Noi „dezvăluiri” la B1TV: Iliescu a fost la Moscova în 21 decembrie 1989

Cristian Oprea publică în „Cotidianul” (linc) o relatare despre ultima „dezvăluire” de la emisiunea „Naşul” de la B1TV, avînd ca moderator pe Radu Moraru şi invitat pe neobositul Grigore Cartianu. Redau cîteva din observaţiile domnului Oprea:

Comic nebun la B1TV: Gregoar, Naşu şi a treia cizmă de la Ceauşescu

Din larg răspîndita categorie “Ce face omul cînd nu are ce face”, cotidianul.ro vă prezentă în premieră pe ţară cazul unuia care ca tot românul scrie o carte şi al altuia care spune spuse la televizor doar ca să spună ce a scris cel care scris. Zăpăceala voită a formulării anterioare defineşte zăpăceala nevoită a doi comici vestiţi ai celui mai mic multiplu de ecran foarte mic: Naşul Moraru şi Gregoar Ecrivain. Ca să traducem … Radu Moraru şi Grigore Cartianu.
Grigore s-a trezit investigator. A investigat de nu a mai putut la “cestiunea” Revoluţiei, şi aşa a plămădit o o culegere de trăsnăi, destule dintre ele adunate de la tot felul de …
Şi dacă tot a investigat a dat fuga la oranjtv, adică la B 1. (…)
Pentru delectare, cîteva dintre perlele cuplului comic-fantezist Radu şi Grigore: (…)

Radu Moraru e de neoprit din zburdălnciile cu ciocîrliile: “Ştii că azi nu a dat nici o dezminţire Ion Iliescu. Aseară un cetăţean al patriei care se afla pe aeroportul … din Moscova în 21 decembrie, un avion care întîrzia să plece de pe aeroport pentru că trebuia să vină tot personalul ambasadei României. Chiar, personal din ambasada României. Nu cred că e vreo unul care să nu aibă curaj să spună dacă l-a văzut sau nu pe Ion Iliescu. A spus acest lucru, l-a văzut pe Ion Iliescu plimbîndu-se de colo-colo. E suficient timp să constaţi că un cetăţean îmbrăcat într-un anume fel aşteaptă avionul. Iar a doua zi, confirmat de vecinul său care spune: ia uite bă pe Ion Iliescu, aseară era cu noi în avion. Ştii ce nu am spus aseară şi azi m-am interesat, nu am vrut să nu fiu sigur. Aşa cum l-a descris cetăţeanul din Galaţi, să ştii că doar cunoscuţii sau cei care l-au văzut ar fi putut şti că de fapt aşa se îmbrăca Ion Iliescu. Atunci în acele zile la televizor nu era aşa îmbrăcat, era cu pulover şi”

Argumente zdrobitoare, probe infailibile
Grigore Cartianu e zdrobitor: ”Eu am argumente şi într-un fel şi în altul. Eu spun că în acest moment pînă nu am confirmare certă, eu refuz să cred treaba asta. Dar hai să punem nişte lucruri în balanţă. Azi am vorbit cu omul din Galaţi şi e un om simplu, elimin varianta intoxicării din partea lui. Mai rămîn în balanţă doar varianta confuziei. Omul e convins că este Ion Iliescu, că a fost Ion Iliescu pe 21 seara la Moscova.”

Logică de fier, pilitură de fier
Grigore Cartianu se ţine. Rezervat! Sau analiza pe momentul elicopterului al lui N. Ceauşescu: “Eu mă ţin rezervat pentru că am prea multe informaţii beton în această carte ca să le dinamitez pînă nu o confirm pe aia. Şi mai am cîteva contraargumente de logică. Unu, sovieticii fiind prezenţi în România atunci şi dînd lovitura, ei aveau tot interesul ca Ion Iliescu să fie prezent la Bucureşti ca în orice moment să ajungă la televiziune, să facă Guvernul, să facă FSN-ul şi aşa mai departe. Pentru că Nicolae Ceauşescu era şi el imprevizibil. Dacă Nicolae Ceauşescu nu mai suporta şi lua un elicopter şi pleca pe 21, sau pe 20? Nu era normal ca Ion Iliescu să fie prezent? Sigur că o întorceau ei zilele următoare.”

Întîlnire cu satira şi umorul
Radu Moraru stă de vorbă cu un martor îngrozitor de extrem de credibil: “Avea barbă sau nu avea barbă Gelu Voican?
Radu, martor: Nu avea barbă… Mai exact nu reţin, pentru că eram pe nişte scări spirală.”

Motoraşe tractoraşe cu “fiica” înfiată a lui Iliescu
Ion Iliescu nu are nici o fiică şi nici vreun fiu. Nici naturali, nici înfiaţi. Cu toate acestea …
Radu Moraru: “Bun, lăsaţi-l pe Gelu Voican, dar de Ion Iliescu cum de vă amintiţi că era sigur Ion Iliescu? Îl stiaţi de la Direcţia Apelor, dar el ce făcea?
Radu, martor: A fost cu doamna şi cu fiica sa.”
Grigore Cartianu: “Nu are nici o fiică Ion Iliescu.”
Radu, martor: ”Era ceva înfiată sau cam aşa ceva.”

Trala la la la
Pus sub urmărirea Securităţii de Nicolae Ceauşescu, pentru limba sa lungă dar şi pentru pericolul de a-i fi uzurpator al tronului RSR, Iliescu se dădea cu avionul la Moscova, … fără număr.
Radu Moraru: Văd că aţi fost în multe deplasări cu Ion Iliescu. Trebuie să vă întreb, aţi colaborat cu el în acei ani?
Radu, martor: Nu, asta a fost dintr-o ambiţie.
Radu Moraru: Adică?
Radu, martor: Era maiorul Caraboianu, care era fost ofiţer de armată, avea a treia cizmă dată de Nicolae Ceauşescu şi acum se ocupa cu racolarea de excursii. Aveam o prietenă care tot timpul mergea trimisă de maiorul Caraboianu. Şi aşa am reuşit, prin maiorul Caraboianu, să ies afară.

Logica de stană de piatră. Rară!
Iliescu s-a dus la Moscova în ‘89 ca să îl atragă pe Geoană în ‘09
Radu Moraru, fără vreun alt comentariu: „Nu uita ceva, tradiţia românească… nu uita că Mircea Geoană a fost de două ori la Moscova în perioada asta şi a tăcut, într-o perioadă în care nu se mai punea problema că vii ca să participi la nu ştiu ce scenarii cu terorişti. Deci din moment ce… Nu Moscova are o problemă, problema e a lui Mircea Geoană, numărul doi în statul român, care se duce la Moscova de două ori, tot într-o perioadă oarecum aglomerată şi fierbinte pentru democraţia României şi pentru faptul că erau alegeri şi poporul român nici azi nu ştie ce a căutat Mircea Geoană, omul numărul doi în statul român, omul care a fost preşedinte pentru o noapte şi putea să fie poate pentru 5 ani, ce a căutat la Moscova?”

Articolul complet, la lincul indicat.

Mai citeşte alte comentarii despre serialul legat de revoluţia din 1989 coordonat de Grigore Cartianu în ziarul „Adevărul” pe pagina „Analize despre revoluţia din 1989”.

3 gânduri despre „Noi „dezvăluiri” la B1TV: Iliescu a fost la Moscova în 21 decembrie 1989

  1. Am vazut si eu emisiunea si am ras cu lacrimi.Cat de usor poti deveni penibil si ridicol, zau asa…..Pacat de Radu Moraru, intr-o vreme chiar il simpatizam.A facut niste emisiuni despre astia care tot revendica case si paduri cu acte false,si nu se mai termina. Atunci mi-a placut de el, a fost corect si obiectiv.

  2. D-le Presedinte, mi-am permis, sa dau copy paste pe un articol scris de dl Cartianu.
    Ii las pe cititorii dvs sa-l descopere pe tanarul Grigore, proaspat sosit in Bucale sa faca Revolutia.
    Sunt curios de la cine a primit dl Cartianu cele 120 de cartuse si arma.
    In opinia mea asa se explica si numarul mare de morti.
    Noi, cei care am fost militari le-am primit in Unitatea unde ne desfasuram stagiul dar dansul???…sustine ca a predat toate cele 120 de cartuse.Poate ne face si o copie a acelui opis daca exista.Nu il acuz in mod direct ca ne minte, dar un om care isi minte proprii parinti nu mai are credibilitate absolut deloc.

    10 mai 2011
    3021 afişări

    În seara de 31 decembrie 1989, când m-am întors acasă, în Brădicenii Gorjului, după o absenţă nemotivată de opt zile, ai mei mă priveau ca pe o fantomă.

    Atâţia cunoscători de pe uliţă le spuseseră că sigur am murit eroic, pentru că – i-auzi ce spune la televizor! – sinistrul dictator şi clica sa de terorişti au făcut peste 60.000 de victime, încât mai era puţin şi mi se pregătea parastasul. Dar am apărut pe uliţă ca un moroi – aşa se spune pe la mine, în Oltenia -, pe un întuneric ca smoala, în timp ce dinspre capul satului se auzeau colindătorii. Ce bine e să mergi cu Pluguşorul, mi-am zis. Suni din zurgălăi, nu tragi cu mitraliera…

    Mai grea decât întâlnirea cu teroriştii, din cele opt zile de păzit Politehnica bucureşteană, a fost revederea cu cei ce mă aşteptau acasă. Nu găseau nicio logică în plecarea mea „la revoluţie”. Puteau să te împuşte, mi-au zis, cu o logică zdrobitoare. Ei, să mă împuşte… Mai bine i-am împuşcat eu pe ei!

    Şi le-am povestit cele mai palpitante întâmplări inventate vreodată. Cum veneau teroriştii pe după căminele studenţeşti din Regie, cu ditamai puşcoacele, cu veste antiglonţ şi cu ochelari în infraroşu. Şi cum i-am aşteptat după nişte boscheţi, pe malul Dâmboviţei, în faţa cantinei R1. Iar când au vrut să ne facă zob cu armele lor infernale, pac!, am doborât unul. Şi iar pac!, l-am dat gata pe altul. Unuia i-am tras drept în frunte, am precizat eu. Era terorist-miliţian, nu încape îndoială. Iar celuilalt i-am tras în inimă. Aici nu mai sunt sigur, dar cred că era securist. Aşa mi s-a părut după uitătură. În orice caz, era terorist, deci trebuia să moară.

    De ce am croşetat povestea asta? Simplu: pentru că îmi era ruşine să vin acasă, după opt zile de revoluţie în care au murit peste 60.000 de români (aşa ştiam atunci), şi să spun că n-am împuşcat niciun terorist. Mi se părea că, într-o ţară plină de eroi, aş fi trecut drept cel mai mare tolomac. Să ai 21 de ani, armata făcută la paraşutism, să ţi se dea pe mână un pistol-mitralieră cu 120 de cartuşe şi să nu pui umărul la victoria Revoluţiei…

    După vreo doi ani, le-am spus alor mei adevărul. Nu mi s-au părut dezamăgiţi, ci mai degrabă uşuraţi. Parcă li se luase o piatră de pe inimă. Lasă, mamă, că-i mai bine aşa; terorişti – terorişti, dar poate că aveau şi ei copii de crescut… Doar eu mă simţeam aiurea, aşa, golit de orice urmă de vitejie…

    Adevărul e că am avut noroc. În Politehnica noastră, unde eram student în anul II, n-am avut parte de nicio diversiune majoră. O singură dată era să clacăm: când o tânără, pe care n-o cunoşteam, a început să strige în holul facultăţii: teroriştii au ocupat Metalurgia! Am fugit la decanat, am pus mâna pe arme şi ne-am instalat în posturile de tragere. Din spatele zidurilor de beton urmăream, prin câte-un ochi de geam, orice mişcare din clădirea Facultăţii de Metalurgie, de care ne despărţeau vreo trei sute de metri. Dacă vreunul de acolo trăgea un foc accidental sau dacă vreo maşină ar fi venit spre noi, ar fi ieşit măcel. Eram nu doar cu nervii întinşi ca un arc, ci şi cu mâna pe trăgaci. Un fior şi mai puternic m-a scuturat câteva zile mai târziu, când am aflat că şi la Metalurgie se făcuse, cam în acelaşi timp, un anunţ similar: teroriştii au ocupat TCM-ul!

    Spre liniştea mea trecută, actuală şi viitoare, la Revoluţie n-am tras niciun glonţ. Am primit sub semnătură 120, am predat sub semnătură 120. Iar de căminele din Regie nici nu m-am apropiat în acele zile, pentru că ştiam – se vorbea – că fuseseră minate de terorişti.

    Abia mulţi ani după aceea am înţeles că marii terorişti nu se aflau nici prin Politehnică, nici prin boscheţi sau pe străzi, ci la televizor. Ne chemau pe noi de la pomana porcului, ne puneau arma-n braţe şi ne întărâtau prin anunţuri mincinoase, băgându-ne frica-n oase.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.