, iar de la servici să mergem direct acasă, că ne poate împuşca miliţia şi armata. O casieriţă se plîngea că o nepoată a ei a fost împuşcată în Calea Şagului. Nu-mi venea să cred că se poate ca miliţia să împuşte oameni.

După servici am venit acasă, m-am schimbat şi am ieşit în oraş. Am ajuns în Piaţa Operei unde era plin de miliţie şi activişti de partid. M-am apropiat de doi tineri să-i întreb ce s-a întîmplat, dar un miliţian solid mi-a spus să nu facem grupuri că vor trage.

Am mers pînă la Expresul care e peste drum de catedrală. De la cinema Timiş pînă la staţia de taxi erau militari în termen (în uniformă verde) pe trei rînduri, cu arma la picior şi baioneta pusă, în poziţie de drepţi. Pe şosea, în faţa soldaţilor, erau 2 TAB-uri pe turelele cărora stăteau militari de vreo 30-40 ani. De la cinema Timiş pînă la Expres erau postaţi miliţieni, de la maior în sus, şi doi civili, la distanţă de 5-6 metri unii de alţii. Miliţienii şi civilii aveau pistoale mitralieră cu pat rabatabil. În staţia de tramvai şi la intrarea în parc era plin de lume care discuta despre evenimentele din oraş. Din grupul acela o parte ne-am urcat pe scările catedralei. Am zis: „Hai să luăm lumînări, să-i afumăm puţin!”, iar lumea s-a îmbulzit să cumpere lumînări. Am luat şi eu trei lumînări, două le-am dat, iar apoi am coborît scările drept (pe mijloc). Pe trotuarul din faţa catedralei şi pe partea cu pămînt, unde-i gardul viu, erau bălţi de sînge închegat de vreo două palme şi groase de un deget. Cînd le-am văzut m-am îndreptat spre militarii în termen şi i-am întrebat: „Ce e aici, pluton de execuţie? Căraţi-vă acasă!”. Ei nu mi-au răspuns nimic. Am urcat scările dinspre staţia de taxi şi am aprins lumînarea. Cam toată lumea a aprins lumînările. Am început să strigăm către soldaţi: „Voi sînteţi copiii şi fraţii noştri”, „Jos Ceauşescu!” etc. Vreo jumătate de oră am fost lăsaţi să strigăm ce-am vrut. Cînd am strigat „Soldaţi, uniţi-vă cu noi!” cei de pe TAB-uri au intrat înăuntru şi le-au pornit prin faţa noastră spre staţia de tramvai, pentru a împrăştia mulţimea de acolo. Cînd TAB-urile au trecut prin faţa noastră miliţienii care erau postaţi cum am amintit au tras un foc de avertisment. Noi ne-am îmbulzit să intrăm în catedrală. Catedrala are uşă dublă dar la îmbulzeală una din uşi s-a închis. Stăteam ghemuiţi, încercînd să ne strecurăm înăuntru. Eu şi încă o persoana, pe care mai apoi am aflat că se numea Sorin Leia, am ridicat capul să vedem ce se întîmplă, cînd s-a tras o rafală printre noi, de jos în sus. Leia Sorin a fost nimerit în mijlocul frunţii. Glonţul care a ieşit din capul lui m-a atins şi pe mine la baza gîtului, în partea dreaptă. Am simţit ca o arsură, am băgat capul la cutie şi m-am strecurat încet-încet înăuntru. Nişte tineri au văzut că Leia e împuşcat şi l-au tîrît în Catedrală. Deşi împuşcat în frunte Leia nu pierduse mult sînge şi încă mai respira. Cînd capul i-a atins cimentul brusc s-a făcut sub cap o baltă de sînge. Noi vorbeam să cumpărăm o lumînare ca să moară creştineşte. Un popă înalt, slab, de vreo 40-50 de ani, s-a apropiat de noi şi ne-a întrebat: „ce, bă, îi mort?”. Am zis că da. Auzindu-ne vorbind de lumînare popa a zis, parcă cu duşmănie, „dă-l încolo că nu-i mai trebe nimic”.

Un alt preot, mai bătrîn, cu barba căruntă, a arătat manifestanţilor ieşirea prin spate, către parc, dar eu n-am fost pe fază. Cînd am prins un moment de acalmie am ieşit prin faţă şi apoi pe lîngă zid către staţia de tramvai. Încă se trăgea. Am ajuns la iarbă şi m-am aruncat pe burtă. Am văzut că pe haină aveam bucăţi din creierul lui Sorin Leia şi urme de sînge. M-am şters cu iarbă şi frunze. Lîngă Expres era civilul care trăsese în mine şi în Sorin Leia (îl văzusem) şi un locotenent-colonel de miliţie, care trăgeau după oameni ca să-i împrăştie.

Am mers în Piaţa Maria, iar apoi am luat tramvaiul pînă acasa. Am cerut pansament de la un vecin, căci mi-era frică să merg la spital, auzisem că acolo se împuşcă răniţii.

A doua zi am aflat că tot la Catedrala a fost omorît şi vecinul meu Nemţoc Marius. Se pare că el a fost împuşcat ceva mai devreme, poate de la el erau bălţile de sînge pe care le văzusem.

După căderea lui Ceauşescu am fost la spital să-mi pansez rana.

În 1990 am fost chemat la Tribunalul Militar unde au fost judecaţi miliţienii învinuiţi că au tras la catedrală. Eu l-am descris exact pe cel care a tras, dar nu l-am văzut în boxa acuzaţilor. Toţi învinuiţii la proces au fost eliberaţi.

După proces, în februarie 1991 treceam zebra pe la prefectură. Un tramvai a trecut prin faţă, iar din spate am fost împins între vagoane de doi indivizi care apoi au dispărut. În urma acestui accident am mai stat o lună în spital.

Declaraţia lui Avram Gliguţă i-am trimis-o şi mamei lui Sorin Leia, doamna Aurica Iliţoni (născută în 1 ianuarie 1952 la Baloşeşti – judeţul Timiş, muncitoare la Fabrica de sticlă din Tomeşti. Sorin Leia a fost primul ei copil. Recăsătorită, mai are 3 copii). Doamna Iliţoni mi-a trimis apoi (în 24 septembrie 1995) o scrisoare din care citez:

"Renaşterea Bănăţeană" din 16 ianuarie 1990 anunţînd despre groapa comună din cimitirul eroilor

Nu îmi este uşor şi ochii îmi sînt în lacrimi şi inima sfîşiată de durere cînd derulez timpul acela în care fiul meu a fost să fie ucis. Atunci în preajma de inceput a celor întîmplate la Timişoara chiar şi aici la Tomeşti parcă se simţea frămîntarea între oameni; zvonuri înfricoşătoare se precipitau unele după altele. În data de 19 seara am primit telefon de la o studentă din Timişoara (căreia nu am reuşit să-i aflu numele) care căutase în buzunarul fiului meu căzut în nesimţire lîngă ea, de unde luase buletinul şi în baza acestuia mă putuse anunţa că fiul meu era mort. A doua zi m-am deplasat la Timişoara unde l-am căutat cu disperare peste tot. La morgă mi s-a spus că nu are rost să mai căutăm pentru că toţi morţii fuseseră trimişi la Bucureşti pentru incinerare. Întoarsă acasă, cu disperarea alături pentru că nu găseam nici o cale de speranţă şi de Catedrală nici un chip să te poţi apropia, darămite de vreo persoană care să îţi poată spune ceva, am stat într-o săptămînă de zbucium şi de aşteptare – săptămîna patimilor. După această săptămînă am mers din nou în căutare cu colegul fiului meu, Dumitrescu Florin, cu care am putut reconstitui un fir. La Catedrală am stat de vorbă cu un preot (Niţiga Victor) care mi l-a descris pe fiul meu şi care îşi amintea bine de „băiatul împuşcat în cap”. Acesta m-a îndrumat spre spitalul judeţean, dar cu toată strădania nu a fost chip să-l găsesc. Fusese luat în 27 decembrie şi dus în cimitirul eroilor cu încă 8 cadavre spre a fi îngropaţi în comun. Am mai făcut încă două drumuri pînă la prefectură de îndată ce am aflat acest lucru dar de acolo mi se spunea că securitatea a furat morţii şi nimeni nu poate să ştie de morţi ceva.

"Renaşterea Bănăţeană" 16 ianuarie 1990

În data de 12 ianuarie 1990 am primit un telefon tot de la colegul mai sus amintit care mă anunţa că s-a găsit o groapă comună în cimitirul eroilor şi s-ar presupune că şi fiul meu să fie acolo. Am plecat grabnic spre Timişoara. Dumnezeu mi-a dat puteri parcă nemăsurate. Calea era spre Procuratură. Acolo un procuror căuta să ascundă tot timpul adevărul şi să dezmintă faptul că ar exista o groapă comună în cimitirul amintit. Mi-am ieşit din fire, eram disperată şi aş fi fost în stare să-i dau cu ceva în cap pentru că îi vedeam pe toţi cum mint. Văzînd comportarea mea, acest procuror m-a condus pînă la capătul unui coridor într-o sală unde erau mai multe persoane din conducerea instituţiei respective şi pe masa cărora se găseau dosarele celor nouă care fuseseră îngropaţi comun. Primul dosar care l-am luat în mînă era al fiului meu. Era fotografiat dar fără identitate. Cu aprobările pe care le-am primit am mers la deshumare.Domnule dragă, cuvinte nu se pot găsi pentru a cuprinde nemărginita mea durere şi golul rămas în sufletul meu. Nu se pot cuprinde în cuvinte zilele de căutare pînă l-am găsit şi l-am putut aduce aici să-i ştiu mormîntul şi să pot îngenunchea şi să-mi pot plînge durerea la crucea sa.

Notă: Pentru împuşcarea lui Sorin Leia a fost arestat în 1990 maiorul de miliţie Sucală Ion, eliberat apoi din lipsă de dovezi. Normal ar fi fost ca domnului Gliguţă să i se fi prezentat un teanc de fotografii printre care să fie şi fotografia suspectului Sucală. Acest lucru nu s-a făcut. În schimb, domnul Gliguţă a fost chemat la procesul miliţienilor Ţeghiu şi Asaftei, învinuiţi de uciderea lui Nemţoc Marius respectiv Măriuţac Ioan. Cum martorul nu a fost de faţă la împuşcarea lui Nemţoc şi a lui Măriuţac, fireşte că a declarat că nu îi recunoaşte pe cei din boxa acuzaţilor (ceea ce i-a ajutat pe aceştia). În cazul Nemţoc prima expertiză balistică a stabilit că s-a tras din arma lui Ţeghiu, a doua expertiză a dat un rezultat neconcludent. Doamna Nemţoc crede că glonţul a fost polizat. După cum spune raportul Parchetului Militar referitor la revoluţie expertiza balistică nu este relevantă dacă între glonţul expertizat şi tragerea de probă s-au mai tras cu arma respectivă cîteva sute de gloanţe. Cred că greşit a procedat instanţa cerînd o a doua expertiză balistică în cazul Nemţoc, existînd multe posibilităţi de trucare. Atît Ţeghiu cît şi Asaftei au fost achitaţi.

Completare ulterioară (nu a apărut în cartea „Revoluţia din Timişoara aşa cum a fost”): La procesul Chiţac-Stănculescu l-am auzit de fostul procuror militar Ioan Dan, care a lucrat direct în cazul revoluţiei din Timişoara iar atunci era avocat a lui Chiţac, spunînd că în cazul Sorin Leia s-a stabilit că traiectoria glonţului a fost de sus în jos, de unde concluzia că s-a tras de undeva de la etajul unei clădiri. Gliguţă arată că manifestanţii erau ghemuiţi încercînd să intre în catedrală. Foarte plauzibil ca atunci cînd a auzit împuşcăturile Leia să fi avut reacţia instinctivă de apărare de a-şi apleca capul. Traiectoria glonţului prin craniu se poate astfel explica prin faptul că capul era în poziţie aplecată, nu că s-a tras de undeva de sus.

 

One Response to “Popa ne-a zis: „dă-l încolo ca nu-i mai trebe nimic!””

  1. jessus Says:

    am vazut tot plutonul,ce sa executat fata de ordinele primite fiid si noi amenintati de la spate de inca ‘3’ plutoane ca rezerva ce trebuiau sa duca la indeplinire ordinele primite de nu aveau activitate la masurile date.Ultimi dotati cu pistoale automate si pusti cu luneta inbracati civili,etc.


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.