Nou atac al ideologiei statului maximal la Timişoara: obligaţia de a împrejmui orice teren particular

Consiliul Local Timişoara, dominat de adepţii ideologiei statului maximal, a mai născocit o problemă de interes public care trebuie musai rezolvată: terenurile particulare neîmprejmuite. Proprietarii care nu asigură împrejmuirea terenurilor pe care le deţin sub orice formă legală şi nu pun un panou pe care să scrie „proprietate privată” pe acestea riscă amenzi între 1500 şi 2000 de lei (linc).

Conform teoriei filozofice revizuite a statului maximal (Statul Maximal 2.0), statul nu mai ia nici o măsură să rezolve problemele pe care le consideră (deseori abuziv) importante, ci doar trasează sarcini unor cetăţeni şi ameninţă cu amenzi. Asta are avantajul că nu mai trebuie cheltuiţi bani din bugetul statului. Oamenii înşişi vor trebui să cheltuiască pentru problemele pe care le stabileşte aparatul birocratic. Este ceea ce numeam povară parafiscală: nu e vorba propriu zis de impozite, dar e vorba tot de bani ai cetăţenilor pe care aceştia nu-i pot cheltui după bunul plac ci sînt siliţi să-i cheltuie după voia Statului. De obicei fiecare măsură de acest fel afectează doar o minoritate, de aceea protestele sînt anemice.

În Timişoara, exceptînd periferiile, au rămas puţine terenuri virane neîmprejmuite. Dar din punctul meu de vedere un asemenea teren e un lucru bun. Dacă undeva există un maidan proprietate particulară neîmprejmuit, copiii au loc de joacă şi oraşul are gratuit un spaţiu verde. Dacă terenul ar trece în proprietatea primăriei, ar costa o mulţime de bani amenajarea unui loc de joacă sau întreţinerea spaţiului verde. Din aceste motive încă din 2008 eu am propus reducerea impozitelor pentru proprietarii care deţin în oraş terenuri pe care lasă vegetaţia să crească nestingherită, în special pentru cei care, neîngrădindu-şi terenul, îl lasă astfel la dispoziţia tuturor orăşenilor (vezi articolul „Primăria Timişoara îndeplineşte planul cincinal european la spaţii verzi” – linc).

Birocraţii de la primărie consideră loc de joacă pentru copii numai spaţiile alea în care au clădit cîte două huţuluşe şi un tobogan la preţ de 10000 de euro, şi pentru care se mai plătesc cîte 1000 de euro anual pentru întreţinere şi reparaţii. Sînt acele locuri de joacă care constituie motiv de mîndrie cu privire la realizări şi de cîştiguri electorale pentru primar. Mai demult, cînd statul (comunist) nu clădise huţuluşe în fiecare cartier, orice maidan putea fi loc de joacă. Dispariţia maidanelor, ca urmare a dezvoltării imobiliare, a avut şi o latură negativă – anume micşorarea locurilor unde copiii se pot juca feriţi de circulaţia autoturismelor.

În cadrul dezbaterilor din consiliul local Timişoara, ideea susţinută de primarul Gheorghe Ciuhandu a întîmpinat opoziţia consilierului PDL Ovidiu Ciuhandu (coincidenţă de nume – linc), care a remarcat că pentru a construi un gard e nevoie de autorizaţie de construcţie de la primărie, autorizaţie care se eliberează după multă vreme. S-a ajuns la un compromis: proprietarii nu vor fi amendaţi dacă vor dovedi că au cerut o asemenea autorizaţie în răstimp de 45 de zile. Nici unul dintre consilieri nu a observat că legea care pretinde ca pentru orice amărît de gard pe care omul îl construieşte pe propriul său teren e nevoie de autorizaţie de la primărie este o absurditate (faptul că o asemenea lege e prezentă cam în toate ţările UE nu o face mai puţin absurdă) şi nu a propus eliminarea completă a nevoii de autorizaţie de construcţie pentru garduri. Deci timişorenii, ca şi restul românilor, vor trebui ca înainte de a construi un gard: să facă un proiect la o firmă specializată, să întocmească un dosar pentru autorizare cu o mulţime de acte (a căror obţinere costă timp şi bani), să plătească la primărie taxă pentru autorizaţia de construcţie şi abia apoi să construiască gardul. Dacă gardul construit nu respectă întrutotul proiectul, să-l reconstruiască şi să plătească amendă. Că hîrţogăraia implicată va costa mai mult decît gardul propriu-zis e o chestie care nu-i deranjează pe birocraţi.

Personal nu am teren neîmprejmuit la Timişoara şi nu sînt afectat de această măsură, dar mă deranjează ideea dominantă în primăria Timişoara (din păcate, nu numai aici), anume că birocraţii pot stabili de capul lor tot felul de obligaţii pentru cetăţeni, altele decît plata impozitelor. Cu această mentalitate e foarte probabil ca domnii birocraţi să născocească în viitor şi o măsură care să mă afecteze direct. Mentalitatea birocratică şi ideologia statului maximal pe care se bizuie aceasta este o primejdie pentru libertatea tuturor.

Mai citeşte:
Ideologia Statului Maximal, triumfătoare în Timişoara: pentru orice copac sădit trebuie autorizaţie
Primăria Timişoara îndeplineşte planul cincinal european la spaţii verzi
Primăria Timişoara a distrus un puiet de măr pe care-l sădisem

Un gând despre „Nou atac al ideologiei statului maximal la Timişoara: obligaţia de a împrejmui orice teren particular

  1. Da, domnule MM, sunt numeroase aberaţiile autorităţilor locale din urbea noastră.
    În altă ordine de idei, nu credeţi că ar fi fain ca principiul celor maxim 2 mandate să se aplice şi primarilor, chiar de la nivel comunal?

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.