Blogul lui Marius Mioc

despre revoluţia din 1989 şi ceea ce a urmat după ea

Tatulici & Tatomir – Povestea Timişorii (17). Discuţii cu Dăscălescu, 20 decembrie 1989 decembrie 21, 2010


Un nou fragment din filmul „Povestea Timişorii” realizat de Mihai Tatulici şi Virgil Tatomir şi difuzat în 1991 la TVR. Aici este vorba despre discuţiile cu primministrul comunist Constantin Dăscălescu din 20 decembrie 1989. Comentariile mele sînt cu litere cursive între paranteze drepte.

Vezi şi primele 16 fragmente prezentate pe acest blog:
15 decembrie 1989
16 decembrie 1989
În jurul lui Tokes
Dezvoltarea mişcării revoluţionare în 16 decembrie 1989
Lupte între manifestanţi şi forţele de ordine
Calea Lipovei şi Girocului, 17 decembrie 1989
Groapa comună din cimitirul eroilor
Catedrală, 17-18 decembrie 1989
Recapitulare prima parte
Guşă şi Stănculescu la proces
Amintiri din arest
Răniţi împuşcaţi în spitalul judeţean?
Furtul cadavrelor
Claudiu Iordache despre 18 decembrie 1989
ELBA 19 decembrie 1989. Radu Bălan a zis: conducerea judeţului nu o mai deţin eu, rugămintea mea e să nu ieşiţi în stradă că o să vă împuşte
Agitaţie în întreprinderi, 19-20 decembrie 1989

Transcriere înregistrare:
0:00 Comentariu Virgil Tatomir: Cu Ceauşescu la putere, cu legăturile telefonice tăiate de restul ţării, timişorenii au avut curajul să îşi declare liber oraşul. Domnul general Victor Stănculescu a mărturisit foarte tîrziu, în proces, că a tras armata, a tras securitatea, a tras miliţia. Nu este exclus să mai fi tras şi alţii, dacă s-au invocat raţiuni de stat. Indiferent însă de autorii care au executat foc asupra populaţiei, timişorenii nu mai puteau fi îngenunchiaţi. Oraşul era declarat liber de dictatură, în general de autorităţile sale locale. Numai aşa cei de la operă, unde se puneau bazele primei organizări politice, şi-au desemnat reprezentanţi care să negocieze cu oamenii lui Ceauşescu de la Comitetul Judeţean de partid.
0:53 Simona Tomuţa: Eram 7 persoane. Domnul Marcu [Ion Marcu, după revoluţie senator FDSN şi PRM], domnul [Sorin] Oprea, domnul [Petre] Petrişor, domnul [Ioan] Savu, domnul Juravle, Mirela Florescu şi eu.
1:05 Mihai Tatulici: Vă era teamă?
1:06 Simona Tomuţa: Nu, cred că nu realizam [nu ne dădeam seama] în momentele acelea. Totuşi era ceva nou şi ştiam că consecinţele n-o să fie prea plăcute.
1:17 Mihai Tatulici: Cam ce s-a cerut în numele mulţimii timişorene?
1:22 Simona Tomuţa: S-a cerut în primul rînd demisia guvernului şi a preşedintelui ţării. Apoi s-au cerut morţii din Timişoara. Ştiu că domnul Marcu a întrebat de fiul lui, care a dispărut de acasă. Domnul Pacoste i-a spus „s-ar putea să fi trecut graniţa”. S-a cerut eliberarea deţinuţilor. S-a cerut deschiderea graniţelor, care erau închise în acele momente. S-a cerut îmbunătăţirea condiţiilor de viaţă.
1:53 Mihai Tatulici: Cum a reacţionat Dăscălescu, care înţeleg că era cel căruia i se adresau în principal aceste revendicări?
2:00 Simona Tomuţa: Domnul Dăscălescu mi s-a părut nervos, ştiu că-i jucau fălcile. Dînsul spunea că nu ştie, nu cunoaşte problema, acum aude pentru prima dată, nu a fost informat.
2:15 Ioan Savu: În prima fază am încercat să le explicăm faptul că noi ne-am dat seama de riscul care ni l-am asumat, că nu sîntem copii, dar că e absolut necesar să ducem tratative. Să arătăm şi noi că sîntem un popor civilizat. Să ne ridicăm la nivelul altor popoare civilizate din lumea asta. Am dat exemplul polonejilor care au avut tăria, după ce s-au terminat grevele lui Walesa, să ridice un monument cu două coloane. Pe o coloană erau morţii greviştilor, pe altă coloană erau morţii securităţii şi miliţiei, dar au avut tăria să-i numească pe toţi poloneji. Le-am dat exemplul marelui om de stat care a fost Lincoln, care la terminarea războiului de secesiune, întrebat find care-i preţul care trebuie să-l plătească Sudul învins a spus că trebuie să transformăm săbiile în pluguri şi nu mai trebe să plătească nimeni nimic, nici un preţ, că toţi au plătit prea mult. Să îşi unească eforturile pentru a construi o Americă mare şi puternică. Am spus „domnilor, istoria a dovedit că a avut dreptate. Hai să facem şi noi la fel”. Dar n-am avut cu cine să vorbesc (neînţelegibil). Cu niciunul dintre ei. Au încercat să-mi aducă fel de fel de argumente. Le-am spus că noi nu sîntem pentru proverbul „ochi pentru ochi şi dinte pentru dinte”, nu vrem să omorîm pe nimeni. Şi unul dintre argumente a fost, domnule, spus de către Dăscălescu şi de către Pacoste: „Domnule, dumneata ştii că Gorbaciov şi cu Bush au hotărît în Malta să-mpartă lumea?”. Am rîs şi am spus că nu ne interesează momentan treaba asta, mii de oameni aşteaptă în stradă, zeci de mii de oameni, rezultatul discuţiilor noastre. Şi atunci m-au întrebat din nou „mata ştii că Gorbaciov l-a lăsat pe Bush să intervină în Panama?”. Da, ştiam ce, i-am spus ştiu ce e acolo cu Noriega, dar nu ne interesează acuma. „Dar ştii că Bush l-a lăsat pe Gorbaciov să intervină, să împartă România între Rusia şi Ungaria?”. Am spus „domnule, asta nu cred. Gorbaciov e cel mai mare democrat al lumii în momentul actual”. Ceea ce spun eu e valabil pentru decembrie ’89. Şi din ce-am citit, din ce-am văzut ce se întîmplă în lume, am înţeles cît de cît, în primul rînd am înţeles un lucru. Că dacă priveşti politica microgeografic nu înţelegi nimic. Lucrurile trebuie privite planetar. Altfel nu înţelegi nimic. Trebuie privite planetar.

(va urma)

Vezi şi: Înregistrare din 20 decembrie 1989 cu Ioan Savu vorbind mulţimii adunate în faţa Consiliului Judeţean Timiş (linc)

 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.