Blogul lui Marius Mioc

despre revoluţia din 1989 şi ceea ce a urmat după ea

De ce interzice statul cămătăria? Grija faţă de om sau faţă de trusturile bancare? noiembrie 20, 2010


Aurelian Şoric, şefului Inspectoratului Judeţean de Poliţie Neamţ a apostrofat presa pentru că l-a numit pe Gheorghe Măraru, recentă victimă a unui asasinat „interlop”. „De ce era Măraru interlop? Pentru că dădea bani la oameni şi dădea camătă? Sînt procurori care dau bani…”, a spus domnul comisar Şoric, stîrnind o furtună de indignare. „Camăta este incriminată ca infracţiune de vreo sută de ani încoace”, remarcă fostul europarlamentarul Sebastian Bodu, de pildă, concluzionînd că „sîntem o ţară defectă, cu sistem bolnav” (linc) dacă un poliţist, pus să aplice legea, arată toleranţă faţă de infracţiuni.

Principial domnul Bodu are dreptate, treaba unui poliţist este să aplice legea, nu să arate toleranţă faţă de infractori. Îmi pun totuşi o întrebare: de ce dacă o persoană fizică împrumută bani cu dobîndă este caz penal, faptă odioasă, iar cînd o persoană juridică – bancă – face exact acelaşi lucru, este o activitate economică necesară, uneori statul intervenind pentru sprijinirea băncilor?
Ce deranjează aici – camăta sau concurenţa pe care odioşii cămătari persoane fizice o fac trusturilor bancare?

Presa dă din cînd în cînd exemple de oameni amărîţi, care au fost scoşi afară din casă pentru că n-au putut să înapoieze banii împrumutaţi de la cămătari, alimentînd oprobiul cu care opinia publică îi tratează pe aceştia. Dar, la fiecare caz de persoană rămasă fără casă datorită vreunui cămătar, există 100 de cazuri de oameni rămaşi fără casă datorită băncilor. De ce ar trebui să fim indignaţi de victimele cămătarilor dar nu şi de victimele băncilor?

Există şi o diferenţă între cămătari şi bănci: cămătarii persoane fizice împrumută din bani proprii, banca împrumută banii altora, pe care i-a luat la rîndul ei împrumut. Cămătarul lucrează pe risc propriu, banca riscă banii altora şi de aceea, în caz de faliment, face să sufere o mulţime de oameni nevinovaţi care şi-au depus economiile la banca respectivă. Acei oameni nevinovaţi devin apoi mijloc de presiune asupra politicienilor, pentru a-i determina să folosească banii contribuabililor pentru salvarea băncilor ameninţate de faliment, cum s-a întîmplat recent în multe ţări. Şi, în timp ce miliarde din banii contribuabililor se duc pentru acoperirea găurilor negre ale băncilor, conducătorii acestora beneficiază de venituri considerabile. Nu am auzit însă niciodată un cămătar – persoană fizică cerînd ajutor din bugetul statului fiindcă e în prag de faliment.

Între cămătarul – persoană fizică şi bancă, după părerea mea banca este cea care are o activitate mai primejdioasă socialmente.

Interzicerea cametei ar putea fi o idee bună, cu condiţia să fie interzisă pentru toţi, nu numai pentru persoanele fizice. Luarea de împrumuturi bancare poate fi, pentru unii oameni, un lucru mai rău decît consumul de droguri. Le creează acestora obişnuinţa de a cumpăra lucruri pe care în mod normal n-ar trebui să şi le permită, devin dependenţi de un stil de viaţă peste propriile lor posibilităţi, iar cînd trebuie să returneze împrumuturile oamenii respectivi suferă şi se pot deda la diferite infracţiuni pentru a face rost de bani, aşa cum şi un dependent de droguri se poate deda la infracţiuni pentru a obţine bani pentru drogurile cu care s-a obişnuit. Însă anume băncile sînt cele care au dezvoltat tehnici de marketing sofisticate pentru a profita de naivitatea unor oameni. N-am auzit nici un cămătar persoană fizică îndemnînd la împrumuturi „doar cu buletinul”.

Situaţia actuală reprezintă monopolizarea activităţii foarte profitabile de camătă de către marile trusturi financiare internaţionale. Normele legale, care impun oricărei bănci, pentru a obţine autorizaţie de funcţionare, să depună o sumă considerabilă la Banca Naţională (rezerve minime obligatorii) au justificarea lor, tocmai datorită faptului că băncile lucrează cu banii deponenţilor şi trebuie să arate că au o anumită soliditate. Efectul secundar este că numai cei cu foarte mulţi bani – adică marile trusturi – pot obţine autorizaţia de a deschide o bancă.

Interzicerea cămătăriei practicată de persoanele fizice în paralel cu îngăduirea ei cînd e practicată de bănci nu înseamnă altceva decît că Statul Maximal impune cu forţa un intermediar – banca – între cetăţeanul care a strîns nişte economii şi cel care are nevoie de împrumut. Astfel, scade profitul celui care a economisit şi dă bani împrumut şi creşte costul dobînzii pentru cel care ia împrumut. Cu ce ajută asta economia?

Nu există nici un fel de morală în interzicerea cametei în aceste condiţii, singurul scop slujit de asemenea legislaţie este eliminarea concurenţei, în folosul marilor trusturi financiare internaţionale.

“A face concurenţă este o faptă mai gravă decît a fura”, este un dicton al lumii moderne pe care-l explicam într-un articol al meu mai vechi (linc), şi acest dicton este aplicat şi de legiuitorii români.

Mai citeşte:
Taxa forfetară pentru IMM: Libertate economică, dar nu pentru căţei
Libertate economică, dar nu pentru căţei (2)
Un nou atac al guvernanţilor împotriva libertăţii economice
Statul Maximal se opune liberei concurenţe în domeniul transporturilor
Uniunea Europeană interzice libera concurenţă

 

14 Responses to “De ce interzice statul cămătăria? Grija faţă de om sau faţă de trusturile bancare?”

  1. Anghel Gheorghe Says:

    Dacă un europarlamentar are o părere proastă despre țara cu poporul ce la propulsat la demnitatea respectivă,………dar ce a făcut domnia sa pentru a schimba ceva în bine pentru țară sau popor?!.
    În afara faptului de a se îmbogăți pe nedrept pe seama unui scop acela de a apăra interesele cetățenilor pentru care a jurat fals,pe drept având interesul ocult de îmbogățire personală,are măcar demnitatea de a recunoaște aceste fapte și să demisioneze?!
    …………NU,…. PENTRU CĂ-I ESTE DRAGĂ MINCIUNA,PREA MĂRIREA,UZURPAREA DREPTURILOR CETĂȚENILOR DE A TRĂI MĂCAR LA LIMITA SUBZISTENȚEI,POLITICA PENTRU SPRIJINUL NU AL CETĂȚENILOR ,CI AL CELOR CARE OPRIMĂ CETĂȚEANUL.
    Acest parlamentar în afara criticii nefondate,NU ÎȘI CUNOAȘTE ÎNDATORIRILE ,ATRIBUȚIILE ȘI DE CE NU, FIȘA DE EUROPARLAMENTAR.

  2. deutchebrak Says:

    Ţi-am răspuns pe blogul meu, dar am vrut să-ţi citesc tot postul. Cămătarii nu plătesc impozit la stat pentru veniturile realizate, venituri considerabile. Asta se numeşte evaziune fiscală. Dobânzile şi condiţiile impuse de ei NU sunt comparabile, cu cele ale băncilor.
    Băncile plătesc la stat tot felul de taxe şi impozite, astea înseamnă venituri la buget. Activitatea lor este monitorizată de Banca Centrală a ţării respective, BNR la noi. La rândul ei, BNR respectă nişte reguli stabilite la nivel european şi internaţional. Băncile au o activitate transparentă.
    Mai zici tu: „Luarea de împrumuturi bancare poate fi, pentru unii oameni, un lucru mai rău decît consumul de droguri. Le creează acestora obişnuinţa de a cumpăra lucruri pe care în mod normal n-ar trebui să şi le permită, devin dependenţi de un stil de viaţă peste propriile lor posibilităţi, iar cînd trebuie să returneze împrumuturile…”
    Păi, ce vină are statul dacă un individ se întinde mai mult decât îi este plapuma? Fiecare trebuie să-şi evalueze corect posibilităţile. Este vorba de autocontrol. Oamenii nu sunt egali, ci doar trebuie să beneficieze de şanse egale. Doar în comunism, se susţinea, utopic evident, că oamenii trebuie plătiţi după nevoi, nu după calificare şi competenţă. O tâmpenie!

    • mariusmioc Says:

      Dacă s-ar legaliza cămătăria, ar plăti şi cămătarii impozite. S-ar înregistra eventual ca „persoane fizice autorizate”.
      Statul nu are nici o vină dacă un individ se întinde mai mult decît îi e plapuma. Atunci de ce doreşte să ocrotească oamenii interzicînd cămătăria? Nici un cămătar n-a dat bani împrumut cu forţa. Iar contractul de împrumut poate fi foarte transparent, să specifice limpede dobînzile şi soroacele de returnare a banilor.
      Treaba cu a nu te întinde mai mult decît plapuma ar trebui să fie valabilă şi la firme. De ce statul intervine să salveze mari firme financiare aflate în dificultate (cum a fost cazul Bancorex la noi, salvată cu banii BCR, adică ai statului, căci BCR era atunci bancă de stat, sau cazuri cunoscute în alte ţări https://mariusmioc.wordpress.com/2008/11/10/alte-40-de-miliarde-dolari-pentru-firma-de-asigurari-aig/ ), firme ale unor oameni de altfel foarte bogaţi?
      Monitorizarea băncilor de care vorbeşti înseamnă doar birocraţie în plus. Nu ştiu de unde ideea că birocraţia e un lucru bun, dar cît e de eficace monitorizarea s-a văzut pe plan mondial, cu prilejul crizei economice. La cămătari nu e nevoie de monitorizare (deci nici de aceste cheltuieli birocratice) fiindcă cămătarul lucrează cu banii săi personali. Dacă e tîmpit şi dă împrumuturi aiurea, el personal pierde. Şi nu există cămătar care a dat faliment fiindcă a dat împrumut la o firmă la care tot el era acţionar.

      • deutchebrak Says:

        După câte ştiu, Bancorex n-a fost salvată…
        Ajutând o bancă să evite prăbuşirea, statul salvează şi banii deponenţilor, nu crezi?

      • mariusmioc Says:

        Bancorex a fost înghiţită de BCR, adică cică cele două bănci au fuzionat, dar BCR a avut numai de pierdut din asta.
        Citeam undeva despre procesul dintre DacAir şi BCR, cîştigat de DacAir. DacAir era firma omului de afaceri George Păunescu care avea contract cu Bancorex pentru finanţare. George Păunescu a mai luat împrumuturi pe care nu le-a înapoiat (dar nu neapărat pe firma DacAir, avea şi alte firme), aşa că Bancorex, după ce dăduse o parte din bani către DacAir, a hotărît să nu mai dea şi restul împrumutului convenit. După fuziunea BCR – Bancorex, DacAir a dat în judecată BCR pentru despăgubiri, că n-a primit la timp banii conveniţi cu Bancorex. Şi a cîştigat.
        Dacă Bancorex era lăsată să dea faliment, putea DacAir să dea în judecată şi să cîştige procesul, că tot n-ar fi primit nici o despăgubire. Dar aşa, a fost de unde să se plătească.
        Nu înţeleg, te îngrijorează sau nu situaţia financiară a statului? Erai indignat că cămătarii nu plătesc impozite, dar ţi se pare normal ca statul să ajute băncile cu sume uriaşe. Adică eşti patriot din ăla indignat cînd cineva cîştigă 100 de lei fără să plătească impozit statului, dar care nu e deranjat de miliarde cheltuite de stat pentru susţinerea sectorului bancar, în condiţiile în care bancherii şi acţionarii băncilor sînt una din tagmele cu cele mai mari venituri. Cam ăsta-i rostul statului modern, european: să ia (direct sau indirect) de la săraci ca să dea la bogaţi.

  3. krudus Says:

    Sunt unul dintre cei care am fost impotriva privatizarilor cu orice pret, a bancilor romanesti.
    In perioada in care cativa politruci au incercat privatizarea CEC-ului mi-am tocit buricele degetelor, argumentand de ce sunt impotriva 100% a privatizarii acestui ultim bastion bancar al romanilor.Va spun toate acestea ca sa nu credeti, ca sunt cumva partizanul orb al bancherilor capitalisti.

    Dar sa ajung sa ii deplang pe camatari, niciodata !… camatarii sunt oameni anti-sistem.Nu platesc impozite si taxe, sunt doar niste speculati ordinari.

    Iar acest Soric, nu este decat unul dintre capii politiei care face acesta institutie de rusine.Merita condamnat pentru tupeu, in opinia mea.Norocul lui, ca nu exista lege , cum nu exista nici pt camata…..din pacate.

  4. Blackwater Says:

    Punerea semnului egal intre camata si activitatea bancara este fortata, deoarece bancile actioneaza legal, platesc impozite si sunt sub control, pe cand camatarii sunt discretionari. Uite aici, o discutie cu un camatar, din care se vede ca practica o dobanda de 48-50% pe an.
    Scuza-ma Marius, dar pe lumea asta sunt si inconstienti care apeleaza la camatari, poate dupa ce epuizeaza alte surse.

    • mariusmioc Says:

      Pentru partea cu impozitele i-am răspuns şi lui deutchebrak: cînd se va legaliza cămătăria, vor plăti şi cămătarii impozite. Singura condiţie pe care aş pune-o e ca cămătarii să lucreze cu bani proprii, nu să împrumute de la alţii ca să dea mai departe împrumut.
      Nu cred că cămătarii sînt discreţionari, fiindcă şi cealaltă parte trebuie să fie de acord cu condiţiile împrumutului, ca la bancă. Omul trebuie să fie atent la ce iscăleşte, şi sînt de acord că cineva care acceptă o dobîndă de 48-50% pe an e inconştient. Sau poate vrea să tragă o ţeapă şi nu are de gînd să înapoieze împrumutul. Şi cămătarii lucrează cu contracte, inclusiv înregistrate la notar (deci iată controlul: notarul certifică că nu i-a pus nimeni pistolul la tîmplă celui care a luat împrumutul).
      Legalizarea cămătăriei ar duce şi la scăderea dobînzilor, prin creşterea ofertei. Sînt sute de mii de oameni care au depozite la bănci pe care primesc dobînzi în jur de 7%/an (lei) sau 2%/an (euro/dolari). Cînd banca dă împrumut, mai adaugă vreo 10% dobîndă pentru cheltuieli şi profit propriu. În momentul legalizării cămătăriei vor exista oameni interesaţi să cîştige pe economiile lor nu 48-50%, dar ceva mai mult decît dobînda bancară, în marja asta de 10%. Astfel se va crea o presiune concurenţială şi pe bănci.
      Nu ştiu dacă ştii, dar există şi acum cămătărie legală, pe lîngă cea practicată de bănci. Am găsit de mai multe ori în cutia mea poştală reclame ale firmei Provident http://www.provident.ro/ „instituţie financiară nebancară”. Vin oamenii şi acasă la tine, numai să iei bani de la ei şi „nu ai nevoie de giranţi şi de garanţii materiale”. Adică legea actuală (oricum neaplicată) este doar ca omul să nu dea împrumut direct. Păi de ce această îngrădire, numai ca să se îmbogăţească băieţii deştepţi care au astfel de firme? De ce omul obişnuit care are economii trebuie să se mulţumească cu o dobîndă care abia acoperă inflaţia iar trusturile financiare să se îmbogăţească profitînd de lipsa de alternative pe care Statul Maximal o impune pentru cetăţeanul obişnuit?

      • mariusmioc Says:

        Adăugire: M-am dus pe saitul firmei provident http://www.provident.ro/pages/Get_quote_your_quote_09 şi am verificat cam care-s condiţiile pentru un împrumut ipotetic de 3000 lei. Dobînda Anuală Efectivă e 79,38%. Păi cămătarul ăla înfierat de hotnews cu 48-50% e un înger.
        Statul Maximal demagogic acceptă activitatea firmei Provident, dar cică are grijă de oameni interzicînd cămătăria. De fapt are grijă de firma Provident, eliminîndu-i concurenţa.

  5. Dan-Florian Petre Says:

    Domnule Mioc, cu tot respectul pe care-l am pentru blogul Dvs., al carui cititor constant sunt, imi permit sa va sugerez ca ar fi bine sa ramaneti in sfera in care sunteti stapan: istoria recenta.
    Cand o banca va tortura / va viola / ucide un debitor care nu-i poate plati, atunci veti putea pune egal intre banca si camatari..Cand o banca va lua de la 10%-20% dobanda PE LUNA, atunci puteti pune egal intre camatari si banca.
    Cand ii judecati in masa pe cei care ajung sa ia imprumturi de la camatari, uitati ca sunt printre ei destui oameni care chiar au un necaz si au fost refuzati de N banci pentru intrarzieri minore in trecut sau alte motive.
    Cand criticati bancile, uitati ca ele amana cat pot executarea, oferind posibilitatea de reesalonari/restructurari (executarea unei ipoteci dureaza desoeir si 2-3ani).pe cand camatarul nu are jena ca-n secunda in care debitorul a intarziat sa-i ia casa (desi poate in cateva luni acesta si-a returnat imprumutul numai din dobanzi!).
    Cand vorbiti de posibilitatea intrarii in legalitate a camatarilor, uitati ca pt. acesti monstri, imprumuturile reprezinta doar o componenta a activitatii lor infractionale. Ei de obicei, concomitent cu camataria, spala bani, detin retele de prostitutie, sunt implicati in trafic de droguri, etc.

    Dati-mi voie sa nu cred ca v-ati riscat viata in Revolutie cu dorinta ca-ntr-o zi un camatar sa iasa sfidator din puscarie, calarind un cal pursange, sub camerele flamande de senzational ale televiziunilor….

    • mariusmioc Says:

      Dv. consideraţi cămătăria ca incluzînd torturarea, violarea sau uciderea datornicilor. Tortura, violul sau uciderea sînt infracţiuni distincte, prevăzute şi pedepsite de codul penal. Niciodată n-am cerut trecerea cu vederea a unor asemenea infracţiuni. Definiţia cămătăriei, atît conform legii cît şi conform dicţionarelor explicative ale limbii române, nu implică existenţa unor asemenea fapte. Prin cămătărie se înţelege strict activitatea de a împrumuta bani altora pretinzînd dobîndă. Să nu încurcăm termenii.

  6. Imi pare rau, dar sunt nevoit sa consider superficial modul de a comenta interventia mea. Eu am spus destul de clar ca de obicei camataria merge mana in mana si cu alte infractiuni. Nu am pus emnul egal intre ele.

  7. Muad_Dib Says:

    „cămătarii persoane fizice împrumută din bani proprii, banca împrumută banii altora, pe care i-a luat la rîndul ei împrumut.”

    Aici nu sunt în totalitate de acord cu dumneavoastră: banca nu împrumută doar banii altora, ci şi creează bani din nimic (prin practica rezervelor fracţionare). De aceea, cămătăria este mai puţin nocivă economic, deoarece respectă principiul fundamental al intermedierii financiare, neducând la creşterea masei monetare şi, implicit, la creşterea generalizată a preţurilor (definiţia eronată dar larg acceptată a inflaţiei).


Lasă un răspuns la deutchebrak Anulează răspunsul

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.