Blogul lui Marius Mioc

despre revoluţia din 1989 şi ceea ce a urmat după ea

Teodor Mărieş găsind explicaţii pentru ce realitatea nu coincide cu hîrtiile sale decembrie 10, 2010


Iată de pe youtube cum a explicat Mărieş la conferinţa de presă din 9 decembrie 2010 a asociaţiei „21 Decembrie” de ce realitatea istorică (omorîrea lui Ceauşescu) nu coincide cu hîrtia pe care a prezentat-o (pretinsul decret de comutare a pedepsei cu moartea a soţilor Ceauşescu). Comentariile mele sînt inserate în text cu litere cursive, între paranteze drepte.

Transcriere înregistrare:
Teodor Mărieş: … unde în altă parte decît la Moscova? Aştepta un ordin, a pregătit atît primul document cît şi cel de-al doilea [primul document – necontestat şi cunoscut la scurt timp după revoluţie – înfiinţarea tribunalului excepţional care a judecat procesul Ceauşescu. Al doilea este documentul apărut pe piaţă abia acum, despre pretinsa comutare a pedepsei cu moartea a soţilor Ceauşescu]. Adică a trasat sarcina înfiinţării unui tribunal militar excepţional pentru a fi condamnaţi şi a pregătit şi al doilea document, prin care dacă primea un ordin îl folosea sau îl păstra mai departe în buzunar [speculaţii cu zero dovezi. Nu explică de ce s-a scos din buzunar decretul acum după 21 de ani]. A 2-a variantă ar fi faptul că Ion Iliescu nu a avut deplină încredere în victoria revoluţiei [Iliescu în toţi aceşti ani a spus că, chiar şi după fuga lui Ceauşescu din CC, soarta revoluţiei era nesigură iar uciderea lui Ceauşescu necesară fiindcă numai astfel s-a asigurat izbînda revoluţiei; admiţînd posibilitatea ca în 25 decembrie 1989 Iliescu să fi avut îndoieli cu privire la izbînda răsturnării lui Ceauşescu, Mărieş implicit admite sinceritatea lui Ion Iliescu cu privire la această teză fundamentală a versiunii sale despre revoluţie] şi atunci, s-a gîndit, ca orice comunist inteligent, nu ştiu dacă au existat comunişti inteligenţi, dar punem inteligent între ghilimele, să-şi asigure spatele. Dacă îl lichidează, bine, dacă nu-l lichidează, scap eu. Iar a 3-a variantă ar fi, apropiată într-un fel de a 2-a, numai că, s-a gîndit în opinia noastră doar la spatele lui. Adică: dacă-l lichidează Stănculescu, Măgureanu, Voican şi cu ceilalţi pe-acolo, e O.K. Dacă nu-l lichidează şi se-ntîmplă ceva eu vin şi prezint tovarăşului comandant suprem dacă se-ntoarce cumva la Bucureşti şi dă peste mine, hîrtiuţa prin care eu l-am amnistiat şi ca atare…, sau i-am comutat pedeapsa, şi eu scap [dacă ar fi văzut Ceauşescu, în ipotetica reîntoarcere la putere, hîrtiuţa cu închisoarea pe viaţă pe care i-o pregătea Iliescu, sigur l-ar fi felicitat pe Iliescu şi mîngîiat pe căpşor; deşi pentru chestia cu întinarea numelui Partidului Comunist i-ar fi dat şi vreo două la fund], tovarăşii mei, nu contează. Ion Iliescu a dat dovadă că şi-a abandonat tovarăşii de multe ori [Deci asta-i problema lui Iliescu – că-şi abandonează tovarăşii! Cît i s-a cerut în 1990 de la Timişoara să-şi abandoneze măcar tovarăşii despre care existau date că au organizat reprimarea revoluţiei – vezi activitatea Comisiei Guvernamentale de Anchetă din 1990 (linc) – şi nu a vrut asta nici dacă au fost manifestaţii cu zeci de mii de oameni! A preferat destabilizarea ţării şi atacurile vehemente la prestigiul său politic. După ce Stănculescu şi Chiţac au fost condamnaţi în 2000, cînd a revenit la putere, Iliescu a numit un procuror general care să promoveze recurs în anulare pentru ei, asigurîndu-le ani buni de libertate. La noua condamnare, în 2008, cînd nu mai avea funcţii publice, Iliescu totuşi şi-a pus obrazul petru Stănculescu cerîndu-i graţierea. Iar acum ni se spune că Iliescu e un făţarnic care-şi abandonează tovarăşii!]. Astăzi nu mai sînt relaţiile dintre ei care-au fost [nu zău?]. Măgureanu mai vorbeşte cîte ceva, Stănculescu mă invită şi-n această săptămînă să mă duc pînă la Jilava (glas din sală: mergem cu toţii), deci ca atare s-ar putea să se mai dezlege oareşce mistere. [Deci tot oamenii care în 1989 au fost în jurul lui Iliescu sînt cei credibili care trebuie să scrie istoria revoluţiei, inclusiv în situaţia în care au condamnare penală pentru reprimarea revoluţiei; dar pînă acum oamenii care au fost în jurul lui Iliescu în 1989 au infirmat documentul lui Mărieş]

 

One Response to “Teodor Mărieş găsind explicaţii pentru ce realitatea nu coincide cu hîrtiile sale”

  1. […] Teodor Mărieş găsind explicaţii pentru ce realitatea nu coincide cu hîrtiile sale […]


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.