Blogul lui Marius Mioc

despre revoluţia din 1989 şi ceea ce a urmat după ea

Tatulici & Tatomir – Povestea Timişorii (7). Groapa comună din cimitirul eroilor Octombrie 28, 2010


Al şaptelea fragment din filmul „Povestea Timişorii” realizat de Mihai Tatulici şi Virgil Tatomir şi difuzat în 1991 la TVR. În acest fragment am combinat 3 fragmente diferite din filmul original, pentru a avea un articol explicativ complet despre problema gropii comune din cimitirul eroilor din Timişoara. Deci există o oarecare abatere de la succesiunea din filmul domnilor Tatulici şi Tatomir, pe care am considerat-o necesară pentru a înlesni analiza problemei gropii comune a revoluţiei din Timişoara. La sfîrşitul serialului, cînd voi da şi playlistul complet, cei interesaţi vor putea vedea filmul aşa cum a fost el prezentat iniţial. La transcrierea înregistrării comentariile mele ulterioare sînt inserate în text cu litere cursive, între paranteze drepte.

Vezi şi primele 6 fragmente prezentate pe acest blog:
15 decembrie 1989
16 decembrie 1989
În jurul lui Tokes
Dezvoltarea mişcării revoluţionare în 16 decembrie 1989
Lupte între manifestanţi şi forţele de ordine
Calea Lipovei şi Girocului, 17 decembrie 1989

Transcriere înregistrare:
00:00 Virgil Boţoc: În timpul ăsta a trecut o mulţime de oameni. Pur şi simplu nu i-am putut să-i văd cîţi or fost. Şi strigau diferite plancarde. Şi atuncea fata aia mai mare vine la maică-sa: „mămică, mergem şi noi”. „Nu mergi niciunde”. În timpul ăsta o trimis la mine fata că-i dau voie. Aia mică o luat fîşul de pe cuier şi o coborît jos. Şi atuncea îmi zice sora ei geamănă: „tăticule, Luminiţa o coborît jos”. Zic: „noi avem ceva de făcut”. Cînd ajung jos (neînţelegibil) plecase. Cînd am ajuns în Calea Lipovei, în spatele bisericii, s-or tras focuri de avertisment de la aviaţie, roşu, şi i-am zis lu’ nevastă-mea: „fii atent că se trage”. Zice „nu se trage”, şi atunci au început focuri. După care am văzut că fata n-o venit toată noaptea acasă. M-am dus în zonă, dimineaţă. În zonă, că acolo locuiesc, m-am întîlnit cu mulţi prieteni, şi m-am interesat. Din care m-am întîlnit şi cu prietenul ăsta, Avădanei, care a lucrat cu mine foarte mulţi ani. Şi-l întreb „mă Ştefane, s-o tras? Ce-i pe aicea?”. Că plouase, nu s-o cunoscut nici un semn, nimic. Zice „mă, s-o tras”. Ce, eu uite mi-o dispărut fata. Zice „cu ce-o fosta asta a ta îmbrăcată?”. „C-un fîş roşu, aşa”. Zice „uite aici o fost împuşcată mortal. Eu, zice, am luat-o, am pus-o pe bancă, şi banca o fost îngustă şi i-a legat mîinile cu o sfoară, cu ceva, ca să nu i se rupă mîinile”. Zice „du-te la Clinicile Noi”. Am fost la Clinicile Noi, am vorbit cu autopsierul, am mers cu fata geamănă, cu sora ei, îmbrăcată într-aceeaşi formă. Şi întreb pe autopsierul: „domnu’, nu vă supăraţi, o fost o fată adusă aicea?”. Zice „da”. „Şi dac-o vedeţi, o cunoaşteţi?”. Zice „da”. Zic „îi asta sau nu-i asta?”. Zice „cum Dumnezeu, astă fată o fost împuşcată în inimă”. Zic „nu, sora ei”. „Bă, dacă veneai cu juma’ de oră, o găseai aicea, da-i plecată [spitalul] judeţean”. Atunci m-am dus la morgă la judeţean, am întrebat, m-am întîlnit cu, adică, cu asistenta, asistenta mi-o spus „vorbeşti cu domnul doctor Dressler”. Domnul doctor Dressler o spus că nu este nici un mort în morgă şi nu lasă pe nimeni în morgă. În timpul ăsta vine domnul locotenent major Rosu, nu mai ştiu exact cum îi zice pentru că el a fost cu paşapoarte pentru plecare în străinătate. Şi am fost plecat în Libia. El pe mine, eu pe el l-am cunoscut, el pe mine nu m-a cunoscut. Şi mi-o pus arma la cap: „Ce faci mă aici scandal?”. Şi atuncea zic „domnu’ Rusu, dumneavoastră pe mine nu mă cunoaşteţi, dar eu pe dumneavoastră vă cunosc”. Şi atuncea o lăsat arma. Mai era un militar care citea o carte. În fine, era cu o carte în mînă, cam aşa ceva. A doua zi iară, a treia zi iară, nici un…, n-am putut să rezolv nimica.
02:43 Virgil Tatomir: S-a încercat să vi se dea un certificat de deces pe care scria că fata dumneavoastră ar fi suferit şi ar fi murit de hepatită?
02:52 Virgil Boţoc: Da. Da, şi atuncea, da, mi s-a eliberat aşa ceva, un certificat din ăsta, şi atuncea am fost nevoit să mă duc, să scot adeverinţă de la şcoală precum că fata mea n-o fost bolnavă şi nici nu ştiu unul din familia lu’ Boţoc, că asta a fost şi discuţie cu domnul doctor Dressler, că să-mi arăte cel puţin o internare a unui din familia lui Boţoc de diagnosticul de hepatită cronică, cum o scris acolo. N-am putut să dau nici de un rez…, n-am putut să aflu nimica.
03:20 Virgil Tatomir: Aţi apelat la sprijinul procuraturii?
03:22 Virgil Boţoc: Da. Am fost la domnul procuror [Romeo] Bălan, am dat declaraţii, am lăsat fotografii. O spus că să am răbdare, că sînt 61 de indivizi arestaţi şi sînt în anchetă. Şi atuncea poate o recunoaşte vreunul că-i dusă la Bucureşti la cremator [procurorul se referea la cadavrele furate din morga spitalului şi arse la crematoriul din Bucureşti (linc), între care bănuia că se află şi Luminiţa Boţoc]. Şi în 15 ianuarie cînd am fost ultima dată, o spus, dimineaţa, o spus că mai sînt 3 de anchetat şi să viu peste două sau trei zile. Şi cînd m-am dus la lucru am aflat că s-or dezgropat morţii în groapa comună (neînţelegibil). Şi atunci am fost şi mi-am recunoscut fata. Am ridicat-o de acolo, am îngropat-o creştineşte.
03:57 Virgil Tatomir: Vi s-a eliberat un nou certificat de deces.
03:59 Virgil Boţoc: Da, mi-a eliberat un nou certificat, moartă în revoluţie.
04:03 Comentariu Mihai Tatulici (pe fondul unor imagini filmate la ansamblul memorial din cimitirul eroilor din Timişoara consacrat victimelor revoluţiei): Virgil Boţoc şi-a pierdut fiica în 17 decembrie 1989. Ucisă pe stradă. A regăsit-o, a regăsit cadavrul ei, în ianuarie, în groapa comună. E printre cei fericiţi, care şi-au putut îngropa creştineşte copilul. Povestea aceasta este însă doar un crîmpei din trista şi dramatica istorie a morţilor Timişoarei. Tot aşa cum pentru morţi s-a ieşit în stradă, tot aşa trebuie să ţinem la aflarea adevărului. Virgil Boţoc îi face acum mormînt frumos fiicei sale. Cine nu respectă morţii, n-are nici un Dumnezeu. [aici se încheie prima parte din filmul prezentat, dar continui cu un fragment din a 2-a parte, legat tot de problema gropii comune]
05:04 Comentariu Mihai Tatulici (pe fondul unor imagini filmate în cimitir, la dezgroparea unor morţi): Sînt încă multe întrebări la care trebuie să răspundă justiţia, în ceea ce priveşte morţii Timişoarei. Aceste întrebări trebuie repede adresate unor oameni care încă sînt vii şi ştiu. Măcar pentru a linişti spiritele, pentru a risipi confuziile. Cum e cazul gropii comune din cimitirul săracilor. Gazetari nedocumentaţi şi persoane fără competenţele necesare au isterizat mulţimile prezentînd aici orori care nu se confirmă. Am avut ocazia să citim puncte de vedere ale unor medici legişti de talie internaţională. Trebuie analizate şi referinţele doctorului Dressler. Condamnarea publică fără argumente e la fel de păguboasă azi ca şi înainte de decembrie 1989. Aceste lucruri trebuie exact prezentate de procuratura militară Timişoara, care deţine informaţii exacte, tocmai pentru a le delimita de cele reale şi extrem de grave.
06:09 Virgil Tatomir: Timişoara continua să îşi caute cu înfrigurare morţii revoluţiei. O făcea şi cu speranţa că odată cu găsirea celor care nu ajunseseră la crematoriu, se va dezgropa şi adevărul. Această deshumare s-a efectuat în 15 ianuarie 1990 în cimitirul, în urma insistenţelor unui părinte îndurerat, Virgil Boţoc, care îşi căuta fata şi cu care aţi făcut cunoştiinţă în episodul trecut. Cîteva lucruri se impun a fi aici accentuate, şi bune şi rele, pentru că s-a iscat multă vîlvă în jurul acestui caz. Înhumarea într-o groapă comună a unui număr de 9 cadavre s-a făcut destul de tîrziu, în 28 decembrie. S-a susţinut că morţii erau încă neidentificaţi pînă la acea dată. Dacă după victoria revoluţiei a recurge la o groapă comună rămîne o faptă de neacceptat, cel puţin din punct de vedere moral, trebuie spus că în baza datelor cunoscute pînă acum s-au însăilat şi erori. Între care unele aruncate intenţionat sau nu, direct sau indirect, pe seama doctorului Dressler [pe atunci, şeful laboratorului de medicină legală din Timişoara] şi a şefului administraţiei cimitirelor. Izvorîte din cunoaşterea incompletă a unor situaţii şi date, ele trebuie detaşate de adevăr.
07:37 Axente Bociort [pe atunci, şeful administraţiei cimitirelor din Timişoara]: Pe data de 27 decembrie 1989, am ridicat de la spitalul judeţean, din morgă, 11 cadavre între care 9 au fost neidentificate iar 2 identificate. Am ajuns la cimitirul eroilor. Aceste cadavre au fost depuse în capelă, urmînd ca în data de 28 cadavrele neidentificate să fie înhumate. Din lipsă de gropari, şi situaţia, întrucît se trăgea prin cimitir, nu am reuşit să facem groapa cu personalul existent şi s-a apelat la excavatoristul Miron Alexandru, care a săpat groapa comună, urmînd ca să se facă slujba religioasă de părintele Micu Constantin. Şi înhumarea celor 9 cadavre neidentificate s-a făcut în groapa comună respectivă.
08:49 Virgil Boţoc: Într-adevăr, erau 8 cadavre, din care 3 erau în sicrie şi restul în lăzi. Şi buldozeristul care-o săpat groapa era acolo mort, că l-or recunoscut părinţii. Erau din Suceava. După ce-o săpat groapa, că chiar aşa o fost, şi aia este martori, şi şeful cimitirului poa’ să spuie lucrul ăsta, a avut şi cheile de la buldozer pe piept. Şi a avut singura lovitură în partea stîngă, nu, în dreapta, a avut gaură în dreapta, aici [arată de fapt spre tîmpla stîngă].
09:19 Comentariu Mihai Tatulici: Respectînd durerea unui copil care şi-a pierdut un copil în revoluţie, trebuie totuşi să facem necesarele precizări: Domnul Boţoc nu are argumente că i s-ar fi eliberat un certificat de deces prin hepatită. Cu aceeaşi uşurinţă, preia şi alte zvonuri. Cum să afirmi, liniştit, că un om e mort, cînd el e viu? Chiar dacă la Timişoara s-a spus că în acea groapă se afla şi excavatoristul care a făcut-o. Cînd e mult folclor, rămîne puţin loc pentru adevăr.
09:49 Alexandru Miron (excavatorist): În data de 28 decembrie 1989 am fost solicitat să fac acest lucru în cimitirul eroilor. Să sap o groapă comună pentru înmormîntarea mai multor cadavre care erau, n-avea cine să le înmormînteze. Şi am fost solicitat şi am făcut lucrul acesta. După cum vedeţi, mă aflu aicea viu şi nevătămat, n-am avut nici o problemă, nimic absolut. Şi cam asta este situaţia.
10:27 Comentariu Virgil Tatomir: S-au făcut ulterior morminte îngrijite, iar arhitectul Alămureanu a conceput şi un monument pe măsură [monumentul eroilor revoluţiei din cimitirul eroilor, prezentat în filmare, este făcut după schiţele domnului Pompiliu Alămureanu, care după revoluţie a ocupat pentru scurt timp şi postul de primar al Timişorii]. Dar ele nu ţin încă loc de adevăr, ci numai de aducere aminte. Fiecare martor are adevărul lui. Cert e că din momentul în care s-a vărsat sînge, drumul era fără întoarcere. Mămăliga explodase!

Vezi şi relatarea ziarului „Renaşterea Bănăţeană” din 16 ianuarie 1990 despre groapa comună din cimitirul eroilor:

„Renaşterea Bănăţeană” din 16 ianuarie 1990 anunţînd despre groapa comună din cimitirul eroilor

„Renaşterea Bănăţeană” 16 ianuarie 1990, pag. 3

Comunicatul garnizoanei Timişoara după ce s-a aflat de groapa comună din cimitirul eroilor, publicat în „Renaşterea Bănăţeană” din 18 ianuarie 1990

Deasemenea este interesant de citit şi comunicatul garnizoanei Timişoara despre această problemă, publicat în „Renaşterea Bănăţeană” din 18 ianuarie 1990. Problema am mai tratat.o pe acest blog, în articolul Groapa comună din cimitirul eroilor, descoperită în ianuarie 1990 (linc).

(va urma)

 

32 Responses to “Tatulici & Tatomir – Povestea Timişorii (7). Groapa comună din cimitirul eroilor”

  1. […] Tatulici & Tatomir – Povestea Timişorii (7). Groapa comună din cimitirul eroilor octombrie 28, 2010 Filed under: revoluţia română din 1989 — mariusmioc @ 8:01 am Tags: 1989, Alexandru Miron, Axente Bociort, Constantin Micu, decembrie 1989, Luminiţa Boţoc, Mihai Tatulici, Milan Dressler, Pompiliu Alămorean, revoluţia română, Romeo Bălan, Virgil Boţoc, Virgil Tatomir Rate This […]

  2. Mircea S. Bozan Says:

    …imi aduc aminte cu cat sarg se insista pe canalele de televiziune ca „aceste cadavre descoperite…sunt o facatura, sunt morti proveniti din clinica de „boli nervoase”, sau sunt persoane descoperite „inghetzate” pe strazi (sic!). Orice, dar nu impuscati. Am in fatza fotografia cu mama pe care sta un bebelus, copii, si inregistrarea video a reporterei de televiziune, de pe 16 ianuarie 1990, plecata si ea prea devreme dintre noi, care punea intrebari retorice, printre timisorenii care-si cautau cu disperare mortii… Din pacate, raspunsurile la multe asemenea intrebari sunt tinute secrete, in dosare. Vinovat de protejarea criminalilor este Iliescu, acelasi vinovat, despre care Caramitru acum cateva zile, la Turcescu in emisiune, spunea ca isi doreste sa vada ziua in care Iliescu, Voican Voiculescu si alte lepadaturi teroriste catzarate pe cadavrele revoltei anticomuniste in fruntea Romaniei, sunt adusi in catuse in fata unui complet de judecata. Si atunci, mortii „ascunsi” cat si cei de dupa 22 decembrie 1989, vor primi linistea de care au nevoie, acolo, sus…

    • mariusmioc Says:

      Nu e nimic ţinut secret. Sînt 2 dezgropări diferite: una din 22 decembrie 1989, cînd familiile celor morţi în revoluţie care nu primiseră trupurile celor ucişi (inclusiv familiile celor care au fost arşi la crematoriu, dar atunci nu se aflase despre incinerarea cadavrelor), în disperare au căutat pe unde le-a trecut prin minte şi au dezgropat nişte morţi din cimitirul săracilor care n-aveau legătură cu revoluţia. Pe această bază s-a făcut o campanie de presă că toată revoluţia din Timişoara e o făcătură.
      A 2-a dezgropare e din ianuarie 1990 din cimitirul eroilor, unde au fost cu adevărat morţi în revoluţie. Despre această a 2-a dezgropare nu se mai vorbeşte. Oficial însă, lucrurile sînt lămurite. Familiile şi-au primit morţii înapoi şi i-au reîngropat unde au vrut, aceştia au fost recunoscuţi ca eroi martiri ai revoluţiei.

  3. […] Tatulici & Tatomir – Povestea Timişorii (7). Groapa comună din cimitirul eroilor octombrie 28, 2010 […]

  4. Donkeypapuas Says:

    Sunteţi PE-NI-BILI! Adică are loc revolta de la Timşoara, are loc Revoluţia de la Bucureşti, fuga (??) lui Ceauşescu, procesul (??) şi împuşcarea celor doi, mai trec alte trei zile şi – hop! – neica Sulă de la cimitire (când a fost instalat în funcţie?) zise în minea sa: „Ce să fac, bre, cu morţii ăştia? Ia hai să-i îngrop eu aşa, că vor muşchii mei, şi că oricum e Rivoluţie şi pot să fac ce vreau!” Aşa că-i îngroapă dar, ce potrivire iarăşi! Taman bine ca peste câteva zile să vină TE-LE-VI-ZIU-NEA RO-MÂ-NĂ-LI-BE-RĂ cu fosta propagandistă Carmen Dumitrescu în frunte şi să prezinte imaginile crimei în massă făcute de Ceauşescu, a primului lot din cele 60.000 (şaizeci de mii) de abureli prezentate de Voican Voiculescu şi de domţ procuror de la proces, şi de dom avocat al apărării (??) de la acelaşi proces! Ce bine pică pentru Militaru, Bruucan, Roman, Iliescu, Voican Voiculescu în fundamentarea lichidării cuplului!
    De ce credeţi că a intrat în istoria presei termenul de „sindromul Timişoara”? D’aia!

    • mariusmioc Says:

      N-ar trebui sa se numeasca „sindromul Timisoara”, ci „sindromul Bucuresti”, ca de la Bucuresti au venit minciunile, inclusiv cea cu 60000 de morti (asta de la Tirgoviste, dar de bucuresteni aranjata). Tupeul miticesc de a arunca vina pentru propriile minciuni pe seama altora este insa fara limite.
      Gasiti pe acest blog o relatare si despre alt erou al revolutiei ingropat in groapa comuna: Sorin Leia
      https://mariusmioc.wordpress.com/2010/10/06/popa-ne-a-zis-da-l-incolo-ca-nu-i-mai-trebe-nimic/

      • Donkeypapuas Says:

        Asta-i cea mai cea mai cea mai tare! Uau! Suuper! De und’ le scoateţi? Să le spun şi altora ca să nu se mai chinuiască căutând „perlele de la Bac”.
        Deci „bucureşteanul” Iliescu, împreună cu „miticul” Măgureanu, cu alt „bucureştean” numit Militaru, împreună cu „bucureştenii de a zecea spiţă” Roman şi Brucan. Deci este suuuper!

      • mariusmioc Says:

        Toti cei nominalizati de dv. locuiau la Bucuresti in decembrie 1989.
        Iar despre cazul gropii comune din cimitirul eroilor, gasiti amanunte si in articolul din Renasterea Banateana a carui facsimil a fost prezentat. Desigur, doar daca sinteti interesat de subiect, si faceti efortul de a-l citi.

      • Donkeypapuas Says:

        Criteriul „miticismului”: bolentin de Bucureşti.
        Vă faceţi de cacao dacă mai scoateţi d’astea.
        Ăăă. Şi ăla de s-a apucat să-ngroape „eroii rivoluţiei”, şi ăla tot de pe Dâmboviţa?

      • mariusmioc Says:

        Cei ingropati in cimitirul eroilor, descoperiti in ianuarie 1990, nu sint eroi ai revolutiei intre ghilimele, ci eroi ai revolutiei fara ghilimele. Asta incearca sa ascunda falsificatorii istoriei atinsi de sindromul Bucuresti, desi statul roman n-a contestat niciodata statutul de eroi ai revolutiei pentru aceste persoane (contestatia a venit doar de la unele tonomate de presa).

      • Donkeypapuas Says:

        Da? Păi nu afirmaţi chiar dumneavoastră că au fost înhumaţi în 28 decembrie, cam pe şestache pentru o rivoluţie aşa de frumos prezentată pe micile ecrane? Iar „fastuoasa” ceremonie se vede că a fost produsă de un mititel mitic, de vreme ce aţi făcut caz mai devreme de „miticismul” mitic de care sunt acuzaţi (cam repetat, mi se pare) meridionalii.
        Şi între timp a căzut din discurs miticismul unor Mitici cam de prin alte părţi decât Bucureştii. Mare argument!

      • mariusmioc Says:

        Inhumarea e o treaba, contestarea caracterului de eroi ai revolutiei pentru aceste persoane, facuta de cei atinsi de „sindromul Bucuresti”, e alta treaba. Similar s-a procedat si in cazul eroilor arsi la crematoriu https://mariusmioc.wordpress.com/2009/02/02/misterul-celor-40-de-cadavre/

      • Donkeypapuas Says:

        „Sindromul Timişoara” este o sintagmă ivită pe malurile altor ape decât ale Dâmboviţei: Sena, Tamisa, Potomac…
        Sunteţi jalnic în ura faţă de „mitici” şi în tembelismul afişat.

      • mariusmioc Says:

        Corectie: Magureanu nu locuia la Bucuresti in decembrie 1989, ci la Focsani, dupa propriile declaratii: https://mariusmioc.wordpress.com/2010/07/01/culisele-revolutiei-4/

    • mariusmioc Says:

      Apropo de penibilitate: cit de penibil poti sa fii ca sa sustii ca o groapa comuna descoperita in ianuarie 1990 a fundamentat decizia de eliminare a cuplului Ceausescu, fapt petrecut in 25 decembrie 1989?

      • Donkeypapuas Says:

        Dar făcută în 28 decembrie. Se dădeau lupte înverşunate în acea dată, nu-i aşa?

      • mariusmioc Says:

        Deci sustinerea dv. care este? Ca intimplarea asta din 28 decembrie 1989 a fundamentat decizia de lichidare a cuplului Ceausescu din 25 decembrie 1989? Logica miticeasca.

      • Donkeypapuas Says:

        Ce treabă are, domnule, incinerarea cu prezentarea MEDIATICĂ, făcută cu tot TAM-TAM-ul a corpurilor scoase dintr-un cimitir DUPĂ ce fuseseră înmormântate acolo FĂRĂ TAM-TAM şi DUPĂ 25 decembrie (nici măcar după 22). Am impresia că ne credeţi cam proşti pe toţi. Păi să vă reamintesc cum în Bucureşti înmormântările s-au făcut în aşa fel încât să se atragă cât mai mult atenţia. Scopul era – la Timişoara – ca DEZGROPAREA să se facă cu mare tămbălău şi cu prezentarea unor cadavre în stare şocantă PENTRU a crea un alibi acţiunilor grupului pucist. Nu logica „miticească” este de vină – şi fixaţia aceasta legată de termeni trebuie să dea de gândit – ci logica BOLŞŢEVICĂ. Cu aceea ne lovim. Este din metodele CLASICE utilizate de sovietici în dezinformare. Sau poate şi dumneavoastră aţi semnat tot la KGB?

      • mariusmioc Says:

        Nouă mostră de logică aberantă. În orice ţară civilizată, îngroparea unor morţi fără ştirea familiilor este subiect legitim de prezentare mediatică. Chiar familiile acestor morţi, cînd au aflat despre ei, au făcut tam-tam, şi era firesc să facă asta. Aţi fi vrut cenzură, ca să se interzică presei să scrie despre asta? Aveţi impresia că numai îngroparea lui Cioabă este vrednică de tam-tam mediatic? Nu ştiu ce alibi visaţi că au creat aceşti morţi, căci pînă la dezgroparea lor în ianuarie 1990 fuseseră deja prezentaţi mulţi alţi morţi din revoluţie prin presă şi la TV (dv. înşivă spuneţi că la Bucureşti s-au îngropat morţii revoluţiei cu maximul de tam-tam posibil). Cert este că descoperirea îngropării pe ascuns a acestor eroi ai revoluţiei a alimentat nemulţumirile timişorenilor faţă de cei care preluaseră puterea la Bucureşti şi a contribuit la mitingurile de protest anti-Iliescu din Timişoara anului 1990.

      • Donkeypapuas Says:

        Domnule Mioc,
        Constat că suferiţi de nişte mari tulburări la nivelul logicii. Sau, mai posibil, folosiţi tehnica montajului dezinformativ de tip sovietic. Mai întâi susţineţi că „sindromul Timişoara” nu există sau, dacă există, el este „opera miticilor”. Uitaţi – şi este foarte stranie această amnezie – că denumirea aparţine presei occidentale în caracterizarea actelor de manipulare comise (ghiciţi?) de „emanaţii Revoluţiei”, adică de Brucan, Militaru, Iliescu, Roman, Voican-Voiculescu. Şi această sintagmă acoperă nişte fapre „veridice” precum cifra de 60.000 de victime şi povestea cadavrelor din cimitirul timişorean. Îmi pare, cel puţin mie, că dacă poveştile nemuritoare inventate de emanaţi s-au răsuflat, a venit rândul generaţiei a doua de flaşnete propagandistice să intre în acţiune.

      • mariusmioc Says:

        Brucan, Militaru, Iliescu, Roman, Voican-Voiculescu n-au nici o legătură cu evenimentele de la Timişoara. Numărul de 60000 de morţi a fost răspîndit prin procesul Ceauşescu, la care nici un timişorean n-a participat, şi nu există nici o legătură între acest număr şi problema expusă aici – puteţi vedea din articolele postate că s-a vorbit de cîţiva morţi (la unii se dă şi identitatea exactă), nu de 60000. Bucureştenii i-au adus la putere pe Iliescu & comp şi au avut grijă apoi să-i declare eroi ai revoluţiei prin mass-media lor pe toţi cei care au organizat represiunea de la Timişoara (Guşă, Stănculescu, Chiţac, Milea – ăsta şi acum are stradă numită în cinstea lui la Bucureşti) – interesant că pentru criminalii din alte părţi nu a existat propaganda de a-i declara eroi – de pildă pentru generalul Topliceanu de la Cluj nu s-au făcut la Bucureşti emisiuni televizate despre ce erou a fost. Cînd Timişoara s-a ridicat împotriva deturnării revoluţiei (Proclamaţia de la Timişoara http://wp.me/pjejF-Lr ), s-a declanşat în presa bucureşteană o campanie propagandistică împotriva Timişoarei – am auzit că maşini cu numere de Timişoara erau atacate în alte părţi ale României în anul 1990. Iar acum bucureştenii care i-au adus la putere pe Iliescu & comp şi care au făcut dezinformarea din 1989 acuză Timişoara de dezinformare. Neruşinarea miticească este cu adevărat fără limite.
        Cît despre presa occidentală – ştim că există şi în Occident presă de proastă calitate. Cine are banul poate comanda ce articole de presă vrea – chiar şi Ceauşescu comanda articole elogioase în presa occidentală, care apoi erau prezentate prin „Scînteia”. Eu de la bun început am demascat unii ziarişti occidentali – cum ar fi Radu Portocală de la „Le Point”, de pildă, pe care l-am numit „falsificator al istoriei” chiar din prima mea carte https://mariusmioc.files.wordpress.com/2008/10/copertafalsist2.jpg

      • Donkeypapuas Says:

        Sau mănânci dumneata rahat. Alături de agentul AVO Tokes.
        Şi pentru informaţia dumitale, nici o maşină cu număr de Timiş – că nu există numere de Timişoara, dezinformatorule – nu a fost atacată. Alţii au fost atacaţi. Cu bâtele! Şi anume la… BU-CU-REŞTI! De către mineri. Veniţi din ţară. Şi aduşi, între altele, de un anume secretar de stat la Transporturi. Şi, ce interesant!, mai înainte cu aproape trei luni alţi cetăţeni, care nu pot fi numiţi absolut deloc „mitici”, se luau cu bâtele la omor. În mijlocul Ardealului!
        Dar să lăsăm Timişoara în grija „timişorenilor”, adică a supuşilor bulibăşimilor lor, că tot v-a plăcut să faceţi trimitere la ei!
        PS: Cifra a fost vehiculată de un anume Totok – foarte „mitic” şi el.

      • mariusmioc Says:

        E minciuna sfruntata a falsificatorilor istoriei, printre care te numeri, ca Totok ar fi vehiculat numarul de 60000 de morti. Am scris de altfel un articol pe acest subiect: https://mariusmioc.wordpress.com/2009/06/23/cum-s-a-aflat-despre-timisoara/
        Pe acest blog poti gasi si inregistrarile emisiunilor Europei Libere unde se aude exact ce a spus Totok in decembrie 1989. Vezi pagina Mass media straina in 1989 https://mariusmioc.wordpress.com/mijloacele-de-informare-in-masa-straine-in-decembrie-1989/

      • Donkeypapuas Says:

        În cazul Totok şi a cifrei de 60.000 va trebui să vă lămuriţi la un tete-a-tete cu domnul Doru Braia.

      • mariusmioc Says:

        Deci nu-s relevante inregistrarile emisiunilor cu Totok de la Europa Libera, adevarul despre 1989 poate fi aflat doar prin discutii tete-a-tete cu fosti informatori ai securitatii.
        http://www.romanialibera.ro/actualitate/politica/doru-braia-si-cornel-ivanciuc-colaboratori-ai-securitatii-86424.html
        Logica miticeasca.

      • Donkeypapuas Says:

        Păi ca de la informator (Totok) la dezinformator (Braia). Sau invers? primul era informator şi al doilea dezinformator.
        Şi ce e mai ciudat? Că eu n-am făcut trimitere la EL. Ci la cifrele false difuzate de mediile de informare. Dar e stilul muscalesc de a implica mereu instituţii, fapte, persoane despre care nu e vorba. Se numeşte… dezinformare.

      • mariusmioc Says:

        Ai scris: „Cifra a fost vehiculată de un anume Totok – foarte “mitic” şi el”. Adică ai făcut trimitere la Totok cu privire la cifra de 60000 de morţi. Dezinformare, nu muscălească ci miticească. Dar tot dezinformare se numeşte, mincinoasă mică.

      • Donkeypapuas Says:

        V-am spus să vă spălaţi rufele în familie? Cu Doru Braia, Totok, Tokes… Ar fi „Toată lumea din familia voastră” lucrează pe la un serviciu

      • mariusmioc Says:

        Doru Braia e născut la Bucureşti. Nu-i din familia noastră, ci a voastră.

      • Donkeypapuas Says:

        Ceea ce ne întoarce la: nea caisă de la cimitir, la „Şarpele cu ochelari”, la „agentul AVO”…

      • mariusmioc Says:

        Nu ştiu ce ai de comentat despre „şarpele cu ochelari”, dar am impresia că-i susţii ideile. Eu susţin ideile lui Ion Raţiu.
        https://mariusmioc.wordpress.com/2008/12/21/rusii-si-revolutia-romana-din-1989-doua-pareri-opuse-ion-ratiu-si-virgil-magureanu/


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s