Blogul lui Marius Mioc

despre revoluţia din 1989 şi ceea ce a urmat după ea

Nicolae Trifon Toma: Revoluţia din Lugoj. 22 decembrie 1989 decembrie 9, 2010


Prezint acum istoria celei de-a 3-a zi a revoluţiei din Lugoj, relatată de domnul Nicolae Trifon Toma pe saitul revoluţiei lugojene.

Lugoj, 22 decembrie 1989

La orele 10.00 Piaţa din faţa primăriei era arhiplină. Întreprinderile oraşului erau închise şi majoritatea muncitorilor au venit să sprijine această acţiune. Fac abstracţie de informatorii securităţii şi de securiştii civili strecuraţi prin mulţime.
Liderii Revoluţiei din Lugoj, în frunte cu Iosif Kovacs, au hotărît că trebuie să mergem la unităţile militare să fraternizăm cu armata, să o convingem, la fel ca în Timişoara, să fie de partea celor care nu mai vor dictatură, nu mai vor întuneric, nu mai vor foame …
Comandantul Batalionului de Pompieri Lugoj, Iosif Căpăţână, s-a alăturat revoluţionarilor. Dorel Nacu a fost aclamat de mulţime … Ileana Chirculescu a fost viu ovaţionată … Iosif Kovacs a fost aplaudat intens … Gheorghe Burada şi ceilalţi vorbitori au menţinut aceeaşi atmosferă hotărîtă de a se lupta pînă la capăt. Nicolae Toma am venit cu ideea ca cei care vor vorbi cu reprezentanţii armatei să aibă o banderolă albă pe mînă.
Coloana se deplasează spre Micro I, mai întîi pe str. V.V. Delamarina iar Nicolae Toma intra prin casele oamenilor şi primea cearşafuri, pe care le sfîşiau în fîşii, împărţindu-le apoi la revoluţionari. S-au format două şiruri de pază, de o parte şi de alta a demonstranţilor şi urmăream să nu se degenereze iarăşi în violenţă. Apoi au trecut prin Micro III, Micro IV şi coloana a ieşit pe Calea Timişorii şi în dreptul alimentării din blocurile de vis-a-vis de actuala staţie de benzină OMV s-a oprit. Vor merge să vorbească cu reprezentanţii armatei doar un grup, ceilalţi vor rămîne în aşteptare. Acest grup a fost format: Doru Ursulescu, Gheorghe Arjoca, Iosif Kovacs, Mihai Săndulescu, Nicolae Toma, Victor Stămurean şi alţii.
Când au ajuns la poarta U.M. 01428, sînt întîmpinaţi de comandantul garnizoanei, domnul colonel Ioan Albu, care le-a spus că are o mare surpriză pentru ei. Atunci, cîţiva militari au scos pe terasă cîteva boxe şi s-a auzit vocea lui Mircea Dinescu, care vorbea la Televiziunea naţională şi spunea printre altele că Ceauşescu a fugit cu un elicopter.
Acest lucru demonstrează că armata este a poporului şi nu a dictatorului. Cînd reprezentanţii s-au întors la coloana de demonstranţi, aceasta era pur şi simplu spartă. Era împrăştiată pe la toate blocurile din jur. La fiecare fereastră de la parter era un televizor şi oamenii se uitau cu lacrimi în ochi la miracolul eliberării românilor de sub teroarea lui Ceauşescu.
O bună parte au şi plecat acasă, iar ceilalţi s-au întors la Primărie. Aici au găsit sonorizarea montată şi pe Gheorghe Burada, care în numele revoluţionarilor din oraş, a făcut un apel la toţi intelectualii, la toţi oamenii de bine, pentru a se forma un Consiliu municipal, care va prelua toate atribuţiile fostei conduceri locale PCR, privind gestionarea bunurilor oraşului şi buna funcţionare a serviciilor către populaţie.
Din acest Consiliu au făcut parte: Doru Ursulescu, Iosif Kovacs, Mihai Săndulescu, Gheorghe Arjoca, Daniela Creţu Stoicănescu, Iosif Căpăţână, Mihail Weber, Dan Haica, Ştefan Lăzărel, Ladislau Darvasy, Vasile Muntean, Gheorghe Cliciovan, Petru Antoni şi Nicolae Toma.
Acest Consiliu a luat denumirea de Comitetul Salvării Naţionale al municipiului Lugoj şi preşedintele acestui comitet a fost ales domnul Doru Ursulescu.
Trebuie să-i amintesc neapărat pe ofiţerii Mircea Cnejevici şi pe Doru Drinovan, Ionel Grama, comandantul Gărzilor Patriotice, care au fost alături de revoluţionari şi au sprijinit concret Revoluţia.
Primii oamenii care intră în Miliţie sînt : Doru Ursulescu, Mircea Cnejevici, Doru Drinovan, Gheorghe Arjoca, Nicolae Toma. În biroul comandantului Arcadie Pop, cărţile lui Ceauşescu la mare cinste. Întrebat de Nicolae Toma, ce sînt cu aceste rămăşiţe comuniste, acesta s-a bîlbîit. Din acel moment Miliţia a fost ocupată şi timp de 7 zile a fost păzită efectiv de un grup de muncitori de la Mondial, condus de domnul inginer Groza. Cînd s-a ieşit pe hol, pe sub uşile de la birourile miliţienilor ieşea fum şi aşa au fost surprinşi cum încercau să ardă erorile unui organ de represiune.
Acelaşi grup au intrat în Batalionul de Securitate şi toţi ofiţerii erau în clubul unităţii. Şi aici s-au găsit operele lui Ceauşescu la mare slavă şi lozincile comuniste practic neatinse. Conform ordinelor, Batalionul trece sub ordinea armatei şi toate obiectivele să predau armatei române.
Mai tîrziu comandantul unităţii pune la dispoziţie o maşină pentru delegaţia care va merge la Radio Timişoara, de unde se va transmite prin eter despre Revoluţia de la Lugoj şi mai ales despre faptul că Lugojul este al doilea oraş liber din România.
Primele acţiuni ale acestui Comitet au fost:
– strîngerea de fonduri pentru familiile eroilor Valentin Rosada şi Daniel Brocea, obolul cetăţenilor pentru înmormîntarea celor doi eroi.
– transmiterea unui mesaj la Radio Timişoara din partea Lugojului, care a fost transmis la ora 20.00. Adriana Coandă şi Nicolae Toma au prezentat noua putere locală din Lugoj şi au vorbit despre Revoluţia de la Lugoj.
După orele 22.00 a început coşmarul dezinformărilor. Telefonul suna mereu să ne atenţioneze că vor fi atacaţi de terorişti. Calea Timişorii, după bariera de la IURT, a fost blocată cu mai multe utilaje grele, buldozere, escavatoare şi alte maşini grele.
Către dimineaţă, un elicopter a tras două rachete şi pînă astăzi sînt tot felul de zvonuri care circulă pe seama acestui aşa zis atac aerian, mai ales că era după căderea lui Ceauşescu.

Mai citeşte:
Revoluţia din Lugoj – un loc unde s-a aflat cine a tras. „Nu mai puteam suporta conţinutul lozincilor strigate de mulţime împotriva lui Ceauşescu”
Nicolae Trifon Toma: Revoluţia din Lugoj. 20 decembrie 1989
Nicolae Trifon Toma: Revoluţia din Lugoj. 21 decembrie 1989

 

4 Responses to “Nicolae Trifon Toma: Revoluţia din Lugoj. 22 decembrie 1989”

  1. stejarel ionescu Says:

    in 1848 Romania a avut REVOLUTIE, nici intr-un caz in 1989, atunci a fost lovitura de stat. nu putem vorbi de asa ceva fiindca suntem foarte departe. stim bine ca Iliescu a pus totul la cale impotriva cu rusii care asteptau cu tancurile pe fisie sa intre in tara.

  2. banel nicolita Says:

    Iosif Capatana merita din plin mai toate laudele,pentru ca el este cel care a inarmat un grup de revolutionari,le-a dat masina si soldati sa faca fata unui eventual atac.Norocul a fost ca toata ‘Revolutia” a fost o gogoasa iliesciana si nimic altceva.Grupul inarmat de D-l Capatana a circulat in cele cateva zile,non-stop,aproape pentru ca sa sprijine revolutia si doar cand comandantul lor si-a dat seama ca asta nu este revolutie,a inteles sa predea toata munitia,armele,grenadele si masina,inapoi la Pompieri din Lugoj.
    Iosif Capatana a fost singurul care de la bun inceputul acestei manifestatii revolutionare a riscat absolut,totul ca sa ajute manifestantii si asta in conditia in care Ceausescu era bine-merci,la putere.
    Multi din cei enumerati mai sus,nu au facut nimic in timpul revolutiei,iar daca totusi nu s-au ascuns in mod sigur au facut numai tampenii.

    • mariusmioc Says:

      Nu cred că revoluţia a fost doar o gogoaşă iliesciană. Ion Iliescu nici n-a participat la revoluţie decît după fuga lui Ceauşescu, cînd a apărut ca să umple „vidul de putere”.


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.