Blogul lui Marius Mioc

despre revoluţia din 1989 şi ceea ce a urmat după ea

Alegerile din Moldova – izbîndă a forţelor necomuniste noiembrie 30, 2010


Pentru a analiza rezultatele recentelor alegeri din Republica Moldova e folositor să le comparăm cu cele 2 scrutine anterioare, din aprilie şi iulie 2009:
Aprilie 2009 – Iulie 2009 – Noiembrie 2010
PCRM 49,48% –  44,69% – 39,29%
PLDM 12,43% –  16,57% – 29,38%
PDM  –  2,97% – 12,54% – 12,72%
PLM  – 13,14%  – 14,68% –  9,96%
AMN  –  9,77%  –  7,35% –   2,05%
PSD –     3,70%  – 1,86% –    0,59%
PPCD –   3,03%   – 1,91%  –  0,53%

Comparativ cu iulie 2009 Partidul Comuniştilor a pierdut 5,4% dintre alegători şi 6 deputaţi.

Cele 4 partide necomuniste din Alianţa pentru Integrare Europeană (AIE) au cîştigat, socotite împreună, aproape 3% din voturi şi 6 deputaţi. Unul dintre partidele AIE nu a trecut pragul electoral (Alianţa Moldova Noastră), dar asta va face AIE mai eficace, vor fi mai puţine disensiuni interne dacă vor fi 3 partide în loc de 4.

Principalul cîştigător al alegerilor este Partidul Liberal Democrat al primministrului Vladimir Filat, care a cîştigat aproape 13% din alegători, dar aceştia i-a luat nu atît de la comunişti, cît de la colegii de alianţă – Partidul Liberal (al preşedintelui Mihai Ghimpu) şi Alianţa Moldova Noastră (a fostului primar al Chişinăului Serafim Urechean, a cărui carieră politică e posibil să se încheie aici ca urmare a rămînerii formaţiunii sale în afara parlamentului). Cîştigul lui Filat este meritat, a condus relativ bine guvernul într-o perioadă de criză economică mondială, izbutind creştere economică (ceea ce în România nu avem; ne-ar trebui un Filat şi la Bucureşti).

Dacă facem comparaţie cu aprilie 2009 pierderea comuniştilor este de peste 10% din alegători, o mare parte din această pierdere devenind cîştig pentru Partidul Democrat, a cărui conducere a fost preluată de Marian Lupu, fost membru de frunte al comuniştilor.

Forţele necomuniste nu au izbutit să obţină cele 61 de mandate de deputat necesare pentru alegerea unui preşedinte fără sprijinul comuniştilor. Asta înseamnă că va trebui să se ajungă la un compromis cu aceştia pentru o persoană neutră, din afara partidelor. Faptul nu e neapărat o nenorocire. Dacă nu se ajunge la un compromis ar putea rămîne tot Ghimpu preşedinte interimar, ceea ce iarăşi n-ar fi rău.

Lucrurile se mişcă încet în Republica Moldova, dar se mişcă în direcţia bună. Reamintesc ce scriam în aprilie 2006, în plină guvernare Voronin, la un an după ce acesta repurtase a doua izbîndă în alegeri (linc): “în Basarabia (partea controlată de guvernul Republicii Moldova), timpul a început să curgă, încet dar sigur, în favoarea românilor”.

 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.