Incendiu la asociaţia „21 Decembrie” (video)

În dimineaţa de 28 decembrie 2010 un incendiu s-a produs la sediul asociaţiei „21 Decembrie” din Bucureşti. Singurul lucru ars în întregime a fost biroul preşedintelui Teodor Mărieş.

Pompierii au declarat că pricina incendiului ar fi un scurt circuit de la un prelungitor, dar asociaţia 21 Decembrie contestă această concluzie.

„Cablul de prelungitor este intact, fără urmă de incendiu, iar priza prelungitorului este topită ca urmare a focului produs de o sursă exterioară, deoarece pe interiorul ei nu se observă nici o urmă de scurt circuit, iar talpa prelungitorului este intactă; modul de propagare al incendiului exclude total ideea ca sursa de producere ar fi cea consemnată în procesul-verbal”, este scris într-un document postat pe saitul asociaţiei „21 Decembrie” (linc), citîndu-se „părerea unor persoane specializate privind activitatea P.S.I.”, identitatea acestor persoane nefiind însă dezvăluită.

Asociaţia „21 Decembrie” nu a oferit amănunte despre documentele care ar fi fost distruse în acest incendiu. Nădăjduiesc să nu fi ars tocmai decretul ăla de comutare a pedepsei cu moartea a lui Ceauşescu, descoperit recent de Mărieş (linc), decret pe care n-a apucat să-l expertizeze nimeni.

10 gânduri despre „Incendiu la asociaţia „21 Decembrie” (video)

  1. Un banal incident: „aparat electric in functiune, lasat nesupravegheat”. Marius, stai linistit, „decretul” e la loc sigur, doar ii spala pe securisti.

      • A ars decretu? Senzational! Iac/asa au ramas Ceausestii necomutati…C/a ars decretu! Probabil ca de aceea a injurat numitul Maries ca un birjar in 22 decembrie a.c., cand m/am dus la asociatia pe care o moseste/ca avea, care va/sa/zica sa arda decretu. Decretu care incepe cu PRESIDENTELE si care comuta o pedeapsa necunoscuta de Codul penal din acea vreme cu alta necunoscuta de acelasi Cod.

  2. 1989 (video)” krudus Spune:
    decembrie 27, 2010 at 9:19 am
    Niciun comentariu la “Eroii căzuţi în decembrie 1989, comemoraţi la Asociaţia 21 Decembrie 1989”
    # kruduspe 27 Dec 2010 la 10:15 am
    Comentariul postat asteapta aprobarea.
    Distins domn Maries Doru,

    – cu tot respectul pt varsta dvs , va rog frumos sa imi spuneti cati ani de munca aveti dvs prestati cu Carte de Munca, in mod oficial.
    Observ ca de cativa ani, va pretindeti a fi mare revolutionar si vreti sa cunoasteti adevarul.
    Aflati distins domn Maries, ca si eu vreau sa aflu adevarul, dar mai intai vreau sa stiu care este obiectul muncii dvs.
    Subsemnatul, am facut Revolutia la propriu, aveam 20 de ani si eram militar in termen.Dupa terminarea stagiului militar, in ianuarie “90 am revenit la vechiul loc de munca.Muncesc ca un sclav de la varsta de 18 ani.Platesc impozit si contibutii la stat si am continuitate in cartea de munca.Nu am solicitat Certificat pt ca mi se mare o mare mizerie, ca in timp ce altii au murit, noi, astia care am scapat sa cerem drepturi cand ei, EROII ADEVARATI, au platit cu sange.
    Daca vreti sa fiti credibil in continuare, prezentati va rog frumos, pe acest site o copie dupa cartea dvs de munca, sa vad si eu unde munciti dvs.Banuiesc faptul ca nu este o profesie de baza si nici nu stiu sa existe in nomenclator, profesia de grevist al foamei sau revendicator de adevar absolut.
    M-am saturat de impostori si javre care profita de Eroii Martiri.
    Dupa 21 de ani, e cazul sa ne revenim si sa spunem lucrurilor pe nume.

    Cu tot respectul, va rog frumos sa publicati o copie a cartii dvs de munca.

    p.s- abia acum am descoperit acest site.Pana acum va cobatem pe toate forumurile ziarelor.De azi inainte, o voi face aici, daca nu imi raspundeti.Plec de la ideea art 16 din Constitutie si anume ca, nimeni nu este mai presus de lege si completez eu…. de MORALA, d-le Maries.

    Trackback URI | Comments RSS

    Astept sa vad raspunsul presedintelui Maries, asta in cazul in care nu imi sterge mesajul.

    Răspunde
    krudus Spune:
    decembrie 27, 2010 at 2:17 pm
    Evident ca Maries mi-a sters mesajul scris in cursul diminetii.
    Ma bucur pt ca am postat si la dvs pe blog, anticipasem ca marele grevist al foamei se va simiti deranjat ca este lasat in fundul gol…….

    Acum sincer, mai pot avea eu incredere intr-un astfel de specimen ???

    Am mai postat inca odata, si voi posta inca odata si inca,…..apoi ii voi face o surpriza.

    Răspunde

  3. Acest mesaj l-am trimis pe 27 decembrie iar in 28 dec. s-a petrecut neplacutul incident cu focul la sediul Asociatiei.Tare sunt curios daca nu va spune ca exact in acel incendiu , s-a parlit si cartea de munca, a domniei sale Maries Doru.

  4. Mesaj trimis catre Asociatia 21 Decembrie.
    Se pare ca dl. Maries este f ocupat cu refacerea biroului sau si nu poate face nici macar un xerox ieftin dupa carte sa de munca.
    In anul 2011 mi-am propus ca pana nu isi face publica cartea de munca sa nu-l slabesc nicio clipa.Ma gandeam chiar sa trag o greva a foamei in fata sediului din Batistei, ca sa atrag presa, si poate in acest fel elucidam misterul.
    Stiu ca d-lui Maries ii place sa fie pozat, intervievat asa ca,…..ii fac jocul.Iata mesajul trimis:

    „”La multi ani si un An Nou Fericit !…..eu inca mai astept ca dvs, distins domn Maries Doru, sa va faceti publica si Cartea de Munca dar nu in format electronic asa cum se doreste din 2011.
    Cea in format electronic am certitudinea ca va fi „pre-lucrata” precum diplomele de absolvire ale lui Igas, ministrul de interne.
    Subsemnatul vreau o copie xerox dupa original .
    Opinia mea este ca nu puteti cere altora dea dovada de moralitate atata vreme cat dvs nu ne aratati unde ati muncit in acesti 21 de ani.A fi doar Presedintele unei asociatii nu este un loc de munca.
    Multa sanatate si onoare va doresc !

    • Domnule krudus, sînt convins că cititorii acestui blog au reţinut dorinţa dv. de a vedea carnetul de muncă al domnului Mărieş. Este problema dînsului dacă va dori să vă satisfacă curiozitatea. Există prin lege stabilite anumite categorii de persoane, care ocupă funcţii publice, şi care trebuie să-şi facă publice veniturile. Nu cred că domnul Mărieş se încadrează în vreuna din aceste categorii. Voluntar poate să declare ce şi de unde cîştigă bani, dar legal nu are o asemenea obligaţie.
      În treacăt fie spus, a fi preşedinte de asociaţie poate fi loc de muncă. Există asociaţii sau ONG-uri care au personal angajat cu contract de muncă, nu e nimic nelegal în asta. Nu ştiu dacă este cazul domnului Mărieş.

  5. Textul de mai jos nu imi apartine da rmerita citit.

    AlterMedia România (fondată 2002): Încrede-te în Dumnezeu şi ţine-ţi praful de puşcă la adăpost de umezeală (Oliver Cromwell)•RSS

    ← Un mănunchi de scrisori deschise, către jurişti implicaţi in reabilitarea justiţiei Factura → Scrisoare deschisă către Doru Mărieş
    September 23rd, 2010 · Comentati (1 comentariu)

    Scrisoare deschisă către Doru Mărieş,
    Nu întîmplător închei conturile cu justiţia contrarevoluţionară, cu un mesaj către tine, singurul scris la persoana întîi. Am amînat cît am putut această lămurire publică, pentru a nu pune beţe în roate unui coleg, unul dintre puţinii justiţiari care au rezistat 20 de ani pe această baricadă, dedicîndu-i luptei pentru veşnic amînata dreptate. În perioada în care făceai greva foamei pentru a salva de la distrugere dosarele pentru care te-ai străduit atît, a fost greu să enunţ delimitări şi observaţii critice. Am tăcut cît am putut, pentru a te menaja şi a-ţi proteja acţiunea, pe care am încercat să o sprijin. Dar acum, cînd a venit vremea bilanţului, sînt silit să spun tot ce ştiu, tot ce gîndesc, tot ce mă doare. Căci şi eu sînt un justiţiar consecvent, care a plătit scump dreptul de a-şi spune părerea despre cauzele înfrîngerii taberei noastre.

    Am descris în alte texte interferenţa mea cu contestaţia anticomunistă a anului 1990, sau mi-am spus părerea despre ea ( http://www.piatauniversitatii.com/ico/p1989-1990/default.asp.htm). Rezum aici concluziile:
    a. Contrarevoluţia la care s-a dedat “emanaţia” FSN trebuia înfruntată frontal, ca în decembrie, dacă vroiam să eliberăm România de paraziţii securicomunişti;
    b. Mitingurile contestatare din 1990 au constituit singura încercare -confuză- de rezistenţă, subminata opoziţie politică şi intelectuală căzînd la pace cu uzurpatorii;
    c. Manifestaţiile noastre au fost nu numai atacate de agenţii puterii şi de susţinătorii ei manipulaţi, dar şi deturnate de pretinsa elită civică, focarul neoemanaţiei fiind GDS;
    d. Alegerile din mai 1990 nu trebuiau şi nu trebuie legitimate, pentru că nu au respectat lustraţia cerută la punctul 8 şi s-au bazat pe intimidare şi înşelăciune;
    e. Comunifeseniştii au instigat oamenii simpli contra noastră pentru a-i izola politic, în momentul în care i-au aruncat pe drumuri, jefuind avuţia naţională;
    Poziţia mea în mitingul din Piata Universitatii a fost ingrată. Ca lider al unei asociaţii din zona ocupată (Dialog Piatra Neamţ) mi-a fost foarte greu să vă fac să înţelegeţi situaţia reală din ţară, creată de televiziune, presă şi informatori. La rîndul meu, nu înţelegeam conflictele dintre asociaţiile din Bucureşti şi nici interesul lor pentru lămurirea meritelor/evenimentelor din decembrie, care obnubila discuţia despre ce e de făcut pentru a finaliza revoluţia. Vedeam doar că v-aţi rupt în cel puţin două tabere antagonice, una simplist-combativă, care dorea război cu puterea (Alianţa Poporului, “16-21″, etc.) şi cealaltă pacifist-civică (“Liga studenţilor, “GID”, “21 decembrie”, etc.) – care vedea în miting doar un prilej de propagandă anticomunistă.
    Nu ştiam pe atunci că, pînă la venirea mea la Bucureşti (la 26 aprilie, cînd am convins GDS-ul să se ofere măcar ca intermediar de dialog, dacă nu vroiau să se implice în protest), asociaţiile “combative”, care începuseră revolta pe 22 aprilie, avuseseră în program amînarea alegerilor (pînă cînd se creau condiţiile lustrării nomenclaturii – deci aplicării punctului 8). Am aflat între timp, din analiza presei timpului, că pe 27 aprilie, delegaţii GDS, în frunte cu Stelian Tănase, au convins asociaţiile din Piaţă să elimine din platforma mitingului cerinţa amînării alegerilor (şi contestarea lui Ion Iliescu ca exponent al celor de lustrat!). Aceeaşi castrare de singurul obiectiv adecvat al protestului anticomunist focalizat în ANPT, a fost operată pe 28-29 aprilie de liderii societăţii Timişoara, care se înţeleseseră cu Iliescu în acest sens. Încît, după 3 mai, cînd m-am adăugat discuţiilor dintre liderii balconului, pe marginea platformei mitingului şi a dialogului cu puterea, m-am pomenit singurul care mai lupta pentru amînarea alegerilor (deci nerecunoaşterea celor proiectate pe 20 Mai)- considerînd-o singurul scop coerent.
    Din păcate, nu am reuşit să combat dezbinarea dintre “revoluţionari” şi “civici” (a se vedea relatarea mea despre cearta dintre Dincă şi Munteanu). În confuzia care era acolo, nu am înţeles nici măcar că rămînînd cu cei din balcon şi căutînd sprijinul intelectualilor masaţi la GDS, nu eram în tabăra care gîndea mai aproape de mine. Mi-am pierdut timpul încercînd să obţin solidarizări cu comunicatul prin care “Dialog Piatra Neamt” respingea/contesta “alegerile” restauratoare programate pentru 20 mai ( http://www.piatauniversitatii.com/ico/p1989-1990/default.asp.htm ), nereuşind să conving să denunţe alegerile nici pe liderii partidelor (Coposu, Cunescu, Cîmpeanu), nici pe ai asociaţiilor “civice” (GID, Liga, 21 decembrie). Aşa că ne-am retras din miting la 19 mai, plecînd la Piatra Neamţ, proclamîndu-ne apatrizi faţă de statul român uzurpat care urma a rezulta din alegerile ilicite, cu o senzaţie de singurătate tragică. M-a şocat superficialitatea celor care sperau că rezultatele vor fi minunate şi pregăteau guverne prin balcon. I-am văzut apoi dezumflîndu-şi exaltările pe 23 mai şi recunoscînd cu inconştienţă o farsă pe care nu ştiuseră să o perceapă şi conteste la timp. Iar de atunci, colaboraţioniştii se străduie să mistifice realitatea/justifice dezertarea, pretinzînd că noi, contestatarii, eram cu capul în nori.
    Asociaţiile “combative” (16-21, Alianta Poporului, Studenţii de la Politehnică) au rămas în stradă mai departe. Gestul părea absurd sau disperat, dacă nu ştiai că ele ceruseră iniţial amînarea alegerilor şi că oricum, tabăra voastră nu voia reformă de compromis, ci finalizarea revoluţiei. Dar v-a costat uriaş confuzia în care v-au plasat “civicii” retraşi din Piaţă şi în care v-aţi complăcut (comunicatele voastre pînă la 13 iunie nu mai vorbesc decît de obiective ca “postul independent de televiziune” – şi nu de contestarea alegerilor). E drept că pericolul de a fi zdrobiţi, ca grup minor de “anarhişti”, devenea tot mai mare. Dar blocînd circulaţia şi drumul spre putere al FSN, nu mai aveaţi cale de mijloc. Ar fi trebuit să faceţi public că nu recunoaşteţi făcătura fesenicomunistă, explicind de ce contestaţi restauraţia, adică să vorbiţi în continuare despre obligativitatea punctului 8. Poziţie care explica cel mai consistent de ce nu aţi plecat voi de acolo, dar pe care, spre stupefacţia mea, nu ţi-o asumi clar nici azi, permiţînd ilieştilor să vă trateze ca pe nişte turbulenţi oarecare.
    Nu ne-am întîlnit atunci (decît poate cu ocazia unor reuniuni) încît mi-am bazat simpatia pentru tine pe relatările mamei mele, care a urmărit ca istoric, pînă la sfîrşit, disperata voastră încercare de a extinde văpaia revoltei. Ea mi-a spus că plănuisei închiderea mitingului, rugînd-o, în noaptea de 12/13 iunie să cizeleze un comunicat al tău în acest sens. Lîngă ea am urmărit modul părtinitor şi incorect în care aţi fost trataţi după arestare, cei din ramura revoluţionară, de adepţii revoluţiei de catifea. Participînd la “marşul cămăşilor albe”, pe 13 iulie 1990, am fost şocat de orientarea laşă dată protestului, de faptul că organizatorii se supărau cînd publicul cerea eliberarea ta sau a lui Dincă, sau striga lozinci antiguvernamentale. Am înţeles atunci de ce nu erau primite în presa “opozantă” comunicatele mele tăioase de solidarizare cu voi, texte care reaminteau fără echivoc că asociaţia mea nu recunoaşte alegerile şi legitimitatea puterii care v-a reprimat şi întemniţat. Chiar publicate cu întîrziere, îmi arată poziţia de atunci:
    http://www.piatauniversitatii.com/ico/p1989-1990/docs/interv29iuliedreptatea.asp.htm
    http://www.piatauniversitatii.com/ico/p1989-1990/docs/apeldinmoldova8august.asp.htm
    http://www.piatauniversitatii.com/ico/p1989-1990/docs/comunicatsolidarizaredrept7sept.asp.htm
    Nu vei nega că am contestat consecvent Contrarevoluţia şi că am rămas alături de voi revoluţionarii (umiliţi, hăituiţi, bătuţi, alungaţi, ucişi, siliţi să se exilieze, lehămitească, rătăceasă (prin revista Europa…) sau sinucidă (ca Geroşanu) după ce au fost închişi abuziv (ca tine, Dincă, Borcoman, Dumitru, etc). Cum, de două decenii, nu mi-am schimbat atitudinea – îmi dau dreptul să îţi spune nişte lucruri pe şleau.

    Am fost încîntat să te întîlnesc în aprilie 2005, cînd am venit pentru a depune plîngerile penale pe care le ştii şi despre care am scris în alte texte, expuse la http://www.piatauniversitatii.com/news/default_editoriale.asp.htm . Îţi mulţumesc pentru sprijinul pe care mi l-ai dat, pentru a mă apropia de echipa Voinea de la procuratura militară. Îţi apreciez rezistenţa şi curajul în acest demers. Nu am văzut în aceşti ani un om mai dedicat luptei pentru adevărul uzurpării feseniste – ca tine. Am încercat la rîndul meu să atrag către acţiunea ta un sprijin civic cît mai consistent, încît azi îmi reproşez că am contribuit şi la confiscarea ta de către neoemanaţii din Piaţa Universităţii, de gen Băsescu sau Tismăneanu- deşi cred că ea s-a operat mai ales prin intermediul lui Sorin Ilieşiu.
    Mi-ai acordat prietenie şi sprijin, dar cam puţină atenţie. Nu ai considerat interesant ce-ţi spun, fezabil ce propun, util ce explic. Mi-ai urmărit expunerile despre sensuri şi strategii la fel de distrat ca şi pe alţii, concentrat asupra propriilor obsesii, rămas în plasa detaliilor divergente, microbismelor şi bîrfelor bucureştene, jocurilor de culise, ambiţiilor mărunte, obiectivelor imediate. Nu cred că ai citit vreunul din textele mele, de altfel te documentezi puţin, ca om de acţiune aflat în continuă agitaţie. Numitorul nostru comun a rămas doar ura pentru cei care ne-au distrus viaţa , o dată cu deturnarea revoluţiei, uzurparea statului, jefuirea populaţiei şi distrugerea economiei.
    Nu ne-am putut sincroniza activităţile justiţiare, deşi ne-am întîlnit de atîtea ori, pentru că nu am reuşit să comunicăm. Nici măcar în cursul discuţiilor despre avansul anchetei, cu generalul Voinea sau Antonie Popescu. Nici atunci cînd m-ai invitat la acel avocat găunos, care întreţinea o mică curte. Nici cu ocazia meselor rotunde de la 21 decembrie, prilej de retorică vană pentru banaliştii civici pe care-i invitai… ca să nu pari singur. Nici în cursul emisiunii lui Lazarus, în care ne-am ciocnit de Ene şi de avocatul lui Iliescu. De-abia masa rotundă de la TVR din 18 decembrie 2006, mediată de Turturică, a fost mai elocventă, permiţînd contrapunerea poziţiei noastre (care cerem judecarea unei crime continuate pînă azi) cu a lui Tismăneanu (care avea altă agendă). Dar spre surprinderea mea, de atunci, ai intrat tot mai mult sub aripa tismănenilor, drum care te-a condus chiar la a face campanie pentru Băsescu, doar-doar îţi aruncă nişte firmituri de justiţie. Nu cred că ai mai vrea să apari public cot la cot cu mine, după scrisorile deschise în care am explicat de ce consider că farsa Ilieşiu-Tismăneanu este o manevră de confiscare a anticomunismului, operată de forţe perfide, pentru interese antijustiţiare şi antinaţionale.
    Am vrut să-ţi arăt o atitudine constructivă, cînd mi-ai cerut un punct de vedere privind statutul unui nou partid, dedicat reabilitării justiţiei. Nu-mi venea să cred că îmi ceri să trimit materialul pe emailul lui “Sorin”. Cu cei ca el vrei să eliberezi România? Era clar că nu iei în serios prevenirile şi delimitările mele. Am reluat totuşi o linie mai veche de cercetare şi ţi-am trimis un eseu despre cum s-ar putea susţine statutar o acţiune autentic dedicată dreptăţii ( http://www.piatauniversitatii.com/news/news.asp-id=1&year=2009&month=6.htm ). Am pariat că nu-mi vei răspunde nimic, ca dovadă că nu vă va conveni asemenea bolovan statutar, atîrnat de gîtul noului teledon electoral pentru dreptate. Şi aşa a fost. Ceea ce mi-a adîncit temerile că eşti atins de boala arivismului politic, lucru cumva firesc avînd în vedere caracterul, vitalitatea şi destinul tău- încărcat de frustrări. Numai aşa îmi explic disponibilitatea ta pentru bizare combinaţii de etapă, pentru colaborări jenante, pentru compromisuri justificate de atingerea unor obiective confuze.
    Aceste rezerve (bănuieli) privind capacitatea ta de a păstra nordul unor valori care să te ţină pe şina unei misiuni coerente, nu m-au determinat să-ţi întorc spatele. Am considerat mai importante calităţile tale de luptător încăpăţînat, într-o epocă în care mai nimeni nu se mai sacrifică pentru cauze dezarmate. Nu am o vedere simplistă despre condiţia umană, care se mlădiază (înainte de a se rupe) sub contradicţii, necesităţi, relativitate, ambiguitate. Momentul în care ai reuşit să mă superi a fost acela în care mi-ai pus semnătura pe nişte comunicate “civice” compromiţătoare (pentru mine), fară să-mi ceri acordul. Ţi-am reproşat apăsat, într-o întîlnire furtunoasă, lovitura nedreaptă de imagine pe care mi-au dat-o cererile “mele” ca Tismăneanu să fie numit director al Institutului de studii al suferinţelor Basarabiei (!!!) sau ca 23 august să fie declarată zi naţionala de luptă împotriva nazismului şi comunismului … Din păcate, nu am respins ideea să semnez comunicatele voastre cu care mă declar de acord, dacă sînt consultat. Te-am prevenit însă că voi reacţiona juridic dacă se mai repetă semnarea mea în fals.
    Exact asta s-a întîmplat! M-am pomenit “cerînd”, eu, care lupt pentru eliberarea anticomunismului de ocupaţia agenţilor lui Tismăneanu, … numirea lui Ilieşiu la conducerea TVR. Acest lucru m-a silit să reacţionez public ( http://www.piatauniversitatii.com/news/news.asp-id=1&year=2010&month=8.htm ) provocînd ţipete de furie care au întrerupt tăcerea cu care sînt marginalizat. Ar fi cazul ca, dacă tu eşti vinovat de semnarea mea falsă pe comunicatele lui Ilieşiu, să lămureşti situaţia, pentru a nu-l nedreptăţi pe el, chiar dacă îl detest pentru rolul jucat în aservirea /deturnarea justiţiarismului anticomunist.
    Cum am ajuns noi în situaţia asta? Eu care m-am rugat, fără mare succes, tot anul 1990, de intelectualii vînători de capital civic, care roiau pe la GDS, să vă sprijine lupta, te rog acum să te scuturi de asocierea cu unul dintre ei, care a ieşit dintr-o lungă pasivitate, doar ca să livreze unor agenţi de aiurea ce a mai rămas capitalizabil din cauza revoluţionară…Ce nu înţelegi/crezi tu din mesajele mele? Că Băsescu e unul de-a lor, care simulează un anticomunism inofensiv, doar pentru a capta nişte voturi? Că el nu vrea şi nu poate să-şi lovească partenerii de Contrarevoluţie fesenistă? Că te duce de nas cu promisiuni, în timp ce oamenii lui au sufocat anchetele ? Că l-a plantat în fruntea luptei justiţiare pe agentul Tismăneanu, la cererea unor forţe ostile judecării penale a genocidului comunist? Că Ilieşiu a avut sarcina să antameze uzurparea, simulînd doar că îl crede pe Tismăneanu un mare activist/expert anticomunist? Că Tismăneanu nu are legitimitatea să conducă cercetarea crimelor comunismului şi post-comunismului, aşa cum o arată şi “Radiografia dialogului Iliescu-Tismăneanu” din 2003 ( http://www.piatauniversitatii.com/news/news.asp-id=9&year=2010&month=8.htm )? Că Ilieşiu te manipulează şi te va compromite, pe tine care crezi că te serveşte? Că nu lîngă fariseii civici e locul tău? Că România a fost cangrenată profund prin compromisuri şi nu va fi reparată tot cu ele? Că după 20 de ani de înfrîngeri nu ne mai putem pierde decît onoarea şi sensul? Că două decenii de cînd te înşeli trebuiau să te trezească din elucubraţii?
    Vezi bine cît de mult nu te înţeleg, cît de puţin mai ştiu cine eşti, cît de tare ne-am depărtat, dacă am ajuns să-ţi scriu public ca să mă iei o dată în seamă. Ne vom vedea probabil fiecare de drumul său, lăsînd în urmă o camaraderie ciudată, cu momente frumoase. Ce-ar fi ca, tocmai acum, la despărţire, să ne punem în sfărşit de acord asupra unui punct cheie: REGIMUL FSN CONTESTAT ÎN 1990 NU ERA LEGITIM, în ciuda aparenţelor, create prin mijloace criminale. Ai plătit scump rezistenţa, e absurd să mai amîni asumarea ei explicită, permiţînd unora să spună că aţi rămas acolo doar ca să provocaţi represiunea initimidatoare. Sau permiţind altora să culeagă de pe tine capital neo-anticomunist. Nu aş vrea să rămîn singurul lider din Piaţă care contestă încă faptul monstruos implinit. Ştiu ca reprezint punctul de vedere al multor manifestanţi, care s-au răspîndit în toate zările, pentru că nu au putut accepta rămînerea în ghearele uzurpatorilor, coabitarea degradantă cu ei.
    Jos comunismul!
    Ioan Roşca, 21 septembrie 2010

    (6 votes, average: 4.33 out of 5)
    Loading …

    ShareThis

    Tags: Actiune civica · Opinii

    1 response so far ↓
    1 Andrei // Sep 23, 2010 at 8:53 am

    Domnule Rosca,

    Suferiti de aceeasi naivitate cronica, de care au suferit si altii… dar s-au lecuit. Ma mira increderea pe care inca i-o mai acordat lui Doru Maries. Ia intrebati-l, dupa 91, si pana in 2001 (10 ani ) unde a disparut ? Cum a dus el lupta ? Intrebati-l, ca prieten ce va considerati, pe acest “revolutionar” – presedinte al celei mai importante asociatii de “revolutionari”, unde se afla el la “revolutie” ? Va spun eu: nici macar nu era in Bucuresti ! Intrebati-l cum l-a inlocuit pe calancea la sefia Asociatiei 21 decembrie, cum a falsificat semnaturile membrilor la adunarea generala, cum a adus la adunare membrii care nici macar nu erau inregistrati in asociatie… Intrebati-l ce bani a luat din contul asociatiei (si nu da socoteala nimanui – pentru ca a avut grija sa ii indeparteze pe toti membrii mai vechi ai asociatiei) zecile de mii de dolari primiti cu titlu de chirie pentru inchirierea sediului din Batiste (numai contractul cu Castel film i-a adus vre-o 20 de mii…), mai intrebati-l si ce sume cerea de la cei care voiau adeverinte de “revolutionar” de la “porcurorul” Dan Voinea, cum ca sunt si ei prinsi (cu o declaratie) in dosarul Revolutiei… Isi mai aduce aminte de cazul acelui “revolutionar” a carui singura fapta eroica a fost ca, speriat de zgomotul impuscaturilor din strada, a cazut in casa si si-a rupt o mana ? Intrebati-l de cei 1500 de euro pe care ii pretinde amaratilor de “revolutionari” care au pierdut termenul de depunere a dosarului, pe noua modificare a legii, iar acum ii baga pe sest pe lista domnul Maries… contra cost, fireste.
    Asa ca, ce va mai mirati de cardasia cu Iliesiu, Basescu si Tismaneanu ? nu stiati ca Ene, presedintele AVMR, a fost dat in judecata de catre Maries pentru ca a afirmat ca in `90 Doru era pe statul de plata al unei ilustre unitati de contrainformatii din Baneasa (grad de sergent !?). Nu stiati ca George Roncea a fost martor in proces (propus de Ene) si l-a demascat pe Maries ca fiind agent provocator al baietilor cu ochi albastrii, care voiau ca piata sa se inchida cu tambalau, pentru a preveni redeschiderea ei ?
    Stiati ca Maries a pierdut procesul cu Ene (deci, “ra,mane cum am stabilit”)

  6. Dl. Maries , este ocupat acum sa musamalizeze cauzele incendiului din Batistei, nu are timp sa ofere un raspuns.Se teme sa nu fie bagat la plata pt neglijenta.De fapt gadjiul se sutrage crezand ca fiind „smeker ” va scapa.
    Cine stie unde a muncit legal, in acesti 21 de ani Doru Maries????

    Cum naiba, ajung toti sarlatanii acestia in fruntea un astfel de Asociatii?!?!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.