Blogul lui Marius Mioc

despre revoluţia din 1989 şi ceea ce a urmat după ea

Rich Andrew Hall: Rescrierea istoriei revoluţiei. Triumful revizionismului securist în România (5 bis). Rolul USLA în reprimarea din 21-22 decembrie 1989 la Bucureşti noiembrie 1, 2010


Anul trecut am prezentat pe acest blog tălmăcirea a 8 fragmente din teza de doctorat a profesorului american Richard Andrew Hall „Rescrierea istoriei revoluţiei. Relaţiile într-un regim autoritar şi triumful revizionismului securist în România de după Ceauşescu”. Completez acum acea traducere cu un nou fragment, iar pentru a păstra ordinea din lucrarea originară numerotez acest fragment cu 5 bis – adică urmează după al 5-lea fragment prezentat anterior pe acest blog şi înainte de cel de-al şaselea. Comentariile mele inserate în text sînt cu litere cursive, între paranteze drepte.

Pentru republicarea în altă parte a acestei lucrări este nevoie să cereţi aprobarea autorului, cu care se poate lua legătura la hallria@comcast.net.

Părerile exprimate aparţin domnului Hall. O observaţie personală legată de acest fragment este faptul că se bizuie parţial pe declaraţii publicate în 1990 în ziarul armatei, iar la vremea aceea M.Ap.N. era implicat într-o campanie de dezinformare prin care încerca tăgăduirea implicării armatei în reprimarea revoluţiei. De aceea eu privesc cu oarecare reţinere cele publicate acolo. Totuşi, domnul Hall oferă şi alte surse, mai credibile, iar părerile dumisale merită să fie analizate cu atenţie. De aceea am considerat oportună tălmăcirea scrierilor sale despre revoluţia din 1989, pentru a fi disponibile publicului vorbitor de limbă română.

În timpul revoluţiei au murit şi uslaşi, care au fost trecuţi pe lista eroilor-martiri ai revoluţiei. Recent Comisia Parlamentară a Revoluţionarilor din Decembrie 1989 a cerut anularea certificatului de erou-martir a 2 dintre aceşti uslaşi, Gheorghe Trosca şi Eugen Trandafir Cotună (linc), ucişi lîngă Ministerul Apărării Naţionale. Motivaţia cererii de anulare este colaborarea acestora cu securitatea (fapt incontestabil, căci erau chiar membri ai securităţii) şi nu se face referire la vreo acţiune a acestora împotriva revoluţiei (deşi şi acest aspect putea fi motiv de anulare a titlului de erou-martir, conform art. 8 din legea 341/2004). Asemenea acţiuni au putut însă exista, dacă nu în momentul în care au fost ucişi de focul deschis de dispozitivul de apărare al M.Ap.N., atunci anterior, în 21 decembrie 1989.

Fragmentele din teza de doctorat a domnului Richard Andrew Hall care au fost tălmăcite pe Blogul lui Marius Mioc:
Ceauşescu pleacă în Iran
18-19 decembrie. Evenimentele din Timişoara în absenţa lui Ceauşescu
20 decembrie 1989: Protestatarii cuceresc Timişoara
Greşeala fatală a lui Ceauşescu: mitingul din 21 decembrie
Cine a aruncat „petarda”?
Rolul USLA în reprimarea din 21-22 decembrie 1989 la Bucureşti – fragmentul prezentat acum
Ce l-a făcut pe Ceauşescu să fugă?
Ceauşeştii în timpul fugii
Concluzii

Rolul USLA în reprimarea din 21-22 decembrie 1989 la Bucureşti

Nicolae Ceauşescu şi-a scurtat cuvîntarea şi a calmat balconul clădirii CC în timp ce forţele regimului încercau să golească de lume Piaţa Palatului. Manifestanţii pur şi simplu s-au deplasat în alte părţi din centrul oraşului. Două zone principale de confruntare între demonstranţi şi forţele regimului s-au dezvoltat de-a lungul largului bulevard Magheru: Piaţa Romană şi Piaţa Universităţii (locul monstruozităţii de beton diform cunoscută sub numele de hotel Intercontinental). Ultima va fi scena unei importante vărsări de sînge în noaptea de 21/22 decembrie. Cel puţin 50 de manifestanţi au fost omorîţi, aproape 500 au fost răniţi şi nu mai puţin de 1200 au fost arestaţi în această noapte numai în Bucureşti. <Un număr substanţial de morţi şi răniţi au fost în multe alte oraşe între după-masa de 21 decembrie şi dimineaţa de 22 decembrie, mai ales în Cluj, Sibiu, Tîrgu-Mureş şi Cugir. De pildă, cei mai mulţi dintre cei 26 ucişi şi 105 răniţi în Cluj în timpul evenimentelor au fost împuşcaţi în această perioadă>

Serialul de cîteva luni al ziaristului Petre Mihai Băcanu („Intercontinental 21/22”) care a investigat evenimentele din Piaţa Universităţii este pe cît de încîlcit pe atît de lămuritor. Băcanu şi-a început serialul în 14 martie 1990, scurt timp după ce noul ministru al apărării, generalul Victor Stănculescu, a schimbat versiunea oficială despre acţiunile USLA din perioada evenimentelor din decembrie. <De asemenea, a urmat unor serii de articole prin care ziarişti de la Tineretul Liber (Horia Alexandrescu) şi Libertatea (Octavian Andronic) au declarat nevinovată USLA de vreo faptă greşită în decembrie>. În 15 martie 1990 Băcanu a început interviind trei angajaţi ai hotelului Intercontinental. Ei au descris cum, după ce mitingul nefericit s-a destrămat, „cei din USLA erau îmbrăcaţi civil” şi au urmărit demonstranţii, au aruncat cu „petarde” după ei şi i-au bătut <Petre Mihai Băcanu, “Intercontinental 21/22”, „România Liberă” 15 martie 1990, pag. 1, 3>. În episodul din ziua următoare a interviului, episodul USLA nu a mai fost pomenit cu excepţia unui neobişnuit post-scriptum în care Băcanu a adăugat: „Trebuie să facem precizarea că detaşamentele USLA nu au tras nici un foc şi nici nu au operat vreo arestare în rîndurile manifestanţilor” <Petre Mihai Băcanu, “Intercontinental 21/22”, „România Liberă” 16 martie 1990, pag. 3>.

În 17 martie 1990 Băcanu s-a simţit obligat să prefaţeze a treia parte a interviului cu următoarea afirmaţie:

„În relatarea din acest număr, apar, stimaţi cititori, din nou referiri la USLA. Avem dovezi certe că militarii de la USLA aveau doar sarcina să apere ambasada americană şi agenţia companiei El Al [amîndouă aflate lîngă hotelul Intercontinental]” <Petre Mihai Băcanu, “Intercontinental 21/22”, „România Liberă” 17 martie 1990, pag. 1>.

Aceleaşi trei persoane interviate care cu numai 2 zile înainte au descris USLA într-o atitudine represivă, acum prezintă descrieri incoerente ale raportului dintre mulţime şi USLA de mai tîrziu din după-masa de 21 decembrie. Conform unuia dintre interviaţi:

Am văzut şi scena cînd o studentă s-a urcat în spatele unuia [dintre militarii USLA] şi l-a sărutat şi apoi a oferit flori celor de la USLA. Am văzut şi scena în care au primit flori şi le ţineau în mînă cei de la USLA <Petre Mihai Băcanu, “Intercontinental 21/22”, „România Liberă” 17 martie 1990, pag. 2>.

Deja la 24 martie 1990 Băcanu punea interlocutorilor întrebări de felul: „Am auzit că celor de la trupele USLA li s-a oferit ceai. Era ceva omenesc, le era frig şi lor. Eraţi convinşi că aceştia n-au făcut nimic rău?” <Petre Mihai Băcanu, “Intercontinental 21/22”, „România Liberă” 24 martie 1990, pag. 1. Persoanele interviate au răspuns descriind iarăşi episodul cu florile>. În 18 aprilie 1990 un nou interviat a povestit cum unul dintre uslaşi a început să plîngă la vederea sus-menţionatei fete (care, conform sursei, era din Timişoara) distribuind flori celor de la USLA <Petre Mihai Băcanu, “Intercontinental 21/22”, „România Liberă” 17 martie 1990, pag. 1, 3. Pentru o la fel de dubioasă revizuire a rolului USLA în evenimentele din decembrie vezi Horia Alexandrescu, “Adevărul despre USLA”, Tineretul Liber, 4-15 March 1990. În episodul trei (7 martie 1990, “Flori pentru uslaşi”) manifestanţii strigă trupelor USLA „şi voi muriţi de foame!” şi pun flori pe epoleţii şi căştile uslaşilor. Unitatea USLA a încercat doar să oprească unele „elemente scăpate, eventual, de sub controlul revoluţionarilor” să se apropie de ambasada americană şi au permis manifestanţilor să picteze lozinci anti-Ceauşescu pe zidurile din apropiere. Conform lui Alexandrescu, USLA a fost retrasă în întregime din zonă la ora 21:30, deci înainte de deschiderea focului>.

O asemenea imagine a comportamentului USLA şi a părerii mulţimii despre USLA vine în puternic contrast cu descrierea făcută de Emilian David (publicată în 12 ianuarie 1990) a evenimentelor care au avut loc în acelaşi timp la un kilometru distanţă, la celălalt capăt al bulevardului Magheru, în Piaţa Romană:

ora 15:45: Sîntem atacaţi cu brutalitate de trupele USLA. Fetele şi femeile ţipă, băieţii şi bărbaţii încearcă să opună o oarecare opoziţie. Ne lovesc fără milă.

ora 17:30: Sîntem din nou atacaţi, cu mai multă furie, de trupele USLA. Dubele sînt umplute cu oameni <Emilian David, “Dreptate şi adevăr pentru ziua întîi”, Libertatea, 12 ianuarie 1990, pag. 1, 2. Cel puţin 8 oameni au fost ucişi în Piaţa Romană. Ca pentru a confirma afirmaţiile lui Emilian David, trei zile mai tîrziu comandantul USLA din perioada evenimentelor, colonelul Gheorghe Ardeleanu, a răspuns în Libertatea cu o dezminţire publică a relatării lui David. Vezi colonel Gheorghe Ardeleanu, “Precizări”, Libertatea, 15 ianuarie 1990, pag. 3>.

Mai tîrziu, după ce a fost silit să fugă din Piaţa Romană, David a ajuns la celălalt capăt al bulevardului, în Piaţa Universităţii. David descrie prezenţa în acest loc a unui cordon de trupe USLA echipate cu bastoane şi scuturi. Cînd, spre miezul nopţii, au început focurile de armă, David sugerează că aceste „bestii” USLA erau printre trăgători. „Morţii şi răniţii încep să umple străzile dintre Arhitectură şi Universitate”, conform lui David. Paul Vinicius de asemenea îşi aminteşte venirea acestor „trupe speciale” imediat după miezul nopţii: „Cine pot fi bestiile care trag? Sînt tineri, iar după felul în care discută între ei, par drogaţi. Trag în tot ce mişcă” <Paul Vinicius, “Remember 21-23 decembrie ’89: Revoluţia minut cu minut”, Flacăra, nr. 51 (19 decembrie 1990), pag. 7>.

Rechizitoriul procuraturii militare la procesul membrilor C.P.Ex. (datat 4 iunie 1990) repetă aceste afirmaţii. Conform acestui document, între orele 9 şi 10 din seara de 21 decembrie „forţele de represiune formate din trupele USLA, miliţie şi securitate au început să împresoase masa de manifestanţi, ridicînd forţat o parte din aceştia pe care i-a lovit în mod brutal, mulţi fiind ucişi” <Mircea Bunea, Praf în ochi, editura Scripta 1994, pag. 87>. Acelaşi document citează un martor, Spiru Radet, conform căruia, la miezul nopţii, „trupe USLA echipate cu căşti, scuturi şi bastoane” au urmat un tanc pînă la baricada ridicată de protestatari <Mircea Bunea, Praf în ochi, pag. 88>. Martorul continuă: „…unul dintre militarii din trupele USLA, care avea în mînă o puşcă mitralieră, a tras rafale de avertisment după care a tras şi asupra demonstranţilor” <Mircea Bunea, Praf în ochi, pag. 88. Martorul însuşi a fost rănit ca rezultat al acestui foc de armă şi apoi transportat la spital>.

În plus, transcrierea comunicaţiilor dintre unităţile USLA şi miliţie dezvăluie că „unităţi de intervenţie” USLA au fost amplasate în mai multe locuri din centrul oraşului în acea după masă de 21 decembrie <Vezi “Dintre sute de catarge”, Libertatea, 27/29/30/31 ianuarie 1990>. Agenţii USLA se referă la faptul că au „restabilit ordinea” în Piaţa Palatului după sfîrşitul mitingului şi că misiunea lor este să „blocheze” accesul la ambasada americană şi la birourile agenţiei israeliene El Al (nu să le „apere”, cum sugerase Băcanu) <“Dintre sute de catarge”, Libertatea 31 ianuarie 1990, pag. 2>. Atitudinea lor faţă de manifestanţii care încercau să pătrundă la mitingul oficial nu era deloc de susţinere: „Huliganii ăştia trebuie anihilaţi în primul rînd. Nu sînt hotărîţi ăştia. Ar trebui să-i ia repede. Restul sînt şovăitori.” <“Dintre sute de catarge”, Libertatea 29 ianuarie 1990, pag. 2>. Problema este mai puţin dacă episoadele cu florile s-au întîmplat, sau dacă s-au întîmplat în felul în care a fost descrise, ci mai mult de ce anume aceste incidente particulare, mai mult decît cele care dezvăluiau acţiunile brutale ale USLA, au căpătat publicitate în 1990.

Interesant, după aproape 4 ani, în decembrie 1993, Băcanu pare să-şi fi reconsiderat afirmaţiile sale anterioare despre rolul USLA în temeiul unor „noi” informaţii aduse de militari ai armatei care au fost în Piaţa Universităţii în noaptea de 21/22 decembrie. Conform lui Băcanu:

„Foarte mulţi ofiţeri vorbesc despre acei ‘civili’ cu pardesie lungi sau cojoace, care efectuau arestările din rîndul manifestanţilor, apoi îi loveau cu brutalitate… Nu s-a interesat nimeni, pînă acum, nici cine au fost cei zece ‘civili’ cu pălării care trăgeau prin buzunarul hainelor… Un timp am dat crezare şi afirmaţiilor că trupele USLA n-au fost prezente în Piaţa Universităţii. Am intrat în posesia unor informaţii din care rezultă că 20 de ofiţeri USLA, conduşi de colonelul Florin Bejan, s-au aflat… printre demonstranţi” <Petre Mihai Băcanu, “Au evacuat ‘materialele’. Stropite cu sînge”, România Liberă, 28 decembrie 1993, pag. 10. Referirea la trăgătorii civili îmbrăcaţi în cojoace ne aduce înapoi în discuţie unul din articolele lui Horia Alexandrescu din serialul din martie 1990 (“Adevărul despre USLA”) din Tineretul Liber exonerînd USLA de orice fapte greşite în decembrie. Titlul articolului din 6 martie 1990 – „‘Ace’ pentru ‘cojoacele’ teroriştilor”, pare să nu aibă nici o legătură cu articolul, care nu conţine nici o menţiune despre „cojoace” şi nici nu se referă la rolul USLA în Piaţa Universităţii (evenimente discutate într-un episod ulterior). Totuşi acest indiciu şi multe altele – inclusiv introducerea lui Alexandrescu la acest articol ca un “calmant”, o posibilă referire la tratamentul dat uslaşilor drogaţi după evenimente – sugerează că în ciuda faptului că textul articolului dezvinovăţeşte USLA, Alexandrescu este pe deplin conştient de vinovăţia acesteia>. [Posibil ca domnul Hall să nu cunoască expresia românească „ac de cojoc”]

Unul dintre ofiţerii de armată i-a spus lui Băcanu că în timpul acelei seri a văzut

„…o dubă TV de miliţie, din care au coborît vreo zece bărbaţi care parcă erau fraţi, în sensul că toţi erau solizi, îmbrăcaţi în haine de piele, cu pălării pe cap… Aceşti indivizi aveau arme cu ţeava scurtă şi erau de la Interne…. s-au instalat în spatele cordonului de scutieri şi mai trăgeau din buzunarul hainei în manifestanţi şi luau cu ei cîte un manifestant din primele rînduri” <“Şeful represiunii: maiorul Amăriucăi” în Băcanu, “Au evacuat ‘materialele’”>.

Dar ceea ce Băcanu a numit „noi revelaţii” nu erau deloc noi. Pe la mijlocul lui ianuarie 1990 mai mulţi recruţi şi ofiţeri ai armatei s-au referit la acţiunile acestor „civili” în interviuri cu reporteri de la ziarul armatei <colonel Gh. Văduva şi alţii, “Nici o pată să nu planeze pe onoarea Armatei!”, Armata Poporului, nr. 3 (17 ianuarie 1990), pag. 1-2>. Conform soldatului Rudolf Suster:

„Au coborît dintr-un singur camion vreo 15-20 (în civil, dar se vedea că erau bine instruiţi), au trecut în faţa soldaţilor cu scuturi şi, cînd tancurile au intrat în baricada care ardea, au tras. Am văzut flăcările în faţa pardesielor.” <colonel Gh. Văduva şi alţii, “Nici o pată să nu planeze pe onoarea Armatei!”, Armata Poporului, nr. 3 (17 ianuarie 1990), pag. 1-2>.

Soldatul Tiberiu Florea descrie o scenă asemănătoare:

„Şi eu i-am văzut. Aveau pardesie lungi sau paltoane, au scos pistoalele de sub ele, pe furiş, şi au tras. Erau înaintea noastră, nu se puteau ascunde de noi. Nu trăgeau toţi o dată, în salvă, aşa cum o făceam noi, în sus, ca să ne dăm curaj. Trăgeau cînd unul, cînd altul” <colonel Gh. Văduva şi alţii, “Nici o pată să nu planeze pe onoarea Armatei!”, Armata Poporului, nr. 3 (17 ianuarie 1990), pag. 1-2>.

Mai mult, la procesul fratelui lui Nicolae, Nicolae Andruţa Ceauşescu (director al Academiei de Securitate de la Băneasa) în aprilie 1990, martori militari au declarat că „după declanşarea salvei de avertisment, în vacarmul produs, din spatele nostru am văzut civili care trăgeau fie cu arme scoase, fie prin buzunarul hainei, eu observînd zvîcnirea hainelor” <căpitan Mihai Mărgineanu, “Un ‘înger’ cu aripile murdare”, Armata Poporului, nr. 15 (11 aprilie 1990), pag. 5. Martorul, locotenent-colonel Teodor Amăriucăi, pare să aibe propria sa felie de vină în vărsarea de sînge din noaptea de 21/22 decembrie>. Semnificativ, fostul comandant al USLA, colonel Gheorghe Ardelean, a confirmat într-o declaraţie în instanţă că în 21 decembrie cei din USLA „acţionau în civil” <Ştefănescu, Istoria Serviciilor Secrete, pag. 288. Foştii securişti încă o dată par să transfere altora acţiunile lor cînd se discută despre evenimentele din Piaţa Universităţii. Conform unui „grup de foşti ofiţeri de securitate”, „turiştii” au profitat de „fondul salvelor de armă, trase în aer” pentru a „recurge din nou – vezi Timişoara – la împuşcarea participanţilor din spate pentru a produce victime ‘mobilizatoare’ pentru bucureşteni”. Vezi Un grup de foşti ofiţeri de securitate, “Aşa vă place revoluţia!”, Democraţia, nr. 36 (24-30 September 1990)>.

Precum în Timişoara în zilele precedente, se pare că USLA a acţionat în Bucureşti în conformitate cu ordinul 2600. La începutul lui 1990 ziaristul de opoziţie Vasile Neagoe a argumentat exact acest punct în discuţia despre evenimentele din 21/22 decembrie 1989. Conform lui Neagoe „pentru că la şedinţele lui Ceauşescu s-a stabilit că în stradă acţionează terorişti, s-au aplicat, în plus, indicaţiile pentru lupta antiteroristă” ale ordinului 2600 <Vasile Neagoe, “Noaptea cea mai lungă”, Expres, nr. 14-15 (mai 1990), pag. 15>. Într-adevăr, ne putem aminti că în timpul cuvîntării sale televizate din seara de 20 decembrie, Ceauşescu în mod expres a denunţat întîmplările din ţară ca „acţiuni teroriste” [vezi înregistrarea acestui discurs (linc)]. Ordinul 2600 – nu ordinele capricioase ale variaţilor comandanţi, cum sugerează Stoian – explică prezenţa USLA la mitingul din 21 decembrie şi în pieţele Romană şi Universităţii în noaptea de 21/22 decembrie.

Mai citeşte, de pe pagina „Analize despre revoluţia din 1989”, alte articole ale domnului Richard Andrew Hall despre revoluţia română: „Cazul Petre Olaru” şi „Revoluţia română ca joc geopolitic de cafenea. Documentarul Şah-mat a lui Brandstatter şi ultimul val dintr-o mare de revizionism”.

 

2 Responses to “Rich Andrew Hall: Rescrierea istoriei revoluţiei. Triumful revizionismului securist în România (5 bis). Rolul USLA în reprimarea din 21-22 decembrie 1989 la Bucureşti”


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.