Blogul lui Marius Mioc

despre revoluţia din 1989 şi ceea ce a urmat după ea

Europa Liberă, 21 decembrie 1989, ora 0. Hurezeanu: „Că manifestarea de la Timişoara a avut un caracter antisocialist, aşa cum pretindea Ceauşescu, avem motive să ne îndoim” (audio) octombrie 12, 2010


Prima ediţie a emisiunii „Actualitatea românească” din 21 decembrie 1989 difuzată de radio „Europa Liberă” în timpul nopţii, de la ora 0. Moderatori: Emil Hurezeanu, Neculai Constantin Munteanu; participă la program: Nicolae Stroescu-Stînișoară; Șerban Orescu, Sorin Cunea. Se discută despre discursul lui Ceauşescu de la TVR din seara de 20 decembrie 1989, discurs prezentat deja pe acest blog (linc).

Alte emisiuni înregistrate de la „Europa Liberă” din timpul revoluţiei le puteţi găsi la pagina „Mijloacele de informare în masă străine în decembrie 1989”.

Fă clic pentru a asculta înregistrarea emisiunii (48 minute 55 secunde)

Transcriere înregistrare:
00:00 Emil Hurezeanu: Stimaţi ascultători din România şi din străinătate, bună seara! La microfon Emil Hurezeanu
00:05 Neculai Constantin Munteanu: Şi Neculai Constantin Munteanu.
00:08 Emil Hurezeanu: Sîntem la microfonul acestei emisiuni de noapte, difuzată în direct spre România, începînd de la ora 0, ora României, pînă în jurul orei 4 dimineaţa. O noapte adîncă şi neagră. Nu doar cea mai lungă noapte a anului, ne apropiem de solistiţiul de iarnă, ci cu siguranţă cea mai tragică noapte a României ultimilor decenii.
00:34 Neculai Constantin Munteanu: În momentul în care vă vorbim în Timişoara a fost deja decretată starea de urgenţă. Starea de urgenţă decretată după un discurs foarte ameninţător al lui Nicolae Ceauşescu care în mai multe rînduri a vorbit despre situaţia foarte gravă. Însă în timpul în care el vorbea, minţea. Pentru că la Timişoara se întîmplau încă lucruri importante.
00:58 Emil Hurezeanu: În cursul acestei zile, după cum sînteţi informaţi, a avut loc la Timişoara o nouă mare demonstraţie la care au luat parte cîteva zeci de mii de oameni scandînd sloganuri împotriva preşedintelui Ceauşescu. De data aceasta, forţele de intervenţie, forţele de Securitate nu au intervenit. Potrivit agenţiei franceze „France Presse” doi martori oculari, doi participanţi ar fi declarat: „Sîntem gata să murim!” Cei doi martori oculari au declarat că demonstraţia a început în jurul orei 10 şi continua încă 5 ore mai tîrziu. Deci la ora 15, cu 2 ore, cu 3 ore înaintea discursului lui Ceauşescu.
01:39 Neculai Constantin Munteanu:  Discursul a surprins şi n-a surprins. A surprins, pentru că după cele ştiute de toată lumea, Nicolae Ceauşescu spunea pentru prima oară la un post de radio românesc şi la Televiziunea Română că la Timişoara într-adevăr s-a întîmplat ceva. Afla şi el, aflau şi mediile de informare din România, după mai bine de şase zile de la începutul evenimentelor de la Timişoara că la Timişoara au avut loc demonstraţii. E adevărat, tovarăşul Ceauşescu le numea manifestări ale unor grupuri şi elemente huliganice.
02:16 Emil Hurezeanu: În această emisiune vom avea mai multe comentarii legate de discursul lui Ceauşescu, relatări din întreaga lume, avem patru ore la dispoziţie, dar şi numeroase reltări, informaţii. Pentru început vom asculta un editorial întocmit astăzi în mod special de către directorul postului de radio Europa Liberă departamentul românesc, Nicolae Stroescu.
02:41 Nicolae Stroescu-Stînișoară: Cuvîntarea lui Nicolae Ceauşescu a vrut să fie o completă infirmare a semnificaţiilor şi însemnătăţii de proporţii ce ar putea deveni istorice ale demonstraţiilor de la Timişoara, dar nu a reuşit decît să justifice în modul cel mai convingător atît ivirea protestului de masă ale timişorenilor cît şi dreptatea fundamentală ale revendicărilor lor, care nu sînt numai ale lor, căci discursul nu a demonstrat decît ceea ce era dinainte atît de bine cunoscut: totala înstrăinare de realitate a şefului Partidului Comunist Român, prins în armura autoconfecţionată a minciunii de sine şi a celorlalţi, a unor şabloane ideologice de mult incinerate de alte partide comuniste din răsăritul Europei, şi al obsesiei puterii. De aici, sentimentul de irealitate şi confuzie iremediabilă pe care le-a emanat această pledoarie ratată pentru o cauză de mult pierdută. Ar fi prea mult să spunem că discursul este un lanţ de contradicţii. El este mai degrabă o masă informă de contradicţii.
Nicolae Ceauşescu pune totul pe seama cîtorva grupuri huliganice, teroriste, de tip fascist, dar aceasta minimalizare interesată este contrazisă de faptul că tot el vorbeşte de, citez, „evenimente grave”, „împrejurări grave”, „situaţii deosebit de grave”, de „periclitarea independenței şi suveranităţii României” şi de „pericolul de dezmembrare a ei”. Ceea ce la primele cuvinte era acţiunea unor grupuri de huligani devine în scenariul înceţoşat a lui Nicolae Ceauşescu parte a unui mare complot internaţional. Apare şi comparația grotescă cu situaţia din 1968 din Cehoslovacia, dar Nicolae Ceauşescu ştie prea bine că dacă în Cehoslovacia trupele Pactului de la Varşovia interveneau atunci pentru nimicirea Primăverii de la Praga, la Timişoara singurele trupe care pot interveni şi au şi intervenit cu atîta brutalitate împotriva mişcării de emancipare populară de la Timişoara, au fost cele aflate încă sub comanda supremă a lui Nicolae Ceauşescu însuşi.
În proclamaţia să către ţară, comandantul suprem nu a catadicsit să spună nici un cuvînt despre victimele represiunii sîngeroase de la Timişoara. În schimb, sub semnul cinismului forţele de interventie anti-populară sînt prezentate ca victime. Monologul lui Nicolae Ceauşescu nu a acordat nici o clipă discutării cît de cît a cauzelor reale, sociale, economice, umane, ale sîngeroaselor evenimente de la Timişoara. În schimb a găsit timp pentru evocarea unor programe măreţe de făurire a societăţii multilateral dezvoltate. În mod repetat Nicolae Ceauşescu a cerut să se acţioneze în aşa fel ca nicăieri în ţară, citez, „să nu se mai poate organiza şi să nu se mai poate produce asemenea situaţii.” În timp ce străinătatea e făcută vinovată, Ceauşescu invocă drept răspunsul cel mai bun la toate relele şi maşinaţiile străinilor şi uneltelor lor, unitatea întregii naţiuni. Probabil că nu-şi dă seama de pericolele pe care le conține pentru el însuşi şi dictatura lui o adevărată unitate a naţiunii.
Iar în fond, acest discurs care nu poate ascunde nici gravitatea momentului şi nici deruta lui Nicolae Ceauşescu, nu reprezintă decît o reacţie mult prea tîrzie la ceva care departe de a fi unitate, este dezbinarea iremediabilă dintre actuala conducere şi poporul român căruia nu i se mai pot refuza nici drepturile elementare şi nici întoarcerea în sfîrşit la un destin istoric autentic.
06:54 Neculai Constantin Munteanu: V-a vorbit Nicolae Stroescu-Stînişoară, directorul departamentului românesc al postului de radio Europa Liberă.
Am vrea în acelaşi timp să vă reamintim şi mai ales să îi reamintim celui mai bun fiu al poporului care s-a dovedit a fi atît de vitreg cu poporul că lozincile strigate la Timişoara erau: „Jos Ceauşescu! Vrem libertate! Muncitori, veniţi cu noi! Veniţi cu noi, români! Nu vă fie teamă, Armata poate e cu noi! Vrem pîine! Vrem să ne eliberăm! Azi în Timişoara, mîine în toată ţara!” şi că s-a cîntat „Deşteaptă-te, române”. Acestea nu sînt lozinci strigate de un grup sau grupuri de huligani, de grupuri de iredentişti, cum a spus Nicolae Ceauşescu. Între altele ei cîntau „Deşteaptă-te române”.
07:46 Emil Hurezeanu: Aceste cuvinte alcătuiesc, de fapt, laolaltă, credinţa unui întreg popor. Rămînem deocamdată la discursul lui Nicolae Ceauşescu. Şerban Orescu cu un comentariu despre acest discurs.
07:59 Şerban Orescu: Demisia imediată a lui Nicolae Ceauşescu şi tragerea la răspundere a vinovaţilor de dezastrul ţării şi de crime împotriva umanităţii – iată ce poporul român cere în momentul de faţă, după masacrul de la Timişoara, înfloritorul oraş transformat de Ceauşeşti şi acoliţii lor într-un nou Beirut. După ce a ruinat ţara economicește şi a îngenunchiat poporul român silit să i se închine, tiranul de la Bucureşti are astăzi îndrăzneala să afirme că poporul român se află în slujba cercurilor imperialiste, că poporul român care cere cu legitimă mîndrie drepturile, este o adunătură de fascişti. Este ceea ce şi-a permis să declare Ceauşescu. Cunoaştem aceste cuvinte. Şi marele democrat Iuliu Maniu, condamnat de comuniști la închisoare pe viaţă şi mort la Sighet, fusese pentru ei, chipurile, fascist şi spion. Aceasta era tehnica staliniştilor, aceasta este ea şi astăzi. Tiranul de la Bucureşti nu concepe că un om cinstit sufleteşte i se poate opune. Cei şase foşti fruntaşi ai partidului care i-au cerut în februarie să demisioneze au fost potrivit lui – nu s-a jenat s-o declare revistei americane „Newsweek” – spioni. Calificativului de spion Ceauşescu i-a adăugat referindu-se la cetăţenii împuşcaţi la Timişoara, cel de huligan. Cine însă dacă nu Ceaușeştii au transformat România într-un butoi de pulbere prin nesăbuita lor politică internă şi externă?
Proteste au avut loc în ultimele luni în trei ţări socialiste: Republica Democrată Germană, Cehoslovacia şi Bulgaria. Ele s-au desfăşurat însă paşnic, tocmai pentru că partidele din acele ţări au înțeles. Protestele au dus la înlocuirea paşnică a vechilor conduceri de partid, sclerozate şi corupte. Ei bine, tocmai aceasta nu înţeleg Ceaușeştii, care consideră România ca moşia lor pe veci. Demonstraţia de la Lepizig, de la 8 noiembrie, ar fi putut să se transforme într-un masacru de tip Timişoara. Ambulanţele erau deja pregătite de tiranul Honecker, dacă o anumită mînă nu i-ar fi oprit braţul. La fel la Praga cu Jakes. Şi la Sofia au ieşit demonstranţii în stradă, dar Todor Jivkov, un Ceauşescu al Bulgariei, s-a retras. În nici o ţară europeană nu s-a găsit vreodată un tiran să scoată în stradă armata şi să-i ordone să tragă în demonstranţi neînarmaţi. A trebuit ca ceauşismul să înscrie şi această ruşine în istoria ţării noastre. Armata română îndreptîndu-şi armele făurite din sudoarea poporului, împotriva propriului popor.
Dar Ceauşescu a mai făcut în această seară încă o afirmaţie calomnioasă: că scopul marii demonstraţii de la Timişoara ar fi fost, citez, „să creeze conditiile dezmembrării teritoriale ale României, distrugerii independenţei şi suveranităţii ţării”. O altă minciună sfruntată. Cine are timp să creadă pe omul care a bătut recordurile de minciună, care nu mai departe decît cu cîteva luni în urmă declara că rafturile sînt pline, care pretinde necontenit că românii siliţi să vegeteze în frig şi întuneric, din raţii de mizerie, se află printre cei dintîi din lume, a spus-o Ceauşescu la 24 octombrie, în ce priveşte dezvoltarea economico-socială. Şi să se mai mire cineva că asemenea enormităţi sfîrşesc prin a provoca accese de mînie! Cine provoacă la acţiune directă în aceste condiţii?
În repetate rînduri a cerut opoziţia din ţară reforme democratice. Dacă ele ar fi avut loc, n-ar fi nevoie ca nemulţumiţii să ia calea străzii. Ei şi-ar fi putut spune cuvîntul înainte de toate prin alegeri libere, optînd pentru un partid de opoziţie, precum se întîmplă aceasta în ţări civilizate. Ceea ce Ceauşescu a numit în seara aceasta manifestări huliganice, este pur şi simplu rezultatul firesc al lipsei de democraţie din România. Că manifestarea de la Timişoara a avut un caracter antisocialist, aşa cum pretindea Ceauşescu, avem motive să ne îndoim. Deocamdată nu bunătatea de socialism a fost pusă în cauză de cetăţeni, ci ceauşismul. Dar putem să credem că românii s-au săturat. Chiar dacă nu au arătat-o explicit la Timişoara, şi de socialism. E dreptul lor, în definitiv. În seara aceasta Ceauşescu a mai afirmat că Armata şi-a îndeplinit datoria pe deplin, faţă de patrie. Ce înseamnă aceasta, însă, dacă nu o nouă insultă la adresa Armatei a cărei misiune este, după cum se ştie, cu totul alta decît să masacreze cetăţenii propriei ţări. Ceauşescu a mai pretins în seara aceasta că România se află într-o situaţie asemănătoare sau chiar mai gravă decât Cehoslovacia înainte de invazia sovietică din 1968. Altă minciună sfruntată. Dacă cineva a ameninţat o altă ţară cu intervenţie de felul celei sovietice din Cehoslovacia, ei bine, acel cineva a fost chiar Nicolae Ceauşescu cu vestita lui propunere din vară ca Pactul de la Varşovia să intervină în Polonia ca să împiedice acolo formarea unui guvern cu majoritate necomunistă.
Comandantul suprem care a mînjit în aceste zile cu sînge onoarea Armatei române, a mai avut în această seară cutezanţa să spună că regretă foarte mult această situaţie. Regretul ipocrit nu va convinge pe nimeni. Felul în care s-a acţionat la Timişoara dovedeşte existenţa unor planuri bine puse la punct. Existenţa lor a putut fi bănuită din momentul din care Ceauşescu a felicitat în iunie pe conducătorii chinezi că au salvat socialismul masacrînd floarea studenţimii chineze în Piaţa Tiananmen. Regimul de la Bucureşti nu numai că a felicitat, dar s-a şi pregătit. Să nu ni se spună că îi pare rău. Are ceea ce şi-a dorit, camioanele de morţi, spitalele cu răniţi, teroarea roşie. Nu degeaba declara Ceauşescu în ordinul său de zi pentru forţele armate din 24 octombrie, citez: „întăriţi cooperarea şi colaborarea voastra cu unităţile Ministerului de Interne”. S-a văzut acum la Timişoara ce înseamnă aceasta colaborare. La Timişoara tancurile, elicopterele, mitralierele şi amfibiile au fost folosite în împrejurări în care orice poliţie din lume ar fi făcut față fără a-l periclita pe om. Operaţia Timişoara a dovedit odată mai mult natura criminală a regimului Ceauşescu. Pentru el nu există altă alternativă decît retragerea imediată şi darea în judecată a vinovaţilor de ucidere în masă.
15:27 Emil Hurezeanu: Întreaga zi, întreaga noapte a făcut ocolul lumii o bandă magnetică cuprinzînd înregistrarea rafalelor de armă care s-au tras la Timişoara duminică. Am prezentat-o şi noi într-o primă ediţie a Actualităţii Româneşti. S-o reascultăm.
15:46 (Înregistrare din Timişoara)
16:42 Emil Hurezeanu: În desfăşurarea evenimentelor tragice de la Timişoara, reprimarea sîngeroasă a miilor de cetăţeni ai României, copii, femei, bărbaţi şi bătrîni, români, germani şi maghiari, a fost dezlănţuită şi dusă la îndeplinire de trupe ale miliţiei, de trupele de intervenţie ale Ministerului de Interne, deci ale Securităţii şi, se pare, doar în mod secundar, de unităţile Armatei. Prezenţa distinctă a forţelor armate ale României, deci a contingentelor subordonate direct Ministerului Apărării Naţionale este controversată. Între altele dispunem de o declaraţie al ataşatului militar al României la Budapesta care astăzi, convocat de ministrul apărării al Ungariei, a spus următoarele, citez: „Armata română n-a luat parte la acţiunile împotriva demonstranţilor”. El a adăugat că trupele de intervenţie a Securităţii poartă uniforme identice cu cele ale forţelor armate propriu-zise, lucru cunoscut în România. Continuînd, îl citez, „situaţie care explică confuzia creată între trupele de Securitate şi forţele armate ale României”, forţele armate propriu-zise.
Ministrul apărării de la Budapesta a declarat postului de radio naţional că şi alte oficialităţi militare ungare au contactat în ultimele zile reprezentanţi ai conducerii Armatei României. Declaraţia privind neparticiparea Armatei române la monstruoasa reprimare a miilor de cetăţeni ai Timişoarei făcută de ataşatul militar al Bucureştiului la Budapesta, este, credem, un argument destul de important în discuţiile care susţin neparticiparea sau participarea limitată a Armatei la represiune. Sigur, la Timişoara au fost, cum ştim, tancuri, vehicule blindate, elicoptere care în mod normal intră în dotarea unităţilor ministerului forţelor armate. Nu se poate exclude prezenţa acestor arme în dotarea trupelor de Securitate, avînd în vedere datele privind statutul lor special, înzestrarea lor exceptională şi cu prioritate, inclusiv cu muniţii. Avînd în vedere că în ansamblul forţelor înarmate ale ţării, trupele de Miliţie şi de Securitate împreună totalizează, potrivit statisticilor întocmite de foarte serioase institute strategice, circa 740.000 de persoane. Să comparăm această cifră, deci care reprezintă trupele de miliţie şi de Securitate reunite cu cifra de 171.000 de ofiţeri şi soldaţi în stagiu activ, cît cuprind forţele propriu-zise ale Ministerului Apărării Naţionale.
Un al doilea argument în favoarea rolului limitat al participării armatei sau chiar al neparticipării sale la represiunea împotriva demonstranţilor de la Timişoara sînt exemplele relativ numeroase şi confirmate de mai multe surse începînd cu martorii oculari, potrivit cărora în numeroase cazuri soldaţi şi ofiţeri ar fi pactizat cu demonstranţii, refuzînd să execute ordine ucigaşe. Se cunosc cazuri cînd ofiţeri şi soldaţi au fost executaţi pentru refuzul de a îndeplini rolul de ucigaş împotriva compatrioţilor. Această mărturie, între altele, era relatată în cursul serii de ieri, în direct de la Timişoara printr-un telefon special, de către un austriac televiziunii austriece. S-a vorbit, de asemenea, de concentrarea de trupe aduse din alte regiuni ale ţării. De trenuri speciale care ar fi venit inclusiv din capitală. Trupe speciale dotate cu echipament special şi exclusiv destinat confruntării nu cu alte armate, ci cu proprii cetăţeni. Adică scuturi şi bîte, pistoale, mitralieră cu patul rabatabil, căşti şi bîte. Sînt trupele care au intervenit şi la Braşov şi care în mai multe rînduri au intervenit în ţară împotriva unor manifestări de protest, limitat sau extins.
Armata României, cum bine se ştie este organizată şi funcţionează pe baza legii 14 din 28 decembrie 1972. În preambulul acestei legi se susţine că întărirea capacităţii de apărare a României, deci întărirea rolului armatei este determinat printre altele, şi aici citez din legea Armatei: „este determinat deci, între altele, de răspunderea faţă de viitorul naţiunii noastre, faţă de asigurarea muncii paşnice şi creatoare a poporului român”. Închei citatul. Or, în condiţiile represiunii de la Timişoara prin intervenţia sîngeroasă, inclusiv împotriva copiilor, mamelor şi bărbaţilor României forţele de intervenţie şi-au încălcat flagrant, trăgînd în populaţia revoltată, şi răspunderea pentru viitorul României la care îi obligă, dacă nu propria conştiinţă, propria lor lege. Au sfidat în mod revoltător şi criminal dreptul la viaţă al poporului român, care, susţine legea apărării naţionale, este unul dintre cele mai de preţ bunuri pe care le-a apărat vreodată în istoria sa poporul român.
Poporul român nu şi-a apărat o întreagă istorie dreptul la viaţă ca să fie acum înfruntat în mod criminal de propria armată. Îşi cunoaşte puţin, foarte puţin, deloc tiranul de la Bucureşti poporul, dacă acum îl reduce la bande teroriste, fasciste, pregătite de cercurile internaţionale imperialiste şi duşmănoase. Ceauşescu afirmă în discursul său din această seară că Armata ar fi tras doar 1. după două zile de la începerea demonstraţiei 2. doar după ce ar fi dat dovada de multă – îl citez pe Ceauşescu – multă, vastă, multă răbdare, răspunzînd doar atunci cînd au fost atacaţi de bandele teroriste. Mărturiile participanţilor, toate mărturiile disponibile la această oră – şi ele sînt cu zecile – contrazic varianta lui Ceauşescu. Trupele au tras în populaţie după avertismente sumare, ucigînd sălbatic din prima fază de escaladare a manifestaţiei, zeci de oameni. Trupele de şoc au reacţionat cu o violenţă incredibilă din capul locului, făcînd uz de armament greu, inclusiv tancurile, aşa cum aţi auzit şi în înregistrarea sonoră, difuzată înainte, împotriva unei populaţii neînarmate, care nu a făcut decît să demonstreze paşnic.
Actele de disperare şi de distrugere ale populaţiei au fost declanşate de intervenţia brutală a trupelor. Au fost efectul reprimării sîngeroase a unui protest iniţial paşnic. Actele de furie populară au fost declanşate de brutalitatea trupelor şi nu invers. Folosirea unor unităţi militare împotriva propriului popor este o circumstanţă fără precedent în proporţiile şi cu intensitatea violentă de la Timişoara, în ţările est-europene de după cel de-al doilea război mondial. Este din acest motiv absolut necesar ca toţi soldaţii şi ofiţerii români să ştie că niciodată după al doilea război mondial în Europa Răsăriteană trupele armate naţionale n-au servit scopuri criminale îndreptate împotriva propriului popor, în conditiile absenţei unor trupe străine pe teritoriul naţional.
23:41 Neculai Constantin Munteanu: Emil Hurezeanu, îţi propun ca în continuare să ascultăm un apel către armată. Autorul apelului se prezintă singur.
23:52 Vasile Vetluţa: Sînt doctorul Vasile Vetluța. Fraţi ostaşi ai armatei române! Vă vorbesc în calitate de fost ofiţer de grăniceri. În calitate de fost procuror militar pe sectorul de frontieră cu Ungaria şi Uniunea Sovietică. În prezent vă vorbesc în calitate de preşedinte al Comitetului Român pentru Drepturile Omului, filiala Ungaria. Comitetul Român pentru Drepturile Omului vă adresează următorul apel:
Fraţi Ostaşi! De-a lungul milenarei şi zbuciumatei noastre istorii, armata română s-a acoperit de glorie şi vitejie. Fraţi ostaşi, trebuie s-o ştiţi! Slujiţi o dictatură înrăită. Slujiţi un despot nevrednic a purta nume românesc. Slujiti un călău sadic care are mîinile şi cunoştinţa stropite cu sîngele propriului popor. Prieteni ostaşi din arma grăniceri: Indiferent că purtaţi rangul de soldat, de gradat, de subofiţer, de ofiţer sau general, nu aveţi dreptul să uitaţi că voi înşivă sînteţi fii ai ţăranului român, ai muncitorului român. Nicicînd armata română nu a fost folosită împotriva părinţilor, fraţilor, mamelor şi copiilor ei. Manifestaţi clarviziune şi discernămînt la înălţimea rangului şi a vîrstei ce le aveţi. Aţi jurat cu mîna dreaptă pe tricolorul patriei să apăraţi poporul român şi nu interesele meschine şi murdare ale familiei dictatoriale. Nu vă ucideţi fraţii care îşi cer pe cale paşnică cele mai elementare drepturi şi libertăţi umane! Fraţi soldaţi, gradaţi, subofiţeri, ofiţeri şi generali! Refuzaţi să executaţi dispoziţiile criminale ale regimului dictatorial, impus de doctrina comunistă! A nu executa ordinele de a trage în oameni, în fraţii noştri înseamnă suprema dovadă de cel mai arzător şi înălţător patriotism. Aceasta este adevărata dragoste de ţară şi naţie! Judecata dreaptă şi imparţială a istoriei nu o să vă ierte. Refuzaţi să mai apăraţi dictatura şi teroarea comunistă instaurată de cel mai înrăit şi neîmpăcat duşman al fiinţei şi valorilor umane, Ceauşescu! Fiţi la înălţimea ostaşului din 1907! Acesta a refuzat să îndrepte arma către ţăranului răsculat. Cu preţul vieţii şi al morţii, urmaţi exemplul ostaşului din 1907! Niciodată în istorie să nu se mai repete tragedia de la Timişoara! Fiţi apărătorii poporului român şi nu asasinii lui! Profesoara Doina Cornea, poeţii Ana Blandiana, Dan Deşliu, Mircea Dinescu şi alţii s-au opus şi se opun cu toată energia contra întunericului comunist. Preotul reformat Tőkés László, simbol al luptei împotriva comunismului, simbol al bărbăţiei şi al curajului, simbol al demnităţii, cu toată opresiunea şi cu toată represiunea care a fost dezlănţuită împotriva lui, continuă lupta. Nu îngenunchează! Fraţi ostaşi de toate armele şi specialităţile! Nu uitaţi nici o clipă că aparţineţi poporului român. Nu uitaţi cerinţele sacre ale jurămîntului militar depus cu inima pe stindardul de luptă al poporului. Aţi jurat credinţă pînă la moarte poporului ai cărui copii sînteţi.
Ostaşi români, voi sînteţi braţul înarmat al poporului! Apăraţi cu preţul vieţii poporul! Fraţi ostaşi! Indiferent de armă şi specialitate, conştiinţa de neam şi de limbă, cu îndatoriile jurământului militar, vă cer să treceţi neîntîrziat de partea poporului român oropsit, chinuit şi îngenunchiat, terorizat şi apoi ucis. Fraţi ostaşi, un singur gînd trebuie să vă stăpînească conştinţele şi suflarea: salvarea patriei din ghearele roşii ale dictaturii şi ale teroarei comuniste. Ostaşi români, refuzaţi să vă ucideţi copiii şi fraţii, surorile, mamele şi taţii. Ostaşi români, nu trageţi în fiii şi ficele României! Ostaşi români, apăraţi viteazul popor român! În numele Comitetului Român pentru Drepturile Omului, semnează doctor Vasile Vetluța, doctor Sebastian Voicu, Ecaterina Pridbacinschi, inginer Tudoran Olimpia, reporter radio Horvath Bela.
28:38 Neculai Constantin Munteanu: Apel către armata română. Emil Hurezeanu, adineaori ai afirmat că folosirea unor unităţi militare împotriva poporului, propriului popor, este o circumstanţă fără precedent. Se poate afirma acest lucru atît de categoric? Nu există nici un precedent în ţările frăţeşti şi surori?
28:59 Emil Hurezeanu: Lucrurile sînt mai nuanţate. Şi din acest motiv, pentru că într-adevăr afirmaţia mea poate să fie controversată avînd în vedere memoria colectivă a intervenţiilor şi confruntărilor uneori violente care au avut loc în Europa Răsăriteană în ultimele decenii, să sune nediferentiaţă şi să inducă în eroare. Însă vreau să, dacă nu ai nimic împotrivă, vreau să mă refer la aceasta experienţă istorică, postbelică al Europei Răsăritene cu cărţile pe masă, ca să zic aşa. Ca să vedem despre ce vorbim.
29:27 Neculai Constantin Munteanu: Te rog.
29:29 Emil Hurezeanu: În Cehoslovacia, să începem cu Cehoslovacia. În urma cu 21 de ani, în timpul Primăverii de la Praga, în faza finală de reprimare, după invazia sovietică, nici trupele de Securitate şi nici contingentele armatei propriu-zise n-au fost implicate în acţiunile de reprimare a proceselor de reforme. La un an de la Primăvara de la Praga, în 1969, trupele de Securitate şi ale armatei au participat la acţiuni de confruntare cu demonstranţii. S-a intervenit atunci cu duritate, s-a tras, dar numărul morţilor a fost atunci între 2 şi 4. Şi nu de ordinul sutelor şi sutelor ca acum la Timişoara. La 17 noiembrie 1989, exact cu o lună înaintea masacrului de la Timişoara, şi la Praga, cum bine ştim, trupele Securităţii au fost confruntate cu o imensă demonstraţie de protest, dar nu s-a tras nici un cartuş. La mijlocul lunii decembrie, ministrul apărării cehoslovac a declarat chiar că armata susţine procesul de democratizare din această ţară. La 18 decembrie purtătorul de cuvînt al ministrului apărării de la Praga a dezminţit zvonurile privind o eventuală acţiune a armatei declarînd că armata nu va fi folosită niciodată împotriva poporului. La acea dată conducerea politică de la Praga încă nu fusese înlocuită. Tot în decembrie, ministrul apărării a făcut declaraţii similare în tratativele cu reprezentanţii opoziţiei.
31:04 Neculai Constantin Munteanu: Să luăm un exemplu mai apropiat de noi, mai apropiat de România ca timp. Exemplul Germania Răsăriteană.
31:11 Emil Hurezeanu: Da, în Germania Răsăriteană şi aicea în ‘53, nu?, a avut loc la Berlin o puternică demonstraţie împotriva regimului stalinist. Dar reprimarea acestei demonstraţii a fost făcută atunci de trupele de ocupaţie sovietice. În timpul demonstraţiilor din toamna trecută, din toamna acestui an cînd s-au produs atîtea transformări fundamentale în Germania de Răsărit, trupele de Securitate, cum se ştie, au fost mobilizate, dar nu s-a tras un singur cartuş împotriva populaţiei. La 10 decembrie, la Congresul Partidului Comunist de guvernămînt, un înalt reprezentant al conducerii armatei, dacă îmi amintesc bine era rectorul Academiei Militare de la Dresda, a declarat că armata şi trupele de grăniceri nu vor fi folosite împotriva populaţiei est-germane.
32:00 Neculai Constantin Munteanu: Şi experienta maghiară ar putea să te infirme în afirmaţia de la începutul acestui comentariu.
32:06 Emil Hurezeanu: Şi aicea lucrurile sînt mai complicate şi mai nuanţate. În timpul insurecţiei antistaliniste din ‘56, în timpul revoluţiei de la Budapesta, forţele armate n-au participat la suprimarea insurgenţilor. Contingentele miliţiei au intervenit cu fermitate pentru a împrăştia mulţimile, dar nu s-au tras focuri de arme nici atunci. Sovieticii au intrat cu tancurile, şi atuncea în ultima fază.
32:29 Neculai Constantin Munteanu: Şi generalul cu ochelari? Mă refer acum la Polonia.
32:32 Emil Hurezeanu: Ei, aicea lucrurile sînt, sigur, mai nuanţate, complicate chiar, avînd în vedere că din ‘81 pînă relativ recent a domnit chiar o stare de necesitate. Ceea ce există acum de cîteva ore doar la Timişoara. Să ne amintim că în ‘56 cu prilejul demonstraţiilor antiguvernamentale de la Poznan, trupele de Securitate au fost considerate drept nu îndeajuns de sigure. Deoarece conducătorii stalinişti ai ţării erau siguri că aceste trupe vor refuza să tragă împotriva populaţiei. Sînt lucruri cunoscute. În 1970, care a fost un alt an sumbru pentru Polonia, trupele de Securitate şi ale Armatei au fost folosite în două localităţi. Au fost şi victime atunci, în nici un caz ca la Timişoara. De ordinul zecilor. În 1981, la 13 decembrie, cînd în Polonia a fost instaurată legea marţială şi cînd au fost organizate demonstraţii de protest în întreaga ţară, s-au folosit împotriva demonstranţilor tancurile de apă şi bombele fumigene pentru împrăştierea demonstranţilor. În ciocnirile de atunci bilanţul este de 46 de poliţişti răniţi şi 19 persoane arestate. Nu se cunosc morţi, nu se cunosc răniţi. Nici o comparaţie, din nou, cu masacrul de la Timişoara. Analize specializate ale evenimentelor din Polonia, susţin la unison că întreaga armată poloneză şi-a executat ordinele de reprimare a demonstraţiei doar parţial şi cu numeroase excepţii, cu numeroase cazuri de opoziţie.
34:08 Neculai Constantin Munteanu: Nu te mai întreb de Bulgaria, că în Bulgaria nu s-a întîmplat nimic şi oricum bulgarii ne-au luat-o înainte şi cu perestroica şi cu reformele şi cu glasnostul.
34:16 Emil Hurezeanu: În noiembrie ‘89, conducătorii Partidului şi al statului bulgar au declarat că vor dizolva poliţia secretă utilizată împotriva spionilor şi a dizidenţilor. Iar relativ recent, cu o săptămînă în urmă, la 13 decembrie şeful direcţiei Securităţii bulgare, într-un interviu de presă a declarat, citez, scopul nostru este de a acţiona în cadrul strict al legilor ţării şi din nou, atenţie, şi de a nu stîrni indignarea poporului. Este ceea ce nu s-a întîmplat la Timişoara şi este ceea ce Ceauşescu refuză în continuare să facă.
34:51 Neculai Constantin Munteanu: Nu aducem în discuţie cazul Uniunii Sovietice care este într-adevăr cu totul şi cu totul diferit.
34:57 Emil Hurezeanu: Trebuie revenit asupra rolului armatei şi misiunii armatei. Masacrul de la Timişoara de la 16 şi 17 decembrie, ordonat de factorii politici responsabili ai statului şi dus la îndeplinire de unităţi ale forţei represive, predominant ale Securităţii, este în actualul context est-european, aşadar, o excepţie tragică, este o primă concluzie. Armata României este parte componentă a poporului român şi are datoria de a-l sluji doar pe acesta, de a sluji doar interesele reale ale acestui popor şi interesele României. Acţiunile sîngeroase de la Timişoara îndeplinite de forţele de intervenţie sînt acte îndreptate împotriva poporului român şi împotriva intereselor sale fundamentale.
De aceea refuzul de a executa un ordin criminal la Timişoara, pentru care soldaţi şi ofiţeri, au fost, după cîte se pare, executaţi, devine un act patriotic, suprem, cu aceleaşi dimensiuni de martiriu ca şi jertfele demonstranţilor. Şi încă ceva: Armata României va supravieţui cu siguranţă ca instituţie fundamentală a statului român, dictaturii de acum, care nu este o instituţie a statului român, ci un accident tragic al istoriei. Prestigiul vital, prestigiul armatei, care este vital pentru destinul României nu trebuie compromis sub nici o formă. Pentru că în astfel de cazuri se compromite pe termen lung şi cu răni de nevindecat, însăşi fiinţa entităţii naţionale şi de stat. Armata română nu se confundă cu dictatura monstruoasă de la cîrma României de acum. Interesele armatei ca instituţie, în primul rînd, sînt interesele fiilor şi fiicelor patriei care o alcătuiesc, sînt însăşi interesele poporului român de acum şi dintotdeauna.
36:40 Neculai Constantin Munteanu: Înţeleg că Ceauşescu se află într-o tragică confuzie. El îşi închipuie că e România, el îşi închipuie că e poporul român, în numele căruia îşi permite cam de multă vreme să vorbească şi să hotărască. Aş vrea să revin la unele reacţii din ţările socialiste şi astă seară am ascultat Radio Moscova la orele 19. Între altele se afirma la Radio Moscova că lozincele politice tăioase cu care au manifestat locuitorii Timişoarei, au revendicat înfăptuirea cît mai rapidă a unor prefaceri în ţară, relevă „Pravda”. E vorba, aşadar, de reforme. De reformele pe care Ceauşescu le respinge cu atîta violenţă. Acelaşi „Pravda”, acelaşi ziar „Pravda”, citează de asemenea declaraţia făcută reprezentantului oficial al „Agerpres” corespondentului agenţiei TASS. Sînt băieţi ageri, inteligenţi şi cu epoleti chiar şi atunci cand sînt în haine civile. Acest băiat destept şi inteligent i-a spus corespondentului TASS: nu am auzit nimic despre nici un fel de manifestaţie de la Timişoara, nu am primit de acolo nici un fel de înştiinţare. Aceasta a fost răspunsul la rugămintea corespondentului TASS de a comenta comunicatele presei străine, referitoare la tulburările care au avut loc sîmbăta şi duminica în acest oraş românesc. În clipa în care Radio Moscova a difuzat aceasta emisiune, Ceauşescu vorbise deja şi comunicase românilor şi lumii întregi că la Timişoara se întîmplase, totuşi, ceva. La Agerpres sînt gazetari nu prea ageri, nu prea ageri la minte.
38:30 Emil Hurezeanu: Să trecem, cred, e timpul, mai avem circa 12 minute pînă la ora unu cînd vom asculta ştirile. Să trecem la capitolul solidaritate internaţională cu victimele de la Timişoara şi cu poporul român. Trebuie să spun, trebuie să spunem că această solidaritate este absolut impresionantă. Ne lipsesc cuvintele să o descriem. Toate posturile radio, toate posturile de televiziune, toate ziarele accesbile nouă, inaccesibile nouă prin distanţă, din Canada, din Australia sîntem informaţi, vorbesc despre evenimentele acestea tragice de la Timişoara, despre consecinţele lor, despre tragedia în care este silită să zacă România. Am avut demonstraţii ieri, astăzi în mai multe oraşe ale lumii. Pentru că noi emitem de la Munchen, cred că trebuie să începem cu demonstraţia care a avut loc aici, în aceasta seară, într-una din pieţele centrale ale oraşului, în Odeon Platz. O demonstraţie cu participare amplă, veţi vedea şi despre ce a fost vorba. Sorin Cunea a participat la demonstraţie şi ne-a făcut următoarea relatare.
39:39 Sorin Cunea: Coincidenţa a făcut ca miercuri seară la ora la care Ceauşescu îşi debita la Bucureşti acuzaţiile absurde, în Piaţa Odeon din Munchen se desfăşura o mare demonstraţie împotriva politicii dictatorului român. Mii de oameni, cetăţeni germani, cetăţeni de origine română şi maghiară, o mulţime imensă a răspuns chemării Ligii din Munchen pentru apărarea drepturilor omului în România de a se aduna pentru a-şi exprima protestul faţă de asasinatele comise la Timişoara de către Securitatea lui Ceauşescu.
Piaţa Odeon se află în vecinătatea Primăriei din Munchen, de unde în aceste zile premergătoare sărbătorii Crăciunului strălucesc mii şi mii de beculeţe şi steluţe în oraşul copiilor, care se organizează anual în acest loc. Demonstranţii aveau lumînări aprinse şi făclii, creînd o atmosferă solemnă în marea piaţă. Pe nenumăratele pancarte purtate de demonstratari se citeau slogane împotriva tiraniei ceauşiste din România. „Libertate pentru România!”, „Jos cu banda de asasini a lui Ceauşescu!”, „Epoca de aur a tancurilor împotriva cetăţenilor paşnici! Să plece Ceauşescu!”
40:58 Înregistrare audio protestele de la Munchen
41:21 Sorin Cunea: Adunarea de protest a fost deschisă de către primarul oraşului Munchen, dl. Hanzog, care în cuvinte emoţionante a exprimat în numele marii metropole bavareze compasiunea faţă de familiile victimelor de la Timişoara. A luat apoi cuvîntul Doru Braia, militant activ pentru apărarea drepturilor omului în România. El a propus un moment de reculegere în memoria celor răpuşi şi în aceste zile la Timişoara, după care a vorbit despre atmosfera de teroare impusă poporului român de către Ceauşescu şi familia sa. Noi sîntem poporul! – a spus Doru Braia. Noi, cei de aici, cei din ţară, Doina Cornea, Mircea Dinescu, Dan Petrescu şi toţi cei care luptă împotriva tiraniei comuniste.
A luat apoi cuvîntul scriitorul transilvănean de origine germană, Hans Bergel, care s-a referit la evenimentele dramatice din România ultimelor zile, înfierînd aşa-zisa mass-medie din România, care acoperă aceste fărădelegi prin tăcere. El a amintit că la Timişoara au căzut victime în primul rînd copiii care păşeau în fruntea demonstranţilor. Din rîndul mulţimii s-au auzit huiduieli la adresa dictatorului Ceauşescu, călăul poporului român. Hans Bergel a propus guvernelor ţărilor libere să-şi retragă în corpore diplomaţii acreditaţi la Bucureşti, stoparea tuturor legăturilor economice cu România şi să citeze în faţa unui tribunal internaţional pe cei care s-au făcut vinovaţi de dezastrul în care se afla România.
43:05 Înregistrare protest
43:30 Sorin CuneaÎn încheierea marii demonstraţii din Piaţa Odeon din Munchen, mulţimea s-a îndreptat spre biserica Sfîntul Luca din imediata apropiere, unde a avut loc un serviciu divin, oficiat în memoria celor ucişi la Timişoara. Cei de faţă au intonat în încheiere Deşteaptă-te, române.
43:52 Neculai Constantin Munteanu: Continuăm cu părţi din discursul preşedintelui, doctorului Klaus Hanzog la demonstraţia de la Munchen. Citez: „Ceea ce se întîmplă în România ne afectează şi pe noi la Munchen în mod dureros. Sîntem cuprinşi de mîhnire şi indignare. Protestăm contra teroarei, contra înăbuşirii brutale a unei demonstraţii paşnice. Mulţi cetăţeni ai oraşului nostru şi-au ridicat întotdeauna vocea cînd a fost vorba de persecuţiile politice, de încălcarea drepturilor omului, de apărarea drepturilor minorităţilor. Munchenul în calitate de oraş deschis, dar şi ca oraş cu o povară istorică de capitală a mişcării, are o răspundere specială, o răspundere care nu trebuie să devină vizibilă numai în astfel de ocazii ci şi în realitatea cotidiană, cum ar fi, de pildă, acceptarea refugiaţilor şi înţelegerea problemelor lor. Tocmai într-o perioadă în care ţările de pe glob se apropie unele de altele, în care interdependenţele ecologice şi economice sînt vădite pentru fiecare, nu ne poate lăsa indiferenţi destinul altor oameni din alte ţări. Drepturile omului sînt egale pentru toţi.
Masacrul şi execuţiile din Timişoara sînt reprobabile. Evoluţiile politice din ultima vreme din celelalte ţări ale Europei răsăritene ne umplu inimile de bucurie. Calea paşnică spre libertate în Uniunea Sovietică, Polonia, Ungaria, şi Germania de Est au dat speranţe lumii întregi. Cu atît mai brutale apar actele de violenţă comise în România. Asigurăm victimele şi pe toţi cei loviţi de întreaga noastră compasiune şi solidaritate. Le cerem tuturor celor ce dispun de influenţă politică şi economică în România să încerce tot ce le stă în putinţă spre a împiedica comiterea altor acte de teroare şi să se îngrijească spre a asigura şi în România o viaţă lipsită de frică. Vă mulţumesc că aţi venit să protestăm împreună împotriva vărsărilor de sînge, a violenţei şi brutalităţii regimului din România.”
46:13 Emil Hurezeanu: Stimaţi ascultători! Astfel de intervenţii şi de declaraţii sînt foarte numeroase la aceasta oră. Şefi de partide, lideri de sindicate, reprezentanţi ai Parlamentelor, inclusiv din ţările comuniste, au luat atitudine împotriva represiunii de la Timişoara. Vom mai vorbi, va mai fi vorba despre astfel de intervenţii şi de proteste, demonstraţii de solidaritate cu victimele, cu cei care au fost supuşi represiunii în România şi la Timişoara în următoarele ore. Emisiunea noastră, vă reamintim, durează începînd de la ora unu, ora României, încă trei ore. La fiecare oră fixă, deci la ora fixă, veţi asculta, aşa cum se procedează în mod obişnuit, în timpul programelor normale de transmisie, veţi asculta ştiri, timp de zece minute. După ora unu ni se vor alătura aici în studio Mircea Carp şi Doina Alexandru. Cu timpul, în cursul nopţii, vom avea noi mărturii, vom avea noi telefoane, noi relatări pe care le aşteptăm. Le aşteptăm să curgă în timpul nopţii.
47:28 Neculai Costantin Munteanu: Pentru că am vorbit de demonstraţii şi de alte asemenea acţiuni de demonstraţii care au avut loc în lume, să precizăm că la Sofia, de exemplu, mii de persoane au demonstrat în faţa ambasadei române în capitala Bulgariei. Manifestanţii au scandat: „Ceauşescu, ruşinea Europei!” şi „Libertate pentru poporul român! Bulgarii pentru români!”
47:54 Emil Hurezeanu: Aşa cum aţi fost informaţi, Seimul polonez în unanimitate a adoptat o moţiune de protest împotriva represiunii de la Timişoara şi a păstrat un minut de reculegere pentru victimele de la Timişoara. La fel, Partidul Social-Democrat din Germania Federală, la încheierea lucrărilor sale de ieri seară. Noi înşine, redactorii şi colaboratorii postului de radio Europa Liberă, ne alăturăm acestui omagiu adus victimelor de la Timişoara. În memoria lor un minut de tăcere, de tăcere profundă pînă la ora unu.

Mai citeşte: Un ziarist de 2 bani: Şerban Orescu de la „Ziua”

 

4 Responses to “Europa Liberă, 21 decembrie 1989, ora 0. Hurezeanu: „Că manifestarea de la Timişoara a avut un caracter antisocialist, aşa cum pretindea Ceauşescu, avem motive să ne îndoim” (audio)”

  1. alk Says:

    Retineti, era trecut de ora 0, represiunea finala asupra celor din Piata Universitatii se apropia de final iar cei de la REL nu aveau nici cea mai mica informatie de ceea ce se petrecea in Bucuresti.

    • mariusmioc Says:

      Faci o confuzie. Aici e vorba de noaptea de 20/21 decembrie 1989, care a urmat discursului lui Ceauşescu de la TVR. Represiunea din Piaţa Universităţii a fost în noaptea de 21/22.

  2. Ascultind acesti Catavencu, Trahanache, Farfuridi si Brinzovenescu, salariati CIA de la ‘Europa Libera’ , nu poate sa nu ma duca gindul la trista pecete a faptului ca sintem totusi tara lui Caragiale. Istoria ne-a demonstrat ca Ceausescu avea dreptate si intelegem acum ca la Timisoara a avut loc o diversiune, prima veriga in lantul unui scenariu de razboi psihologic al carui scop a fost rasturnarea orinduirii socialiste si jefuirea si subjugarea tarii si a poporului roman de catre Occident. Este clar ca s-a lucrat ani de zile, poate decenii, la acest scenariu si la aceasta piesa de teatru careia i-a cazut victima poporul roman. In 1989 situatia economica a tarii a fost cea mai buna din istoria Romaniei! Ne-am inecat (sau mai bine zis am fost inecati) ca tiganul la mal. In anii ’80 China importa calculatoare din Romania, astazi importam noi cu bani imprumutati si pe datorie calculatoare de la ei! Si unde se afla astazi China, tara comunista, si unde ne aflam astazi noi?! China este astazi a doua putere economica mondiala a planetei, i-au depasit pe japonezi, care se aflau pe al doilea loc dupa SUA! Ca miine China va fi cea mai mare putere economica a planetei! Ei isi vedeau de treaba si munceau disciplinat si progresau, in vreme ce noi am fost tiriti in, si ne-a ars de ‘revolutii’!

    (Caragiale: Si alte comitete si comitii… Dupa lupte milenare…Care suge singele poporului…) Vasile Vetluta: ‘fost procuror militar pe sectorul de frontiera cu Ungaria si Uniunea Sovietica’, ‘presedinte al Comitetului Roman pentru Drepturile Omului, filiala Ungaria’, ‘Frati Ostasi! De-a lungul milenarei si zbuciumatei noastre istorii’, ‘Slujiti un calau sadic’… Vasile Vetluta a fost recrutat si a lucrat in solda AVO, KGB, GRU, CIA la lovituara de stat inceputa la Timisoara si definitivata la Bucuresti in decembrie 1989!

    Este interesant cum Marius Mioc mai crede inca sincer in toate balivernele pe care ni le suna in urechi ‘Europa Libera’ si celelalte medii de dezinformare in masa ale mafiei capitalismului planetar! Primul 911 a fost in primavara lui 1986 la Cernobil! A fost un 911 fie organizat de KGB, fie de CIA! Scopul a fost crearea unui sentiment de esec al sistemului comunist si demoralizarea populatiilor din URSS si statele comuniste est-europene pentru ca sa inghita mai usor galusca cu trecerea la capitalism. Apoi Tien An Men si tentativa de ingeranta si creare a unei situatii ‘revolutionare’ in China, unde insa au dat-o’n bara. Au urmat ‘revolutiile’ din Europa de Est, ‘judecarea’ si asasinarea sotilor Ceausecu, dezmembrarea teritoriala a URSS, devalizarea tarilor foste socialiste din Europa de Est si a fostei URSS, dezmembrarea teritoriala si distrugerea Iugoslaviei, 911, razboiul din Afganistan, ‘armele de distrugere in masa’ ale lui Saddam si razboiul din Irak, ‘judecarea’ si asasinarea lui Milosevici, ‘prinderea’ lui Karagici si ‘procesul’ sau, ‘revolutia’ de la Chisinau… Cam toate sint pe acelasi calapod, asa ca nu mai comentez nimic in plus!

    Domnule Marius Mioc: Mai credeti inca in Doamne Doamne si Mos Craciun dupa toate cite a avut, are si va avea de patimit poporul roman ca urmare a loviturii de stat inceputa la Timisoara si definitivata la Bucuresti in decembrie 1989?

    • mariusmioc Says:

      Domnule involutia1989, dumneavoastră repetaţi stăruitor nişte afirmaţii dar fără să prezentaţi nici o dovadă. De pildă: „Vasile Vetluţa a fost recrutat şi a lucrat în solda AVO, KGB, GRU, CIA”. Acest fel de afirmaţii eu nu le bag în seamă decît dacă sînt însoţite de dovezi, iar asemenea dovezi n-am văzut. Mi se pare şi puţin probabil ca cineva să fie simultan în solda a 4 servicii secrete diferite.
      Acuzarea persoanelor cu opinii politice diferite de a fi în solda serviciilor secrete străine era ceva tipic regimurilor comuniste, a continuat în România şi după revoluţie, chiar şi azi pe alocuri mai vezi în dispute politice asemenea acuzaţii sau insinuări, dar fără dovezi ele nu valorează nimic.


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.