Blogul lui Marius Mioc

despre revoluţia din 1989 şi ceea ce a urmat după ea

Petru Bogatu: RSS Moldovenească în revoluţia română Decembrie 26, 2010


Actualizare 17 iulie 2017: Schimbat linc către articolul din „Jurnal de Chișinău”, lincul vechi nu mai fncționa.

În seria „dezvăluiri senzaţionale care apar brusc la 21 de ani de la revoluţie”, deschisă de Teodor Mărieş cu decretul de anulare a pedepsei cu moartea a lui Ceauşescu (linc), se înscrie şi articolul lui Petru Bogatu din Jurnal de Chişinău din 24 decembrie 2010 intitulat „RSS Moldovenească în revoluţia română” (linc).

„Oricît ar părea de neverosimil, în zilele de 21-25 decembrie 1989, implicarea directă a URSS în răsturnarea lui Nicolae Ceauşescu putea fi urmărită de la Chişinău, practic, cu ochiul liber. Atît că agitaţia sovietică la frontiera de la Prut părea atunci o reacţie la răscoala populară de la Timişoara şi Bucureşti”, scrie Petru Bogatu.

Autorul chişinăuan neglijează faptul că revoluţia română a început la Timişoara în 16 decembrie (sau chiar în 15 dacă luăm în considerare manifestaţia de mai mică amploare de lîngă casa pastorului Tokes). De fapt, spusele sale sînt o confirmare a faptului că în perioada 16-20 decembrie 1989 nu a existat nici o agitaţie sovietică în RSS Moldovenească, legată de revoluţia română.

Domnul Bogatu îşi dă seama că pentru cititorii săi ideea pe care o susţine e neverosimilă, de aceea şi începe cu cuvintele „oricît ar părea de neverosimil”. Au trecut totuşi 21 de ani de la evenimente şi lucruri care păreau neverosimile la început pot căpăta credibilitate. Lumea uită după atîta timp şi a apărut o nouă generaţie care n-a trăit evenimentele, deci i se poate povesti orice. Inclusiv că lucrurile nu stau aşa cum le-a văzut toată lumea ci „exact pe dos”.

„Spiritele rebele de la Radioteleviziunea de Stat de la Chişinău clocoteau. La începutul lunii decembrie 1989, fiind redactor în Departamentul Actualităţi TV, subsemnatul a scris, a redactat şi a difuzat, din propria-i iniţiativă, un comentariu critic despre caracterul desuet şi inuman al comunismului în general şi al celui românesc în special. Chiar a doua zi, în replică, Ministerul de Externe de la Bucureşti a trimis o notă de protest la Moscova despre care fusesem informat la Chişinău de Ion Guţu, secretar al CC al Partidului Comunist din Moldova. Surprinzător însă, nu au urmat represalii care în alte împrejurări n-ar fi întîrziat să vină. Acest fapt nu putea fi întîmplător. Era un semn că Mihail Gorbaciov cloceşte ceva contra lui Nicolae Ceauşescu. Că într-adevăr Moscova urzeşte împotriva Bucureştiului ne-am convins mai cu seamă după declanşarea protestelor de la Timişoara, cînd administraţia Televiziunii de la Chişinău, din reflex, pesemne, a interzis toate informaţiile parvenite din România. Acest fapt a trezit nemulţumirea jurnaliştilor care s-au apucat pe ascuns să pregătească un reportaj despre tulburările de dincolo de Prut. Nu mică însă ne-a fost mirarea cînd, a doua zi, am constatat că activitatea noastră clandestină n-avea niciun rost. Totul se rezolvase ca prin miracol. După un sunet de foarte sus, Televiziunii de Stat i s-a dat mînă liberă. În consecinţă, TV Chişinău a reflectat în voie şi reprimarea manifestaţiilor sîngeroase de la Timişoara, şi mitingul de la 21 decembrie de la Bucureşti, unde Ceauşescu fusese huiduit, dar şi celelalte evenimente care au urmat. Acum e clar de ce cenzura sovietică s-a dat la o parte şi a permis libertăţii presei să triumfe”.

Aşadar, dacă televiziunea de stat de la Chişinău a relatat despre revoluţia română (dar cu întîrziere, după o primă reacţie de cenzură), asta-i dovada unui plan pus la cale de Gorbaciov şi KGB împotriva lui Ceauşescu. Dar atunci cînd însuşi Petru Bogatu a scris un comentariu critic la adresa regimului din România, este vorba de un „spirit rebel”. De ce acest dublu standard? Dacă acceptăm ideea că emisiunile critice la adresa regimului Ceauşescu difuzate de TV Chişinău nu sînt doar expresia libertăţii presei acceptată de regimul gorbaciovist, ci parte a unui scenariu KGB, de ce emisiunea făcută de însuşi Bogatu ar fi altceva decît o manevră KGB?

Totuşi, dacă Gorbaciov şi KGB-ul ar fi pus la cale răsturnarea lui Ceauşescu, nu ar fi fost logic ca TV Chişinău să relateze despre evenimente încă din 16 decembrie 1989, nu din 21 decembrie, şi fără să existe deloc acea primă reacţie de cenzură?

„TV Chişinău, aruncată-n luptă alături de Vocea Americii”, mai scrie „Jurnal de Chişinău”. Mi se pare exagerată compararea TV Chişinău cu Europa Liberă şi Vocea Americii cînd e vorba de revoluţia română. Anume zona din România în care se poate recepţiona TV Chişinău a fost cea mai liniştită în decembrie 1989. Nu cunosc ce emisiuni a transmis TV Chişinău atunci (dacă vreunul din cititorii acestui sait are înregistrări, aş fi interesat de ele), dar dacă Gorbaciov sau „spiritele rebele” au încercat să stimuleze căderea lui Ceauşescu prin TV Chişinău, eficacitatea acţiunii a fost aproape zero.

Foarte ciudat i se pare domnului Bogatu că n-a fost sancţionat după emisiunea critică pe care a făcut-o despre regimul ceauşist. În subsidiar trebuie să înţelegem eroismul de care dumnealui a dat dovadă făcînd acea emisiune şi riscurile teribile la care s-a expus. Mie lucrul nu mi se pare chiar aşa de ciudat. În 16 noiembrie 1989 în RSS Moldovenească s-a petrecut o schimbare politică. După evenimente violente din Chişinău care au inclus incendierea ministerului de interne, Simion Grosu a fost înlocuit din funcţia de prim secretar al Moldovei cu Petru Lucinschi, care a adoptat o linie mai tolerantă. Am discutat mai pe larg despre acele evenimente în 2008, în articolul „16 noiembrie 1989: izbînda gorbaciovismului în RSS Moldovenească” (linc). Nimic anormal deci ca, dacă pînă în noiembrie 1989 a te referi prea mult la România într-o emisiune a televiziunii de stat Chişinău putea atrage sancţiuni, în decembrie 1989 faptul respectiv să fie tolerat. Totuşi, dacă Bogatu spune adevărul, emisiunea aceea anti-Ceauşescu (pe care n-o cunosc) a făcut-o „din propria iniţiativă” şi din „spirit rebel”, şi nu ca urmare a unor indicaţii pe linie de partid/KGB.

„În ziua de vineri, 22 decembrie, de dimineaţă, străzile Chişinăului erau împînzite de militari sovietici care parcă răsăriseră din pămînt. Totodată, în Dealul Schinoasei, pe coridoarele Televiziunii de stat, şi-au făcut apariţia cîţiva ofiţeri KGB care, în discuţiile cu şefii instituţiei, nu ascundeau că au sosit de la Moscova”, mai scrie Bogatu.

Căderea lui Ceauşescu făcea previzibilă apariţia unor tulburări în Basarabia. Ion Raţiu, preşedintele Uniunii Mondiale a Românilor Liberi, scria în „London Times” (idei preluate şi de Chicago Sun Times din 20 decembrie 1989, după care reproduc – linc): „Un aspect al problemei este Moldova, o republică sovietică de la graniţa cu România şi a cărei locuitori vorbesc româneşte. Bucureştiul are o veche pretenţie teritorială legată de Moldova. Diplomaţii spun că atîta vreme cît domneşte Ceauşescu, puţini moldoveni vor dori unirea cu România, dar aceasta s-ar putea schimba dacă el ar fi înlocuit cu un regim mai liberal„. Apariţia la Chişinău a unor KGB-işti veniţi de la Moscova nu e de mirare, dar cea mai plauzibilă explicaţie e dorinţa Moscovei de a controla evenimentele din Chişinău, nu cele din România. Căderea lui Ceauşescu a prilejuit de altfel manifestaţii de masă la Chişinău, la care s-a strigat inclusiv „jos hotarul de la Prut!”.

„Curios este faptul că hotarul de la Prut, care pînă atunci părea de netrecut, a început, nitam-nisam, să se deschidă cu generozitate pentru „cetăţenii sovietici” deja în prima jumătate a zilei de 22 decembrie, cînd Ceauşescu era încă la putere. Încă în jurul orei 11 primisem cîteva telefoane la redacţie din care aflasem uluit că se poate merge nestingherit în România. Un înalt demnitar mă sunase ca să-mi sugereze că am putea trimite chiar un reporter la Iaşi. Deşi nu ne venea să credem, am reacţionat prompt şi am cerut Ministerului de Interne să ni se perfecteze actele pentru plecarea în România. În jurul orei 12, aflasem că avem aprobarea KGB-lui de la Chişinău. Acest detaliu contează enorm, deoarece la acea oră Nicolae Ceauşescu se afla încă în sediul Comitetului Central şi îşi închipuia că anume el continuă să conducă ţara. În realitate, lacătul de la graniţa estică a României fusese deja descuiat de KGB”, continuă Petru Bogatu.

Importantă precizarea că pînă în 22 decembrie 1989 hotarul de la Prut era „de netrecut”, în condiţiile în care în România s-a publicat o bogată literatură (informatorul securităţii Alex Mihai Stoenescu, informatorul securităţii Vladimir Alexe, informatorul securităţii Cornel Ivanciuc şi o puzderie de idioţi utili care preiau cele scrise de informatorii securităţii) conform căreia zeci de mii de caghebişti sovietici (mai ales basarabeni) năvăliseră în România cu mult înainte, fiind prezenţi inclusiv în evenimentele din Timişoara.

Un fapt concret ciudat este pomenit de domnul Bogatu: graniţa s-ar fi deschis înainte de fuga lui Ceauşescu. Întrebarea pe care mi-o pun este cum de 21 de ani nimeni n-a remarcat asta, şi abia acum iese la iveală acest fapt? După 21 de ani memoria martorilor nu mai poate fi exactă în legătură cu reperele orare la care s-au desfăşurat anumite evenimente, de aceea faptul ar avea nevoie de nişte confirmări, mai ales că Bogatu personal nu pretinde că ar fi ajuns în România înainte de fuga lui Ceauşescu. Se poate da numele vreunei persoane care să fi constatat personal deschiderea graniţei înainte de fuga lui Ceauşescu de la ora 12,08?

„Soţii Ceauşescu, intoxicaţi de generalul Victor Stănculescu, noul ministru al Apărării Naţionale, părăsesc capitala la bordul unui elicopter”, îşi continuă Petru Bogatu „cursul scurt” al istoriei revoluţiei. De ce „intoxicaţi” de Stănculescu şi nu „salvaţi” de Stănculescu, în condiţiile în care mulţimea furioasă pătrundea în clădirea Comitetului Central? Faptele lui Stănculescu de slugă a regimului ceauşist, implicat în represiunea de la Timişoara şi prin urmare, beneficiar al încrederii lui Ceauşescu înclusiv în 22 decembrie 1989, au fost dovedite inclusiv în faţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. Dar despre asta Petru Bogatu uită să pomenească.

„La 13.30, Stănculescu, prin nota telefonică nr. 39, îl destituie oficial pe Ceauşescu din funcţia de comandant suprem”, scrie mai departe domnul Bogatu, arătînd că a asimilat cu sîrguinţă propaganda pro-Stănculescu din presa românească. Ordinul dat după ce atît CC-ul cît şi televiziunea căzuse în mîna demonstranţilor iar armata refuza să se mai opună poporului este interpretat arbitrar ca „destituire oficială a lui Ceauşescu”.

„Ruşii au invadat România cu sute de trăgători de elită”, mai afirmă Bogatu, dar singura dovadă concretă pe care o prezintă este simpla deschidere a graniţelor în 22 decembrie. Că prin acea graniţă deschisă ar fi intrat anume „sute de trăgători de elită” este un fapt susţinut nu de dovezi ci de imaginaţia autorului. Dar a scrie pe bază de imaginaţie este ceva foarte răspîndit, nu numai la jurnaliştii moldoveni ci şi la cei români.

 

58 Responses to “Petru Bogatu: RSS Moldovenească în revoluţia română”

  1. Felicitari Marius Mioc pentru ca ati facilitat aducerea pe monitor a acestei marturi tulburatoare a ziaristului Petru Bogatu. Deci doar pentru asta va felicit, nu si pentru comentariile dumneavoastra care dovedesc ca de obicei daltonism si miopie cronica in interpretarea si decodificarea informatiilor. Deci recomand tuturor cititorilor lectura textului integral al articolului din Jurnalul de Chişinău.

    http://www.jurnal.md/ro/news/petru-bogatu-r-s-s-moldoveneasca-in-revolutia-romana-198175/

    Citez si aici un fragment pentru ca sa ramina in cazul in care linkul s-ar dezactiva vreodata:

    ”TV Chişinău, aruncată-n luptă alături de Vocea Americii

    Că într-adevăr Moscova urzeşte împotriva Bucureştiului ne-am convins mai cu seamă după declanşarea protestelor de la Timişoara, când administraţia Televiziunii de la Chişinău, din reflex, pesemne, a interzis toate informaţiile parvenite din România. Acest fapt a trezit nemulţumirea jurnaliştilor care s-au apucat pe ascuns să pregătească un reportaj despre tulburările de dincolo de Prut. Nu mică însă ne-a fost mirarea când, a doua zi, am constatat că activitatea noastră clandestină n-avea niciun rost. Totul se rezolvase ca prin miracol. După un sunet de foarte sus, Televiziunii de Stat i s-a dat mână liberă.

    În consecinţă, TV Chişinău a reflectat în voie şi reprimarea manifestaţiilor sângeroase de la Timişoara, şi mitingul de la 21 decembrie de la Bucureşti, unde Ceauşescu fusese huiduit, dar şi celelalte evenimente care au urmat. Acum e clar de ce cenzura sovietică s-a dat la o parte şi a permis libertăţii presei să triumfe.

    Mediile oficiale de informare din România erau constrânse atunci să evite cu stricteţe orice referire la demonstraţiile de la Timişoara. Singurele surse de informare erau posturile de radio Europa Liberă şi Vocea Americii. La acestea, astfel, s-au adăugat Radio Chişinău şi TV Chişinău.

    În ziua de vineri, 22 decembrie, de dimineaţă, străzile Chişinăului erau împânzite de militari sovietici care parcă răsăriseră din pământ. Totodată, în Dealul Schinoasei, pe coridoarele Televiziunii de stat, şi-au făcut apariţia câţiva ofiţeri KGB care, în discuţiile cu şefii instituţiei, nu ascundeau că au sosit de la Moscova. Unul dintre aceştia intrase şi în redacţia noastră ca să ne avertizeze sec că se aşteaptă evenimente importante în România.

    Curios este faptul că hotarul de la Prut, care până atunci părea de netrecut, a început, nitam-nisam, să se deschidă cu generozitate pentru „cetăţenii sovietici” deja în prima jumătate a zilei de 22 decembrie, când Ceauşescu era încă la putere. Încă în jurul orei 11 primisem câteva telefoane la redacţie din care aflasem uluit că se poate merge nestingherit în România. Un înalt demnitar mă sunase ca să-mi sugereze că am putea trimite chiar un reporter la Iaşi.

    Hotarul căzuse înainte de înlăturarea lui Ceauşescu

    Deşi nu ne venea să credem, am reacţionat prompt şi am cerut Ministerului de Interne să ni se perfecteze actele pentru plecarea în România. În jurul orei 12, aflasem că avem aprobarea KGB-lui de la Chişinău. Acest detaliu contează enorm, deoarece la acea oră Nicolae Ceauşescu se afla încă în sediul Comitetului Central şi îşi închipuia că anume el continuă să conducă ţara. În realitate, lacătul de la graniţa estică a României fusese deja descuiat de KGB.

    Fiţi atenţi. Pe la 12.15, soţii Ceauşescu, intoxicaţi de generalul Victor Stănculescu, noul ministru al Apărării Naţionale, părăsesc capitala la bordul unui elicopter. După fuga lor, secretarul general mai deţine, formal vorbind, puterea doar o oră şi jumătate. La 13.30, Stănculescu, prin nota telefonică nr. 39, îl destituie oficial pe Ceauşescu din funcţia de comandant suprem, ordonând Armatei să nu execute de acum încolo decât ordinele ministrului Apărării Naţionale. Un sfert de oră mai târziu, el îi oferă protecţie lui Ion Iliescu şi îl recunoaşte succesor al dictatorului detronat.

    Între timp, de cealaltă parte a Prutului, la Chişinău, KGB-ul perfectează cu viteza sunetului toate actele pentru deplasarea în România a unei echipe de reporteri de la Radioteleviziunea Moldovenească. Nicolae şi Elena Ceaşescu, după aterizarea forţată a elicopterului, încă nu fuseseră reţinuţi la Târgovişte pentru a fi internaţi într-o unitate militară, când la vama Ungheni se circula deja ca pe bulevard. Reporterii şi cameramanii de la TV Chişinău, în frunte cu Valeriu Saharneanu, actualul preşedinte al Uniunii Jurnaliştilor, trecuseră Prutul şi ajunseseră la Iaşi fără să vadă vreun grănicer român. Hotarul, de fapt, încetase să mai existe. Acum se ştie că la fel stăteau lucrurile şi la frontiera româno-maghiară.

    Vă daţi seama ce se întâmpla? Armata Naţională şi Securitatea română s-au dat la o parte, dând posibilitate celor două servicii secrete sovietice – KGB şi GRU – să intre nestingherit în ţară pentru a crea o atmosferă favorabilă tranziţiei de putere. Tocmai de aceea, ziariştii noştri au putut urmări deja în seara zilei de 22 decembrie cum la Iaşi sau Braşov nişte „terorişti invizibili” trăgeau non-stop rafale de foc peste capetele mulţimilor, sediilor administrative sau caselor de locuit.

    Ceauşescu era oficial conducătorul statului, când în dimineaţa zilei de 22 decembrie, hotarele României erau deja controlate de KGB şi GRU din ambele părţi. Tocmai de aceea, niciunul dintre aşa-zişii terorişti nu a putut fi identificat, darămite reţinut şi deferit justiţiei! Ruşii au invadat România cu sute de trăgători de elită care au menţinut întreaga ţară în stare de suspans atâta timp cât a fost nevoie ca noua conducere în frunte cu Ion Iliescu să preia efectiv pârghiile puterii de stat.

    Cei ucişi în zilele de 16-25 decembrie 1989 în România s-au stins din viaţă cu senzaţia că iau parte la o revoluţie. Şi într-adevăr, a izbucnit o rebeliune populară împotriva dictaturii comuniste. Numai că aceasta a fost incitată şi manipulată din umbră de o conspiraţie obscură. Ca şi revoluţia Twitter de la 7 aprilie 2009, de altfel.”

  2. Valeriu Mangu Says:

    Domnule Marius Mioc,
    Domnule involutia1989,

    Abandonarea pazirii granitelor dinspre partea romaneasca este logica, dat fiind ca ele se aflau de cateva zile in administrarea Ministerului de Interne. Ordinul in cauza, dat cel mai probabil de dl. Iulian Vlad, a avut ca prima ratiune evitarea unor provocari si incidente gen septembrie 1939 de la granita dintre Polonia si Germania.
    Anuntul ulterior potrivit caruia granitele s/au deschis este asadar o alta minciuna/granitele erau deja deschise.
    Al dvs., Valeriu Mangu

    • mariusmioc Says:

      Grănicerii nu erau în subordinea lui Iulian Vlad, ci a lui Postelnicu.

      • Valeriu Mangu Says:

        Si dl. Tudor Postelnicu pe unde era pe la ora 11? Si Inspectoratul General al Militiei era tot in subordinea acestuia si totusi la aprox. 9,10 h dl. Iulian Vlad ii sugereaza generalului maior Romeo Campeanu, ca sa nu spun ca ii ordona, sa dea celebra radiograma prin care Militia a fost bagata in sectii/circi. Dar toate fortele armate erau, teoretic vorbind, la 11 h in subordinea lui Nicolae Ceausescu, dar nu mai asculta nimeni de el. Ma mira, dle Marius Mioc,ca dupa atatia ani mai pastrati sabloanele pe care le/ati aplicat in 1990 evenimentelor. Iata, de pilda, cu cateva pagini mai inapoi cineva declara ca in Timisoara au inceput sa se produca morti si raniti undeva pe la 13,30/14,00, dar pentru acestia a fost, de pilda, condamnat dl. Ion Coman, care a ajuns in Timisoara pe la 16,30, iar la Comitetul Judetean PCR pe la 17,30. Dvs., se vede, purtati ochelari de cal de 21 de ani. Ori este altceva la mijloc, mai precis refuzul dvs. deliberat de a accepta o serie de fapte care rastoarna complet teza revolutiei spontane. V/am mai spus/o/toata Securitatea in par, toata Armata in par, inclusiv DIM, toata populatia in par, dl Gorbaciov asteptau cu sufletul la gura sa faceti dvs. revolutie spontana…. Dvs. si cu dl. Iliescu… Va propun sa fim seriosi…

      • mariusmioc Says:

        Domnule Mangu, este părerea dv., pe care eu nu o împărtăşesc, că toată lumea – securitatea, armata, populaţia – aştepta căderea lui Ceauşescu. Iniţial multă lume din securitate, armată şi majoritatea populaţiei nu se aştepta la căderea lui Ceauşescu. Vedeţi de pildă emisiunea televizată de pe acest blog în care fostul senator Neculae Cerveni (anticomunist feroce) zicea că nici în 22 decembrie nu şi-a închipuit că ar fi posibilă căderea lui Ceauşescu https://mariusmioc.wordpress.com/2009/12/23/despre-chitac-si-stanculescu-in-1999-6/
        Ca şi Cerveni erau foarte mulţi, oameni simpli, miliţieni, securişti, militari, care nu şi-au închipuit că revoluţia va învinge. Nu a fost lesne de convins populaţia să iasă în stradă, şi convingerea asta a izbutit treptat. Au fost întîi cîteva sute de oameni în stradă, la care trecătorii se uitau cu neîncredere, apoi cîteva mii, zeci de mii şi cu greu s-a ajuns la răsturnarea lui Ceauşescu. Mult mai greu decît în alte ţări est-europene.
        Că după război mulţi viteji se-arată e un lucru cunoscut. Toţi spun acum că ştiau că va urma căderea lui Ceauşescu, că era inevitabil şi că au fost contra acestuia. Toate declaraţiile astea luate post-factum (uneori la 20 de ani de la evenimente), prin care securiştii se confirmă între ei că au acţionat pentru răsturnarea dictaturii, că ţineau armele numai în rastele etc., nu valorează cît înregistrarea video din 22 decembrie 1989 cu securistul Gheorghe Stan, care recunoaşte că întreaga sa unitate (de securitate) „eram înarmaţi şi pregătiţi să intervenim” https://mariusmioc.wordpress.com/2008/12/02/tvr-22-decembrie-1989-gheorghe-stan-securitatea-e-cu-noi/
        Nu-l acuz de nimic pe Gheorghe Stan, nu am nici o dovadă că unitatea sa a intervenit într-un fel împotriva manifestanţilor. Dar el arată că ordinul care s-a dat, inclusiv în 22 decembrie, era ca securitatea să intervină cu armele împotriva manifestanţilor. Stan era sincer, nu avea interes să mintă în problema asta, a dat declaraţia în focul evenimentelor cînd nu a avut timp să plănuiască cu alţii ce declaraţie e oportun de făcut. Deci toate afirmaţiile că securitatea a avut ordin clar de neintervenţie, încă din 16 sau numai din 18 după alte variante, că armele le-au ţinut numai în rasteluri, sînt minciuni ticluite post-factum. Avem 20 de declaraţii de acest fel? Înseamnă că avem 20 de mincinoşi.

  3. Valeriu Mangu Says:

    Domnule Marius Mioc,

    Exemplul deschiderii granitelor, rezolvat, iata, cu ajutorul ziaristului basarabean/dar cine se gandea pana la aparitia articolului sau ca granitele au fost deschise INAINTE de evacuarea lui Nicolae Ceausescu din sediul fostului C.C.?/, arata ca in descifrarea sensului unui eveniment trebuie sa gandim si atipic, respectiv sa cautam sensul, in primul rand logic, al evenimentului. Preluand necritic informatia ca granitele s/au deschis dupa ora 12,09, aceasta masura a fost catalogata de toti analistii, inclusiv militari, drept ilogica. Dar in conditiile deschiderii inainte de aceasta ora ea este logica, in sensul grijii dlui Iulian Vlad de a nu da nimanui prilejul sa inculpe Securitatea, care, de fapt, detinea controlul granitelor.
    Cazul analizat analizat arata cat de usor putem sa picam in capcana minciunii si dezinformarii. Dar cazul este un exemplu extraordinar, cu adevarat extraordinar, in privinta gasirii metodei potrivite de a descifra evenimentele din decembrie 1989.
    Al dvs., Valeriu Mangu

  4. Valeriu Mangu Says:

    @ TUTUROR

    De ce dl. Iulian Vlad a cautat sa evite cu orice pret, prin deschiderea granitelor, o provocare venita dinspre URSS?

  5. Valeriu Mangu Says:

    Domnule Marius Mioc,

    Din datele pe care lt. col. Gheorghe Stan le ofera rezulta ca cel mai probabil acesta a lucrat la fabrica de diamante sintetice (RAMI) Dacia apartinand Securitatii/ d/sa vorbeste de 120 de ingineri, de alt director, de faptul ca a fost delegat de oamenii din subordine, situatie specifica mai degraba unui colectiv de muncitori decat unei structuri militare etc. Probabil ca d/sa era in cadrul fabricii (si) director, de vreme ce se exprima asa. Dar este normal ca aceasta fabrica sa fie aparata in orice situatie, ca lucratorii ei sa intervina cu armele daca ar fi fost atacati etc.
    Limbajul pe care cel citat de dvs. il foloseste arata ca d/sa apartinea nu numaidecat laturii operative a Securitatii, ci laturii ei tehnic productive, in care munca nu era propriu/zis specifica Securitatii ca institutie. Altfel nu s/ar fi recomandat drept reprezentant al Securitatii daca n/avea mandat din partea dlui Iulian Vlad, n/ar fi facut aprecieri diferentiate privind directia din care facea parte etc. De fapt, dl. Gheorghe Stan se comporta si se exprima mai mult ca inginer din productie decat ca ofiter de Securitate. Or, este evident ca astfel de lucratori tehnici n/aveau mai nimic in comun cu ce se intampla in decembrie 1989.
    Dand pe internet am gasit un Ioan Gheorghe Stan nominalizat prin 1997 drept conducator al fabricii, probabil aceeasi persoana cu cea din materialul video.

  6. Valeriu Mangu Says:

    Domnule Marius Mioc,

    Un eveniment poate sa corespunda in mod formal mai multor procese.Spus mai simplu, un eveniment poate sa aiba mai multe explicatii.
    Cand luam cunostinta de un eveniment din relatarea altcuiva si nu prin perceptie directa prima problema pe care trebuie sa ne/o punem este de a stabili daca relatarea reflecta realitatea perceputa de cel care comunica. Presupunand ca nu este vorba despre o reflactare mediata, ci de pe urma unei perceptii directe, mai ramane de stabilit cat din realitate reflecta relatarea.
    Exclud aici, desigur, minciuna deliberata.
    Intre realitate si reflectarea ei verbala, audio, video etc. exista intotdeauna diferente. Mai clar spus, nici o relatare nu poate sa reflecte realitatea in mod absolut. Si chiar fara intentie, o relatare incompleta ne poate conduce spre imaginarea unei situatii care nu corespunde cateodata deloc realitatii.
    Dar sa dau un exemplu. Nicolae Militaru cand a aparut prima data la tv., in 22 decembrie, s/a recomandat general/colonel. Aceasta informatie era intarita de ceea ce vedeam pe minul ecran/epoletii cu cate trei stele. Dar majoritatea covarsitoare dintre noi n/avea de unde sa stie ca respectivul nu era activ, ci in rezerva/retragere. L/am perceput pe Nicolae Militaru, pe care nu il stia decat o proportie nesemnificativa din populatie, drept reprezentant al Armatei, desi nu era nici macar activ. Apoi, din felul in care vorbea am dedus ca dadea de fapt ordine generalilor Rus, Gusa, Dandareanu etc., ceea ce nu putea sa corespunda realitatii, de vreme ce nu mai era activ.
    Pe aceasta linie de gandire, inregistrarea la care m/ati trimis ofera prea putine informatii pentru a putea trage concluziile pe care le expuneti dvs. Eu am prezentat o situatie plauzibila, creionata din analiza in fuga a textului, de pe urma impresiei vizionarii, precum si a unor investigatii minimale. Pentru a ne edifica pe deplin asupra realitatii pe care lt. col. Gheorghe Stan vrea sa ne/o reproduca ne trebuie mai multe informatii. In acest sens trebuie sa retineti ca verbul a interveni pe care il foloseste d/sa nu/i obligatoriu sa se refere la o interventie impotriva demonstrantilor. Dvs. va opriti fara nici un temei asupra unei variante,
    Al dvs., Valeriu Mangu

  7. Valeriu Mangu Says:

    Domnule Marius Mioc,

    Acum cca. o luna am avut o discutie in doua reprize cu generalul in rezerva Romeo Campeanu, in 1989 loctiitor al sefului Inspectoratului General al Militiei, generalul Constantin Nuta. Acesta l/a inlocuit la comanda pe seful sau incepand cu 17 decembrie pana la moartea sa, produsa in 23 decembrie.
    Dl. general/r/ Romeo Campeanu mi/a spus ca in dimineata zilei de 22 decembrie a primit de la dl. Iulian Vlad un telefon. Era in jur de 9,10/9,15. Dl. Iulian Vlad i/a comunicat dlui Romeo Campeanu ca a retras apararea exterioara de la sediul C.C. al P.C.R. si i/a cerut sa se ORIENTEZE in ceea ce priveste Militia. Tradus, dl. Iulian Vlad i/a cerut dlui Romeo Campeanu sa faca acelasi lucru in ceea ce priveste Militia, fapt concretizat prin radiograma prin care militienilor li se cerea sa nu traga in muncitori, sa se izoleze in sedii, pe care, daca este cazul, sa le apere cu toata fermitatea, potrivit legii.
    Iata deci ca dl. Iulian Vlad NU a dat in 22 decembrie ordin sa se traga/dimpotriva.
    Trebuie precizat ca dl. Romeo Campeanu a fost pana in 1984/1985 seful corpului de control al ministrului de Interne, post de ofiter de Securitate. D/sa asadar a executat, pana la urma, un ordin pe linie de Securitate venit din partea dlui Iulian Vlad, dat in forma specifica aratata mai sus.
    In ceea ce priveste prioritatea ordinelor, cele date pe linie de Securitate aveau prioritate absoluta.
    Dl. Alex Mihai Stoenescu arata in cartile sale ca ciorna radiogramei pastreaza faptul ca ordinul a fost dat de dl. Iulian Vlad, ceea ce inseamna ca a vazut/o in vreun dosar pe care l/a consultat.
    Cu alta ocazie am apreciat in mod deosebit munca dvs. de a aduna si de a face cunoscute o serie de dovezi privind evenimentele de acum 21 de ani. O fac si acum. Dar nu serveste nimanui sustinerea unor neadevaruri cu care am fost intoxicati atatia ani/de ce n/am sustine atunci in continuare ca Securitatea a otravit apa, ca a aruncat copiilor in fata acid, ca a spintecat burtile gravidelor etc. etc.?
    Mie personal nu imi este clar ce nu va convine la Securitate in ceea ce priveste implicarea sa in evenimente. Repet, in 1989, Departamentul Securitatii Statului a condus un razboi ATIPIC impotriva dusmanului poporului, care era Nicolae Ceausescu. In cadrul caruia, pentru ca multimea sa iasa in strada, era necesar de produs morti, la Timisoara, Bucuresti, Cluj etc. Responsabilitatea producerii mortilor urma sa cada pe alte forte inarmate, motiv pentru care dl. Iulian Vlad a repetat obsesiv, zile in sir, ordinul ca Securitatea sa nu foloseasca armele, sa nu se implice in arestari, ci doar sa supravegheze informativ situatia, sa raporteze implicarea strainilor in evenimente. Daca intr/adevar Securitatea ar fi folosit armele, sa fiti convins ca cei care ar fi tras n/ar fi scapat de procese, chiar, mai rau, de linsaj, cum s/a intamplat in 1956 in Ungaria, cu cadrele Securitatii ungare.Si, poate, n/ar mai fi existat nici un fel de revolutie.
    De analizat si de catalogat este, in cazul Securitatii, doar faptul ca dl. Iulian Vlad a apelat la inscenarea unui razboi de agresiune impotriva tarii si a lui Nicolae Ceausescu, de provocat in felul acesta prin manipulare alte forte inarmate sa traga. Dar o asemenea analiza trebuie sa aiba in vedere situatia cu adevarat fara alta iesire in care ne/am aflat atat in ceea ce priveste cererea imperativa a URSS ca Ceausescu sa fie inlaturat, cat si in ceea ce priveste imposibilitatea ca inlaturarea sa se produca altfel.
    Pot spune, dupa o analiza atenta a tuturor posibilitatilor, a tuturor variantelor, a tuturor imprejurarilor de atunci, ca dl. Iulian Vlad a ales solutiile cele mai potrivite si ca a cautat din rasputeri sa limiteze numarul de morti.
    Decizia de a sacrifica viata unui concetatean nevinovat pentru a salva intregul care este natiunea, tara, este dramatica pentru cel care o ia. Pentru o asemenea decizie nu poti fi judecat, cu adevarat, decat de istorie. Probabil ca la vremea respectiva englezii l/ar fi sfasiat pe Churchill daca ar fi aflat ca acesta stia de bombardamentul pe care nemtii urmau sa/l lanseze asupra localitatii Coventry. La fel si in cazul lui Roosevelt, cu Pearl Harbour. Astfel de decizii sunt singulare in istorie si exceptionale prin dramatismul lor.Eu, personal, nu stiu ce as fi facut in situatia in care s/a aflat dl. Iulian Vlad in decembrie 1989. Nu stiu, de asemenea, ce ati fi facut dvs. ori oricare dintre cititorii acestui blog. Dar stiu cert un lucru, anume ca o natiune, un popor, un stat nu pot exista fara acei oameni capabili sa ia decizii dramatice si care, ulterior, le marcheaza destinul individual. A/l califica pe dl. Iulian Vlad criminal sau erou este peste puterile noastre, peste nivelul nostru de intelegere curenta. Sunt situatii in istorie in care destinul unei natiuni sta in mana unui singur om si asa s/a intamplat in decembrie 1989, cand destinul natiunii romane a stat in mana dlui Iulian Vlad. A iesit ce a iesit, ce traim cu totii. Si se vede ca n/a iesit ce trebuia, ceea ce inseamna ca am trait cu totii o fatalitate, ca intr/un joc al intamplarii in care atatia oameni isi pierd nevinovati viata pe sosele in accidente rutiere, de vreme ce nici un sofer nu urmareste sa omoare oameni.
    De ce tace dl. Iulian Vlad de 21 de ani? Fiindca, se pare, situatia l/a depasit in final, ceea ce inseamna ca ne/a depasit pe toti. A iesit altfel decat spera.
    Analiza arata ca singura alternativa la solutia kaghebista cu dl. Ion Iliescu in fruntea statului era monarhia. Urme ca dl. Iulian Vlad a avut in vedere aceasta forma de guvernamant exista. De ce, de pilda, a deschis granitele la ora 11 in ziua de 22 decembrie? Simplu, anume ca URSS sa nu invoce vreun incident de granita, sa intervina in situatia in care dl. Victor Atanase Stanculescu ar fi anuntat revenirea la Constitutia din 1923 ori chiar la cea din 1938. Ce altceva putea face URSS in fata unui asemenea anunt decat sa intervina, pretextand un incident asemenator celui din 1939, de la granita dintre Polonia si Germania? Dl Iulian Vlad, deschizand granitele, s/a asigurat ca un asemenea incident nu poate avea loc. Ce ar mai fi putut face URSS? Sa/si masacreze proprii cetateni aflati in ambasada URSS din Bucuresti? Sa traga niste obuze din Romania peste Prut? Daca dl. Victor Atanase Stanculescu ar fi anuntat revenirea la monarhie, URSS nu putea sa faca nimic. Caci daca ar fi intervenit, isi pierdea credibilitatea in ochii Occidentului.
    Cum ar fi aratat tara sub monarhie? Greu de spus, dar in orice caz altfel decat cum i/a croit drumul dl. Ion Iliescu.
    In final, o remarca in ceea ce va priveste, pe care va rog s/o luati ca venind de la un om animat numai si numai de descoperirea adevarului. Dvs. sunteti un exceptional descoperitor de fapte, la fel ca un miner care descopera bulgarii de aur. Dar nu aveti facultatea de a folosi acesti bulgari, de a/i valorifica. Nu/i un pacat, ci o lipsa, intocmai ca o fatalitate. Dar tocmai datorita calitatii pe care v/am evidentiat/o mai sus a fost posibil ca eu sa ma apropii de recompunerea dinamicii evenimentelor de acum 21 de ani. Si nu/i putin lucru sa poti afirma ca ai putut contribui la descalcirea unei probleme atat de complicate cum a fost cea care in mod traditional se numeste revolutia romana. Afirmatia de mai sus este valabila atat pentru dvs., cat si pentru mine.
    Al dvs., Valeriu Mangu

    • mariusmioc Says:

      Deci un informator plătit al securităţii descoperă la nu ştiu cîţi ani de la revoluţie „ciorna” unui document care arată că în 1989 securitatea a fost alături de popor şi a luptat împotriva duşmanului poporului. Documentul propriu-zis nu arată aşa ceva, iar Iulian Vlad continuă să tacă.
      Păi Mărieş cu ciorna aia de document de graţiere a lui Ceauşescu e mai credibil.
      Şi alternative la Iliescu existau mai multe. Exista alternativa de tip RDG – a nu se deschide în nici un fel focul asupra manifestanţilor, iar Ceauşescu să-şi dea demisia sau să fie destituit în urma manifestaţiilor care ar fi cîştigat tot mai mult în amploare. Au existat şi alternativele Ilie Verdeţ sau Mazilu (acesta din urmă, cu 2 subvariante – din 22 decembrie 1989 sau numai din 12 ianuarie 1990).

  8. Valeriu Mangu Says:

    Domnule Marius Mioc,

    Bineinteles ca alternative erau garla, dar problema este / ori era / ca nici una nu a fost pusa in aplicare, nici de CPEx, nici de CC, nici de MAN, nici de Milea, nici de dl. Postelnicu, nici de Elena Ceausescu etc. etc. Si atunci s/a pus in aplicare singura varianta ramasa disponibila.
    Dvs. vorbiti teoretic foarte frumos, dar nu aveti in vedere situatia de atunci. Pai daca nu si/a dat demisia, cine putea sa/l inlature? Dl. Iulian Vlad de unul singur? Si cate divizii avea dl. Iulian Vlad, ca sa/l parafrazez pe Stalin? Urma ca Securitatea sa se ia la bataie cu Armata? Sa/i impuste pe toti? Sau ii impuscam noi / eu si dvs? De ce, de pilda, n/ati facut/o dvs? Bine ati zis ca dupa razboi, multi viteji se arata…
    Cat priveste calitatea dlui Stoenescu de fost informator al Securitatii, aceasta n/are, de principiu, nici o legatura cu munca sa. Dvs. vad ca respingeti ab initio analiza ca metoda de aflarea adevarului. Si ce daca a fost informator? Inseamna ca documentele pe care le/a adus la lumina sunt false? Sau, daca a fost informator, n/are dreptul sa caute documente? Cum trebuie scrisa, in conceptia dvs., istoria? De invingatori? Dvs, de pilda, va considerati un invingator? Eu, de pilda, ma consider un invins…
    Si apoi, dupa ce criterii respingeti dvs. munca dlui Stoenescu? Dupa criteriul apartenentei, ca informator, la Securitate? Adica dl. Stoenescu ar fi din cauza asta imoral si deci lipsit de credibilitate? Dar apartenenta la partid cum o considerati? Morala sau nu? Dar la UTC? Morala sau nu? Dar noi, care am trait si muncit in societatea socialista multilateral dezvoltata, sustinand/o in felul acesta, suntem sau nu morali? Eu, de pilda, am fost profesor, am facut naveta, am predat si in felul acesta am sustinut statul comunist. Cand nu l/am mai sustinut, m/au bagat, prin 1987, la procedura de urgenta, ca n/aveam serviciu.Cat pe/aci sa iau 6 luni de parnaie… Pai, dle Marius Mioc, eu am fost asadar mai revolutionar decat dvs., daca pot spune asa, dar asta nu mi/a intunecat iremediabil ratiunea. Eu caut sa inteleg lucrurile, spre deosebire de dvs.,care, vad, veniti cu formule de morala neintemeiate pe nimic, nefundamentate pe nici un principiu.
    Noi doi ne/am nascut ca parte a unui sistem/sistemul comunist. In primul rand ca parte fizica. Gandirea noastra n/a depasit in acele timpuri, poate cu unele exceptii, barierele sistemului. In mod cu totul si cu totul straniu, majoritatea dintre noi n/am respins sistemul, ci am cautat sa/l perfectionam. Spun asta fiindca n/am avut termen de comparatie/pentru a putea compara ar fi trebuit sa cunoastem alt sistem de guvernamant, ceea ce nu ne/a fost dat majoritatii dintre noi. Dvs. stiati, de pilda, in noiembrie 1989 ce era Securitatea? Poate ca da, dar tesatoresele de la Apaca nu stiau. Stiati ce este acela pluripartidism? Sau monarhie? Noi nu faceam altceva decat sa imaginam un comunism ideal. Si Ceausescu visa, poate, la un comunism ideal. Dar, de fapt, noi nu visam nimic si asta fiindca n/am avut niciodata clara definitia OMULUI, n/am stiut niciodata ce este cu adevarat morala.Si asta fiindca noi n/am trait in ordinea fireasca a naturii, ci sub stapan.
    Momentul 1989 a dat unora sansa sa aiba revelatia de a nu trai sub stapan. Dar doar atat. Caci acum vrem cu totii sa fim stapani, sa impunem altora morala PROPRIE. Si prin ce ne diferentiem noi atunci de comunisti, care cauta sa impuna altora morala lor? Dvs. v/ati salutat vreodata un dusman? Pe dl. Traian Sima, de pilda, l/ati salutat vreodata in toti acesti ani de cand l/ati dat in judecata? Stiti dvs. intr/adevar ce este si ce nu este moral?
    Cei care au luat in stapanire statul incepand cu 22 decembrie 1989 au cautat cu orice chip ca societatea romaneasca sa nu aiba nici un fel de morala. Sau, sa aiba morala lor. Si, constat, in mare parte au reusit. Din principali vinovati pentru deciziile care au dus tara la dezastru au ajuns moralisti. Iar noi, care habar n/avem ce este morala, ne/am insusit morala lor. Ei bine, domnule Marius Mioc, primul imperativ al moralei este sa/l ajuti pe cel cazut.. Cand vezi un animal salbatic ranit, nu il omori, ci il ajuti sa traiasca. Cu atat mai mult cand vezi un om cazut. Esti om doar in masura in care ii ajuti pe ceilalti oameni sa se regaseasca, sa/si recastige demnitatea de om. Noi insa pe un om cazut/ ca/i fost securist, fost informator, infractor etc./ il infundam si mai mult in mocirla. Asta inseamna sa negam existenta omului. Asta inseamna, cum spuneam, mentalitate de stapan. Iar de la stapan la satrap nu/i decat un pas.
    Al dvs., Valeriu Mangu

    • mariusmioc Says:

      Legat de criteriile pe baza cărora resping munca lui Stoenescu, găsiţi în pagina „Analize despre revoluţia din 1989” mai multe articole în care explic de ce munca acestuia nu e de încredere. Faptul că a fost informator al securităţii, şi nu unul oarecare ci unul plătit, şi nu doar pentru probleme tehnice (cum pretindea el) ci şi pentru depistarea unor persoane care fotografiau cozile de la magazine, poate da o explicaţie pentru deformările care apar în cărţile sale.

      • Valeriu Mangu Says:

        Sa nu confundam planurile. Faptul ca dl. Stoenescu aduna documente este una, iar faptul ca le foloseste cu un anumit scop este altceva. Nu/i obligatoriu ca beneficiarul sa/si insuseasca tezele, interpretarile etc. celui care a descoperit documentul.

  9. Valeriu Mangu Says:

    In revista Historia se gaseste un interviu cu o ziarista japoneza care a stat in 22 decembrie 1989 si dupa aceea in aeroportul Otopeni. Aceasta declara ca granitele cu Ungaria erau inca inchise dupa evacuarea lui Nicolae Ceausescu din sediul CC. Cu alte cuvinte, doar granita dinsptre URSS a fost deschisa inainte de ora 12,09, ceea ce intareste concluzia ca dl. Iulian Vlad a cautat sa previna o provocare venita din partea URSS.

    • mariusmioc Says:

      Aveţi ideea fixă de a-l declara pe Iulian Vlad revoluţionar. V-am mai explicat că nu el avea controlul asupra grănicerilor, nemaivorbind că însuşi faptul deschiderii graniţei dinspre URSS înainte de fuga lui Ceauşescu rămîne îndoielnic, dacă pînă acum, în 21 de ani, nimeni n-a vorbit de asta. Bogatu pur şi simplu poate să încurce nişte repere orare, ceea ce după 21 de ani e de înţeles. Dv. vă mai amintiţi ora exactă la care aţi cerut-o de nevastă pe soţia dv.? (am luat un eveniment pe care-l presupun important pentru dv. şi de care poate vă amintiţi; dar dacă nu v-aţi însurat recent bănuiesc că nu numai ora, dar nici ziua exactă a acelui eveniment n-o mai puteţi spune cu precizie).
      Deci dacă Bogatu scrie acum că în jurul orei 11 a primit telefon că se poate trece nestingherit în România, poate pur şi simplu greşeşte şi telefonul era la ora 13. După 21 de ani memoria lui Bogatu nu e ceva sigur. Arătaţi-mi un ziar din RSS Moldovenească sau din România, din decembrie 1989 sau ianuarie 1990, care să scrie că s-a deschis graniţa înainte de fuga lui Ceauşescu, şi atunci ar putea căpăta credibilitate chestia asta.

  10. Valeriu Mangu Says:

    Domnule Marius Mioc,

    Dvs. uitati ori nu cunoasteti un lucru esential, anume ca dl. Iulian Vlad a fost in 1989 ministru secretar de stat, asadar primul in ierarhia Ministerului de Interne dupa ministrul Tudor Postelnicu. Dvs. stiti in aceasta clipa ce avea dl. Iulian Vlad in coordonare in aceasta calitate?
    Apoi, v/am dat exemplul ordinului telefonic dat dlui general Romeo Campeanu, pe linia IGM/ului.
    Apoi uitati ori nu cunoasteti, de pilda, faptul ca desi trupele de militie/securitate erau in administrarea dlui. Tudor Postelnicu, comanda lor apartinea dlui Iulian Vlad/a se vedea si stenograma CPEx din 17 decembrie.
    In sfarsit, uitati ori nu cunoasteti ori n/ati retinut ceea ce v/am spus deja, anume ca ordinul pe linie de Securitate avea prelevanta fata de orice alt tip de ordin.
    Exista inca multe lucruri de care n/a vorbit nimeni pana acum. Mai precis, s/a vorbit despre ce le/a convenit unora sa se vorbeasca/de pilda, ca dl. Victor Atanase Stanculescu ar fi dat ordinul de intrare in cazarmi, acesta fiind dat in realitate de generalul Ilie Ceausescu, numit de Nicolae Ceausescu aproximativ la ora 9,00 in locul ministrului Vasile Milea. Nici despre aceasta numire nu s/a vorbit/s/a vorbit, in schimb, despre numirea dlui Victor Atanase Stanculescu, ceea ce este un fals. Apoi, mai nimeni n/a vorbit despre Directiva nr. 01 avand ora 13,10 a Ministerului Apararii Nationale sparta in doua si transmisa in teritoriu sub forma notelor telefonice nr. 38 si 39, care nici n/a mai fost semnata de dl. Stanculescu.
    Mai nimeni n/a vorbit despre cele doua avioane militare care au aterizat pe 16 decembrie la Timisoara, cuprinzand formatuni 236. N/a vorbit despre imbracarea incepand cu 22 decembrie a bolnavilor deja internati din Spitalul Militar Central in uniforme, fiind pusi sa traga in afara, spre (pseudo)teroristi. Si despre atatea altele.
    Bineinteles ca nu imi aduc aminte ce mi/ati solicitat, mai ales ca am cerut multe femei sa/mi fie neveste, dar, de pilda, imi aduc aminte ora convenita in 2000 sa ma intalnesc cu dl. Ion Iliescu la sediul PDSR din Kisseleff/ora 12,00.Mie imi sunt neclare temeiurile in baza carora retinem cu lux de amanunte anumite lucruri, respectiv superficial altele, dar relatarea dlui Petru Bogatu este, in integralitatea sa, aidoma unei fotografii, asadar destul de precisa in raport cu amanuntele pe care le ofera.
    Intr/o postare anterioara v/am explicat de ce deschiderea granitelor dinspre URSS este logica.
    Dar dvs. ati pus o problema de fond. Dl. Iulian Vlad nu este un revolutionar, ci conducatorul razboiului poporului in forma sa ORIGINARA impotriva lui Nicolae Ceausescu si, pana la urma, impotriva statului nelegitim. Un conducator din umbra, asa cum din umbra dl. Victor Atanase Stanculescu a condus armata invizibila, si inainte, si dupa 22 decembrie. Puteti sa/mi spuneti acum dvs. daca scrie undeva cine i/a condus pe pseudo/teroristii care au actionat dupa 22? Ori nu i/a condus nimeni? Ori,daca nu scrie undeva ca i/a condus cineva, atunci nu i/a condus nimeni…
    Dvs. nu aveti, constat, dimensiunea a ceea ce s/a intamplat in decembrie 1989. Stand alaltaieri si urmarind pe youtube o simfonie de Beethoven am avut, iata, dupa un an si jumatate de cercetari, revelatia uriasei dimensiuni a evenimentelor. Caci in Romania si, mai general, pe Terra nu existau atunci doar Marius Mioc, doar Valeriu Mangu, doar Timisoara, ci mai existau o serie de persoane, de entitati si institutii implicate intr/un fel sau altul in evenimente ori care se puteau implica in acestea. Si nu ne putem da seama de o asemenea dimensiune decat nominalizandu/le laolata, ceea ce fac acum aici, lista fiind, desigur, incompleta
    1) Nicolae Ceausescu
    2) Elena Ceausescu
    3) Iulian Vlad
    4) Vasile Milea
    5) Tudor Postelnicu
    7) Nicu Ceausescu
    7) Mihail Sergheevici Gorbaciov
    8) George Herbert Bush
    9) Francois Mitterand
    10) Papa Ioan Paul al II/lea
    11) Constantin Nuta, seful IGM
    12) Ion Coman
    13) Stefan Gusa
    14) Armata traditionala
    15) Directia Informatii Militare
    16) Departamentul Securitatii Statului
    17) CPEx
    18) Garzile Patriotice
    19) Ministerul de Interne
    20) Mass/media internationala
    21) KGB/GRU
    22) CIA
    23) Mossad
    24) Ion Iliescu
    25) Silviu Brucan
    26) Ungaria
    27) Iugoslavia
    28) RSS Moldoveneasca
    29) reteaua KGB/GRU interna
    30) retelele interne ale unor servicii secrete straine
    31) ziaristii straini aflati in Romania
    32) Fostul Rege Mihai
    33) romanii din afara granitelor
    34) Laszlo Tokes
    35) Massa de oameni din strada
    36) oranizatii ale maghiarilor de pretutindeni
    37) Disidentii interni
    38) TVR
    39) Radiodifuziunea
    40) Agerpres/ul
    41) PCR, organizatiile din teritoriu
    42) ONU
    43) China
    Orice seism major dintr/o tara manifestat prin miscari ample de strada pune in alerta o serie de structuri interne, dar si straine. In 1989, intr/un fel sau altul, toate subiectele enumerate mai sus au fost puse in miscare, si/au facut aparitia intr/un fel sau altul in campul evenimentelor. Si cine altcineva putea sa le monitorizeze decat Securitatea, recte dl. Iulian Vlad? Cine altcineva putea sa manevreze intr/un fel sau altul aceste subiecte? Si in conditiile in care lui Nicolae Ceausescu i s/a dat clar de inteles de catre stapanii lumii ca are soarta pecetluita, ce putea sa faca dl. Iulian Vlad? Sa astepte sa vina tancurile sovietice peste noi? Sa iasa Marius Mioc, Valeriu Mangu in strada? Ce ati fi asteptat, sa iasa dl Iulian Vlad la televizor si se ne invite in strada, la revolta? Ei bine, pana la urma, ne/a invitat, mai bine/zis ne/a provocat, in modul pe care l/am infatisat pe blog de/a lungul vremii.Ce/i complicat de inteles in chestia asta?
    Eu, spre deosebire de dvs., ma stradui in demersul pe care il fac sa nu fiu robul sentimentelor, al pasiunilor. Si ca sa va dau in acest sens un exemplu, iata, am luat in calcul si varianta in care dl. Iulian Vlad era omul sovieticilor. Dar nu mi/a iesit. Si argumente sunt nenumarate ca n/a fost omul sovieticilor.
    Dvs., domnule Maius Mioc, sunteti, din cate constat, robul analizelor proprii ale anilor 90. Eu m/am eliberat in acesti 20 de ani de o idee fixa pe care o aveam, anume ca sunt buricul pamantului. Iar faptul ca dl. Iulian Vlad a fost cel care a condus toata operatiunea de inlaturare nu/i o idee fixa, ci in firea lucrurilor existente atunci.
    Dar, pana la urma, de ce nu va convine o astfel de situatie?
    Al dvs., Valeriu Mangu

    • mariusmioc Says:

      Atunci cînd nimeni nu vorbeşte timp de 20 de ani despre anumite evenimente, una din variantele vrednice de a fi luate în calcul este că evenimentele alea nu au existat.
      Întrebarea dv. „cine altcineva putea sa le monitorizeze [evenimentele] decît Securitatea?” neglijează posibilitatea ca evenimentele să nu fi fost monitorizate de nimeni în amănunt (nu din lipsă de voinţă, ci de putinţă), iar evenimentele să aibă o bună doză de spontaneitate şi neprevăzut.

  11. Valeriu Mangu Says:

    Nimeni n/a vorbit timp de 20 de ani despre faptul ca Bobi Ignat a fost arestat si dus la Jilava. O varianta asadar vrednica de luat in seama este ca Bobi Ignat nici n/a existat, desi eu am stat in celula in acelasi pat cu el.
    Tot o varianta vrednic de urmat este ca cele doua avioane militare care au aterizat in 16 decembrie 1989 la Timisoara n/au existat, de vreme ce in acesti 20 de ani nimeni n/a vorbit despre ele. Totusi, iata, dupa 21 de ani dl. Traian Sima mi/a spus de ele.
    Timp de 20 de ani a cam vorbit doar dl. Ion Iliescu, despre ce a vrut d/sa sa existe. Timp de 20 ani n/a vorbit nimeni de epoletii smulsi ai lui Vasile Milea, ale caror fotografii le/a postat dl. Dan Badea pe blogul sau.
    Iar daca, de aici incolo, nimeni nu va mai vorbi timp de 20 de ani despre ce s/a intamplat in decembrie 1989, atunci cei de peste 20 de ani vor spune ca respectivele evenimente nici n/au existat, ca varianta demna de luat in seama.
    Pentru dvs., desigur, nu exista ce nu cunoasteti, dar ati putea sa cunoasteti prin REVELATIE. Caci, intr/adevar, adevarul nu poate fi cunoscut decat prin revelatie. Dupa cum spuneam si in alt loc, nu/i un pacat ca nu aveti acest dar/si har totodata/, ci o lipsa. O lipsa care, de regula, nu poate fi suplinita in nici un fel.
    Desigur ca aplicarea oricarui plan trebuie sa aiba in vedere o doza de spontaneitate si neprevazut, dar a admite ca se s/a intamplat in decembrie 1989 a fost rodul spontaneitatii si neprevazutului sfideaza orice ratiune. Dvs., de pilda, n/ati iesit spontan pe strada, ci fiindca ati fost atras de zgomote, de alti participanti etc. Ajungem, parcurgand pasii inapoi, la momentul originar, de la casa parohiala, de unde a plecat totul, dar gresim, caci trebuie sa mergem inapoi, spre sfarsitul anului 1987, cand dl. Laszlo Tokes este mutat in Timisoara si cand responsabilul cu Cultele din DSS ii spune dlui Traian Sima ca nu/l poate indeparta pe dl. Laszlo Tokes din Timisoara, ca asa este ordinul/sa fie in Timisoara.
    Pentru majoritatea dintre noi Analiza functionala nu exista, de vreme ce nu cunoastem ca exista. Acesta este un mod subiectiv de a trata lucrurile, care va face prizonierul revolutiei dvs., fara insa sa fie si revolutia mea. Dvs. sunteti revolutionar, pe cand eu nu sunt. Dar calitatea de revolutionar nu va confera logica de care aveti nevoie pentru a descoperi adevarul, dupa cum fardurile pe care si le aplica o femeie pe fata nu ii si confera frumusetea naturala.
    De principiu nu/i rau scepticismul, dar in cazul analizat de noi este pagubitor.

    • mariusmioc Says:

      Dacă un oarecare Bobi Ignat a fost arestat în timpul revoluţiei, trebuie să existe înscrisuri la puşcăria Jilava datînd chiar din decembrie 1989 în care să se vorbească despre arestarea lui Bobi Ignat. Regimul comunist a făcut la Jilava liste cu arestaţii. Dacă asemenea înscrisuri nu există, iar Bobi Ignat pretinde să fie recunoscut ca reţinut în revoluţie doar pe baza unei declaraţii apărută după 20 de ani a lui Valeriu Mangu, cel mai probabil acel Bobi Ignat e un impostor.

  12. Valeriu Mangu Says:

    Domnule Marius Mioc,

    Inscrisuri cu transportul celor 40 arsi la Crematoriu nu exista/eu, cel putin, n/am vazut nici o foaie de parcurs publicata, nici un document dres la Crematoriu,iar registrele de la Spitalul judetan, precum stiti, au fost sustrase. Si cum nu exista astfel de inscrisuri, in logica dvs. cine vorbeste despre cei 40 este cel mai probabil un impostor.
    Atunci, cu parere de rau v/o spun, printre acestia figurati si dvs., de vreme ce vorbiti despre cei 40. Dvs. ati vazut vreun astfel de document?
    Cautand pe internet am gasit listele celor retinuti si dusi in 21/22 decembrie la Jilava. Omul se numeste Ignat Jucu Nichita Cornel, nascut in 17.09.1948. N/am mai auzit de el. Probabil ca n/a cautat martori sa se inscrie in vreo asociatie, sa captete diplome, terenuri, stipendii etc. etc. Nu s/a dat prin diverse medii revolutionar.
    Dar ce s/ar intampla daca Bobi Ignat ar veni acum, dupa 21 de ani, si ar invoca declaratia mea cum ca am fost cazati, ca sa zic asa, in acelasi pat? Ar fi impostor? Si, pana la urma, si eu as fi impostor, nu/i asa? Revolutionari sunt deci doar cei cu acte, asadar revolutionari de profesie, cum va fi fost, de pilda, dl. Victor Atanase Stanculescu, cel cazat acum la Jilava, care apare intr/un decret de prin 1992 drept luptator cu merite deosebite, ceva in genul asta. Unii baieti destepti si/au tras martori, dovezi, asociatii etc. si s/au facut revolutionari de profesie… Trai pe vatrai, neneaca!
    Sunt, pentru unii, al dracului de profitabile revolutiile astea…
    Al dvs., Valeriu Mangu

    • mariusmioc Says:

      Domnule Mangu, constat că îmi citiţi cu superficialitate blogul. Dacă eraţi atent la articolul meu „Misterul celor 40 de cadavre” https://mariusmioc.wordpress.com/2009/02/02/misterul-celor-40-de-cadavre/ vedeaţi că „Identificarea răposaţilor s-a făcut de către rudele acestora, pe baza certificatelor medico-legale de constatare a decesului. Aceste certificate conţin doar o descriere sumară a victimelor, care nu întotdeauna a fost suficientă pentru identificare”. Deşi o parte din actele medicale au fost distruse de colonelul Ghircoiaş, s-au păstrat la medicina legală înscrisuri datînd chiar din decembrie 1989 despre aceste cadavre. La aceste înscrisuri se adaugă declaraţiile martorilor şi inculpaţilor (făptaşii şi-au recunoscut fapta; apărarea lor a constat în invocarea ordinului pe care nu-l puteau refuza sau a faptului că nu ştiau ce se urmăreşte prin sustragerea cadavrelor) făcute în timpul anchetei procuraturii şi în faţa instanţei în perioada imediat următoare revoluţiei. Familiile celor ucişi deasemeni au vorbit despre dispariţia acestora încă din decembrie 1989. Nu e vorba de dezvăluiri senzaţionale apărute după 20 de ani.

  13. Valeriu Mangu Says:

    Domnule Marius Mioc,

    In februarie 2009 nu stiam de blogul dvs. Desigur ca nu/i o scuza/de altfel mi/am propus sa gasesc timp sa/l parcurg integral.
    Dar fiindca ati deschis discutia, problema celor 40 de cadavre nu/i deloc lamurita. Astfel, daca veti parcurge declaratiile lucratorilor de la Crematoriu date in proces, pe cate altfel le invocati, si, respectiv, lista mortilor presupusi de dvs. si de altii a fi fost incinerati la Crematoriul Cenusa veti descoperi diferente notabile. Astfel, lucratorii declara ca nici unul dintre cei pe care i/au incinerat nu depasea 40 de ani ori printre cei din lista dvs. se gaseste, de pilda, Balogh Pavel de 69 de ani, apoi Csizmarik Ladislau de 55 de ani, apoi Miron Ioan de 58 de ani. Lucratorii vorbesc apoi despre faptul ca unele trupuri erau taiate de baionete, nicidecum impuscate. O problema ridica si numarul de femei. Mai exista printre cei despre care se spune ca au fost incinerati o persoana cu numele Zornek Otto. Acest nume l/am regasit in vremurile actuale pe internet, restantier cu nu stiu ce suma la Fisc. Sper sa nu ma insele memoria in privinta numelui. Poate sa fie si o simpla omonimie, dar daca nu este, omul traieste bine/mersi pe undeva printr/o comuna a patriei.
    Noi am preluat teza incinerarii fiindca asa ni s/a spus de catre oficialitati, dar nici unul dintre noi n/a sapat in adancime, n/a vorbit cu vreunul dintre cei ale caror nume au fost vehiculate in legatura cu cazul. Faptul ca faceti trimitere la sentinte nu imi spune nimic/v/am dat cazul lui Ion Coman, dar vi/l pot da si pe al raposatului Mihai Chitac si, respectiv, al chiriasului actual de la Jilava, condamnati pentru moartea unor oameni fara ca ei sa fi ajuns in Timisoara la ora mortii/cazul Lepa Barbat, de exemplu. Dvs confundati adevarul juridic cu cel obiectiv. Desigur, idealul este ca cel juridic sa/l reflecte pe cel obiectiv, dar in cazul proceselor generate de evenimente suntem departe de acest deziderat. Si cazul procesului de la Targoviste este cel mai bun exemplu.
    Dar logica dupa care ajungeti la judecati de valoare este cu adevarat stranie. Intai, dvs. luati documentele produse de oficialitati drept fundamentale. De ce n/am lua atunci drept bune si inscrisurile facute recent publice de MApN, unele vorbind despre odioasa dictatura, desi, zice/se, sunt emise inainte de 22 decembrie? Apoi, pentru faptul ca ar fi fost ginerele lui Nikolski, desi omul afirma ca n/a fost, tot ce spune dl. Brates nu trebuie luat in considerare. Ca si cum, in alta ordine de idei, omul, cand s/a insurat, s/a insurat cu socru/sau, luand naravurile acestuia! Dvs. cand v/ati insurat v/ati uitat la socru sau la fata sa?
    Dvs. cautati mai intotdeauna sa demolati, in loc sa claditi. O teorie gresita se demoleaza prin contraexemple, nu prin supozitii, unele dintre ele caraghioase de/a dreptul. Mai clar spus, dvs. faceti de cele mai multe ori procese de intentie, nu rationamente logice. Un astfel de sistem nu serveste in nici un caz aflarii adevarului.
    In sfarsit, eu n/am fost in cercetarea mea robul propriilor productii jurnalistice, cum vad ca sunteti dvs., de vreme ce faceti aproape exclusiv trimitere la ele. Am cautat in diverse carti, am stat de vorba cu diversi oameni, unii dintre ei incercand sa ma manipuleze. Am cautat mereu ce este logic, iar cand am dat peste ceva ilogic am cautat sa/mi explic de ce este asa. La unele concluzii, bazate pe ipoteze ori pe informatii preluate, am renuntat imediat ce nu s/au integrat intr/o schema mai larga etc. Eu, spre deosebire de dvs., am posibilitati mai mari de a vedea evenimentele in ansamblu. Vorbesc despre posibilitatile informative dar, desigur, si despre usurinta, deprinsa datorita meseriei, de a construi scheme multiple. Mai adaug si cunoasterea teoriei puterii, in lipsa careia este, practic, imposibil de descalcit ghemul atat de incurcat al evenimentelor. In fine, este vorba si despre metoda, dar si despre scop/eu mi/am propus sa aflu ce s/a intamplat, nu ce as vrea sa se fi intamplat.
    Al dvs., Valeriu Mangu

    • mariusmioc Says:

      Domnule Mangu, dv. sînteţi cel care face procese de intenţie insinuînd că aş avea o altă motivaţie decît respectarea adevărului istoric. Inclusiv aluziile la cei care „şi-au tras martori, dovezi, asociaţii şi s-au făcut revoluţionari de profesie” fac parte dintr-o tactică a atacului la persoană care arată că vă lipsesc argumentele.
      Cînd e vorba însă de foşti securişti şi membri ai nomenclaturii comuniste nu v-am observat să le contestaţi declaraţiile. De fapt, aşa gîndeşte majoritatea mass-mediei bucureştene.
      Eu am indicat concret nişte carenţe de documentare ale dv. pe care de altfel, le recunoaşteţi. Puteţi să fiţi foarte încîntat de metoda dv. şi de posibilităţile dv. informative pe care le autodeclaraţi, dar asta nu înseamnă că aţi convins pe cineva. Vă atrag atenţia că sistemul axiomatic de la care porniţi este greşit, deci concluziile dv. nu pot fi decît greşite.

      • Valeriu Mangu Says:

        Domnule Marius Mioc,

        Fostii lucratori ai Securitatii, in frunte cu dl. Iulian Vlad, trec sub tacere, ca sa nu spun ca ascund/si ma refer aici la cei care cunosc desfasurarea evenimentelor/, schema generala a provocarii revoltei, inventand, respectiv speculand povestea cu asa/zisii turisti sovietici, cu lagarele de instruire din Ungaria etc. din motive pe care le/am expus in parte pe blog. Ei vin cu asa/zisa teza non/combat, care este mai confortabila. Dar chiar in ipoteza acestei teze, Securitatea ar fi stat deoparte doar daca cei care au atacat la Timisoara si in alte parti unitatile militare, sediile de partid, de Militie erau autohtoni, caci implicarea unor straini era de natura sa produca serioase complicatii si necesita in mod obligatoriu reactie.
        Exista multiple motive care determina SRI, Directia de Informatii din MApN, respectiv Parchetul General sa taca. De asemenea, sa taca cei implicati, chiar daca nu mai sunt activi. Societatea romaneasca nu este inca pregatita sa auda adevarul din gura oficialitatilor.
        Practica jumatatilor de adevar care ni s/au livrat are insa si un alt scop, acela al santajului. Dar trebuie sa ne gandim si la protectia unor interese nationale. Astfel, eu, de pilda, nu mi/am propus sa aflu structura armatei invizibile tocmai din acest motiv. Aceasta structura nu este esentiala scopului pe care mi l/am propus, anume acela de a infatisa dinamica evenimentelor in dimensiunea lor fundamentala.
        Afara de cei implicati in inlaturarea lui Nicolae Ceausescu, atatia cati mai traiesc, n/am sesizat ca fostii nomenclaturisti sa prezinte denaturat faptele, mai ales ca majoritatea au fost redusi la tacere prin intermediul proceselor intentate, prin alte sicane. De pilda, cu greu am obtinut cateva informatii de la dl. Ioan Toma, fostul prim/secretar al C.C. al UTC si ministru al Tineretului, preocupat acum mai mult de traiul zilnic decat de ce s/a intamplat acum 21 de ani.
        Eu nu am cautat date si informatii care sa/i inculpe pe fostii ofiteri de Securitate si nomenclaturisti, ci/va rog sa va tineti bine!/ care sa/i disculpe, data fiind schema la care s/a apelat, anume de a provoca massa sa iasa in strada prin producerea de morti. Multi dintre cei tarati prin tribunale s/au aflat in eroare de fapt, situatie care inlatura raspunderea penala.
        Ceea ce s/a intamplat in decembrie 1989 se aseamana cu o panza pe care se gasesc doua picturi suprapuse. Dvs. nu vedeti decat pictura de deasupra, asa cum au vazut/o cei mai multi implicati prin forta lucrurilor in evenimente. Pictura de dedesubt nu se vede decat prin anumite elemente neacoperite suficient de bine de pictura de la suprafata. Dar trebuie sa ai capacitatea sa vezi ce este desedubt, iar acest lucru este posibil, dupa cum am precizat deja, numai prin revelatie.
        Marturisesc aici ca m/a iritat felul in care v/ati exprimat in legatura cu Bobi Ignat si, in subsidiar, cu mine. Eu, cel putin, n/am solicitat in toti acesti ani nimic si probabil ca daca m/as duce dupa 21 de ani la autoritatea guvernamentala care se ocupa cu eliberarea certificatelor pentru a solicita unul as fi privit ca o aratare, poate chiar ca un impostor. Caci, domnule Marius Mioc, cei care poseda asa ceva si/au creat o lume a lor, o revolutie a lor. Unii se socotesc frustrati, altii sunt putred de bogati, altii, schiloditi fizic ori sufletesc, traiesc doar cu banii primiti de pe urma acestor certificate. Dar mai toti se considera proprietari pe o revolutie pe care n/au inteles/o deloc.
        Locuind in Bucuresti pot frecventa usor o serie de biblioteci/ asa, de pilda, cartea raposatului senator Serban Sandulescu am gasit/o la Biblioteca Nationala Pedagogica. Apoi ma pot intalni cu o serie de fosti responsabili politici, militari, statali s.a. care imi pot deslusi anumite lucruri. De asemenea, pot face rost mai repede de carti/de pilda, cartile dvs. le/am gasit la libraria Eminescu.Mai exista anticariatele. In Braila, de pilda, ori chiar in Timisoara unele din asemenea facilitati nu sunt la indemana. La toate acestea m/am referit cand am spus ca posibilitatile mele de ordin informativ sunt mai mari. Ca sa fac rost, de pilda, de revista VITRALII publicata de Asociatia rezervistilor din Securitate si SRI a fost suficient sa iau autobuzul, pe cand dvs. ar trebui sa luati trenul, poate sa dormiti o noapte la hotel etc.
        Ramane de vazut daca am convins sau nu pe cineva. Cert este insa un lucru, anume ca sfarsitul anului care s/a incheiat a fost lipsit, cel putin in segmentul mass/media, de rememorari ca in alti ani. Carticica pe care am scos/o a circulat din mana in mana, ceea ce nu/i putin lucru. Dl. Morosanu, patronul editurii bucurestene cu acelasi nume, mi/a spus ca v/a dat/o si dvs.
        Un sistem axiomatic n/are cum sa fie gresit. Numai unele premise pot fi gresite.
        Al dvs., Valeriu Mangu

      • mariusmioc Says:

        V-a minţit domnul Moroşanu, nu mi-a dat nici o carte şi nici nu-l cunosc pe acest domn. Probabil nu e singurul care v-a minţit.
        Vă las în credinţa dv. că aveţi posibilităţi informative mai mari decît mine. Nu cred că aţi citit mai multe cărţi despre 1989 decît mine (am citit şi cartea lui Săndulescu, de altfel), dv. aţi spus că vă ocupaţi de istoria revoluţiei de un an şi ceva, eu mă ocup de treaba asta din 1990.
        Interesantă ipoteza dv. că adevărul despre revoluţie poate fi cunoscut „numai prin revelaţie” (divină?). Cred că vă defineşte stilul de lucru – ignorarea completă a faptelor şi acordarea de credit schemei prestabilite „revelate”. De pildă, îi acordaţi lui Iulian Vlad rolul conducător al revoluţiei în ciuda faptului că declaraţiile acestuia şi ale colaboratorilor săi vă contrazic versiunea.

  14. Valeriu Mangu Says:

    S inca ceva: Parchetul o tine cu 1104 morti, pe cand Presedintele Romaniei in exercitiu a vorbit in doua randuri de 1600 de morti. Unde/i impostura?

  15. Valeriu Mangu Says:

    Completare:

    Dvs., dle Marius Mioc, nu veti reusi niciodata sa ajungeti la adevar ori sa/l vedeti pentru simplul motiv ca sunteti PARTE. Iar ca metoda, afara de dialectica, in mod necesar nu poate fi ocolita una: sa asculti toate partile implicate.

  16. Valeriu Mangu Says:

    Domnule Marius Mioc,

    Ma puneti intr/o dilema/pe cine sa cred? Pe dvs. sau pe dl. Morosanu? Dar eu nu procedez astfel/pe crezute. Intai, nu vad de ce m/ar fi mintit omul. I/am dat cartea, propunandu/i sa publice o noua editie. Dupa o vreme m/a cautat si mi/a spus ca a dat/o unor diverse persoane s/o citeasca. Pomenindu/va numele, probabil ca cineva i/a spus ca v/o da si dvs./alta explicatie nu vad astfel incat sa aveti amandoi dreptate. Omul n/a fost explicit si nici eu n/am intrebat. Oricum, daca tin bine minte, pe acest blog semneaza cineva cu acest nume. Daca este vorba despre dl. Morosanu de care vorbesc poate vine aici cu o precizare.
    Probabil ca ati citit mai multe carti decat mine, dar asta inca nu spune nimic. Doctoratele, de pilda, nu se dau in raport cu numarul cartilor citite.
    Pentru a descoperi ceva nou avand la indemana aceleasi fapte pe care le au si altii trebuie, intr/adevar, sa ai o revelatie. Sa descoperi principii noi. Iar daca revelatia este de natura divina, l/ai prins, cum se zice, pe Dumnezeu de picior. Dar definitia revelatiei in sens curent se gaseste in dictionar.
    Stiu situatii din Matematica, de exemplu, in care cercetatori celebri s/au straduit zeci de ani sa gaseasca un anumit rezultat, care insa nu le/a iesit, pentru ca sa apara la un moment dat unul cu totul necunoscut si sa/l gaseasca in cateva zile.Deci, numarul de ani de cercetare dedicati temei nu spune, iar, nimic.
    Dvs. va concentrati doar asupra faptelor, ignorand, vad, complet principiile. Deh!/ Fiecare este tributar, pana la urma, instructiei sale/dvs. Mecanica, iar eu, Matematica. As adauga, in ultimii ani, si putina Filosofie, gratie bunavointei prietenului Ioan Buduca, de la care am primit o groaza de carti, cu introduceri facute de el.
    Nu/i nici o problema ca ma contrazic declaratile dlui Iulian Vlad. Am afirmat eu vreodata ca d/sa spune adevarul in goliciunea lui? Dl. prof. univ. Cristian Troncota are pentru persoane de genul dlui Iulian Vlad, referindu/se la profesia lor, un termen inedit si, totodata, incitant: duplicitari. Tocmai de aceea am evitat in mod constant sa/l intreb pe dl. Iulian Vlad despre evenimentele de acum 21 de ani.
    Al dvs., Valeriu Mangu

  17. Valeriu Mangu Says:

    Domnule Marius Mioc,

    Corespondenta noastra de azi este, poate, mai utila temei decat o simpla recenzie a unor fapte. Asta fiindca am ajuns sa vorbim despre metoda.
    Mi/au venit in minte doua exemple din care, poate, invatam ceva amandoi.
    Primul priveste axioma paralelelor. Pe baza ei Euclid a scris geometria care ii poarta numele. Dar a venit dupa secole Riemann si a spus pe dos, anume ca printr/un punct exterior unei drepte nu se poate duce nici o paralela la dreapta data. Si a scris si el, bazandu/se pe aceasta axioma, o geometrie, gratie careia omenirea a putut sa iasa in spatiu, sa ajunga la Luna.
    Al doilea exemplu il constituie Mecanica lui Newton/ca sa iau un exemplu din zona dvs. A venit Einstein si l/a transformat pe Newton intr/un caz particular.
    Dvs. va mentineti, vad, cu obstinatie in paralel cu mine, desi, pe undeva, ne intersectam. Eu am adaugat la tot sistemul dvs. inca o axioma, anume ca Securitatea, dar si Directia Informatii Militare au fost fortate sa aiba si, respectiv, sa puna in aplicare un plan de inlaturare a lui Nicolae Ceausescu.De aici totul a decurs relativ simplu.Si am putut sa explic multe enigme, care, in sistemul dvs. sunt imposibil de rezolvat.
    Al dvs., Valeriu Mangu

  18. Iulian Nastasache Says:

    Domnule Mangu, e distanta mare intre o opinie si o axioma. Axioma e universal acceptata intrucat contine elemente logice irefutabile – surprinzator, oare? – tocmai prin aceea ca nu aplica metoda deductiei. Dupa parerea mea, un fel de ‘axiome’, daca le pot numi asa (mai curand opinii greu de contraargumentat) in privinta Revolutiei, mai degraba poate emite dl. Marius Mioc; el se straduieste sa se mentina in domeniul stiintelor exacte.

  19. Valeriu Mangu Says:

    Domnule Iulian Nastasache,

    Singura stiinta exacta este Matematica. Exacta in sensul ca porneste de la axiome si, in rest, foloseste legile Logicii. Mecanica, de pilda, porneste de la observatie si in rest foloseste ceea ce ii ofera Matematica.
    Dar orice teorie bazata pe axiome si Logica poate sa ramana o simpla teorie daca nu explica realitatea obiectiva. Asa se face ca, de exemplu, geometria plana ramane o simpla teorie in raport cu nevoia de a explica ce se intampla in spatiu. Cu teoremele din geometria plana nu se poate, de pilda, calcula volumul unui cub. Iata de ce este necesara iesirea din plan prin axioma potrivit careia exista patru puncte necoplanare.
    Tot asa si in cazul temei de care ne ocupam. Noi nu putem explica anumite evenimente produse in decembrie 1989 pastrandu/ne in cadrul deja perimat al teoriei revolutiei spontane. Nu putem explica, de pilda, cine au fost asa/zisii teroristi. Nu putem explica in ce fel au participat, daca au participat, puterile straine. Nu putem explica de ce au fost distruse si, respectiv, masluite o serie de documente, de ce au fost pronuntate o serie de sentinte sfidand realitatea etc.
    Ceea ce realizeaza dl. Marius Mioc, cel putin de la o vreme, este mai mult o munca de arhivar, nu de creatie in sensul descoperirii raspunsurilor la intrebarile ramase de pe urma evenimentelor din decembrie 1989. Bunaoara, domnia sa a adus la lumina materialul dlui Petru Bogatu, dar doar atat. Ba, s/a grabit sa/l desfiinteze/ca sta prost cu memoria etc./, de vreme ce n/a reusit sa ofere o explicatie la deschiderea granitelor inainte de ora 12.
    Dar, desigur, nu vreau sa spun prin asta ca munca dlui Marius Mioc n/ar fi importanta/dimpotriva, este foarte importanta.
    Cand o serie de premise nu permit explicarea satisfacatoare a unor fenomene, ele sunt, in totalitate sau in parte, gresite sau sunt insuficiente. De aceea ele trebuie fie corectate, fie imbogatite. Ca regula generala, problema se rezolva plasand/o in alte dimensuni ori in alt context, mai larg. Niciodata omenirea n/ar fi gasit lungimea patratului a carui arie este 3 unitati de arie daca s/ar fi oprit la numerele naturale.
    Cand o teorie noua explica si problemele rezolvate anterior, dar si pe cele nerezolvate, ea este valida logic. Dar, dupa stiinta mea, n/a aparut nici o teorie care sa explice satifacator realitatea obiectiva/a se vedea, de pilda, criticile aduse teoriei Bing/Bang, mecanicii cuantice etc.
    Principiile unei noi teorii nu ajung sa fie cunoscute doar in urma observatiilor, a constatarilor/omul, de pilda, a observat zeci de mii de ani cerul si nu si/a dat seama doar din aceasta activitate cum arata Universul. Adesea mai este nevoie de intuitie, ca sa evit termenul revelatie, care ii provoaca dlui Marius Mioc zambete. Alteori este responsabila intamplarea ori responsabil este accidentul. Dar, de principiu, contradictiile nu por fi eliminate decat prin gandire, iar problemele imposibile pot capata o rezolvare tot pe aceeasi cale.
    Opinia este o apreciere in raport cu un anumit sistem de referinta. Dvs. spuneti ca tabloul infatisand/o pe Giconda este frumos, pe cand eu, nu. Avem de/a face in acest caz cu opinii. Cand vorbim despre fapte, realizam descrierea unor evenimente, unor procese. Existenta acestora le putem constata sau presupune. Problema pe care o avem noi de rezolvat este insa alta, anume ce cauze au determinat faptele. Aici nu putem vorbi despre opinii, ci, iar, despre constatari ori despre intuitii/sau revelatii ori chiar despre presupuneri.
    Presupunerea ca in decembrie 1989 a fost o revolutie spontana ne conduce, cum am aratat, la momentul originar, din fata casei parohiale, dar chiar inainte. Ajungem, pana la urma, la decizia URSS de a reforma sistemul comunist, dar poate ca inca n/am ajuns la originea lucrurilor.
    Axioma nu este universal acceptata/de pilda, in epoca, a admite ca printr/un punct exterior unei drepte date nu se poate duce nici o paralela parea un lucru de neacceptat, dupa cum pare de neacceptat si astazi celor care s/au oprit cu studiul la geometria euclidiana. Axioma este un produs al ratiunii.
    Al dvs., Valeriu Mangu

  20. Valeriu Mangu Says:

    Domnule Iulian Nastasache,

    Toata problema se reduce, pana la urma, la axioma enuntata mai sus, anume ca Securitatea si Directia Informatii Militare au fost fortate sa aiba si, respectiv, sa puna in aplicare un plan de inlaturare a lui Nicolae Ceausescu. Dar concentrandu/ne asupra ei s/ar putea s/o transformam din axioma in teorema. In orice caz, ca axioma, explica suficient de bine ce s/a intamplat in decembrie 1989.
    Al dvs., Valeriu Mangu

  21. Dan Danescu Says:

    @ ALL

    Citat din Cuvantul lui Iulian Vlad in fata Comisiei Senatoriale a anului 1994:

    „Dl. Iulian Vlad: Am fost sincer, nu ascund nimic şi n-am ascuns nimic.
    Problema problemelor: teroriştii. De ce am fost împiedicaţi să ne facem datoria?
    De ce am fost arestat cånd aveam un plan elaborat contra teroriştilor? Doar în 28 seara mi s-a permis să revin la sediul de unde puteam să lucrez, aveam mijloacele, am elaborat planul , iar a doua zi, cånd trebuia să prezint planul , am fost arestat împreună cu toată conducerea instituţiei.

    De ce?

    Nemaivorbind că din 22 am fost terorizaţi, învinuiţi, eram semiarestaţi! Apoi cine a decis deschiderea graniţelor ţării? …”

    Mai multe detalii la link-ul:

    http://www.curentul.ro/2010/index.php/Actualitate/Ultima-piesa-a-diversiunii-gruparii-Iliescu-Militaru-arestarea-capilor-Securitatii.html

    Cat de sincer a fost Iulian Vlad in anul 1994? Cat de sincer ar putea fi acum acelasi Iulian Vlad? In ideea ca Iulian Vlad a fost sincer 1994, dupa cum a clamat in Cuvantul sau, cat din cele zise de acest om se pot incadra in matricea intuitiva a domnului Valeriu Mangu?
    Il rog pe domnul Valeriu Mangu sa comenteze Cuvantul lui Iulian Vlad in conectie cu schema intuitiva a domniei sale.

    Al dvs., Dan Danescu

  22. Valeriu Mangu Says:

    Domnule Dan Danescu,

    Ma bucur ca ne reintalnim prin bunavointa gazdei noastre.
    Dupa cum aratam anterior, dl.prof.Cristian Troncota are o carte intitulata DUPLICITARII. Acesta este un termen cat se poate de nimerit pentru persoanele care activeaza in serviciile secrete. N/avem ce face, intr/un stat sunt necesare si astfel de persoane…
    Bineinteles ca dlui. Iulian Vlad nu i se poate acorda beneficiul credibilitatii asupra a tot ce spune, dupa cum n/are credibilitate nimeni din serviciile secrete in tot ce spune. In astfel de servicii nu exista decat doua cuvinte, anume INCREDERE (intre lucratorii lor) si TRADARE.
    Daca insa ne propunem sa retinem ceva din spusele unui lucrator al unui serviciu secret ca fiind adevarat trebuie s/o facem nu punand in fata principiul credibilitatii, ci incercand sa vedem dincolo de statutul lui de lucrator, asta daca nu cumva OMUL n/a disparut cu totul. Asta/i o treaba grea, pentru care este necesara o experienta si cunostinte anume, pe care eu nu le am, desi am stat de vorba cu multi oameni. Tocmai de aceea nu ma bazez in mod fundamental pe declaratiile lucratorilor din fosta Securitate.
    Dar am sa dau un exemplu, anume al dlui Aurel Dragomir, de la Sibiu. Acesta a incercat, beneficiind de o tehnica unuitoare de a nu raspunde la intrebari, sa ma plimbe. La un moment dat i/am spus un anumit lucru care l/a lasat fara replica. Reusisem sa trec de masca ofiterului de informatii.
    Dl Iulian Vlad s/a aflat in perioada aceea, a Comisiei, in dubla ipostaza/de om, dar si de (fost) lucrator al Securitatii. Omul se apara, iar lucratorul facea jocul stiut. Din acest motiv putem totusi sa retinem anumite afirmatii ale d/sale ca fiind adevarate, dar numai daca am inteles in ce consta jocul, daca i/am dibuit sensul. Dl. Iulian Vlad facea atunci, la Comisie, un joc, ca (fost) lucrator, dar se si apara, ca om. Din aceasta ultima perspectiva a fost vulnerabil ca (fost) lucrator.
    Din anumite ratiuni, dl. Iulian Vlad face si astazi un joc/de exemplu, face in ceea ce priveste evenimentele din 1989 un joc prin intermediul dlui general Aurel Rogojanu, poate si prin intermediul altora.
    Cel mai dificil lucru este sa apreciem cat din ceea ce face o fiinta umana apartine OMULUI si cat apartine PERSOANEI. OMUL este caracterizat de imperativele moralei, iar PERSOANA, de vointa. PERSOANA are INTERESE, pe cand OMUL are ASPIRATII. Noi confundam de regula cele doua entitati care se gasesc intr/o fiinta umana. Dar nu eu am facut aceasta descoperire/de exemplu, Immanuel Kant a prezumat existenta OMULUI, caci altfel n/are rost sa/l intrebi pe un criminal daca regreta sau nu fapta. Intrebarea respectiva se adreseaza OMULUI caracterizat de morala, nu PERSOANEI care a savarsit omorul.
    PERSONA in limba latina inseamna MASCA. PERSOANA este asadar o masca atasata OMULUI, caracterizata de vointa si, respectiv, actiune, care produce valori de care OMUL are nevoie pentru a/si dezvolta propria personalitate, pentru a ajunge, pana la urma, sa traiasca moral. Dihotomia OM/PERSOANA este greu de perceput si din acest motiv noi confundam MANIFESTARI ale OMULUI cu ACTIUNI ale PERSOANEI.
    Cazul dlui Iulian Vlad este insa cu adevarat exceptional, prin rolul sau jucat in decembrie 1989. Iata de ce spusele d/sale trebuie receptate intr/o cheie cu totul aparte. In orice caz, unele din spusele d/sale sunt adevarate, altele, desi adevarate, ocolesc adevarul, ceea ce nu inseamna neaparat ca minte. Pe acest ultim aspect pot spune ca este un maestru, ceea ce, in anumite imprejurari, nu/i un pacat.
    Al dvs., Valeriu Mangu

  23. Valeriu Mangu Says:

    Domnule Dan Danescu,

    M/am gandit in cursul zilei de azi sa va scriu despre MORALA. Poate asa vom intelege mai bine atitudinea unor lucratori ai serviciilor secrete fata de ceea ce in mod traditional denumim CIVILI.
    Pentru un astfel de lucrator, unul din riscurile meseriei este moartea. Spre deosebire, de pilda, de un profesor, care risca sa se imbolnaveasca, sa zicem, de astm, de la praful de creta, sau de nervi.
    Acest risc nu si/l asuma in mod normal nimeni. Moartea la datorie este vazuta de un asem

  24. Valeriu Mangu Says:

    Domnule Dan Danescu,

    Reiau.
    (…) Moartea la datorie este vazuta de un asemenea lucrator drept SACRIFICIU pentru tara, pentru popor etc. Sau asa i se spune. Intr/o asemenea fiinta umana ia nastere, in paralel cu constiinta fireasca a omului, dominata de morala comuna, deprinsa de acasa, de la parinti, o altfel de constiinta si, in mod corespunzator, o altfel de morala, care o subordoneaza pe prima. Cea a natiunii.Daca a minti este in cadrele primei constiinte un lucru degradant, in cadrele celei de/a doua minciuna are un rost, un temei. Incetul cu incetul, fiinta umana intrata in acest camp al duplicitatii ajunge sa fie caracterizata de al doilea tip de constiinta. Asa se face, de pilda, ca o pedeapsa venita din partea justitiei ajunge sa fie executata ca o datorie, daca tara, poporul, nu/i asa, o cer.
    Cand avem de/a face cu o asemenea fiinta umana trebuie sa pornim de la principiul ca al doilea tip de constiinta il domina pe primul. Aceasta realitate rezulta si din imprejurarea ca lucratorul din serviciile secrete se bucura de imunitate in fata legii civile si ca nu raspunde decat in fata unui reprezentant al poporului, ca entitate unica, organizata si indivizibila.
    Exista un moment, intr/un film, in care Nicolae Ceausescu o pupa pe Zoia Ceausescu si o strange in brate. Aici avem de/a face cu manifestarea omului corespunzator primului tip de constiinta. Gestul respectiv al lui Nicolae Ceausescu n/are nimic in comun cu al doilea tip de constiinta/asadar cu calitatea lui de Presedinte al R.S.Romania.
    Dar gestul de a pupa copiii purtatori de cravata apartine mai degraba omului caracterizat de al doilea tip de constiinta.
    Ambele tipuri de constiinta, respectiv ambele tipuri de morala sunt caracterizate de IMPERATIVE specifice. Noi confundam aceste tipuri. In cadrele primului tip ordinul de a fi suprimata viata unui om este o crima, pe cand in cadrele celui de/al doilea, nu. O suprimare a vietii dictata in vederea apararii natiunii, tarii, poporului este asadar morala in cadrul celui de/al doilea tip si imorala in cadrul primului tip.
    Noi n/am invatat principiul potrivit caruia apararea natiunii este suprema lege, iar suprimarea vietii in interesul natiunii trebuie sa fie morala si in raport cu primul tip. Nu l/am invatat fiindca, poate, n/am trecut ca popor prin momente cu adevarat dramatice, concretizate la nivel individual, ca sa ne dam seama cat de important este pentru fiecare dintre noi statul legitim. Noi/si vorbesc aici despre generatiile existente/n/am cunoscut sclavia, dictatul crunt, batjocorirea in massa.
    Pentru fiinte umane care au lucrat in serviciile secrete, deprinderea de a se manifesta potrivit celui de/al doilea tip de constiinta a devenit o a doua natura ori poate chiar prima. Cand o asemenea fiinta spune o miciuna, nu are probleme de constiinta, daca minciuna serveste interesului national. Dar incet/incet ajunge sa minta ca un mod de a fi. Si, zic eu acum, nici noi n/ar trebui sa avem vreo problema daca cineva minte pentru apararea unui interes national. Daca dl. Iulian Vlad a mintit asadar in interes national, n/ar trebui sa avem o problema.
    Desigur, problema care se pune este cine hotaraste ce este sau nu de interes national. Ei bine, logica exercitarii suveranitatii nationale da aceasta sarcina anumitor fiinte umane, care continua, chiar si dupa ce ies din activitate, sa pastreze tacere, sa minta etc. Si, de principiu, nu fac un lucru imoral in raport cu al doilea tip de constiinta, de vreme ce chiar legea le interzice sa faca referiri la activitatea lor un numar de ani/20, 30, 50 etc.
    Coliziunea dintre cele doua tipuri de constiinta se produce de regula la noi, out/siderii, dar, cateodata, si la lucratorii din serviciile secrete, la sefii de stat, de armate etc., dar, cum spuneam, de principiu, la astfel de fiinte umane constiinta de primul tip, practic, dispare pentru totdeauna. Un bun exemplu in acest sens este dl. Emil Constantinescu. Acesta isi inchipuie si acum ca este Presedintele Romaniei.
    Eu, in cazul dlui Iulian Vlad, m/am stradiut sa intalnesc omul de primul tip. Numai acela poate sa spuna adevarul despre ce s/a intamplat in decembrie 1989. Dar nici asa nu/i bine, caci o vorba necugetata a d/sale poate sa creeze nu stiu ce cataclism. Poate ca este mai bine sa taca in continuare. Apoi, eu insumi imi pun probleme in acest sens/ca nu este bine sa spun anumite lucruri pe care le stiu, pentru a nu face rau poporului din care fac parte.
    Al dvs., Valeriu Mangu

  25. Dan Danescu Says:

    @ Valeriu Mangu

    Domnule Valeriu Mangu,

    Va semnalez, daca nu cumva ati si citit, aparitia in „Curentul” a Cuvantului generalului Bucurescu Gianu in fata Comisiei Senatoriale din anul 1994.

    http://www.curentul.ro/2010/index.php/Actualitate/General-Bucurescu-Gianu-Pe-22-decembrie-1989-Iulian-Vlad-a-cerut-ca-in-caz-ca-presiunea-multimii-creste-sa-dam-voie-oamenilor-sa-intre-in-sediul-fostului-CC-al-PCR.html

    Sa fi fost Cuvantul generalului Bucurescu Gianu sincer sau duplicitar?

    Doresc doar sa fac urmatoarele observatii:

    1. Cuvantul lui Iulian Vlad in fata Comisiei Senatoriale din 1994 a fost dat din pozitia de om liber, adica nu era detinut (sper sa nu ma insel);
    2. Cuvantul lui Iulian Vlad din 1994 se deosebeste fundamental de Cuvantul acestuia din timpul procesului de condamnare, atunci cand a declarat ca a „sprijinit” inca de la inceput noua putere si ca impreuna cu generalul Gusa Stefan a condus „operatiuni militare” atat din sediul CC cat si din sediul MApN;
    3. Generalul Bucurescu Gianu a fost arestat in acelasi timp cu Iulian Vlad dar nu a fost condamnat. Oare de ce?;
    4. Nu am gasit nicaieri vreo declaratie/cuvant a/al generalului Bucurescu Gianu din timpul arestarii acestuia sau din timpul procesului, daca i s-o fi intentat vreun proces de condamnare. Ar fi bine de aflat daca sunt sensibil diferite declaratiile generalului Bucurescu din timpul arestarii si cea din anul 1994;
    5. Atat Cuvantul lui Iulian Vlad din 1994 cat si cel al gen. Bucurescu, tot din 1994, in fata Comisiei Senatoriale au fost date din pozitiile de oameni liberi;
    6. Ati afirmat intr-un post de mai sus ca la timpul prezent Iulian Vlad ne vorbeste prin generalul Aurel Rogojanu. Daca-i asa, va rog sa retineti ca Aurel Rogojanu nu afirma nicaieri, direct sau voalat, ca Iulian Vlad ar fi condus, repet condus, operatiunile de inlaturare a cuplului Ceausescu. Ceeea ce afirma cu fermitate Aurel Rogojanu e doar faptul ca Securitatea, deci implicit Iulian Vlad, a permis, repet permis, „dislocarea unei dictaturi de tip sultanic” (citat din memorie).

    Al dvs., Dan Danescu

  26. Valeriu Mangu Says:

    Domnule Dan Danescu,

    Ceea ce este important de retinut din materialele la care m/ati trimis, gest pentru care va multumesc respectuos, este faptul ca dl. Iulian Vlad s/a intors la subordonatii sai de la CPEx/ul din 17 decembrie spunandu/le ca a fost cumva destituit, desi este evident ca n/a fost asa. In felul acesta dl. Iulian Vlad a paralizat intreaga conducere a DSS/ului.
    Desigur, nu/i obligatoriu ca in orice moment al vietii lor cadrele de informatii si securitate sa fie duplicitari. Spuneam doar ca e doar a doua natura a lor, din motivele expuse in fuga mai sus.
    Cat de liber este dl. Iulian Vlad se vede si azi, cand, dupa 20 de ani, CNSAS/ul, dar si Curtea de Apel Bucuresti i/au dat certificat de politie politica. Oricand se poate trezi cu vreo inculpare, cine stie cum. Sa nu uitam ca dl. Iulian Vlad este, prin natura meseriei, in tema cu metodele de hartuire, asa ca este dificil de spus de pe ce pozitii a facut declaratii intr/un moment sau altul. Si, de principiu, un (fost) lucrator in serviciile secrete nu este liber niciodata.
    La intrebarea de la pct. 3 n/am un raspuns, dar, desigur, pot sa dau si eu cu presupusul. Mai interesanta este insa intrebarea de ce dl. Iulian Vlad n/a fost arestat pana in 31 decembrie?
    Teza raspandita de dl. Iulian Vlad si de Securitate in general a fost aceasta/ca prin tara s/au plimbat cam multi sovietici, ca la Timisoara s/au dus niste diplomati de rang inferior, ca in Ungaria au fost instruti niste transfugi si ca dl. Laszlo Tokes a primit niste bani de la serviciul secret ungar contra unei chitante. Dar problema care se pune este in ce masura toate acestea au avut vreun rol EFECTIV in evenimente. Cu ce cunostinte avem azi este ridicol sa admiti vreun rol efectiv. Este din ce in ce mai clar ca asemenea evenimente au existat, dar ca lor li s/a dat functia de manipulare.
    Dl. Aurel Rogojanu nu afirma, nici direct, nici voalat, ca dl. Iulian Vlad a condus operatiunea, ci o spune ALTFEL. Adica, in logica exercitarii puterii, unul coordoneaza, conduce ce urmeaza sa execute altul/sa disloce dictatura etc. Asadar dl. Aurel Rogojanu nu minte, ci spune lucrurile, repet, altfel. Aici este vorba despre un joc al limbajului, in care dl. Iulian Vlad se vede ca este maestru/de altfel, avand ocazia sa stau de vorba cu domnia sa, m/am convins direct de asa ceva.
    Al dvs., Valeriu Mangu

    • mariusmioc Says:

      Aş mai adăuga că este evident că Iulian Vlad nu şi-a anunţat niciodată subordonaţii că a fost destituit.

      • Valeriu Mangu Says:

        Domnule Marius Mioc,

        De unde este evident? Sa nu uitam ce a spus dl. Alex Mihai Stoenescu, anume ca in ziua de 17 decembrie, dupa sedinta CPEx, capii Securitatii au intors armele impotriva lui Nicolae Ceausescu. In fond, schema psihologica este similara celei aplicate 5 zile mai tarziu cu Vasile Milea. Dl. Iulian Vlad avea nevoie de sprijinul ori macar de neutralitatea celorlalti sefi din DSS. Anuntul demiterii sale a produs un asemenea rezultat. Vedeti insa si comentariile de mai jos.
        Majoritatea analistilor evenimentelor din decembrie 1989 s/au limitat la intocmirea unor jurnale de lupta in stil literar ori gazetaresc, ignorand complet aspectele de ordin psihologic, faptul ca cei din varful statului erau de o parte sau de alta in raport cu evenimentele. Momentul asa/zisei demisii din CPEx/ul din 17 decembrie nu/i in fond decat o inscenare, una abil construita, care putea fi fructificata in doua sensuri/intr/unul, sa fie demascati sustinatorii dlui Ion Iliescu, intr/altul, sa intoarca Securitatea impotriva lui Nicolae Ceausescu, respectiv sa paralizeze membrii CPEx, respectiv cadrele de Securitate.
        Dvs. n/ati avut in vedere astfel de analize fiindca, asa cum va spuneam, priviti evenimentele ca PARTE si, cu riscul de a va supara, destul de simplist. Altfel spus, nu sunteti impartial, respectiv va rezumati la o simpla insirare de fapte.
        Dvs. nu desfiintati ipoteze prin logica, ci cu argumente de genul Alex Mihai Stoenescu nu este credibil fiindca a fost informator platit, Teodor Brates nu este credibil fiindca a fost ginerele lui Nikolski, Dana Toba este nevasta lui Francisc Toba, altul ca a fost securist, altul ca a fost cadrist etc. etc. Desigur ca si asemenea argumente pot avea valoarea lor, dar numai consolidate.
        Dar am sa va dau un argument pe care il puteti folosi pentru a ma decredibiliza, in virtutea metodei dvs. Va spuneam ca am stat de doua ori cu dl. Iulian Vlad fata in fata. Prima oara cand m/am dus, la sfarsitul lui 2009, la Targul de carte sa/l intreb daca a primit carticica, iar a doua oara la Targul din primavara/vara. Ei bine, dadeam sa ies din Complexul expozitional cand l/am vazut pe dl. Iulian Vlad, care venea spre corpul de cladiri unde se tinea Targul. S/a oprit/in fata mea ara dl. Liviu Maior, fostul ministru al Invatamantului. S/au imbratisat, au vorbit. Eu am ramas in asteptare, in spatele dlui Liviu Maior, la ceva departare. Dupa ce cei doi au terminat ce aveau de vorbit, dl. Iulian Vlad a pornit spre mine. M/a remarcat, a ridicat mainile. Mai lipsea un paparazzi imortalizand scena in care m/am imbratisat cu dl. Iulian Vlad. Desigur ca daca ati fi vazut o asemenea fotografie/ori ati fi fost prezent la scena/ati fi tras, potrivit metodei dvs., concluzia ca ma cunosc cu dl. Iulian Vlad de o jumatate de veac, ca sunt in solda d/sale etc. etc.
        In fine, ne/am despartit. Nevasta/mea era destul de sceptica/gandea ca dl. Iulian Vlad n/a realizat de fapt cu cine se intalnise, ca imbratisarea este un mod de curtoazie etc. etc. al d/sale. I/am telefonat pe seara, sa/l intreb daca realizase ca ne/am intalnit in cursul zilei. Bineinteles!/mi/a raspuns.
        Dl. Iulian Vlad, atat cat l/am perceput eu, fara insa sa analizez in detaliu, are o serie de calitati pe care nu i le/am descoperit fiindca nimeni nu si/a pus vreodata o astfel de problema. Desigur ca ma refer la orice specie de calitati/adica si bune si proaste. Noi nu realizam inca faptul ca d/sa a fost seful Securitatii statului si ca avea contact permanent cu Nicolae Ceausescu, ceea ce noua nu ne/a fost dat sa avem. Sau am avut, prin intermediul televizorului, al presei, al sedintelor de partid ori de invatamant politic. Si daca dupa 1989 am avut libertatea sa scriem despre el ne/am inchipuit ca il si cunoastem, lucru total fals. Aceeasi concluzie este valabila si pentru dl. Iulian Vlad. Noi n/am intrat in mintile, in sufletele figurilor principale din 1989. N/am intrat din lipsa de experienta, ca sa nu spun altceva. Neintrand, ne/am limitat sa dam doar verdicte, unii dintre noi de pe postul de invingatori. Sau dupa principiul Arunca si fugi!
        O asemenea abordare are toate sansele sa deformeze complet realitatea.De altfel, am si cazut in capcana manipularii psihologice executata de profesionisti dupa 22 decembrie ora 13,00.
        Analiza prabusirii sistemului comunist din Europa si URSS, a lui Nicolae Ceausescu in particular, este o treaba care, de principiu, depaseste posibilitatile unui singur om. Sau, daca exista un asemenea om, apoi trebuie sa/l fi prins pe Dumnezeu de picior. Ei bine, cu riscul de a va supara din nou, s/ar putea sa existe astfel de oameni, fara sa se inteleaga din asta ca m/as socoti printre ei.
        Al dvs., Valeriu Mangu

      • mariusmioc Says:

        Faptul că Stoenescu nu e credibil rezultă din scrierile sale, deja analizate pe acest sait. Că e şi informator al securităţii e un plus, dar lipsit de credibilitate era şi dacă era fost deţinut politic, după cele ce le-a scris.
        Dar, din cîte ştiu, nici măcar Stoenescu n-a spus că Vlad şi-a anunţat subordonaţii că a fost destituit. Nici Vlad nu ştiu să fi făcut o asemenea declaraţie. Asta a apărut doar din imaginaţia debordantă a lui Valeriu Mangu. Se testează terenul, pentru a se vedea dacă varianta are şanse să prindă?

  27. Valeriu Mangu Says:

    Domnule Dan Danescu,

    Cu ingaduinta dvs. fac o observatie, anume ca efectul anuntului ca dl. Iulian Vlad a fost destituit trebuie sa fi avut asupra cadrelor de Securitate un impact psihilogic asemanator ca cel avut asupra militarilor din MApN privitor la faptul ca ministrul Vasile Milea s/a sinucis, cu nuanta ca a fost ucis fiindca s/ar fi opus lui Nicolae Ceausescu. Nu stim ce va fi spus dl. Iulian Vlad subalternilor din jurul d/sale dar cum este mare mester al vorbelor si al exprimarilor, problabil ca a folosit din plin momentul pentru a/i intoarce pe capii DSS ireversibil impotriva lui Nicolae Ceausescu.
    In fond Nicolae Ceausescu nu putea fi daramat decat printr/un joc psihologic de mare anvergura si de mare clasa, dar pregatit in cele mai mici detalii, asa cum un astfel de joc s/a derulat incepand cu 22 decembrie, dupa evacuarea lui Nicolae Ceausescu din sediul CC.
    Al dvs., Valeriu Mangu

  28. Valeriu Mangu Says:

    Domnule Dan Danescu,

    Si inca ceva, anume ca rolul de coordonator, de conducator al actiunilor Directiei Informatii Militare si, respectiv, ale massei nu si/l putea asuma decat DSS, care era singura institutie a statului care stapanea informativ in mod eficient toate structurile statului, tot teritoriul tarii si spatiul extern, atat cat l/a stapanit.
    Al dvs., Valeriu Mangu

  29. Valeriu Mangu Says:

    Domnule Marius Mioc,

    Informatia potrivit careia dl. Iulian Vlad le/a comunicat subalternilor din jurul sau ca a fost destituit am preluat/o din cele doua articole la care m/a trimis dl. Dan Danescu pe aceasta pagina, din Curentul. Le/ati citit? Se vede ca nu/chiar intr/un subtitlu se puncteaza acest lucru. Sau, desigur, daca vin de la dl. Iulian Vlad si de la dl. Gianu Bucurescu nici nu trebuie sa le luam in seama… Sau, daca vin de la mine, care am imaginatia debordanta etc. etc.
    Dl. Alex Mihai Stoenescu a spus ca toti capii Securitatii l/au abandonat pe Nicolae Ceausescu dupa sedinta CPEx din 17 decembrie. Cum numai dl. Iulian Vlad a participat la acea sedinta trebuie ca d/sa le/a spus acestora ceva de au luat in corpore o asemenea hotarare. Dar nici dl. Alex Mihai Stoenescu nu/i credibil…
    In demersul pe care il faceti dvs. ignorati FACTORUL UMAN. Sau nu il ignorati, cand este vorba despre dvs…Cand este vorba despre subiectii implicati dvs. vedeti numai institutii/Secutiratea, partidul, Armata etc. Pana si massa o vedeti ca institutie. Dar pana si pe Nicolae Ceausescu il vedeti ca institutie. Si pe dl. Iulian Vlad il vedeti ca institutie. Dvs vedeti doar LUCRURI, nu si fortele, resorturile care misca lucrurile. Si este explicabil, data fiind instructia dvs./ma refer la studiile dvs. de Mecanica. Pitagora spunea ca lumea este alcatuita din armonie si numar. Dvs. vedeti doar numarul. Dvs. aveti o aceeasi unitate de masura pentru evenimente, pentru stari, pentru situatii diferite. Le priviti doar cantitativ, nu si calitativ, nu si in compunerea lor organica. Pai de ce credeti dvs. ca cei ajunsi in fruntea statului dupa 22 decembrie au arestat pana si copiii nomenclaturistilor, unii dintre ei minori? Tocmai fiindca aveau alte criterii in surprinderea lucrurilor decat dvs.
    Cu cati dintre lucratorii din fosta Securitate ati incercat dvs. sa stati de vorba OMENESTE? Ori toti sunt bestii? O voce avizata in istoria revolutiei, cum sunteti dvs. calificat/v. Wikipedia/, nu isi poate permite sa ignore nimic. Adica, atunci cand afla o informatie, fie sa DEMONSTREZE ca este adevarata, fie ca este falsa. Sa demonstreze LOGIC, abstractie facand de sursa. Luand in consideratie, de principiu,TOTI factorii. Alfel calificativul in cauza este fara sustinere.
    Un asemenea calificativ onorant va obliga.
    Al dvs., Valeriu Mangu

    • mariusmioc Says:

      Domnule Mangu,
      Nu citisem lincul domnului Dănescu. Oricum cunosc faptul că foşti securişti au dat diferite declaraţii prin care pretind că Securitatea a fost de partea poporului în 1989.
      Vorbiţi mereu de logică, dar să ştiţi că în logică are importanţă dacă unei afirmaţii i se atribuie valoarea „adevărat” sau „fals”. Dv., atribuind valori greşite unor afirmaţii, ajungeţi la concluzii greşite.
      Un principiu de logică: o ipoteză poate fi demonstrată ca falsă cu un singur contraexemplu, dar pentru demonstrarea ca adevărată o mie de exemple nu ajung.
      Ipoteza Mangu: Din 17 decembrie 1989 Securitatea, la iniţiativa lui Iulian Vlad, a fost împotriva lui Ceauşescu.
      Contraexemplul 1: Întocmirea de dosare penale pentru „propagandă împotriva orînduirii socialiste” ulterior datei de 17 decembrie 1989, participanţilor la revoluţie. Unul dintre cei cărora li s-a întocmit un astfel de dosar penal am fost eu https://mariusmioc.wordpress.com/2008/12/13/sint-vechi-membru-al-clubului-posesorilor-de-nup/ . Ca urmare a acestui fapt, deşi la Timişoara majoritatea arestaţilor au fost eliberaţi din 20 decembrie 1989, urmare a tratativelor revoluţionarilor cu primministrul Dăscălescu, eu am fost ţinut în arest pînă în 22 decembrie.
      Pe tema cercetărilor Securităţii (Caraşcă era ofiţer de securitate) legate de revoluţie am mai pus pe acest blog declaraţia din proces a lui Gheorghe Diaconescu: „Trebuia să fie un dosar istoric, prin care să aducă sancţiuni capitale” https://mariusmioc.wordpress.com/2009/02/14/gheorghe-diaconescu-fost-procuror-general-adjunct-al-rsr-trebuia-sa-fie-un-dosar-istoric-prin-care-sa-aduca-sanctiuni-capitale-o-echipa-condusa-de-colonelul-carasca-facea-cercetari-in-spatele/
      Şi o declaraţie a lui Gheorghe Sălăjan, ofiţerul de securitate din Timişoara însărcinat cu cercetarea penală: „Caraşcă cu doi ofiţeri de miliţie au plecat la Bucureşti să ducă nişte dosare generalului Vlad” https://mariusmioc.wordpress.com/2009/06/12/gheorghe-salajan-2/
      Păi dacă Vlad era de partea revoluţiei din 17 decembrie, de ce mai întocmea Securitatea dosare penale după 17 decembrie (la care se plănuiau sancţiuni capitale, după unele vorbe), de ce în 22 decembrie dimineaţa dosarul lui Mioc (printre altele) a fost trimis la Bucureşti generalului Vlad?
      Contraexemplul 2: Arestarea lui Dumitru Mazilu în noaptea de 21/22 decembrie. De ce a avut Vlad această iniţiativă dacă el lucra pentru răsturnarea lui Ceauşescu? E tîmpit, nu şi-a dat seama că o asemenea acţiune îl va costa în eventualitatea căderii lui Ceauşescu?
      Contraexemplul 3: Afirmaţia la televiziune a colonelului de securitate Gheorghe Stan că „erau înarmaţi şi pregătiţi să intervină”. Foarte posibil ca unitatea lui Stan să nu fi intervenit, dar afirmaţia lui arată ordinele care fuseseră date în 22 decembrie: de a fi înarmaţi şi pregătiţi să intervină. E vorba de atitudinea conducerii securităţii în 22 decembrie, ordinele care s-au dat, gradul în care au fost executate fiind o altă problemă. Vreţi să ne convingeţi că erau pregătiţi să intervină în producţie?
      Deci ipoteza Mangu a fost demonstrată LOGIC ca falsă.
      Voi pune mîine pe blog un articol despre metodologia cercetării istorice, ar fi bine să se concentreze acolo comentariile cu acest subiect.

  30. Valeriu Mangu Says:

    Domnule Marius Mioc,

    1. Chestiunea legata de lt. col Gheorghe Stan am tratat/o in alta parte.
    2. Bineinteles ca Securitatea intocmea dosare de genul celui facut dvs. In 17 decembrie, dar pana in 22 decembrie, in jur de ora 10,00, dl. Iulian Vlad trebuia sa joace dublu, adica sa/i dea impresia lui Nicolae Ceausescu ca este de partea lui. Dvs ii cereti dlui Iulian Vlad o pozitie anti/Ceausescu pe fata. Ei bine, acest lucru nu era posibil in 17 si nici dupa aceea, pana la disparitia ministrului Vasile Milea din campul evenimentelor. Exempul dvs. personal este corect prezentat de dvs. din punctul dvs. de vedere, dar nu si din punctul de vedere al interesului poporului, asa cum l/a vazut dl. Iulian Vlad. Caci interesul poporului a cerut, de pilda, ca Vasile Milea sa fie lichidat, ceea ce s/a si intamplat/ Nicolae Ceausescu nu putea fi inlaturat atata timp cat Vasile Milea era in functie.
    Sa fiti convins ca daca dl. Iulian Vlad ajungea la concluzia ca pentru ca planul deinlaturare a lui Ceausescu sa reuseasca era necesar sa va lichideze fizic pe toti 30, ar fi facut/o cu siguranta. O astfel de decizie nu poate fi inteleasa decat facand distinctia intre cele doua tipuri de constiinte, de care am vorbit in postarile adresate dlui Dan Danescu.
    De aceea am spus ca deciziile dlui Iulian Vlad nu le poate judeca decat istoria. Persecutandu/va etc., luand alte masuri aparent contrare unor persoane, d/sa a asigurat in realitate continuarea planului de inlaturare, caci daca dl. Iulian Vlad ar fi fost destituit si, inlocuit, sa zicem, cu dl. Tudor Postelnicu ori cu raposatul general Nuta, nu se stie ce ar fi iesit/poate chiar ati fi fost la doi metri sub pamant.
    V/am dat pe undeva exemplele Coventry si Pearl Harbour. Iata ca ceea ce a facut dl. Iulian Vlad nu este singular in istorie.
    3. Arestarea dlui Dumitru Mazilu trebuie ca a avut si ea o ratiune. Eu am expus pe undeva pe blog una, dar este posibil sa fie alta. La acest moment n/am dibuit convingator pentru mine motivele reale ale arestarii dlui Dumitru Mazilu.
    4. Sunt momente in care intr/un razboi trebuie sa/ti sacrifici oamenii trimitandu/i in linia intai pentru a castiga razboiul. Razboiul nu/i o confruntare pe un blog. Intr/un razboi, cum a fost cel din 1989 impotriva lui Nicolae Ceausescu, fiecare are rolul lui. Iar unul dintre aceste roluri este, la o adica, sa fii sacrificat. Noi nu putem intelege acest lucru decat in masura in care intelegem ratiunea de a fi a statului legitim si, respectiv, a sensului vietilor noastre.
    Al dvs., Valeriu Mangu

    • mariusmioc Says:

      Aţi tratat chestiunea legată de Gheorghe Stan, dar deloc convingător. Eu am sintetizat tratarea dv. prin ideea că securiştii voiau să intervină în producţie. Chiar credeţi că rezistă o asemenea interpretare, sau doriţi să-i transmiteţi pe această cale lui Gheorghe Stan ce anume să declare dacă este întrebat?
      Recunoaşteţi că n-aveţi explicaţii convingătoare pentru arestarea lui Dumitru Mazilu. Încercaţi să găsiţi una, iar pînă atunci renunţaţi la teoria dv. Vă reamintesc principiul din logică: un singur contraexemplu e destul pentru a dovedi falsitatea unei teorii. Nu mai vorbiţi de ce a făcut Iulian Vlad cînd e vorba doar de scornirea închipuirii dv., pe care nici Vlad însuşi nu a susţinut-o (dar poate se testează terenul să se vadă dacă se poate susţine teoria).
      V-am spus că axiomele de la care porniţi sînt greşite. Principala greşeală e că-i consideraţi pe securişti interesaţi de lucruri înalte, precum interesul naţional. Fals! O asemenea noţiune precum interesul naţional pur şi simplu lipsea din preocupările securiştilor, dar şi ale altor sprijinitori ai regimului, precum activiştii PCR. Sistemul se bizuia pe minciună, carierism şi linguşeală. Ca efect secundar, sistemul era şubred – un „tigru de hîrtie”. Avea oameni dispuşi să-l sprijine în schimbul unor avantaje, dar nu avea oameni dispuşi să se sacrifice pentru el. De aceea eu am fost foarte mirat după 22 cînd la TV se vorbea despre „fanaticii lui Ceauşescu”. Nu se potrivea cu concepţiile mele despre lume şi viaţă ideea că Ceauşescu ar fi avut fanatici dispuşi să-şi pună viaţa în primejdie de dragul său, fiindcă asemenea fanatici ar fi trebuit să fie preocupaţi de interesul naţional, chiar dacă ar fi avut o înţelegere greşită asupra acestei noţiuni.
      Toată perioada trecută după revoluţie nu a făcut decît să-mi întărească părerea că acele concepţii despre lume şi viaţă pe care le-am avut în 1989 şi pe baza cărora am acţionat atunci au fost corecte.

      • Valeriu Mangu Says:

        Domnule Marius Mioc,

        Cand o persoana afirma despre sine ca nu si/a schimbat conceptiile despre lume si viata in ultimii douazeci de ani si ca a ramas la conceptiile pe care le avea la 20 de ani trebuie sa fie, desigur, un geniu care la 20 de ani a decoperit piatra filosofala. Omenirea a cunoscut prea putini astfel de vizionari/dau, de pilda, exemplul lui Evariste Galois, care la 21 de ani a desoperit teoria care ii poarta numele si pe care nici Euler, daca tin bine minte, n/a inteles/o/ si trebuie sa ma simt mandru ca avem si noi, romanii, un compatriot/Marius Mioc asadar/cu o conceptie despre lume si viata pe care si/a format/o la 20 de ani si careia ultimii 20 de ani nu i/au spus nimic.
        Ei bine, dle Marius Mioc, in ultimii 20 ani omenirea a descoperit, intre altele, internetul, dar, desigur, o asemenea descoperire nu v/a schimbat conceptia despre lume si viata pe care o aveati la 20 de ani.
        Nu mai vorbesc de cartile care au vazut la noi lumina tiparului in acesti ultimi 20 de ani, care, constat, nu va spun nimic in privinta notiunilor in discutie, nici premiile Nobel decernate in acest rastimp unor persoane care tocmai de aceste chestiuni s/au ocupat/despre lume si viata.
        Dar, in fine, conceptia dvs. despre lume si viata va apartine, puteti chiar s/o inregistrati la OSIM ori chiar s/o brevetati. Dupa marca intitulata Ceausescu n/ar strica si marca Mioc!
        Cat il priveste pe dl. Gheorghe Stan eu v/am dat cateva elemente de bun/simt care conduc spre concluzia ca omul nu se referea la interventia in strada. Dar, desigur, in conceptia dvs. despre lume si viata nu mai incape, se vede, nici aceasta notiune, nici la propriu, nici la figurat. Afirm acest lucru cu regret, dar sunt silit s/o fac fiindca vad ca in mod ostentativ imi faceti proces de intentie/ ce inseamna chestia privitoare la testarea terenului? Ce tot insinuati? Ca fac jocul cuiva? Ori in tema de care ne ocupam e dupa cum ne convine, e dupa conceptia noastra despre lume si viata?
        Si comunismul avea o conceptie despre lume si viata si se vede ca s/a ales praful de ea. E/adevarat, asta a rezistat mai mult de 20 de ani.
        In privinta retinerii dlui Dumitru Mazilu am nelamuriri, nefiind inca in posesia unei explicatii logice convingatoare. Dar, de fapt, am una, dar nu am suficiente elemente care sa ma convinga ca este cea corecta. Ce sa fac, eu nu mai am azi conceptia despre lume si viata pe care o aveam acum 20, cand l/am vazut pe acesta la televizor fara sa stiu nimic despre d/sa, dar ma uitat in gura acestuia ca un prost, fara sa inteleg nimic atunci cand vorbea despre separatia puterilor in stat. Ce sa fac, am devenit ceva mai prudent intre timp,asta dupa ce amicul Ioan Buduca mi/a dat, dupa cum v/am spus, o serie de carti …
        Repet ce i/am spus si dlui Iulian Nastasache, anume ca o axioma n/are cum sa fie gresita. Doar o premisa poate sa fie gresita. Dar, desigur, in conceptia dvs. despre lume si viata nu exista distinctie intre aceste notiuni.
        N/am spus ca lucratorii Securitatii ar fi fost interesati de lucruri inalte, ci altceva, anume privitor la cele doua tipuri de constiinta. Dar, desigur, daca in conceptia dvs. despre lume si viata pe care o aveati la 20 de ani si care nu s/a schimbat in ultimii 20 de ani exista o asemenea axioma, ramane, ca o axioma Mioc, faptul ca nimeni dintre cei care au facut parte din aparatul de partid si de stat n/a avut in vedere interesul national.
        O alta axioma Mioc este aceea ca Securitatea a fost un tigru de hartie. Si asta poate fi inregistrata la OSIM, cel putin ca metafora.
        Dar concluzia dvs. privitoare la lipsa fanaticilor este cat se poate de logica si va felicit pentru ea.
        Al dvs., Valeriu Mangu
        Nota. De principiu, n/am nevoie sa ma sustina dl. Iulian Vlad, dupa cum am ma spus. Dimpotriva!

      • mariusmioc Says:

        Domnule mangu, ştiu că în România sînt la modă cei care-şi schimbă părerile cît mai des. S-a putut vedea şi în 1989, cînd foşti sprijinitori ai lui Ceauşescu au început să-l înfiereze pe „tiran” (mă aşteptam la asta, căci consider oportunismul şi nu marxismul caracteristica esenţială a nomenclaturii regimului Ceauşescu), iar apoi, după fiecar alegeri, oameni care-şi schimbă taberele. Desigur, din profunde convingeri lăuntrice, dacă uneori mai obţin sau păstrează nişte funcţii în aparatul de stat e doar o coincidenţă.
        A fi consecvent înseamnă în România a fi cam ciudat. Îmi cer iertare că nu-mi schimb şi eu părerile de vreo 3 ori pe zi, îmi dau seama că aş fi mult mai simpatic atunci. Dar ce să fac, dacă am o fire antipatică?

  31. Valeriu Mangu Says:

    Domnule Marius Mioc,

    Dar trebuie sa spun ca m/am inselat. Dl. Ioan Toma, fostul prim/secretar al CC al UTC, dupa ce m/a vazut la OTV cum il contram pe un concetatean care se chinuie sa reinvie PCR, m/a sunat si mi/a spus ca d/sa credea ca suntem prieteni. Se referea la faptul ca daca ajunsesem la un consens in anumite chestiuni, musai trebuia sa existe un consens total, asadar si in privinta conceptiei despre lume si viata, mai clar spus a d/sale. I/am spus ca nu/i musai ca doi oameni sa aiba aceeasi conceptie despre lume si viata ca sa fie prieteni. Pana la urma omul a inteles. D/sa a ramas un fanatic al comunismului, iar eu cu tot mai multe intrebari despre lume si viata.
    Al dvs., Valeriu Mangu

  32. Valeriu Mangu Says:

    Domnule Marius Mioc,

    Ieri am cumparat o carte scrisa de dl. Doru Viorel Ursu. Se intituleaza SANGE SI CARNE DE OM. Ea incepe cu descrierea a ceea ce s/a intamplat la Cugir, cu militienii omorati acolo.
    Vreau sa va spun ca in aceasta localitate am fost inainte de 1989 de cateva ori. Baiatul meu cel mare a crescut acolo, cu bunicii sai, care lucrau la Fabrica de armament. Erau, sa ne intelegem, muncitori, care locuiau acolo pentru ca naveta era prea lunga/casa o aveau ma Mihalt, langa Teius.
    Cartea debuteaza cu declatatia unuia dintre cei care au participat la evenimente, extrasa dintr/unul din dosarele penale intocmite de Parchet/Procuratura. Din aceasta declaratie rezulta cum participantul la evenimente in cauza a retezat urechea stanga a capitanului Valentin Pop, bagand/o in gura. Dar iata ce declara participantul, in redactarea, precizeaza dl. Doru Viorel Ursu, a procurorului:
    = De fapt, am introdus/o in gura, dar apoi am scuipat/o. Apoi ambelor cadavre (si al plutonierului/major Ilie Staicu/n.n.) le/am facut o incizie in abdomen, neajungand insa la intestine. Dupa aceasta operatie, am taiat penisurile celor doua cadavre si le/am introdus in portiunea fetei in care s/ar fi aflat gurile. Spun aceasta deoarece fetele erau arse. In tot acest timp i/am injurat pe militienii morti. Toti cei din jur m/au aclamat, spunandu/mi ca bine am facut=
    Si acum, domnule Marius Mioc, intrebarea: face parte acest mod de a actiona din conceptia despre lume si viata a unui luptator impotriva sistemului comunist, impotriva lui Ceausescu?
    Al dvs., Valeriu Mangu

  33. Valeriu Mangu Says:

    Domnule Marius Mioc,

    Potrivit sursei sus/citate (v. p. 221), declaratia in cauza a fost data la Procuratura judeteana Alba, in 28 decembrie 1989, deci la cald, nu dupa 21 de ani, cand memoria oamenilor este mai slaba. Si nu se poate spune, date fiind circumstantele, in care massa era, nu/i asa, cea invingatoare, ca declaratia a fost luata sub presiune.
    Cat priveste stilul redactarii, dl. Doru Viorel Ursu il pune pe seama procurorului, pornind de la observatia ca o persoana cu posibilitati intelectuale reduse, cum era cel anchetat, nu putea folosi termeni precum incizie, abdomen, intestine, inlocuindu/le pe cele uzuale folosite de acesta/taietura, burta, mate etc.
    Al dvs., Valeriu Mangu

    • mariusmioc Says:

      Categoric sursa este foarte credibilă, tocmai fiindcă declaraţia a fost luată la cald, cu amendamentul că formularea frazelor ar aparţine procurorului.
      Încă din 1990 am remarcat tendinţa guvernării feseniste, din care a făcut parte şi Doru Viorel Ursu, de a scoate basma curată pe criminalii comunişti din decembrie 1989. Una din tactici a fost exagerarea violenţei manifestanţilor, prin punerea accentului pe acele cazuri izolate cînd victime ale violenţei au fost reprezentanţi ai regimului comunist. De altfel, procurorii militari comunişti în mod natural se simţeau mult mai aproape de miliţienii şi securiştii fostului regim, foştii lor colaboratori, decît de oamenii simpli – clasa muncitoare.
      Cazurile cînd manifestanţii au ucis reprezentanţi ai ordinii comuniste au fost larg popularizate. Cel mai mult au fost popularizaţi cei 7 miliţieni şi securişti ucişi în Harghita-Covasna, fiindcă acolo se putea da şi o conotaţie etnică problemei (deşi au fost şi miliţieni unguri ucişi)
      Cred că Cugirul este singurul loc în care au mai fost ucişi reprezentanţi ai ordinii comuniste de către manifestanţi, pe lîngă Harghita-Covasna. Asta n-a împiedicat falsificatorii istoriei să născocească şi alte asemenea fapte. Conform principiului „orice minciună, oricît de sfruntată, este bună dacă slujeşte la salvarea criminalilor din 1989”, s-a scris că la Timişoara ar fi existat militari decapitaţi de manifestanţi, ceea ce nu e adevărat.
      Revenind la cazul Cugir, cred că acolo au fost cele mai justificate crime din toate cele peste 1000 de care am avut parte la revoluţie. S-au întîmplat după ce respectivii miliţieni deschiseseră focul asupra populaţiei. A fost o reacţie de furie a poporului pe deplin justificată în acest context. Ceauşescu se mai afla la putere şi evenimentele de la Cugir au contribuit la căderea acestuia. Alde Iulian Vlad şi alţi sprijinitori ai lui Ceauşescu au fost convinşi să-şi schimbe poziţia anume conştientizînd ce li se poate întîmpla dacă vor continua să rămînă alături de Ceauşescu. Evenimentele de la Cugir, de care sînt convins că Iulian Vlad a aflat pînă în 22 decembrie, au contribuit la asta. Ucigaşii miliţienilor de la Cugir au salvat mii de vieţi în întreaga ţară.
      Dv. aveţi altă teorie, anume că Iulian Vlad a vrut să-l răstoarne pe Ceauşescu. Ziceţi că „pînă în 22 decembrie, în jur de ora 10,00, dl. Iulian Vlad trebuia sa joace dublu, adică să-i dea impresia lui Nicolae Ceauşescu că este de partea lui”. Toate datele arată că Iulian Vlad nu a jucat dublu ci a fost sincer de partea lui Ceauşescu pînă în dimineaţa de 22. Dacă juca dublu, nu era nevoie să-i facă dosar penal lui Mioc şi altora, putea doar să raporteze mincinos că a făcut asemenea dosare, şi nu era nevoie să-l aresteze pe Dumitru Mazilu. Ca urmare a ieşirii în stradă a sute de mii de oameni în 22, dar şi a evenimentelor de la Cugir care au arătat comuniştilor ce se poate întîmpla dacă se mai întinde coarda, Iulian Vlad, Victor Stănculescu şi alţii au schimbat tactica. Dar independent de ordinele lui Iulian Vlad, destui securişti de rang inferior renunţaseră să se opună populaţiei, nu datorită vreunui complot ci datorită grijei pentru propria lor soartă.

      „Toţi cei din jur m-au aclamat, spunînd că bine am făcut” se spune în declaraţie, şi este o realitate. Cei cîţiva care s-au implicat efectiv în omorîrea miliţienilor reprezentau de fapt voinţa întregii mulţimi adunate acolo, voinţa poporului. Ăsta este adevărul istoric, şi nu trebuie să-l ascundem.
      Interesul poporului, pe care-l invocaţi şi dumneavoastră mai sus, a cerut ca miliţienii de la Cugir să fie ucişi, iar cei care au făcut asta au slujit interesul naţional şi au reprezentat voinţa poporului. Este un act primar de voinţă a poporului. Ar fi fost bine ca răsturnarea dictaturii să se poată face fără sînge, cum s-a făcut în alte ţări est-europene, dar din 17 pînă în 21 decembrie regimul comunist dăduse deja dovada că lucrul ăsta nu e posibil.
      Ideea că omorîrea unor reprezentanţi ai regimului comunist era justificată este populară şi azi. Distinsa doamnă Roxana Iordache, de pildă, scrie despre „cei 2000 de privilegiaţi care constituiau nomenclatura şi care ar fi trebuit exterminaţi în decembrie 1989” http://roxanaiordache.wordpress.com/2010/12/22/1989-2010-drojdia-regimului-comunist-la-putere/ (dar, cu lipsa de logică care o caracterizează, atunci cînd un reprezentant al acestei nomenclaturi – Victor Stănculescu – a ajuns în puşcărie, lucru mult mai blînd decît a fi omorît, i-a ţinut partea). Personal, sînt mai moderat decît distinsa doamnă Iordache, sînt adeptul tragerii la răspundere doar a celor care s-au implicat efectiv în reprimarea revoluţionarilor şi resping de principiu ideea de vinovăţie colectivă. Dar la „război”, cum era în 21 decembrie cînd Ceauşescu încă se afla la putere (poporul era în război cu statul comunist), tragerea la răspundere se poate face şi fără judecată.
      Este regretabil că ulterior manifestanţii cugireni implicaţi în uciderea miliţienilor au fost prigoniţi, unul a fost ucis, altul s-a sinucis, alţii au fost trimişi în puşcărie neglijîndu-se decretul-lege din ianuarie 1990 care amnistia faptele săvîrşite pentru răsturnarea regimului comunist. O ruşine pentru justiţia română, care a fost însă atît de ineficientă în pedepsirea criminalilor comunişti!

      P.S. Aş adăuga că oricine – Cornel Mihalache, Doru Viorel Ursu sau alţii – pomeneşte despre cazul Cugir neglijînd faptul că miliţienii aceia deschiseseră focul asupra manifestanţilor, manipulează.

  34. Valeriu Mangu Says:

    Domnule Marius Mioc,

    Atat ar mai lipsi/sa/mi fiti antipatic!…
    Eu pornesc de la principiul/ori axioma/ca suntem amandoi animati de dorinta sa deslusim talcul evenimentelor de care ne ocupam.Ideal ar fi s/o facem fara partinire. O convingere nu/i un pacat in aceasta directie decat dupa ce s/a dovedit neconforma adevarului ori nesprijinita decat pe impresii, respectiv pe pe partizanat. Dvs,, poate si involuntar, poate fara sa va dati seama, aparati o pozitie, un statut personal. Asta se vede cu ochiul liber. Eu, precum v/am spus, nu sunt intr/o asemenea situatie.
    Spunand ca sunteti partizan, nu spun numaidecat ca sunteti si rau/intentionat. Alfel, la modul impersonal si general, ii admir si ii respect pe cei care care au convingeri, fiindca asta denota firi de luptatori. Dar, desigur, o lupta a inteligentei, a argumentelor.
    Al dvs., Valeriu Mangu

  35. Valeriu Mangu Says:

    Domnule Marius Mioc,

    Dl. Doru Viorel Ursu explica schimbarea unor termeni de catre procuror in declaratie datorita trivialismului celor folositi de cel anchetat/si atat!
    In judetul Harghita au fost atacate incepand cu 22 decembrie nu mai putin de 31 (treizeci si unu) de posturi, circi de Militie, spre deosebire de restul tarii/numarul maxim se inregistreaza in judetul Sibiu, 4 sau 5. Acest numar spune in orice caz ceva.
    Atacarea Militiei in 21 decembrie a avut un scop in cadrul planului de care va tot spun/de a arunca in final vina pe Militie. Nu ignorati, va rog, faptul ca localitatea Cugir avea un statut special, datorita Fabricii de armament. Nu ignorati nici posibilele interventii ale armatei invizibile.
    Vointa unui om se subordoneaza de regula ratiunii. Ratiunea este cea care opreste transpunerea in fapte a unei vointe nelegitime, contrare legii etc. In cazul suprimarilor de vieti din decembrie 1989 ale unor militieni nu/i vorba de vointa, ci este o MANIFESTARE.
    Al dvs., Valeriu Mangu

    • mariusmioc Says:

      Păi se ştie exact cine a atacat miliţia de la Cugir. Atacarea miliţiei e normală, în revoluţii se atacă locuri simboluri ale autorităţii, cum a fost Bastilia, sau cum e sediul miliţiei, securităţii sau partidului în cazul nostru.
      Credeţi că oamenii ăia simpli care au atacat miliţia din Cugir (unii dintre ei ţigani, cum are grijă să explice raportul SRI a lui Măgureanu) aveau un plan sofisticat în minte? S-au n-au fost oameni simpli, ci securişti de-ai lui Vlad, în cadrul conspiraţiei de care mereu ne vorbiţi?

  36. Valeriu Mangu Says:

    Domnule Marius Mioc,

    De ce la Timisoara n/au fost atacate sediile Militiei, respectiv Securitatii?
    Al dvs., Valeriu Mangu
    P.S. Nu ma refeream la lucratorii Securitatii, ci la membrii armatei =invizibile=.


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s