Filmare din decembrie 1989 de la Bucureşti, unde se văd persoane ucise de presupuşii terorişti. Mulţimea scandează lozinci. Deşi apare o reporteriţă în înregistrare, nu am dovada că această filmare s-a difuzat la TVR.
Actualizare (29 ianuarie 2011): Gelu Voican recunoaşte că este la curent cu procesul prin care adeverinţa de necolaborare cu securitatea emisă de CNSAS a fost contestată. Într-un interviu din „România Liberă” din 28 ianuarie 2011 (linc) spune: „CNSAS-ul mi-a eliberat o adeverinţă de necolaborare şi două persoane, un revoluţionar de la Timişoara pe care nu-l cunosc personal, Marius Mioc, a intentat proces CNSAS-ului, cerînd schimbarea adeverinţei şi Gregorian Bivolaru, care s-a simţit vizat”.
În 1985 Gelu Voican Voiculescu a fost arestat pentru falsificarea unor deconturi şi trafic valutar. A primit o condamnare de 1 an şi 6 luni închisoare, din care a ispăşit 11 luni. Dînsul declară acum că a fost vorba de o înscenare şi cere despăgubirile amintite. Citește în continuare „Gelu Voican cere 748000 de euro despăgubiri de la statul român”→
Domnul locotenent-colonel Mircea Dogariu este unul din cei mai vocali sindicalişti militari în ultimile zile, de cînd cu problema recalculării pensiilor militarilor. Eu am remarcat persoana dînsului din 1994, cînd domnia sa era unul din cei mai vehemenţi apărători ai criminalilor din decembrie 1989. Cînd 3 ofiţeri au fost arestaţi la Timişoara pentru implicare în deschiderea focului asupra populaţiei în 17 decembrie 1989, în zona Calea Lipovei din Timişoara, Mircea Dogariu scria în săptămînalul „Armata României”:
26 ianuarie – aniversarea zilei de naştere a tovarăşului Nicolae Ceauşescu, era ziua în care toate ziarele, televiziunea, radioul prezentau materiale omagiale despre „cel mai iubit fiu al poporului”, devenit, după decembrie 1989, inclusiv în gura unor colaboratori ai săi apropiaţi, „odiosul tiran”. Păcat că televiziunea nu mai prezintă aspecte din procesul C. P. Ex. în care vîrfuri ale nomenclaturii comuniste se autodeclarau „dobitoci” pentru că au executat ordinele acestuia (încă nu ieşise pe piaţă teoria că ei de fapt au complotat ca să-l răstoarne) şi îşi înfierau fostul şef. Dacă vreunul din cititorii acestui sait au asemenea înregistrări îl rog să mi le pună la dispoziţie.
În amintirea fostului secretar general al PCR, iată un discurs al său ţinut la Mangalia în 1983, în urma căruia a fost interzis filmul „Faleze de nisip” (regia Dan Piţa). Am găsit două înregistrări pe youtube ale acestui discurs, se poate vedea că ultima frază rostită de Ceauşescu a aceeaşi în amîndouă înregistrările. Deduc că din prima înregistrare s-a omis o parte din mijloc a discursului lui Ceauşescu, care poate fi parţial reconstituită pe baza celei de-a 2-a înregistrări (la care lipseşte partea de început a discursului). E vorba aici doar de acel fragment al discursului în care Ceauşescu critică lipsa de vigilenţă ideologică în domeniul cinematografiei, teatrului şi artei, discursul complet foarte probabil că a fost mai lung.
O filmare din 23 decembrie 1989 din care se poate observa atmosfera din Bucureşti din acea zi, în care era în toi „lupta cu teroriştii”. Se văd împuşcături dar nu se înţelege prea bine cine sînt teroriştii împotriva cărora se trage.
Locotenent-colonel Silviu Popescu, subminător al puterii de stat cu patalama eliberată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. Fotografiat aici cu sufletul chinuit de dorul de Ţară, preferînd totuşi meleagurile apusene puşcăriilor Patriei.
Domnul locotenent-colonel în rezervă Silviu Octavian Popescu este un subminător al puterii de stat cu acte în regulă. După mineriada din 1991 care l-a răsturnat pe Petre Roman, a fost osîndit la 5 ani de puşcărie, alături de şeful minerilor Miron Cozma, pentru infracţiunea de instigare la subminarea puterii de stat prin participaţie improprie. Spre deosebire de Cozma nu a stat la puşcărie fiindcă a părăsit ţara. În 2007 Silviu Popescu se afla pe pagina de internet a poliţiei române, la rubrica „most wanted” (linc), alături de nume vestite precum Ommar Hayssam, Nicolae Popa, Gregorian Bivolaru şi Severin Tcaciuc. Între timp a fost scos de pe pagina aia, semn că poliţia română nu mai acordă respectul cuvenit celor care, în 1991, au pus umărul la răsturnarea guvernării feseniste.
Azi domnul Popescu este pensionar, supărat că statul român nu îi plăteşte pensie pentru anii lucraţi în România, şi şi-a exprimat dorinţa de a colabora cu „blogul lui Marius Mioc” în problemele legate de istoria anilor 1989-1991. L-am sfătuit să îşi creeze propriul sait pe internet, ceea ce a şi făcut. Pe adresa http://popescusilviucada.wordpress.com puteţi găsi mai multe articole ale domnului Silviu Octavian Popescu referitoare la perioada respectivă. Prezint mai jos un articol în care domnul Popescu vorbeşte despre înfiinţarea Comitetului de Acţiune pentru Democratizarea Armatei (CADA). Am verificat informaţiile cu ajutorul colonelului (r) Nicolae Durac, fost membru CADA (ca şi Silviu Popescu, trecut în rezervă în 1990 de fostul ministru Victor Stănculescu; spre deosebire de domnul Popescu a izbutit prin instanţă să obţină reîncadrarea în armată). Domnul Durac nu este de acord cu unele afirmaţii ale domnului Popescu. După articolul lui Silviu Popescu prezint şi observaţiile domnului Nicolae Durac. Totodată, mai adaug şi un fragment din cele scrise de Valerian Stan în lucrarea „Istoric CADA şi ADM”, pentru a avea o imagine completă a acestor evenimente. Diferenţele de viziune asupra felului cum s-a format CADA dintre Popescu, Durac şi Stan sînt, cred eu, fireşti, datorită subiectivismului fiecăruia şi a informaţiilor diferite la care au avut acces fiecare din aceşti domni.
Valentin Voicilă, conducătorul revoluţiei din Arad, fost preşedinte al Consiliului Judeţean Arad şi al CPUN Arad, vorbeşte despre faptele de arme din decembrie 1989 ale actualului deputat PDL Eugen Bădălan (colegiul 2 Brăila), fost şef al Marelui Stat Major al armatei (25 octombrie 2004 – 13 septembrie 2006). Deasemeni, mai vorbeşte despre dezinformarea din presa bucureşteană – „Jurnalul Naţional” şi B1TV (emisiunea „Naşul”). Filmarea a fost făcută în 2004, la sediul asociaţiei Memorialul Revoluţiei din Timişoara. Comentariile mele sînt cu litere cursive, între paranteze drepte.
Iosif Costinaş (născut în 16 februarie 1990 1940 la Bucureşti) a fost un regizor şi ziarist timişorean, dispărut în mod neaşteptat în anul 2002. După mai multe luni, în iunie 2003, oasele acestuia au fost găsite în satul Pişchia din judeţul Timiş. Parchetul a considerat drept cauză a morţii sinuciderea, dar în 2005, după intervenţii la Parchetul General a mai multor personalităţi timişorene, inclusiv primarul Ciuhandu (şi desigur, după ce Ion Iliescu n-a mai ocupat funcţia de preşedinte), dosarul a fost redeschis (linc). Nu cunosc însă să se fi descoperit ceva nou legat de moartea jurnalistului.
Iosif Costinaş a fost membru al societăţii „Timişoara” (cea cu Proclamaţia) şi conducător al organizaţiei Forumul Cetăţenesc. În 1990 a fost unul din principalii organizatori ai mitingurilor antifeseniste din Timişoara, în care o temă principală era „cine a tras în noi?”. L-aţi putut vedea pe acest blog la înregistrarea mitingului de susţinere a CADA din 8 iunie 1990 (linc). S-a preocupat de investigarea revoluţiei din 1989, de unde şi bănuiala că moartea acestuia este o aplicare a zicalei englezeşti „curiosity killed the cat” (preventiv, fac şi eu o declaraţie: n-am de gînd să mă sinucid). În prima fază, parchetul nu a investigat această pistă. Mai jos puteţi vedea un film (în 2 părţi) despre dispariţia şi moartea lui Costinaş şi îndoielile care există cu privire la aceasta. Citește în continuare „Cazul Iosif Costinaş. „Curiosity killed the cat” (video)”→
Cristian Paţurcă, autorul „Imnului golanilor” care era cîntat la manifestaţia din Piaţa Universităţii din 1990, a murit ieri, se pare datorită unei tuberculoze. Avea 46 de ani. Dumnezeu să-l odihnească!