Blogul lui Marius Mioc

despre revoluţia din 1989 şi ceea ce a urmat după ea

Europa Liberă, 21 decembrie 1989 ora 2. Ne miră reacţiile mai degrabă palide ale Moscovei. Sute şi posibil chiar mii de persoane au fost ucise. Frontul Eliberării Naţionale (audio) decembrie 15, 2010


A 3-a parte ediţiei speciale – din noaptea de 20/21 decembrie 1989 – a emisiunii „Actualitatea Românească” de la radio Europa Liberă. Moderator: Emil Hurezeanu. Participă la program Mircea Carp, Doina Alexandru, Neculai Constantin Munteanu, Ariadna Combes, Jean Steiger, William Totok.
În sumar: Informaţii ale agenţiilor de presă internaționale cu amănunte despre represiunea demonstraţiilor de la Timișoara (Radio Sofia, AFP); Corespondenţă din Paris de la Ariadna Combes despre manifestațiile de protest ale Ligii pentru apărarea drepturilor omului şi a reţelei de solidaritate cu satele românești; Reacţii oficiale de la Moscova și mediile de informare ruse (Doina Alexandru); Condamnarea regimului Ceaușescu de către forţe din Israel (Jean Steiger); Apel al grupării Frontul Eliberării Naţionale din România (Mircea Stoica, profesor universitar specialist în drept constituțional, Budapesta); Relatare de la Berlin cu informaţii de primă sursă primite telefonic de la Bucureşti şi Timișoara (William Totok): mărturia unui bănățean ajuns în Occident, după trecerea prin Timișoara în zilele de 17-18 decembrie; Mesaj al profesorului Victor Frunză despre evenimentele de la Timișoara.

Fă clic pentru a asculta emisiunea de pe saitul radio Europa Liberă (48 minute 4 secunde)

Transcriere înregistrare:
00:00 Emil Hurezeanu: Sîntem, deci, în emisiunea în direct către România, emisiune specială pînă la patru dimineaţa. Avem noi informaţii. Mircea Carp.
00:10 Mircea Carp: Avem cîteva informaţii noi. Una vine de la Radio Sofia care a făcut cunoscut că situaţia la Bucureşti şi în alte oraşe principale ale ţării continuă să fie încordată. Radio Sofia a transmis de asemenea că încercările unor diplomaţi străini şi jurnalişti străini de a ajunge la Timişoara au eşuat din nou. Aceste persoane, aceşti diplomaţi şi jurnalişti străini au fost întorşi din drum de patrule militare postate la aproximativ 60 de km de oraşul Timişoara [Faptul că, ulterior începerii revoluţiei, unii diplomaţi străini au încercat să ajungă la Timişoara a fost prezentat apoi ca o mare dezvăluire şi o dovadă a implicării agenturilor străine în revoluţie; vezi de pildă cartea securistului Filip Teodorescu – „Un risc asumat” (linc)]. Postul de radio Sofia mai transmite că în Bucureşti se văd patrule tot mai numeroase de soldaţi şi că spitalele principale din Bucureşti s-ar găsi în stare constantă de alarmă. Repet, este Radio Sofia. Tot Radio Sofia, în fine, a făcut cunoscut că guvernul bulgar a respins o notă de protest a guvernului din Bucureşti în legătură cu manifestaţia de protest care a avut loc ieri sau astăzi…
01:26 Emil Hurezeanu: Ieri la Sofia
01:28 Mircea Carp: … la Sofia, în faţa ambasadei Republicii Socialiste România.
01:33 Emil Hurezeanu: Doina Alexandru, ai şi tu, cred, nişte ştiri noi.
01:37 Doina Alexandru: Da. Încetul cu încetul formăm o imagine completă asupra masacrului de la Timişoara. Agenţia France Press de la Belgrad transmite că între timp au ajuns în Iugoslavia o serie de amănunte despre masacrul de la Timişoara. Un medic din Timişoara a relatat la sosirea lui în localitatea iugoslavă Vatin că trupele ar fi ucis în faţa catedralei din Timişoara 36 de tineri. Tinerii demonstraseră în faţa bisericii cu cîte o lumînare în mînă, desculţi şi strigînd: Nu mai vrem să ne fie foame!, Vrem pîine şi libertate! La scurt timp după aceea au apărut trupele speciale de intervenţie şi au deschis focul asupra tinerilor. Ei s-au prăbuşit la pămînt, răpuşi. Cînd rudele lor s-au adunat în faţa catedralei pentru a ridica trupurile neînsufleţite, au apărut două tancuri care au tras în oameni, a relatat o iugoslavă în vîrstă de 30 de ani. Această martoră oculară a asistat la această dramă împreună cu fiul ei. Ea a precizat ca tancurile au trecut peste oameni, strivindu-i. O femeie de origine germană din România, a povestit la rîndul ei că morga spitalului central din Timişoara era plină de munţi de cadavre. Unele ar fi fost apoi transportate într-o cazarmă. În spitale, răniţilor li se refuză tratamentul – informează agenţia France Press de la Belgrad, adăugînd că soldaţii descind în spitale în căutarea participanţilor la demonstraţii.
03:23 Mircea Carp: Emil, Doina, poate ar fi interesant, foarte interesant chiar de spus că se pare că guvernul austriac va cere aducerea situaţiei tragice din România în discuţia Consiliului de Securitate al Naţiunilor Unite. Este o informaţie neconfirmată.
03:43 Emil Hurezeanu: Ba este o informaţie confirmată.
03:44 Mircea Carp: E şi confirmată!
03:45 Emil Hurezeanu: Întîmplarea face, o să trădez sursa acestei intervenţii de acum, Mircea Carp. În pauza de la ora fixă pînă la şi zece cînd se transmiteau ştirile, am fost sunaţi aici de un ascultător din Austria, care ne-a spus că am uitat această ştire. Ţinem să le mulţumim ascultătorilor noştri care la ora asta ne informează. Sînt cu zecile, ne dau telefoane pentru a ne informa despre noi acțiuni, despre… cerîndu-ne lucruri, unele le putem face, unele le putem consemna altele, din păcate, nu. Le mulţumim tuturor şi le așteptăm în continuare contribuțiile, inclusiv corespondenţilor noştri care ne ascultă acum în mai multe oraşe ale lumii. Dacă au noi informaţii, sînt asteptaţi cu telefoane în studioul de la Munchen. Avem tocmai o astfel de corespondență. Ne-o trimite Ariadna Combes de la Paris.
04:41 Ariadna Combes: În faţa agravării fără precedent a situaţiei din ţară, Liga pentru Apărarea Drepturilor Omului a solicitat toate organizaţiile umanitare grupate în jurul Operaţiei de adoptare a satelor, în vederea unei acţiuni comune de protest. Alături de ele, Liga organizează o manifestaţie de protest, joi, 21 decembrie, la ora 5.30 după-masa.
În vederea acestei manifestaţii a fost lansat apelul următor: „În România, sîngele curge la Timişoara. Ţara şi-a ferecat porţile şi este în stare de asediu. Guvernul asasinează în tăcere. În inima Europei, 23 de milioane de oameni au fost făcuţi prizonieri. Facem apel la toate guvernele europene, din Est ca şi din Vest, ca să impună încetarea masacrului astăzi în România. Datoria de a interveni devine imperativă. Operaţia de adoptare a satelor care grupează peste 20 de asociaţii umanitare şi care a mijlocit adoptarea a 1700 de sate în Franţa, cheamă la o manifestaţie în tăcere, cu lumînări aprinse, joi, 21 decembrie la ora 5.30 în faţa ambasadei României la Paris”.
Acest apel a fost lansat către deputaţii Adunării Naționale, către partidele politice şi sindicate ca să ni se alăture cu această ocazie. În al doilea rînd, Liga s-a adresat Asociaţiei de medici Médecins du Monde, în vederea organizării unui convoi umanitar spre Timişoara. În seara de ieri, trei camioane de medicamente au părăsit Parisul, îndreptîndu-se spre România. Preveniţi de închiderea frontierelor, medicii intenţionează să staţioneze la graniţă atît timp cît nu vor fi lăsaţi să intre şi solicită suportul și presiunea opiniei publice internaţionale pentru a putea fi lăsaţi să-şi ducă la bun sfîrşit acţiunea umanitară. În al treilea rînd Liga pentru Apărarea Drepturilor Omului în România, care de la înfiinţarea ei, în 1977, a susţinut fără preget pe toţi cei care s-au opus regimului Ceauşescu, și a informat presa, opinia publică şi clasa politică internatională despre acţiunile lor, îşi reafirmă azi hotărîrea fermă de a susţine din toate forţele toate formele de opoziţie împotriva dictaturii, toate acţiunile non-violente şi în prioritate greva generală care, din experienţa celorlalte ţări din est, s-a dovedit a fi mijlocul cel mai eficace pentru a destabiliza un regim represiv.
Evenimentele de la Timişoara mobilizează în mod incontestabil în cel mai înalt grad presa franceză în acest început de săptămînă. Încă de luni dimineaţa, 18 decembrie toate buletinele de ştiri ale posturilor de radio, France InterRadio Monte Carlo, Radio Luxemburg, Europe 1, au dat primele informaţii despre manifestaţia de masă care a avut loc sîmbătă şi duminecă. France-Info, post de radio care transmite în exclusivitate buletine de ştiri din sfert în sfert de oră, asigură începînd cu luni releul informaţiilor de ultima oră din România, difuzînd imediat depeşele agenţiilor de presă. Dacă la început ziariştii se arătau extrem de prudenţi în ceea ce priveşte amploarea manifestaţiilor, durata lor şi mai ales amploarea represiunii, spre deosebire de prima zi, astăzi toate buletinele de ştiri, concordă, vorbesc despre sute, sau dacă nu, uneori de mii de morţi, femei, bărbaţi şi copii, împuşcaţi sau striviți de tancuri. Agenţia franceză de presă de la Viena a difuzat un telex preluat ieri dimineaţă şi astăzi de majoritatea buletinelor de ştiri, relatarea unui medic timişorean care a reuşit să fugă din ţară ieri după-masă. Duminică, martorul ocular a văzut oamenii căzînd cu zecile sub rafalele de mitralieră, o femeie destul de în vîrstă, strivită de un tanc [Rozalia Irma Popescu de 55 de ani a fost ucisă în 17 decembrie 1989 călcată de un transportor amfibiu blindat]. Alaltăieri, la plecarea lui din Timişoara, sediul Partidului era în flăcări. Acelaşi lucru pentru televiziune. Începînd cu luni toate jurnalele, toate telejurnalele televiziunii franceze, pe diferitele canale, și-au axat informaţiile către România.
09:04 Emil Hurezeanu: Avem aşadar un cor unanim de reacţii publice şi oficiale ale opiniei publice internaţionale. Reacţii extrem de severe, revoltate şi indignate în faţa masacrului de la Timişoara. Ne miră, probabil, pe toţi reacţiile deocamdată mai degrabă palide ale Moscovei. Dacă în vizita la Bruxelles, ministrul afacerilor externe al Uniunii Sovietice, Şevardnadze îşi exprima iniţial, profundul regret pentru pierderile de vieţi omeneşti de la Timişoara, ulterior alte voci oficiale ale Moscovei, am avut cu toţii impresia, şi-au mai redus din severitate. O rugăm pe Doina Alexandru să ne facă, pe baza informaţiilor existente pînă acum, o trecere în revistă a acestor reacţii ale Moscovei.
09:58 Doina Alexandru: Ieri după-amiază telejurnalul de ora 17.30 al televiziunii sovietice a transmis un reportaj despre situaţia din România. S-au comunicat absolut toate informaţiile existente la această oră despre masacrul de la Timişoara. Pe fondul unor imagini de arhivă sinistre şi cenuşii, imagini ale mizeriei din România, a putut fi remarcat portretul lui Ceauşescu. Acest domn preşedinte, spunea comentatorul sovietic, se plimbă în Iran, în timp ce în România domneşte dezastrul şi sînt reprimaţi cu sălbăticie aceia care n-au făcut decît să-şi ceară drepturile fundamentale. Potrivit opiniilor unor colegi sovietici specializaţi în relaţiile est-vest şi observatori atenţi ai scenei sovietice, inclusiv al felului în care mediile de informare relatează în general despre evenimente şi despre şefii de stat din străinătate, comentariul din această după-amiază despre România şi Ceauşescu este fără precedent prin virulenţa analizei, prin tonul extrem de critic.
11:10 Emil Hurezeanu: Trebuie să spunem că nu este vorba de o reacţie oficială, ci de reacţia televiziunii sovietice. Între timp ştim datorită glasnostului şi perestroicii, în Uniunea Sovietică se pot exprima în acelaşi timp mai multe voci, chiar dacă ele sînt diferite. Să vedem care sînt reacţiile oficiale, totuşi.
11:28 Doina Alexandru: Adjunctul ministrului de externe sovietic, [Vadim] Perfilev a declarat că relatările despre situaţia din România sînt contradictorii și este greu să se obţină o imagine despre evenimentele din această ţară. El a amintit unor reporteri de la Moscova că poziţia Uniunii Sovietice este că evenimentele din România şi din alte ţări comuniste sînt o problemă a popoarelor respective, a partidelor şi guvernelor din aceste state. Perfilev a adăugat că oficialităţile române au informat Uniunea Sovietică că ONT-ul a suspendat primirea de rezervări pentru turiştii sovietici. ONT-ul a invocat căderile abundente de zăpadă şi schimbările intervenite în perioadele vacanţei şcolare şi universitare – a mai declarat demnitarul sovietic. Potrivit agenţiei de ştiri TASS, Perfilev a declarat că în ultimele zile turiştii sovietici care au vrut să intre în România au întîmpinat dificultăţi.
Mai avem o relatare, deci nu o reacţie, o relatare din ziarul guvernamental Izvestia despre ciocnirile din Timişoara. Telegrama corespondentului la Bucureşti al ziarului Izvestia informează despre protestele a mii de demonstranţi care au strigat lozinci, cerînd libertăţi civile şi înlocuirea actualei conduceri din România. S-a informat, de asemeni, că trupe şi detaşamente de miliţie au patrulat prin oraş şi au fost postate la intrarea în localitate. Izvestia a subliniat că organele de presă oficiale din România nu au relatat nimic despre aceste evenimente. La televiziunea şi în paginile presei centrale din România au figurat relatări despre vizita lui Ceauşescu în străinătate şi despre succesele în muncă ale poporului român.
13:28 Emil Hurezeanu: Da, mulţumesc Doina. Cred că în acest moment avem o legătură telefonică cu Tel Aviv-ul, de unde Jean Steiger este pregătit să ne comunice următoarele.
13:39 Jean Steiger: În Israel a început să se dezvolte un curent de opinie pentru condamnarea reprimării de către regimul comunist din România a participanţilor la manifestațiile care au avut loc la Timişoara. Azi dimineaţă partidul Şinui de orientare liberală, aflat în opoziţie, a publicat o declaraţie în care şi-a exprimat indignarea pentru refuzul preşedinţiei Parlamentului israelian, Knesset-ul, de a da curs cererii preşedintelui acestui partid, deputatul Amun Rubinstein, de a organiza o dezbatere consacrată evenimentelor din România. În declaraţie, partidul Şinui condamnă regimul sălbatic şi setos de sînge al tiranului Ceauşescu şi cere primului ministru, Şamir să nu treacă cu vederea vărsarea de sînge şi încălcarea drepturilor omului în România. Deputatul Iosif Sarid, unul dintre liderii partidului Ratz, a cerut şi el guvernului israelian să se alăture chemărilor din Occident şi din Răsărit de condamnare a conducătorului României. Ceauşescu, a declarat deputatul Sarid, este un tiran care a instaurat în ţara lui un regim de groază şi îşi asupreşte poporul cu o sălbăticie care nu are exemplu în lumea liberă.
Azi dimineaţă pe gardurile înconjurătoare ale unui mare şantier de construcţii din centrul Tel Aviv-ului, aflat exact în faţa ambasadei României din Israel, au aparut inscripţii în limba română: Ceauşescu, asasin. Ziarele israeliene continuă să consacre zilnic pagini întregi evenimentelor din România. Informaţiile şi comentariile publicate scot în evidenţă mai ales duritatea cu care forţele armatei şi ale poliţiei au reprimat pe manifestanţi. În jurnalul televiziunii de la ora nouă seara, pe fundalul imaginilor din Timişoara au fost transmise înregistrări sonore ale înfruntării dintre manifestanţi şi Armată şi minute în şir au putut fi auzite focurile de arme trase asupra civililor neînarmaţi. Televiziunea a transmis şi extrase din apelul adresat naţiunii de către Nicolae Ceauşescu, subliniind că acesta a apărut încurcat şi derutat.
Chibritul a fost aprins, se intitulează un articol redacţional, publicat azi de ziarul Yedioth Ahronoth, care scrie între altele: „Nu a trecut o lună de cînd dictatorul urît al României, Nicolae Ceauşescu a deschis congresul marionetelor Partidului Comunist de la Bucureşti şi se realizează deja profeţia că regimul lui se prăbuşeşte şi se bălăceşte într-o baie de sînge. Deşi nimeni nu este în stare să aprecieze cîţi cetăţeni au fost ucişi în timpul reprimării demonstraţiilor care au izbucnit la sfîrşitul săptămînii trecute, este evident că asistăm la începutul unei revolte populare, poate cea mai dură cunoscută în Europa Răsăriteană. Această revoltă este alimentată de motive naţionale, religioase, politice, dar în primul rînd, economice. Regimul vechi de o generaţie a lui Ceauşescu – scrie în continuare ziarul Yedioth Ahronoth a transformat România într-o ţară distrusă, înapoiată, aproape de nevindecat. O economie primitivă, planificată de parcă ar fi o economie de pe Lună. Regiuni lovite de foame, oraşe paralizate. Şi în mijlocul acestei sărăcii trăiesc ca nişte şefi de trib din Africa, Nicolae Ceauşescu şi familia lui numeroasă, agenţi de Securitate, conducători de partid şi alte cîteva mii de favorizaţi. România este un butoi de pulbere şi chibritul deja a fost aprins. Cetăţenii acestei ţări s-au eliberat de prima lor frică care paralizează, furia lor este mai puternică decît ameninţările regimului şi de aceea răscoala care a izbucnit în urmă cu cîteva zile în oraşele din Vest, s-a rostogolit cu repeziciune şi va atrage după ea întreaga ţară. Tancurile nu o vor putea opri.”
Un alt ziar, Jerusalem Post, în editorialul intitulat România nu este imună, scrie azi: „Ceea ce se întîmplă acum în România nu a fost chiar neaşteptat. Dintre toţi conducătorii comunişti din Europa Răsăriteană, preşedintele Ceauşescu s-a dovedit cel mai obtuz în respingerea reformelor inspirate de Gorbaciov, care s-au extins în regiune. Ceauşescu nu se poate să nu fie conştient de curentele subterane ale opoziţiei din ţara sa, pe care nici măcar Securitatea lui atît de dură nu a fost capabilă să o elimine. Este un lucru cunoscut de toată lumea că el este urît de propriul lui popor, urît pentru că i-a transformat în pauperi, pentru că i-a silit să tremure de frig, pentru că s-a proclamat conducătorul unei familii dinastice şi pentru că a încercat să distrugă mult din trecutul României în scopul de a ridica monumente socialiste ale domniei sale. Tulburările de la Timişoara au fost declanşate de membri ai minorităţii ungare reprimate. În trecut lui Ceauşescu îi era suficient să fluture sperietoarea ungurilor ca agenţi ai fascismului horthyst. Aceasta putea să meargă bine cu românii patrioţi, care încă se înfioară la auzul atrocităţilor lui Horthy din timpul războiului. Dar el nu mai poate fi crezut mai ales în contextul izolării României în Europa Rasariteană. Realitatea este că răscoala se extinde şi la fel ca în întreaga Europă de Răsărit, legea marţială nu o va putea opri. Numai reforme radicale vor realiza acest lucru”. Jean Steiger, Tel Aviv.
19:46 Mircea Carp: Din nou în studioul special din Munchen. Preşedintele Ceauşescu, aşadar, a decretat stare de necesitate în judeţul Timiş, unde la Timişoara sute, şi posibil chiar mii de persoane au fost ucise în cursul manifestaţiilor de duminică. Starea de urgenţă, cum ştiţi include interdicţia de circulaţie pentru toată lumea, cu excepţia lucrătorilor în schimburi şi interzicerea oricăror întruniri la care participă mai mult de 5 persoane. S-a precizat că trupele, miliţia şi unităţile speciale ale miliției sînt în alertă, fără a fi specificat ce înseamnă această măsură. În ceea ce pare a fi admiterea că autorităţile locale au fost debordate de demonstraţii, decretul le cere să asigure funcţionarea normală a tuturor aspectelor vieţii cotidiene. Normală sau nu, miercuri din nou, între 10 şi 50 de mii de persoane s-au strîns pe străzile oraşului Timişoara scandînd Daţi-ne morţii!
În ce priveşte manifestaţia de duminică din cele mai diverse surse se confirmă tot mai mult faptul ca trupele au deschis focul fără avertisment asupra manifestanţilor. Mircea Stoica, profesor de drept la Universitatea din Bucureşti, a relatat în Ungaria, unde s-a refugiat marţi, că a auzit că demonstranţii de la Timişoara au reuşit să pună stăpînire pe cel puţin două tancuri. A urmat o adevărată bătălie pînă la uciderea protestatarilor care conduceau tancurile [au fost chiar mai mult de 2 tancuri blocate de manifestanţi în 17 decembrie 1989 pe Calea Girocului, care au fost părăsite de echipaje dar nu s-a apucat nimeni dintre demonstranţi să le conducă. La recuperarea acestor tancuri de către armată s-a deschis foc împotriva mulţimii rezultînd un mare număr de morţi şi răniţi]. Mircea Stoica a calificat această acţiune drept prima rezistenţă armată împotriva lui Ceauşescu Nicolae. L-am contactat prin telefon pe profesorul Mircea Stoica în Ungaria şi iată ce a avut să ne spună:
21:54 Mircea Stoica: Apelul grupării Frontului Eliberării Naţionale din România. Cetăţeni români! România trece prin momente dramatice. Crimele comise la Timişoara din ordinul familiei Ceauşescu au indignat profund opinia publică internaţională. Ororile fără precedent comise cu acest prilej dovedesc lipsa totală de scrupule a sistemului totalitar instaurat în România de Nicolae Ceauşescu.
Evenimentele de la Timişoara sînt pline de învăţăminte. Ne-au demonstrat încă o dată identitatea de interese a poporului român şi a maghiarilor din România. Tentativele naţionaliste folosite şi cu acest prilej de Nicolae Ceauşescu pentru a dezbina pe români şi maghiari s-au prăbuşit. Românii şi maghiarii au făcut un emoţionant front comun în lupta împotriva tiraniei, pentru apărarea unei noi victime a represiunii din România, pastorul Laszlo Tokes. În lumina evenimentelor recente de la Timişoara, apreciem că notele de protest ale guvernelor nu sînt suficiente.
De aceea, în numele grupării Frontului Eliberării Naţionale facem un apel în primul rînd la următorii: preşedintele Mihail Gorbaciov, secretarul general al Partidului Comunist al Uniunii Sovietice, preşedintele Statelor Unite ale Americii, George Bush, primul-ministru al Marii Britanii, Margaret Thatcher, preşedintele Franţei, François Mitterand, cancelarul Republicii Federale Germane, Helmut Kohl, precum şi la toate guvernele ţărilor libere să ia de urgenţă toate măsurile pe care le consideră oportune pentru lichidarea dictaturii monstruoase a lui Nicolae Ceauşescu şi a familiei sale.
Libertăţile fundamentale ale omului, care trebuiesc considerate universale, nu îi dau dreptul tiranului de pe malurile Dîmboviţei să pretindă neamestecul în afacerile interne ale României. Invocarea de ani îndelungaţi de către Nicolae Ceauşescu, pînă la saturaţie, a principiilor independenţei şi suveranităţii naţionale, a neamestecului în afacerile interne, a respectului reciproc, nu mai conving pe nimeni. Invocarea de către Nicolae Ceauşescu a acestor principii nu are alt scop decît menţinerea dictaturii sale personale, care este contrară intereselor fundamentale ale poporului român, ca şi a tuturor statelor libere. Neamestecul în afacerile interne ale României în viziunea politică a geniului carpatin înseamnă continuarea crimelor din anul 1977, de pe Valea Jiului, unde liderii minerilor au fost lichidaţi fizic, după ce au fost arestaţi, a crimelor comise la Braşov în 1986-87, împotriva muncitorilor care au demonstrat, cerînd pîine şi libertate, a recentei monstruoase represiuni de la Timişoara, care a indignat întreaga lume civilizată.
De mult Nicolae Ceauşescu nu mai poate fi considerat ca un lider al României, ci ca un criminal deghizat în şef de stat, căruia trebuie să i se aplice acelaşi statut juridic pe care l-au suportat din partea justiţiei internaţionale criminalii de război fascişti. Nicolae Ceauşescu de ani îndelungaţi nu se mai sinchiseşte de normele elementare ale drepturilor fundamentale ale omului, ca şi de principiile unanim acceptate ale dreptului internaţional.
A dovedit-o elocvent conduita regimului de la Bucureşti, manifestată faţă de reprezentantul în Comisia pentru Drepturile Omului din cadrul Organizaţiei Naţiunilor Unite, profesorul universitar Dumitru Mazilu. Atitudinea regimului faţă de drepturile omului, faţă de drepturile poporului, faţă de viitorul naţiunii, faţă de valorile spirituale şi morale ale neamului, şi-au găsit oglindirea critică, analiza cuvenită, chiar şi în scrisoarea celor şase veterani ai mişcării muncitoreşti şi o şi mai aspră caracterizare în atitudinea unor scriitori de rangul lui Geo Bogza, Mircea Dinescu, Ştefan Augustin Doinaş, Dan Deşliu, Radu Enescu, Dan Hăulică, Aurel Dragoş Munteanu, Octavian Paler, Andrei Pleşu, Mihai Şora şi alţii. Conform vechii sale atitudini, Nicolae Ceauşescu refuză să privească adevărul în faţă. Din nou vinovate de demonstraţia de la Timişoara sînt bandele de huligani şi cercurile imperialiste, antinaţionale, revizioniste, şovine din diferite ţări. Ridicol, domnule Ceauşescu! Nu te mai crede nimeni!
Din aceste considerente pentru grăbirea agoniei regimului Nicolae Ceauşescu, care pentru a-şi menţine puterea, nu şovăie să recurgă la cele mai odioase crime, propunem următoarele măsuri prioritare. Întîi, rechemarea tuturor ambasadorilor acreditaţi în România. 2. Rechemarea demonstrativă a personalului diplomatic din cadrul ambasadelor. 3. Introducerea unor restricţii severe la export şi import. 4. Refuzarea creditului de 1 miliard de dolari solicitat de România pentru construirea centralei atomice. În mîinile acestui dictator iresponsabil, paranoic, degenerat, criminal, bomba atomică pe care visează să o realizeze, devine extrem de primejdioasă. Familia Ceauşescu venită de la Scorniceşti să fericească poporul român, pare să spună: După noi, potopul. 5. Prohibiţia de a se livra României de către oamenii de afaceri americani a cantităţii de 16 de kg de uraniu, cantitate suficientă pentru fabricarea unei bombe atomice. 6. Solicităm în mod deosebit un front comun al noilor partide socialiste din sud-estul Ungariei şi al celorlalte partide politice din această zonă a sud-estului european pentru lichidarea din România a ultimei fantome al stalinismului din Europa.
Cetăţeni români! Sîntem convinşi că apelul nostru va găsi ecou în toate capitalele lumii care urăsc tirania. Ceasul eliberării a sosit. Facem un apel plin de încredere la toţi cetăţenii români, şi în primul rînd la români şi maghiari, să acţioneze uniţi, fără şovăire, fără teamă, pentru lichidarea tiraniei din România. A vorbit în numele grupării Frontului Eliberării Naţionale din România, profesorul universitar Mircea Stoica.
31:02 Emil Hurezeanu: Profesorul universitar Mircea Stoica este unul dintre cei mai prestigioşi experţi în drept administrativ şi constituţional ai României. Domnia sa a sosit la Budapesta în cursul acestei dimineţi. Mesajul pe care l-a transmis acum a fost redactat, aşa cum aţi putut auzi, în ţară, în numele unui organism care funcţionează, deci acolo. Între timp colegul Munteanu care este în această noapte un fel de Mercur, a revenit în studio.
31:31 Neculai Constantin Munteanu: Emil Hurezeanu, acum cîteva clipe am stat mai mult de vorbă cu William Totok, cu prietenul nostru din Berlin, timişorean care nu-şi uită locurile şi nici bănăţenii. În ultimele ore William Totok a reuşit să aibă mai multe convorbiri cu persoane din România care i-au dat o serie de detalii, de amănunte în legătură cu cele întîmplate în Timişoara, dar şi în Bucureşti în ultimele zile. Să ascultăm împreună această relatare care cuprinde cîteva detalii extrem de interesante.
32:06 William Totok: Voi încerca să redau fragmente din trei convorbiri telefonice ce le-am purtat în noaptea trecută cu o persoană din Bucureşti şi cu două persoane din Timişoara. Urmează fragmentele. Persoana spune: La Timişoara se pare că ieri a fost ceva. La noi – se referă la Bucureşti – totul este perfect. E linişte. Se dau mai multe alimente. Întrebat despre morţii de la Timişoara, interlocutorul meu afirmă: Da, ştiu, mi-a povestit un tip care mi-a adus un cartuş de acolo. Aici o să fie cu bălţi de sînge. Adică prea s-a strîns şurubul, prea mult. În Bucureşti e aşa: omul şi paza, omul şi paza. Adică totul s-a dublat, s-a triplat. Se referă la paza militarizată.
Urmează a doua convorbire, foarte interesantă, dusă cu o persoana din Timişoara la orele 1.40, ora Europei Centrale, 2.40, ora României: Azi s-au întîmplat mai puţine lucruri. Dacă sînt trei oameni pe stradă, se trage. În oraş e aşa ceva, asemănător cu starea de asediu. N-am mai ieşit de trei zile pe stradă. Nu ştiu dacă lumea merge la muncă, la serviciu. La Elba – este vorba de întreprinderea Electro-Banat din Timişoara – la ELBA am auzit că ar fi fost mare tam-tam. Nu ştiu nimic precis. Sigur e că se trage în continuare. Poate trag doar în aer. Se poate circula și călători în afara oraşului, însă cunosc pe unii care au fost întorşi de la gară chiar cu delegaţia în buzunar. Nu ştiu dacă în alte oraşe se întîmplă ceva. Aradul îi înconjurat. La Tîrgu-Mureş n-a fost nimic. La Timişoara legăturile telefonice parţial au fost întrerupte. Unele persoane au aşteptat pînă la 2 ore ca să poată telefona în oraş. E nasol. M-am speriat. Toată noaptea s-au auzit împuşcături. Demonstraţia a fost mare în Piaţa Traian şi în Piaţa Libertăţii. Au tras şi în copii şi în adulţi. Nu ştiu cîţi morţi sînt. În orice caz sînt sute. Sînt sute! Cadavrele n-au putut fi luate de familii şi rude. Multe cadavre au fost lăsate pe Piaţa Traian şi pe Piaţa Libertăţii. În toate pieţele oraşului au fost foarte mulţi. Îţi dai seama ce fericire îi aici. În primele două zile am fost paralizată. Te obişnuieşti cu teroarea asta. Nici nu îţi vine să trăieşti. Nu ştiu dacă s-a tras din elicoptere. O verişoară internată la spitalul judeţean luni, 18 decembrie, a văzut acolo mulţi oameni care au fost răniţi de gloanţe, aduşi pe targă. Tancurile au intrat în case. Aşa ceva nu am mai văzut în viaţa mea. Am auzit că se trage în continuare; să nu se adune mai mult de 3-4 oameni. Nu mai recunosc oraşul. Au ars mai multe clădiri. Totul îi devastat. S-a dat foc la case. La chioşcul de ziare din Piaţa Libertăţii, la cinematograful Timiş din centru, oamenii au aruncat cu sticle pline de benzină ce explodau ca bombele. Totul arată groaznic. Inimaginabil.
La orele 3 şi 4, am reuşit să vorbesc cu o altă persoană. Acest timişorean a confirmat că şi în cursul zilei de ieri au avut loc ciocniri, însă fără ca acestea să atingă proporţiile din zilele precedente. Convorbirea a fost foarte scurtă, interlocutorul meu a răspuns foarte laconic la întrebări: da-nu, da-nu. Despre situaţia de la Arad nu a putut relata nimic.
36:00 Emil Hurezeanu: Mulţumesc, William Totok, pentru aceste relatări, pentru că ai reprodus, de fapt, noi mărturii. Avem o nouă mărturie. Mărturia unui bănăţean care trăieşte în străinătate de mai mulţi ani, care a fost la Timişoara duminica. S-o ascultăm.
36:19 Martor: Am trecut prin toată Timişoara. Începînd de jos, de la gară, toate geamurile sparte, lumea pierdută, feţele palide, plîngeau.
36:36 Emil Hurezeanu: Multă lume?
36:37 Martor: Multă lume era, pe stradă, se ascundeau de toţi. Erau speriaţi, disperaţi. Trecînd mai departe, plin de armată. Plin de Securitate. Civili, îmbrăcaţi, dezastru. Lumea fierbea. Aşa ceva nu, nu, nu îmi vine să cred. Plîng şi acum… pe cuvînt… aşa ceva… este imposibil… Şi atunci am trecut prin faţa bisericii din Timişoara. Numai armată. Şi am întrebat, ne-am oprit cu maşina mai încolo, am întrebat, unde nu era armată: de ce? Ce s-a întîmplat? Şi femeile au spus şi persoanele care au venit la noi au avut puţin frică, dar au spus: E dezastru. Măcelărie a fost aici. Am trecut atunci mai departe, am întrebat de stradă, încotro s-o luăm. Şi a spus: feriţi-vă, feriţi-vă că vă omoară şi pe voi Armata! Asta nu e armata noastră. E imposibil să fie armata din rîndul poporului, asta nu e armata noastră, spunea toată lumea. Pe cuvînt. E imposibil aşa ceva de, de spus. Se spunea că îi urmăreşte pe cei care sînt răniţi şi îi arestează din nou. Asta am auzit.
38:00 Neculai Constantin Munteanu: Aţi trecut prin piaţa din centrul oraşului? Între teatru şi catedrală?
38:03 Martor: N-am putut să trecem, n-am putut să trecem. Pe lîngă am trecut.
38:07 Neculai Constantin Munteanu: Aţi văzut tancuri pe străzi?
38:09 Martor: Tancuri pe străzi, da. Tancuri.
38:10 Emil Hurezeanu: Cam pe unde?
38:11 Martor: În centru, unde e biserica. Unde e biserica mare, aia frumoasă…
38:15 Emil Hurezeanu: Catedrala.
38:16 Martor: Catedrala, Domul, da. În faţă erau tancuri. Pe stînga şi pe dreapta, ascunse.
38:20 Emil Hurezeanu: Tancuri sau transportoare blindate?
38:22 Martor: Transportoare blindate şi tancuri din alea mici. Erau băgate acolo înăuntru.
38:27 Emil Hurezeanu: Cu soldaţi?
38:27 Martor: Cu soldaţi, doar nu merg ele singure. Lumea povestea, a spus, acum nu au mai avut frică de nimic, a spus lumea: Domnule, e dezastru! A spus lumea că ei prima dată au demonstrat normal. Am vorbit cu care erau la demonstraţie, cu participanţii de la demonstraţie. Nu întîmplător, au venit direct, aşa, şi au spus în faţă: Noi am fost la demonstraţie. S-au bucurat cînd au spus asta. Am fost la demonstraţie! OK, ei nu erau răniţi, e adevărat. Şi au spus ca au fost la demonstraţie. Şi eu, şi eu! Vă zic că de la peste 120 de km s-au dus la demonstraţie că se ştia, se ştia că e demonstraţie. Şi atunci lumea a vrut să demonstreze frumos pe stradă. Ca era vorba, se zice, iar de un preot. De preotul maghiar. OK. Atuncea lumea s-a dus frumos pe stradă. Odată împotriva regimului să demonstreze şi odată să îl ajute pe preot. Şi mergînd ei frumos pe stradă, mulţi au spus, a venit poliţia şi a început să dea. Ca în animale. A căzut primele rînduri jos şi atunci ăştia din faţă, din spate, lumea a venit spre ei. Şi atunci ei au fugit. Şi atunci a venit Armata şi atunci i-a măcelărit. I-o măcelărit, spunea! A băgat baioneta în fată şi în mamă, a dat în cap cu armele. Păi aşa ceva se face? E imposibil aşa ceva de descris. În cap la femeie să dai? Dai tu în cap la femeie? Păi ăsta, ăsta nu mai e om! E imposibil aşa ceva de povestit. Şi atunci a fost dezastru.
Şi atunci lumea s-a enervat şi atunci au spart, îi clar. Au spart, dar nu au furat. Nu au dat foc la nimic, pentru că dacă dadeau foc jos erau magazinele şi sus erau locuitorii. Îi ardea, tot ai noştri, oamenii noştri, vorba aia. Nu, n-a dat foc absolut la nimic.
40:26 Neculai Constantin Munteanu: S-au comportat civilizat, paşnic.
40:28 Martor: Da. N-au furat. Nu au furat. Nu. Şi n-ar fi făcut nimic, ar fi demonstrat aşa, normal, dar a venit poliţia cu armata, miliția cu armata şi atuncea a fost dezastru. Atunci au aruncat maşini, au venit maşini de pompieri, au aruncat în Bega; asta am auzit, nu am văzut. Dar maşini lovite am văzut. E clar, cînd se întîmplă aşa ceva.
40:57 Emil Hurezeanu: Pe străzi erau sute, mii de oameni?
41:00 Martor: Prea mulţi nu erau pe străzi că deja era plin de armată peste tot. Şi cînd se iese, pe Calea Aradului, unde este cetatea, zidul cetăţii, acolo erau ascunşi în stînga şi în dreapta miliţieni şi cu armată.
41:17 Neculai Constantin Munteanu: La intrarea în oraş sau la ieşirea din oraş?
41:19 Martor: Nu, nu, nu. E un zid.
41:21 Emil Hurezeanu: Eu îl ştiu, da.
41:22 Martor: E un zid. Unde cînd se iese la Lipova și odată pe Calea Aradului. La toate ieşirile. Adică e centrul Timişorii şi în centru era împînzit de, de armată. Bine-nţeles şi civili şi securiști, toţi erau.
41:40 Emil Hurezeanu: Aţi văzut de aproape sau de la distanţă?
41:42 Martor: Am văzut, da, sigur, am trecut la doi paşi de ei.
41:44 Emil Hurezeanu: Ce făceau?
41:45 Martor: Se uitau încruntaţi. Nu toţi, pentru că erau, o parte se vedea că erau nevinovaţi. Dar o parte se uitau încruntaţi. Mai mult erau cei care răspundeau de ei. Dar iară nu toţi.
41:58 Emil Hurezeanu: Vorbeau cu oamenii? Soldaţii vorbeau cu oamenii?
42:01 Martor: Nu. Nu vorbea cu nimeni. Dacă se adunau grupuri de oameni deja venea în fugă către oameni. Şi atunci oamenii se împrăştiau. Nu, nu vorbea nimeni. Dar oamenii, dacă vorbeai aşa cu oamenii îţi spunea: Domnule, e dezastru! Cînd am ieşit din Timişoara, am ieşit din Timişoara către Arad, asta a fost luni. Am ieşit luni din Timişoara către Arad. Către Arad, era la ieșirea din Timișoara, era poliţie şi atuncea maşina blindată în mijlocul străzii şi încă una în stînga. Acuma dacă a fost tanc, nu ştiu. Poate a avut o ţeavă din asta în mijloc, nu ştiu. Nu sînt sută la sută că de frică nu m-am mai uitat. Că te sperii. Dar armata era. Toate maşinile care întrau, se opreau.
43:00 Emil Hurezeanu: În Arad?
43:01 Martor: Nu, în Timişoara. La ieşire din Timişoara. Şi atuncea, în Arad nu era absolut nimica. Dimpotrivă, la intrare în Arad, pe partea stîngă după ce se trece podul, înainte de a se trece podul, pardon, era o maşionă blindată. Că era cu cineva înăuntru, n-am văzut nimic. Înăuntru în mijlocul Aradului, probabil că era eliberată zona unde se trece, unde se circulă, de centru, şi erau ascunşi iară miliţia cu armata, era ascunşi înăuntru. Şi atunci la ieşire din Arad iară era o blindată. Unde te duci, e imposibil cu cine vorbeşti să nu spună. Acuma nu mai are frică. Nu mai are frică, dom’le, ce să mai pierdem? Eu am vorbit cu persoană, nu numa’ cu una, multe au spus: dom’le, eu mă arunci, să-mi dea unul o armă în mînă, eu îi împuşc pe bandiţii ăştia. Să îmi cresc copilul frumos. Nu vrea nimeni să vină în Vest, nu vrea. Că nu-l interesează. Dar spune, să avem şi noi puţină libertate. Lumea are libertate şi la noi e tot strîns.
44:13 Emil Hurezeanu: O mărturie al unui participant la demonstraţia de la Timişoara. Şi acum o altă mărturie. Un mesaj. El aparţine lui Victor Frunză. Victor Frunză nu mai are nevoie de vreo recomandare. Totuşi vreau să spun că Victor Frunză este unul dintre cei mai cunoscuţi dizidenţi români. Unul dintre cei mai severi critici ai regimului Ceauşescu. Să ascultăm mărturia scriitorului şi fostului profesor de la Academia Ştefan Gheorghiu, dizidentul Victor Frunză.
44:51 Victor Frunză: Dictatura este de mult în război cu poporul român. Dar masacrul de la Timişoara a întrecut în barbarie, cruzime şi bestialitate toate ororile de care regimul ceauşist se face răspunzător de cînd se află la putere. Masca a fost dată jos. Nu Partidul practic lichidat în 1968 înscenînd aşa-numita reabilitare al lui Pătrăşcanu, cînd şi-a ajuns scopul de a fi pus mîna pe Securitate şi l-a înlocuit cu această instituţie. Deci nu Partidul, adică gușații, burtoşii şi fălcoşii care îi scandează numele, hotărăşte ceva în România, ci Ceauşescu şi Securitatea. Rafalele de mitralieră cu care au fost aruncaţi în gropile comune, cum ştim că numai fascismul hitlerist a procedat, dar niciodată cu proprii cetăţeni, acele rafale care au retezat vieţile propriilor fii şi fiice ale României şi sînt fără precedent în istoria noastră, nu fac decît să pecetluiască actul de deces al acestui partid existent doar prin aplauze. Sub imperiul şocului acestor zile este greu de evaluat urmările pentru întreaga evoluţie a întregii noastre istorii din următoarele decenii, care vor fi şi primele ale secolului şi mileniului următor. Dar ele vor fi. Putem spune de pe acum că sîngele acestor oameni nevinovaţi va trezi întreaga Românie dintr-o somnolenţă mult prea îndelungată şi nepermis de îngăduitoare cu clica de la Putere.
Conştientă, desigur, conştientă că a înfăptuit crime de asasinat în masă, dictatura continuă ridicolă, perfidă, ipocrită, iresponsabilă, demagoagă dar asasină, continuă să stea cu mîna pe trăgaci. Ca să şteargă urmele. A ce? A faptului că şi-a dat arama pe faţă. Este pentru prima dată cînd Ceauşescu are un autentic dialog cu poporul român, pe care l-a urît dintotdeauna. Acesta, cu gloanțe. Dar este şi ultimul lui dialog. Rafalele mitralierelor sînt ultimul, iremediabil ultimul decret ceauşist. Călăule, ai mîinile mînjite de sîngele celor mai buni fii ai naţiunii noastre. Te agăţi de Putere cu disperarea condamnatului. Zadarnic. Viu sau mort, nu vei scăpa de judecata poporului român nici în gaură de şarpe.
47:43 Emil Hurezeanu: Este ora 2 şi 59 de minute. Pînă la ora exactă ne plecăm din nou frunţile într-un minut de reculegere în memoria victimelor de la Timişoara.

Mai urmăreşte alte înregistrări din emisiunea postului de radio Europa Liberă din decembrie 1989 în pagina „Mass-media străină în decembrie 1989”.

 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.