Actualizare: A sosit şi confirmarea de primire de la poştă. Contestaţia a fost primită la CPRD în 4 ianuarie 2011, deci nu există nici un motiv de a fi respinsă pentru că nu ar fi fost depusă în termenul legal (care este pînă azi 7 ianuarie 2011).
„Ion Iliescu merită o contestaţie mai solidă”, scriam în 4 mai 2010 relatînd despre contestarea certificatului de revoluţionar a lui Ion Iliescu de către asociaţia „21 Decembrie” (linc). Pînă la urmă, văzînd că nu se înghesuie nimeni să facă treaba asta, am trimis eu pe adresa CPRD o contestaţie referitoare la certificatul de revoluţionar al domnului Ion Iliescu. Contestaţia am trimis-o prin prioripost în 31 decembrie 2010 (un dar de Moş Gerilă). Termenul de depunere al contestaţiilor fiind pînă în 7 ianuarie 2011, contestaţia s-a făcut în termen. În aceeaşi zi am trimis alte 7 contestaţii.
Redau mai jos memoriul prin care am cerut Comisiei Parlamentare a Revoluţionarilor condusă de Raymond Luca să retragă certificatul de revoluţionar a lui Ion Iliescu:
MEMORIU
cu privire la necesitatea anulării titlului de revoluţionar al numitului Ion IliescuSubsemnatul, Mioc Marius (…) cer anularea certificatului de revoluţionar al numitului ION ILIESCU în temeiul art. 8 din legea 341/2004, ca urmare a faptului că respectiva persoană a desfăşurat activităţi împotriva revoluţiei, după cum este explicat mai jos.
ÎN FAPT:
În data de 24 decembrie 1989 numitul ION ILIESCU a iscălit decretul de instituire a unui Tribunal Militar Excepţional care să-l judece pe fostul dictator Nicolae Ceauşescu, ceea ce s-a şi întîmplat, acesta şi soţia sa fiind condamnaţi la moarte şi executaţi. Acest decret (a cărui copie o alătur) a fost semnat de numitul ION ILIESCU în pretinsa calitate de „preşedinte al Consiliului Frontului Salvării Naţionale”.De fapt numitul nu avea calitatea pe care şi-o atribuia, prima şedinţă a Consiliului Salvării Naţionale (CFSN) – organ al puterii de stat revoluţionare – avînd loc doar în 27 decembrie 1989. Numitul a recunoscut faptul respectiv în cartea „Momente de istorie” pe care a scris-o (editura Enciclopedică, Bucureşti 1995, pag. 35-36 – alătur copia acestor pagini). Suplimentar faptul este certificat şi de martora Ana Blandiana, membră a CFSN, a cărei scrisoare care se referă la acest aspect o anexez. Pînă în 27 decembrie 1989 Ion Iliescu era doar simplu membru al CFSN, ultimul de pe lista anunţată la TVR. Abia după această primă şedinţă a CFSN din 27 decembrie 1989 numitul Ion Iliescu a avut legal calitatea de preşedinte al CFSN. Fapta dînsului de a-şi aroga calitatea de preşedinte al CFSN fără a fi fost ales în această funcţie de plenul respectivului organism al puterii de stat reprezintă infracţiunea de subminare a puterii de stat revoluţionare. Ion Iliescu a subminat puterea de stat a Consiliul Frontului Salvării Naţionale. Prin procesul şi execuţia soţilor Ceauşescu, puterea revoluţionară care fusese constituită în 22 decembrie 1989 – CFSN – a fost pusă în faţa faptului împlinit. Deşi s-a pretins că procesul soţilor Ceauşescu a fost organizat în numele CFSN, majoritatea membrilor acestui organism, printre care şi martora Ana Blandiana, nu au avut habar de acest proces.
Din punct de vedere penal, infracţiunea de subminare a puterii de stat este prescrisă. Însă, atunci cînd se discută preschimbarea certificatelor de revoluţionar, în conformitate cu art. 8 din legea 341/2004, există obligaţia de a analiza acţiunile „sub orice formă” care ar fi fost desfăşurate împotriva revoluţiei, nu numai cele care pot atrage răspundere penală. Subminarea puterii de stat revoluţionare este o acţiune îndreptată împotriva revoluţiei care face nelegală atribuirea certificatului de revoluţionar. Ca urmare, în temeiul art. 8 din Legea 341/2004, cer respingerea preschimbării certificatului de revoluţionar a lui Ion Iliescu şi anularea certificatului cu seria LRM-I nr. 00011 care a fost deja eliberat pe numele acestuia.
ÎN PROBAŢIUNE:
– Scrisoare de la martora Ana Blandiana, membră a CFSN
– Copie pagini 35-36 din cartea lui Ion Iliescu – „Momente de istorie”, editura Enciclopedică 1995, ISBN 973-45-0109-7
– Copie a decretului semnat de Ion Iliescu pentru constituirea Tribunalului Militar Excepţional care i-a judecat şi osîndit pe soţii Ceauşescu
Scrisoarea martorei Ana Blandiana, care a fost anexată contestaţiei, sună astfel:
Bucureşti, 28 ianuarie 2010
Stimate domnule Mioc,
Încerc să răspund întrebărilor Dvs.
Aşa cum ştie toată lumea, prima şedinţă a CFSN a avut loc în seara zilei de 27 dec[embrie] la orele 18. Până atunci nu am reuşit să aflu nici măcar unde este sediul acelui organism a cărui componenţă se anunţa mereu la televizor şi în care figuram (a doua pe listă, după doamna Cornea) fără să fiu întrebată.
Situaţia era cu atât mai bizară cu cât oamenii începeau să mă considere un membru al conducerii, iar eu nu reuşeam să aflu unde este şi ce face acea conducere, din care se anunţase că fac parte. Între timp a avut loc judecarea şi executarea cuplului Ceauşescu şi am fost şocată că s-a petrecut în ziua de Crăciun. A fost pentru prima oară când m-am întrebat ce fel de oameni sunt cei care hotărau.
În acea primă şedinţă din 27 decembrie am făcut cunoştiinţă cu Doina Cornea, Laszlo Tokes, Ion Iliescu, Silviu Brucan, Dumitru Mazilu şi ceilalţi. Tot atunci au fost propuse structurile de putere, Ion Iliescu a fost ales preşedinte al CFSN, iar eu am fost propusă vicepreşedinte, dar am refuzat. De altfel, peste o lună aveam să demisionez.
Cu cele mai bune urări,
Ana Blandiana
Art. 8 din Legea 341/2004, pe care se întemeiază contestaţia, sună astfel: „de prevederile prezentei legi nu beneficiază persoanele, civili sau militari, care sînt dovedite a fi fost implicate în activităţile fostei securităţi ca poliţie politică, precum şi persoanele care au organizat, au acţionat, au instigat şi au luptat, sub orice formă, împotriva Revoluţiei”.
Blogul lui Marius Mioc 
Domnule Marius Mioc,
Dvs. realizati intr/adevar magnitudinea bombei pe care ati aruncat/o?
Al dvs., Valeriu Mangu
Domnule Marius Mioc,
Actul oficial care il consacra pe dl. Ion Iliescu drept presedinte al Consiliului Frontului Salvarii Nationale este COMUNICATUL CFSN din 27 decembrie 1989, publicat in Monitorul Oficial al Romaniei, an I, nr. 4 din 27 decembrie 1989, al carui continut este urmatorul:
= Consiliul Frontului Salvarii Nationale a ales in functia de presedinte pe Ion Iliescu, iar in functia de prim/vicepresedinte pe Dumitru Mazilu=
Stenograma sedintei din 27 decembrie 1989 consemneaza urmatoarele, in debutul ei:
= Dl. Ion Iliescu: Stimati prieteni, colegi, doamnelor si domnilor, o sa invatam, cu incetul, sa ne adresam unii altora, in spiritul pluralismului programat democratic. Acum suntem in prima reuniune/toti oamenii de aici sunt cei de pe baricade. Consiliul a fost constituit in pripa, in noaptea aceea,din cei care au fost prezenti in ziua respectiva in Piata Palatului si in alte puncte fierbinti. Am lucrat in grupuri, mai intai, si acum s/a putut sa ne intalnim. A trebuit sa tinem seama de securitatea noastra (…)=
De mentionat ca CFSN s/a intrunit la ora 16 a zilei de 27 decembrie 1989.
Din cele expuse mai sus rezulta ca la data asa/zisului Decret de constituire a Tribunalului Militar Exceptional, dl. Ion Iliescu nu avea calitatea de presedinte al CFSN, ci, cel mult, de membru al unui CFSN constituit ad/hoc, in 22 decembrie 1989.
De aici rezulta nulitatea absoluta din punct de vedere constitutional si juridic a tuturor actelor semnate de dl. Ion Iliescu in calitate de presedinte al CFSN in zilele de 22, 23, 24, 25, 26 decembrie 1989, cu o discutie separata privind Decretul nr. 1, anterior Decretului nr. 2/27 decembrie 1989 privind constituirea, organizarea si functionarea Consiliului Frontului Salvarii Nationalesi a consiliilor teritoriale ale Frontului Salvarii Nationale.
Al dvs., Valeriu Mangu
Nota. In Monitorul Oficial nr. 4/27 decembrie 1989 este publicat inca un Comunicat privitor la structura Biroului executiv al CFSN si comisiile de lucru ale Consiliului.
Trebuia să trec şi Monitorul oficial din 27 decembrie 1989 la dovezile pe care se sprijină contestaţia. Am uitat, greşeala mea, dar în principiu chestiile apărute în Monitorul Oficial se consideră cunoscute. La instanţele de judecată, cel puţin, nu e nevoie să depui copie după Monitorul oficial cînd te referi la textul unei legi, decret sau ordonanţă.
Chiar dacă admitem că CFSN-ul constituit adhoc în 22 decembrie 1989 e altul decît ăla din 27 decembrie (şi chiar poate fi, că s-a mai completat cu membri noi), Ion Iliescu nu fusese ales preşedinte nici în ăla, ci tot „ultimul pe listă” era.
Orice om cu o bruma de ştiinţă de carte şi o leacă de bun simţ ştie că acest criminal-comunist Iliescu Ion nu a fost şi nu este de drept revoluţionar.
Această realitate este confirmată de H.G. nr. 1707/2006, art. I, unde scrie că Revoluţie a fost pînă la fuga dictatorului, ce s-a produs în 22 12 1989 la orele 12,08. După aceea, scrie in această hotărîre a guvernului, a fost lupta pentru putere, la care campoin a fost criminalul-comunist Iliescu Ion, el fiind conducătorul grupului de alogeni, care au declanşat contrarevoluţia, pentru a-şi redobîndi puterea.
Din această cauză certificatul de revoluţionar, ce i-a fost acordat abuziv de nişte infractori, acoliţi de-ai săi, este nul de drept.
In ceea ce priveşte contestaţia, probabil că va avea aceeaşi soartă cu cea formulată de mine, la care CPRD nu a catadicsit încă să îmi răspundă.
Şi, cum să răspundă membrii CPRD, cînd unii dintre ei au obţinut, tot ilegal, certtificate de revoluţionar.
Domnule Marius Mioc,
1) Nu strica sa trimiteti in copie respectivele extrase din Monitorul Oficial.
2) Prin Comunicatul catre Tara din 22 decembrie 1989, aparut in Monitorul Oficial, an I, nr. 1 din 22 decembrie 1989, ca unica forta politica a tarii a luat nastere FRONTUL SALVARII NATIONALE, care a mandatat, tot prin intermediul Comunicatului, organismul numit Consiliul Frontului Salvarii Nationale sa preia intreaga putere in stat, Consiliu format in mod PROVIZORIU din cei nominalizati in Comunicat.
In prima sa sedinta LEGALA, tinuta asadar in 27 decembrie 1989, acest Consiliu ar fi trebuit sa fie condus, potrivit unei cutume universal acceptate, de decanul de varsta, cel mai probabil Alexandru Barladeanu. Sub presedintia acestuia ar fi trebuit sa aiba loc o eventuala (auto)validare a membrilor, apoi adoptarea Regulamentului de organizare si functionare, adica, in mare, ceea ce contine Decretul nr. 2. Abia dupa aceea trebuia ales presedintele Consiliului. Nu s/a intamplat insa asa. De altfel, chiar dl. Ion Iliescu afirma in prima sedinta LEGALA din 27 decembrie ca respectivul Consiliu este =un mic Parlament=. Aceasta este o dovada in plus ca modul de constituire, de adoptare a Regulamentului si de alegere a structurilor executive trebuia sa respecte regulile parlamentare, care se regasesc, in fundamentul lor, in regulamentele de mai tarziu ale celor doua Camere.
In sedinta din 27 decembrie, dupa cum rezulta din stenograma sedintei, nici dl. Ion Iliescu, nici dl. Dumitru Mazilu nu au fost nici propusi, nici alesi in functiile de presedinte, respectiv prim/vicepresedinte. Domniile lor au ocupat aceste functii pur si simplu, fara sa fie desemnati de Consiliu.
In sedinta din 27 decembrie dl. Iliescu face o serie de afirmatii privitoare la o serie de masuri de ordin statal luate pana atunci, cum ar fi deciziile de desfiintare a unor decrete si legi ( a de vedea Decretul/lege nr.1/1989), apoi unele numiri, cum ar fi cea a primului/ministru, a prim/vicepresedintelui Consiliului, fara ca existenta acestui Consiliu sa fie consacrata printr/un act de stat si fara sa aiba asadar Regulamentul de organizare si functionare.
Dl. Ion Iliescu vorbeste despre respectivele acte ca fiind opera unui grup mai restrans, care s/a autoroganizat ca o structura executiva in cadrul Consiliului anuntat in 22 decembrie. Cu alte cuvinte, pe un paralelism, este ca si cum dupa alegerile parlamentare un grup mai restrans de senatori deocamdata alesi se aduna intr/o incapere a Senatului, stabilind cine este presedintele Senatului, vicepresedintele, primul/ministru etc., pentru ca mai apoi sa mearga in plen, sa ocupe locurile de presedinte, respectiv vicepresedinte, propunand ori asteptand propuneri doar pentru comisiile de specialitate.
Este, intr/adevar, un caz clar de uzurpare a suveranitatii nationale, impus in mod imoral.
Asupra consecintelor de ordin constitutional si juridic sunt multe de spus.
Al dvs., Valeriu Mangu
Domnule Mangu
Aţi putea să-mi trimiteţi pe e-mail copia scanată a Monitorului Oficial din 27 decembrie 1989 unde se vorbeşte de alegerea lui Iliescu în fruntea CFSN?
Nu am Monitorul Oficial respectiv. Va pot insa indica o sursa, anume un volum de documente intitulat =Revolutia romana din Decembrie 1989/Documente= aparut sub egida Institutului Revolutiei Romane din Decembrie 1989, ed. MEGA, 2009, pag. 686/693, 727/753. Comunicatul se gaseste la pag.746.
Eu am cumparat cartea de la Institut.
Pentru Monitoarele Oficiale respective puteti incerca la sediul comercial al Monitorului Oficial, la biblioteca (au o biblioteca). Este putin probabil sa aiba respectivele numere sub forma scanata ori electronica. De asemenea, puteti incerca la Depozitul Legal de la Biblioteca Nationala a Romaniei ori la sala de lectura, la Biblioteca Academiei sau sa/l cereti de la Administratia Prezidentiala ori de la Guvern. Mai puteti incerca si la dvs. in municipiu, pe la diverse biblioteci sau institutii.
Domnule Marius Mioc,
In Monitorul Oficial nr. 5 din 27 decembrie sunt publicate decretele nr. 1, 2, 3, 4 avand data 26 decembrie 1989 si semnate de dl. Ion Iliescu in calitate de presedinte al Consiliului Frontului Salvarii Nationale, desi, dupa cum s/a aratat mai sus, prima sedinta LEGALA a CFSN a fost in 27 decembrie 1989, iar Comunicatul privind alegerea sa in aceasta calitate dateaza din 27 decembrie. Decretele in cauza, care difera de decretele/lege, privesc: numirea dlui Petre Roman ca prim/ministru (nr. 1); rechemarea lui Nicolae Militaru in cadrele active ale armatei (nr. 2); numirea lui Nicolae Militaru in functia de ministru al Apararii Nationale (nr. 3); trecerea DSS in cadrul MApN (nr. 4).
Iata deci inca 4 exemple de uzurpare a suveranitatii nationale.
Al dvs., Valeriu Mangu
@ Valeriu Mangu
Domnule Valeriu Mangu,
Personal gasesc interesante si profesioniste interventiile domniei voastre de pana aici la aceasta tematica pe blogul amabilei noastre gazda, domnul Marius Mioc.
Fascinat de tot ceea ce am citit, pe internet, despre contributiile UNICE ale domniei voastre in probleme de Drept Constitutional, astept cu interes raspunsuri detaliate si complete, oricat ar fi de multe si cred destul de greu de inteles pentru unul ca mine, la afirmatia Dvs., va citez: „Asupra consecintelor de ordin constitutional si juridic sunt multe de spus.”
Cu anticipate multumiri,
Al Dvs., Dan Danescu
Domnule Marius Mioc,
Nu cunosc procedura de solutionare a contestatiilor, pe care este insa este bine s/o cunoasca orice persoana interesata, impreuna cu termenele, cu numele membrilor comisiei de solutionare a contestatiilor, date de sedinte etc. De principiu, din experienta personala, este util ca o contestatie sa fie insotita de toate probele care o sustin, care o consolideaza etc., precum si de explicatia notiunilor de ordin administrativ, juridic etc. Astfel, este interesant ce definitie se poate da actiunilor etc. impotriva Revolutiei, respectiv ce actiuni, ce forme de organizare, instigare s.a. pot fi cuprinse in textul legii. Poate ca este necesar ca in acest demers sa fiti totusi asistat de un avocat, dat fiind faptul ca cel pe care il contestati nu/i un oarecare si ca, aproape cert, va apela pentru acest litigiu la serviciile unui avocat.
Desigur ca pentru corecta informare a publicului ar fi util ca sa existe o banca de date cu cazuistica, privind referintele facute de diverse acte normative la Revolutie etc. Nici definitiile revolutiei nu trebuie ocolite.
Problema poate fi privita si din punct de vedere constitutional, dat fiind ca dupa revizuirea, altfel nelegitima si neconstitutionala, din 2003 a Constitutiei, in art. 1 se vorbeste despre Revolutie.
Din acest demers al dvs. poate sa rezulte o lucrare extrem de interesanta si utila istoriei noastre nationale, dar si Dreptului constitutional.
Al dvs., Valeriu Mangu
Textul legal, pe care de altfel l-am citat, spune de acţiunile „sub orice formă” împotriva revoluţiei. Cei care trebuie să soluţioneze contestaţiile sînt membrii Comisiei Parlamentare a Revoluţionarilor, a cărei componenţă am relatat-o pe blog şi o găsiţi şi pe saitul camerei deputaţilor. Este o situaţie atipică, oarecum contrară principiului separării puterilor în stat, ca parlamentarii să soluţioneze probleme care ţin de puterea executivă, dar aşa zice Legea 341/2004.
Din păcate, aşa cum am mai arătat (vezi cazul Margareta Costea pe acest blog), uneori membrii acestei comisii nu şi-au motivat deciziile. Este o metodă eficientă de a face dificilă contestarea respectivelor decizii. Mai mult, în unele situaţii SSPR nici nu a ţinut seama de părerea CPRD şi a trecut pe lista revoluţionarilor cu certificate a căror aprobare a fost acceptată şi persoane care fuseseră respinse de Comisia Parlamentară.
În toată activitatea de preschimbare a certificatelor de revoluţionar am remarcat un dispreţ faţă de lege care nădăjduiesc să fie o excepţie pentru instituţiile statului român.
O decizie nemotivata potrivit legii554/2004 a ontenciosului admnistrativ,nu ineplineste conditiile esentiale de forma privind validitatea acesteia, otiv pentru care se pate cere anularea acesteia in justitie pentru acest considerent.
CPRD invocă prevederea constituţională că parlamentarii nu pot avea mandat imperativ, deci nu poate exista hotărîre judecătorească prin care să-i oblige să voteze într-un anumit fel în cadrul analizării contestaţiilor.
Ştiu că CPRD a mai invocat şi lipsa calităţii procesuale, pe motiv că nu are personalitate juridică. Nu am informaţii despre succesul cu care s-a invocat asta, dar aş fi curios să aflu.
Domnule Dan Danescu,
Am retinut solicitarea dvs. Cateva zile sunt prins cu o treaba pe care trebuie s/o inchei neaparat, dar subiectul este cu adevarat senzational, asa ca voi reveni asupra lui.
Va multumesc respectuos pentru aprecieri, care inseamna foarte mult pentru mine.
Al dvs., Valeriu Mangu
Domnule Dan Danescu,
Dau, in fuga, un exemplu aici. Prin Decretul/lege nr. 1/26 decembrie 1989 au, fost, intre altele, abrogate toate decretele prin care s/au acordat titluri si ordine ale Romaniei lui Nicolae Ceausescu si Elenei Ceausescu. Dat fiind ca respectivul decret/lege este nul, fiind semnat de o autoritate inexistenta la data emiterii lui/Presedintele Consiliului Frontului Salvarii Nationale/, cei doi au ramas, fie si dupa moarte, cu respectivele ordine si medalii.
Al dvs., Valeriu Mangu
Intreaga `revolutie` este o manipulare si o impostura, un eveniment fabricat si parte din razboiul psihologic impotriva Romaniei. Deci ce conteaza un impostor mai mult sau mai putin? Razboiul psihologic impotriva Romaniei, aka `revolutia`, nici nu s-a terminat, este doar o tumoare aflata intr-o noua faza a metastazei.
METASTÁZĂ, metastaze, s. f. 1. Aparitie în cursul unei boli a unui focar patologic secundar într-o regiune a corpului situată în altă parte fată de focarul primitiv. 2. (Fon.) Detentă. – Din fr. métastase.
Domnule Dan Danescu,
Un organ colegial de putere, cum este, sa zicem, Camera Deputatilor, are un lider care indeplineste mai mult o misiune de ordin administrativ. Actul de putere al acestui organ de putere pluripersonal/decizia, hotararea etc./ ia nastere de regula prin aprobarea lui de catre colegiul respectiv cu votul majoritatii, dupa caz majoritate simpla, absoluta, calificata, prin consens etc.si este autentificat, prin semnatura, de lider.
Liderul colegiului, care se poate numi chiar asa/lider/, cum, de pilda avem astazi in cazul grupurilor parlamentare, ori presedinte ori conducator ori comandant etc., poate, la randul lui, sa emita acte de putere, ca organ de putere unipersonal, cum este presedintele Camerei Deputatilor, care emite decizii etc.
Cand un act de putere este emis de colegiu, musai acel act in forma de proiect trebuie sa fi fost supus aprobarii colegiului. Acest lucru nu il putem spune despre Decretul/lege nr. 1/1989 al CFSN, precum si despre decretele numerotate de la 1 la 4, de care am vorbit mai sus, puse tot pe seama CFSN, toate datate 26 decembrie 1989, de vreme ce prima sedinta legala a acestui organ colegial de putere a avut loc in 27 decembrie 1989. Rezulta asadar ca toate aceste acte sunt lovite de nulitate absoluta, nefiind in real emanatia colegiului, iar pe de alta organul care le semneaza, inexistent/de unde pana unde CFSN avea un presedinte si nu, sa zicem, un =lider=, un =conducator= etc.?
Daca azi un presedinte de Camera trimite spre promulgare un text intitulat =lege= fara ca acesta sa fi avut votul Camerei, el este nul. Nu mai vorbesc despre adoptarea de legi, respectiv despre autentificarea lor inainte de (auto)validarea mandatelor, de alegerea presedintilor Camerelor, a birourilor permanente.
Al dvs., Valeriu Mangu
Citind cele de mai sus constat ca, in mod gresit, tot ii dati cu CFSN-ul asta, fara insa sa va puneti si banala intrebare, cine o fi fost el, o fi avut legitimitate sau vreun rol in adevarata revolutie, cind s-a nascut si de catre cine, nu cumva a fost creat de niste criminali-comunisti, disperati ca isi pierd puterea?
Daca veti incepe sa puneti problema asa, veti intelege ca toate actele CFSN-ului sint si ele nule.
Constat si ca se refuza sa se vada padure din cauza copacilor. Asa si voi, tot ii dati cu contestarea certificatului unii criminal, cind respectivul, conform prevederilor legale aflate in vigoare, nici macar nu iesise pe strada (mai inainte de fuga dictatorului) sau mai inainte ca eu sa fi dat decretul de demitere a guvernului comunist, dat publicitatii de la balconul fostului c.c.
Asa ca, despre ce revolutionar vorbiti?
Domnule Dan Danescu,
Nasterea Consiliului Frontului Salvarii Nationale in componenta anuntata in 22 decembrie 1989 este act de putere CONSTITUTIONALA/sau originara sau primara/ a poporului. O asemenea putere se manifesta de regula prin impunerea structurii de varf a statului prin forta armata, ceea ce, de altfel, intr/un mod atipic, s/a si intamplat.Din acel moment, CFSN trebuia sa/si adopte regulamentul de organizare si functionare, sa/si desemneze liderul etc. N/a facut/o, cel putin pana in 27 decembrie. Analiza momentului 27 decembrie trebuie realizata cu atentie.
Al dvs., Valeriu Mangu
Respectiva „nastere” a fost facuta de gasca criminalilor-comunisti, după ce au scăpat din camera in care ii arestasem, tocmai pentru ca ii prinsesem complotind impotriva Revolutiei pe care o declansasem eu, in interesul poporului roman (atunci mai aveam naivitatea sa sper ca ar fi existat asa ceva, adica un popor).
Ca asa au stat lucrurile o dovedeste atit inregistzrarea TVRL din seara de 22 12 1989, in care contrarevolutionarii afirma, pe post, ca tocmai au scapat dintr-un complot, din sediul c.c., cit si lista facuta in graba, citita la tv., institutie care nu era nicidecum o tribuna a Revolutiei romane ci un instrument al sau, ce si-a inceput emisiunea tot la ordinul meu.
Asa ca argunentatia privind „nasterea… ca act de putere a criminalilor-comunisti, pe care tocmai ii rasturnasem de la putere, nu poate fi acceptat decit de mintile ratacite a celor care, desi nu au dovedit niciodata ca ar fi facut ceva semnificativ pentru binele acestei napastuite tari, după 45 de ani de teroare rosie, dar care apoi dobindit totusi certificate de „revolutionari”, ceea ce demonstreza ca oamenii de tip nou… sint majoritari, lor fiindu-le total straine si notiuni ca bun simt, rusine….
O alta dovada ca Puterea de stat revolutionara se afla numai in sediul fostului c.c. o reprezinta si prezenta, in acel loc, a celor mai importanti ofiteri aflati la conducerea fortelor inarmate ale tarii, din acel moment, pe care ii chemasem acolo si care, la orinul meu, au ramas in respectiva cladire, pentru a-mi indeplini ordinele.
Pentru că gastii de criminali, condusa de Iliescu, ii refuzasem lista cu care se prezentase la mine, pentru a o completa si aproba, după care ii si arestasem, nu reprezentau pentru mine si pentru cei ce faceau parte din Puterea revolutionara pe care o constituisem si care conducea deja Romania, decit o adunatura de gunoaie, aflate atunci la lada de gunoi a istoriei, au fugit la televiziune, plina de activisti alogeni, dusmani ai poporului roman, loc de unde au inceput sa raspindesca zvonuri si comunicate, pentru a crea panica care a urmat, pentru ca doar astfel sa ii pacalesca pe prosti, pentru a isi recuceri puterea.
Asa fiind, cei ce tot vorbesc de CFSN si de criminalii care l-au alcatuit pe „genunchi”, abuziv, prin subminarea prin televiziune a Puterii de stat revolutionare, nu sint decit niste contrarevolutionari, corora ar trebui sa le aratati dezastrul pe care l-au facut in Romania, dezastru pe care eu il prevesteam inca de pe vremea C.P.U.N-ului.
Domnule Nica, revoluţia din decembrie 1989 nu a fost declanşată de dv. Ea a fost declanşată la Timişoara de persoane care nu auziseră de dv.
Domnule Dan Danescu,
Un organ de putere, unipersonal sau pluripersonal, nu este caracterizat doar de componenta/deci, din ce persoana ori persoane este format/, ci si de actul de investitura (cu i de dupa i) ori de recunoastere/de pilda, Presedintele Romaniei este RECUNOSCUT de Parlament prin faptul ca primeste Juramantul acestuia/, apoi de fisa postului, daca se poate spune asa/ce anume trebuie sa faca/, de regulamentul de organizare si functionare, de aria de intindere a puterii sale, de elementele care il identifica/sediul, numele si prenumele componentilor/, de raporturile cu celelalte organe de putere. Simpla nominalizare a cuiva ca fiind organ de putere nu il si transforma pe acesta imediat in organ de putere/mai sunt necesare datele si elementele sus/mentionate.
In cazul CFSN noi nu avem, pana in 27 decembrie 1989, decat nominalizari pentru calitatea de membru, precum si RECUNOASTEREA de catre massa, dar si de catre Armata, a acestui colegiu ca fiind organul suprem al puterii de stat. Pana in 27 decembrie noi nu avem celelalte date si elemente care sa faca din CFSN un organ de putere FUNCTIONAL. Pe un exemplu paralel, Presedintele ALES al Romaniei n/ar putea sa emita decrete atata vreme cat n/a depus Juramantul. Decretele emise de acesta pana la depunerea Juramantului sunt lovite de nulitate absoluta.
RECUNOASTEREA unui organ de putere, respectiv a actelor sale de putere poate sa fie si TACITA, dar numai cand este imposibil de indeplinit toate formalitatile sus/mentionate, iar starea de necesitate reclama actiunea. Dl. Ion Iliescu invoca, in sedinta din 27 decembrie, o asemenea situatie. In acest caz se pune insa problema daca actiunea sa este sau nu LEGITIMA. Mai clar spus, este legitima asumarea de catre d/sa a functiei de presedinte al CFSN, respectiv de a savarsi acte de putere in lipsa regulamentului, votului Consiliului, investiturii sale etc.?
Al dvs., Valeriu Mangu
Domnule Dan Danescu,
Asupra (ne)legitimitatii actelor dlui Ion Iliescu in calitatea asumata de presedinte al CFSN nu se poate pronunta azi decat Parlamentul in intregul sau/asadar cele doua Camere reunite. Intr/adevar, asupra (ne)legitimitatii incalcarii grave a Constitutiei de catre Presedintele Romaniei nu se poate pronunta in prima instanta, potrivit Constitutiei, decat Parlamentul. O contestatie de genul celei facute de dl. Marius Mioc urmeaza asadar sa fie ADRESATA Comisiei respective de care vorbeste legea, dar judecarea ei revine Parlamentului. Iata de ce Comisia respectiva trebuie sa/si decline competenta de a o judeca, urmand sa sesizeze Birourile permanente reunite ale celor doua Camere, pentru ca acestea sa supuna chestiunea celor doua Camere reunite.
Batalia in care s/a angajat dl. Marius Mioc nu/i asadar usoara. O asemenea batalie necesita o atentie sporita la proceduri, la termene, la dispozitii legale, regulamentare etc. Tocmai de aceea i/am sugerat sa apeleze la un avocat.
Daca dl. Marius Mioc reuseste sa aduca chestiunea in dezbaterea Camerelor reunite/si nu vad de ce n/ar reusi daca este atent/, se poate spune ca l/a prins pe Dumnezeu de picior. In felul acesta s/ar deschide, inevitabil, si discutia privind evenimentele din 1989.
Al dvs., Valeriu Mangu
@ Valeriu Mangu
Domnule Valeriu Mangu,
„Asupra (ne)legitimitatii actelor dlui Ion Iliescu in calitatea asumata de presedinte al CFSN nu se poate pronunta azi decat Parlamentul in intregul sau/asadar cele doua Camere reunite.”
Camerele reunite ale Parlamentul pot fi sesizate atat de persoane fizice (cazul dlui Marius Mioc) cat si de cele juridice?
Credeti ca Institutul de Cercetare a Crimelor Comunismului si a Memoriei Exilului Romanesc (IICCMER) ar fi cea mai potrivita institutie guvernamentala, cu statut si responsabilitati specifice, pentru a sesiza Camerele reunite ale Parlamentului?
Al Dvs., Dan Danescu
Domnule Dan Danescu,
Dupa cum vad, potrivit dispozitiilor art. 9 alin. (5) al Legii nr. 341/2004, Contestatiile se adreseaza Comisiei parlamentare, careia ii este data in sarcina si solutionarea, potrivit unor norme metodologice. Dar, repet, in cazul contestatiei dlui Marius Mioc respectiva Comisie n/ar putea sa se pronunte asupra (ne)legitimitatii actelor dlui Ion Iliescu savarsite in calitatea respectiva, dupa cum o instanta judecatoreasca nu se poate pronunta asupra unei exceptii de neconstitutionalitate. Comisia respectiva ar trebui prevenita asupra acestui aspect.
Camerele reunite nu pot fi sesizate, logic vorbind, decat de una din Camere, printr/o MOTIUNE, respectiv de catre Presedintele Romaniei, respectiv de catre Guvern.. Este absurd, dar si ilogic si nelegitim ca organul reprezentativ suprem al poporului, care este Parlamentul in forma sa de Camere reunite, sa fie sesizat/ respectiv sa raspunda sesizarii/ de orice subiect de drept. Poporul, care este titularul suveranitatii nationale, isi exercita suveranitatea prin intermediul organelor sale reprezentative. Acestea, dintre toate actele de putere prin intermediul carora se poate exercita suveranitatea nationala, isi retin anumite acte de putere constitutionala/de pilda, sa formeze Guvernul, sa desemneze sefii serviciilor secrete etc./, precum si unele cu caracter de exceptie. Restul le dau spre infaptuire mai jos, catre autoritatile publice.
Actul de putere se naste de regula potrivit principiului: unul propune, altul dispune. Astfel, in cazul unei contestatii de genul celei a dlui Marius Mioc, Comisia parlamentara trebuie s/o inainteze, cum spuneam, birourilor permanente, acestea s/o distribuie membrilor Camerelor, unii dintre acestia sa initieze un proiect de motiune, iar daca motiunea este adoptata, Camerele reunite sa se pronunte. Asa este logic si legitim.
O astfel de procedura de sesizare a Camerelor reunite nu este prevazuta expresis verbis in Constitutie, ceea ce nu inseamna insa ca nu trebuie dedusa ca fiind cea logica si legitima.
Din cele expuse mai sus rezulta ca raspunsul la ultima intrebare este negativ. Institutul in cauza poate insa sa se inscrie in logica expusa mai sus, ca, de altfel, orice subiect de drept. In particular, Institutul are doar menirea de a cerceta, nu de a fi putere constitutionala/de a propune deci infaptuirea unor acte de putere.
Al dvs., Valeriu Mangu
@ Valeriu Mangu
Domnule Valeriu Mangu,
Va multumesc respectuos pentru raspunsul domniei voastra afisat la mai sus, la postul cu nr. 17.
Am retinut, va citez: „Camerele reunite nu pot fi sesizate, logic vorbind, decat de una din Camere, printr/o MOTIUNE, respectiv de catre Presedintele Romaniei, respectiv de catre Guvern”
Nedumirire: oare de ce Presedintia Romaniei sub conducerea dlor Emil Constantinescu si Traian Basescu, respectiv guvernele din timpul celor numiti anterior NU au sesizat, printr-o MOTIUNE, Camerele reunite ale Parlamentului privind „(ne)legitimitatea actelor dlui Ion Iliescu in calitatea asumata de presedinte al CFSN”?
Sa fie vorba de incompetenta juridica sau de ceva deliberat mult mai grav: poate complicitate, poate teama de a deschide „cutia pandorei” cu consecinte imprevizibile?
Al Dvs., Dan Danescu
Domnule Dan Danescu,
De principiu, Presedintele Romaniei sesizeaza organul reprezentativ suprem in calitatea acestuia din urma de organizator al impunerii dispozitiilor constitutionale. Asa se face ca, de exemplu, Presedintele Romaniei sesizeaza Parlamentul cand este vorba despre instituirea starii de urgenta ori de asediu, cand este vorba despre mobilizarea generala. Apoi, il sesizeaza cand propune un candidat pentru functia de prim/ministru, cand propune sefii serviciilor secrete.
Sesizarea Parlamentului privind nelegitimitatea actelor de putere ale Presedintelui Romaniei, oricare ar fi titularul mandatului, oricare va fi fost identitatea lui ca cetatean/Ceausescu, Iliescu, Basescu, Constantinescu/, trebuie sa vina de la o Camera.
O asemenea sesizare nu poate asadar sa vina nici de la Presedintele Romaniei, nici de la Guvern.
Schema exercitarii suveranitatii nationale nu este explicita, nu este pe larg expusa in Constitutie, iar necunoasterea ei a condus la transpunerea in practica a unor mecanisme procedurale nelegitime, precum si la revizuirea nelegitima si neconstitutionala din 2003, asupra careia am facut referiri, de pilda, pe site/ul asociatiei Proiect Semper Fidelis. Acolo am aratat care este mecanismul legitim de revizuire.
Motiunile Camerelor trebuie sa fie initiate de deputati, respectiv senatori, dar acestia nu prea au cunostinta despre ratiunea unui astfel de act.
Nu stiu cum stau exact lucrurile in privinta cunoasterii mecanismelor legitime de exercitare a suveranitatii nationale la nivelurile inalte ale statului, dar probabil ca SRI/ul, care are ca sarcina fundamentala tocmai apararea Constitutiei si care are si o Directie specializata in acest sens, parca Directia I, va mai fi aflat cate ceva in aceasta privinta in ultimii 3/4 ani, de cand tot scriu pe bloguri, de cand am publicat cartile consacrate Dreptului constitutional. M/a bucurat, de pilda, ca Presedintele Romaniei a inteles in sfarsit in ce conditii poate fi suspendat.
Textul Constitutiei Romaniei in forma sa nerevizuita este opera unor specialisti straini, printre care Jean Francois Aubert si Antonio La Pergola.Pe primul ni l/a adus in tara, dupa cum mi/a spus acum peste un an si jumatate la Jilava, dl. Victor Atanase Stanculescu. La vremea respectiva/deci in 1991/ ei n/au livrat si schema logica de exercitare a suveranitatii nationale. Asa se face ca fiecare a inteles ce a putut, ce a crezut ca dispune Constitutia.
Dar s/a mai produs o anomalie fundamentala, anume s/a aplicat schema, logica Parlamentului monarhic la Parlamentul instituit de Constitutie, in forma nerevizuita. S/a facut asadar o translatie de functie din sistemul monarhic in cel democratic de guvernamant, ceea ce a condus la anomalia ca statul democratic ar fi caracterizat de dihotomia putere/opozitie, cand, de fapt, el este/ori trebuie sa fie/ un aparat generator de valori pentru fiecare cetatean, in mod egal, fara privilegii si fara discriminari, intocmai ca o societate comerciala in care toti suntem actionari cu dreptul de a primi acelasi tip de dividende, traduse prin valori de ordin public, precum si privat, ultimele nefiind altceva decat drepturile si libertatile cetateanesti, a caror valoare se vede numai in urma exercitarii lor.
Unii din capii statului au cunostinta deja de anomalie, dar tac. Ei nu sunt in slujba poporului, ci formeaza grupuri care confisca aceasta uriasa masinarie care este statul.
Am mari indoieli ca cineva din Romania a cunoscut pana acum cativa ani logica exercitarii suveranitatii nationale.
Al dvs., Valeriu Mangu
Domnule Dan Danescu,
Completez: Guvernul sesizeaza Parlamentul cu un proiect de lege, cu ordonante, cu un nou program politic sau o declaratie politica.
In alta ordine de idei, mie imi este simplu sa vad anumite anomalii de ordin constitutional, respectiv sa gasesc solutii la probleme de acest gen fiindca am reusit sa descopar schema de exercitare a puterii, in general. Am reusit sa dau definitia CORECTA a puterii, sa identific coordonatele acesteia, precum si regula fundamentala a exercitarii. Cunoasterea acestor lucruri mi/a permis sa stabilesc exact locul Departamentului Securitatii Statului in sistemul statului comunist, apoi sa identific modalitatile prin care Nicolae Ceausescu putea fi inlaturat, eliminandu/le pe cele lipsite de succes/ori cu un succes scazut. Au ramas doar doua: lovitura militara, respectiv revolta massei, care trebuiau insa impletite. De aici a rezultat ca solutia nu putea fi decat provocarea revoltei si, pe fondul acesteia, instaurarea regimului militar, ceea ce, de fapt, am si avut, anume regim militar mascat de o conducere civila. Dar patronajul de ordin civil, daca ma pot exprima astfel, trebuia sa fie de alta natura, anume MONARHIA.
Coordonarea acestei duble actiuni n/o putea face, data fiind functia sa in cadrul statului comunist, dar si posibilitatile sale de ordin informativ, decat DSS. Asa se face ca DSS a lasat statul comunist descoperit la lovitura de stat militara, dar si la asaltul massei, manevrand in asa fel lucrurile incat cele doua forte/massa si, respectiv, Armata/ sa realizeze in final jonctiunea. Acesta este insa momentul in care DSS n/a mai avut controlul situatiei, care a trecut la Armata. Si a iesit ce a iesit.
Al dvs., Valeriu Mangu
Domnule Marius Mioc,
Chestiunile expuse de dvs. in nota de la nr. 8 sunt interesante. Ele arata cat de mult/ori de putin/cunosc deputatii si senatorii despre exercitarea suveranitatiii nationale. Legea este neconstitutionala.
Al dvs., Valeriu Mangu
@ Valeriu Mangu – ref. la postul 22
Domnule Valeriu Mangu,
Regret sa intervin pe un text care nu-mi e adresat si sper sa nu-l supar pe dl Marius Mioc ori pe dvs.
„Legea este neconstitutionala” – spuneti dvs. Va referiti la legea revolutionarilor (L341/2004)? Daca da, mi se pare a uluitor!!! Cum justificati?
Al dvs., Dan Danescu
Domnule Dan Danescu,
In interes public fac aici precizarea ca dispozitiile art. 9 alin. (6) al Legii respective sunt neconstitutionale, contravenind dispozitiilor art. 94 lit. a) si 100 alin. (2) ale Constitutiei.
Un decret al Presedintelui Romaniei fie este emis din initiativa proprie a Presedintelui Romaniei, fie la initiativa/propunerea primului/ministru, care il contrasemeneaza, luandu/si astfel sarcina punerii sale in executare.
In cazul decretelor de care vorbeste art. 9 alin. (6) al Legii, initiativa/propunerea vine din partea unui Secretariat de stat, ceea ce este neconstitutional. Numai Parlamentul, respectiv primul/ministru il pot sesiza pe Presedintele Romaniei.
Al dvs., Valeriu Mangu
Domnule Dan Danescu,
Fac precizarea ca prin contrasemnatura trebuie inteles ca fiind prima semnatura, care inseamna ca cel care contrasemeneaza propune masura, apoi, dupa aprobare, executa. Adica: primul/ministru propune masura, Presedintele Romaniei o aproba, apoi primul/ministru o pune in executare. Aceasta regula este valabila si in cazul hotararilor de Guvern.
Presedintele Romaniei nu poate avea decat raporturi de Drept constitutional, cu subiectii de Drept constitutional, nu, de pilda, cu o Camera a Parlamentului, cu un minister, un ministru, un Secretariat de Stat etc.
Rezulta din cele expuse mai sus ca toate decretele emise in baza art. 9 alin. (6) al Legii sus/citate sunt, in masura in care propunerea nu a venit de la primul/ministru, respectiv nu au fost contrasemnate de acesta, neconstitutionale.
Al dvs., Valeriu Mangu
@ Valeriu Mangu
Domnule profesor Valeriu Mangu,
Iertati-ma ca nu pot sa inteleg pe deplin, dar in mod sigur ati reusit sa ma impresionati pe masura faimei deja dobandita in materie de Drept constitutional.
Odata ati spus ca „Legea este neconstitutionala” si acum precizati ca „dispozitiile art. 9 alin. (6) al Legii respective sunt neconstitutionale, contravenind dispozitiilor art. 94 lit. a) si 100 alin. (2) ale Constitutiei”.
Daca NUMAI anumite dispozitii ale legii 341/2004 sunt neconstitutionale, asta inseamna ca INTREAGA lege este neconstitutionala? Daca da, care sunt consecintele care decurg de aici si ce anume s-ar putea face ca L341/2004 sa devina constitutionala?
Cu anticipate multumiri,
Al dvs., Dan Danescu
Domnule Dan Danescu,
Aveti dreptate/in mod precis ar fi trebuit sa fac referire la articolul respectiv. Iata un exemplu care arata cate probleme poate sa puna folosirea vaga ori prea generala a limbajului. Dar trebuie, in orice caz, retinuta esenta, anume ca decretele, respectiv titlurile/brevetele sunt in aer.
Eu am observat neconstitutionalitatea parcurgand in fuga textul legii.
Dar s/ar putea ca intreaga lege sa fie neconstitutionala!
Bineinteles ca raspunsul la intrebare este negativ, dar neconstitutionalitatea art. 9 alin. (6) face legea inoperanta. In alta ordine de idei, exista o lege, parca vechea lege a CNSAS, al carei continut a fost declarat in intregime neconstitutional, ramanand din ea doar titlul!
In cazul legii in discutie trebuie modificat textul, in sensul ca primul/ministru trebuie sa propuna.
Ma simt de/a dreptul magulit de calificativul dvs. Eu insa n/am auzit pana acum sa vina cineva sa/mi ridice statuie, desi si tacerea spune ceva… Candva dl. prof. univ. Ioan Muraru mi/a spus sa las juristii sa se ocupe ei de Drept, lucru care, iar, spune ceva.
Cert este insa un lucru, anume ca suntem descoperiti destul de serios in ceea ce priveste constructia constitutionala a statului si ar fi un dezastru sa apara pe undeva un judecator care, de pilda, sa puna problema ordonantelor de urgenta, in totalitatea lor neconstitutionale.
Al dvs., Valeriu Mangu
Domnule Dan Danescu,
In Hotararea Guvernului nr. 1.412/2004 privind aprobarea normelor metodologice de aplicare a dispozitiilor Legii nr. 341/2004, la art. 21 alin. (2), sta scris ca SSPR inainteaza dosarele catre Presedintele Romaniei, nu primul/ministru, cum este constitutional.
Al dvs., Valeriu Mangu
Nu ştiu de ce consideraţi că numai primul ministru are drept să înainteze propuneri preşedintelui. Preşedintele primeşte propuneri din multe locuri pentru acţiuni care privesc atribuţiile sale, decoraţii, amnistieri, numiri de judecători, care nu sînt înaintate de primul ministru. În cazul particular al legii 341/2004 s-a stabilit o structură din subordinea guvernului care să-i facă propunerile.
Nu deduc însă că preşedintele are vreo obligaţie de a respecta aceste propuneri. Din interpretarea mea a legii, de fapt titlurile de revoluţionar sînt acordate de preşedinte. Acesta nu poate da titlurile după plac, persoanele respective trebuie întîi propuse de SSPR, dar nu scrie în lege că preşedintele este obligat să accepte toate propunerile SSPR.
În cazul particular al numitului Ion Iliescu apare problema că acesta a primit deja titlul de revoluţionar prin decret al fostului preşedinte Ion Iliescu. Deci titlul trebuie anulat, ceea ce se poate face pe baza unei contestaţii şi a ilegalităţii acordării iniţiale a titlului. Traian Băsescu a mai dat decrete de retragere a titlului de revoluţionar pe baza art. 8 din legea 341/2004 https://mariusmioc.wordpress.com/2010/04/16/basescu-retrage-titlul-de-revolutionar-la-3-fosti-colaboratori-ai-securitatii/
Un alt aspect neclar al legii 341/2004 este măsura în care SSPR e obligat să ţină seama de rezultatul analizării contestaţiilor la CPRD. SSPR a ignorat şi în trecut deciziile CPRD https://mariusmioc.wordpress.com/2009/02/24/sspr-sfideaza-comisia-parlamentara-a-revolutionarilor/
Domnule Marius Mioc,
In matematica exista o teorema potrivit careia intre n si 2n, cu n strict mai mare decat 1, exista cel putin un numar prim. Pe cat de simplu si de frumos este enuntul, pe atat de complicata este demonstratia, care necesita nu mai putin de 80 de pagini A4, in cadrul careia se pot intalni si integrale duble.
Asa si cu demonstratia faptului ca Presedintele Romaniei nu poate fi sesizat decat de subiectii pe care i/am enumerat mai sus.
Ca sa vedeti cat de complicat este, va dau un exemplu. Recent a avut loc recursul impotriva Deciziei Curtii de Apel Bucuresti privind suspendarea Decretului prin care se instituia referendumul din 2009. La recurs am ridicat o exceptie, anume ca Presedintele Romaniei nu poate sa stea parte intr/un proces, inclusiv civil. Presedintele Romaniei nu poate sa fie, de pilda, parat, cum era in procesul respectiv, iar pe de alta parte sa puna in executare, prin intermediul unui executor judecatoresc, sentinta/decizia/hotararea data in cauza, caci in felul acesta ar fi si parte, si judecator.
Am mai spus cu ocazia celor doua procese ca Presedintelui Romaniei nu i se poate aplica nici o lege, de vreme ce o promulga/la fel, ar fi si parte, si judecator. Inca, Presedintele Romaniei nu poate fi, simultan, sub puterea instantei, dar si supraveghetor al activitatii acesteia/v. art. 80 din Constitutie. In sfarsit, am mai aratat ca un judecator, de vreme ce este numit de catre Presedintele Romaniei, nu poate sa dea ordine acestuia prin intermediul unei sentinte etc.
Rezultatul se poate vedea si pe internet/au fost admise exceptiile invocate de mine.
Acestea sunt insa argumente de bun/simt, nu numaidecat argumente logice, deduse insa din argumentele din urma.
Noi nu avem (inca) dimensiunea Presedintelui Romaniei, care este ORGAN REPREZENTATIV AL POPORULUI, nu subiect de drept public. Si, pentru ca imaginea sa fie completa, nici domnia sa nu o prea are, desi in ultima vreme a facut progrese semnificative in acest sens, dand insa inapoi in alte sensuri.
Presedintele Romaniei are datoria constitutionala sa reactioneze, pozitiv sau negativ, numai la sesizarile entitatilor pe care le/am mentionat mai sus.Desigur ca si eu pot sa/i propun diverse chestii, dar nu este obligat sa reactioneze.
In literatura de specialitate s/a incetatenit ideea ca Presedintele Romaniei ar trebui, de pilda, sa accepte a doua propunere pentru functia de ministru/a se vedea in acest sens o Decizie a Curtii Constitutionale/. Este gresit. La fel si in cazul promulgarii legii/Presedintele Romaniei poate sa nu promulge legea in termenul celor 20 de zile, ceea ce inseamna inexistenta legii.
Poporul, a carei suveranitate se manifesta prin intermediul organelor sale reprezentative, nu poate fi obligat de catre o autoritate publica.
Avizele sunt de trei feluri/consultative, facultative si, respectiv, obligatorii. Cand legea nu prevede caracterul lor, ele trebuie considerate a fi obligatorii, dar in cazul analizat problema se complica.
Al dvs., Valeriu Mangu
Lovitura de stat din 1989, asa-zisa ‘ revolutie’, trebuie denuntata ca si crima majora impotriva poporului roman care a dus la delapidarea si ruinarea sub toate aspectele a Romaniei! Deci nu numai criminalul Ion Iliescu, complotistii si lepadaturile de asa-zisi ‘revolutionari’, ci trebuie denuntate toate fortele intunericului din scena internationala care stau in spatele acestui eveniment nefast si criminal ce a facut din cetatenii romaniei vagabonzi in lume si in propria lor tara.
Ion Iliescu si initiatorii loviturii de stat din 1989 trebuie judecati pentru devalizarea tarii, vinzarea tarii si pierderea suveranitatii nationale, precum si pentru genocid fizic si moral asupra poporului roman. Toti cei care, precum Marius Mioc si Valeriu Mangu, sustin conceptul criminal, demagogic si pagubos al asa-zisei ‘democratii’ trebuie judecati si condamnati pentru complicitate la genocid. Pentru Ion Iliescu si initiatorii loviturii de stat din 1989 trebuie reintrodusa pedeapsa capitala! Pentru complicitate la genocid, celor care nu-si regreta fapta si persista, trebuie sa li se ofere sansa unei evaluari psihiatrice, iar in cazul in care viciul si nu boala este cauza atitudinii si comportamentului lor, trebuie pedepsiti aspru si trbuie sa li se ofere posibilitatea de a se reabilita prin munca pe santiere de constructii de locuinte pentru populatia delapidata a Romaniei.
Domnule involutia, nu o schimbare de sistem (prin revolutie sau altceva) este vinovata de un dezastru pe termen lung, ci unii dintre oamenii care pun aceasta schimbare in practica; din prostie ori rea-intentie ori sete de putere; acesti oameni (care au nume si prenume) exced sistemelor.
Domnule involutia1989,
Constat ca v/ati dat arama pe fata, la adapostul pseudonimului pe care il folositi. Va invit sa cititi postarile mele de pe internet si sa le recititi pe cele de pe acest blog pentru a vedea care este definitia democratiei si in ce fel s/a abatut Romania de la aceasta. Va trimit in mod deosebit catre blogurile dlui Adrian Nastase, dnei Anca Alexandrescu, dlui Ioan Mircea Pascu, celor doua doamne Cratu, catre blogul dlui Cristian Preda.
Vada ca din strafundurile intunecate ale gandirii dvs. ies din cand in cand la iveala cugetari exprimate intr/un mod violent. Va recomand pentru relaxare canalul Animal Planet, serialul de emisiuni realizate de de/acum celebrul Cezar. Poate veti retine ceva.
Al dvs., lipsit de asta/data de consideratie, Valeriu Mangu
D-le Mioc,cu tot respectul, o buna bucata de timp am crezut ca v-ati maturizat.
Cum aveti tocmai dvs tupeul sa cereti asa ceva Presedintelui Iliescu, cand dvs Marius Mioc, in vreme ce Ion Iliescu conducea destinele acestei tarisoare in acel Decembrie zbuciumat, erati la puscarie pentru furtul unor sticle de lapte???
Am impresia ca sunteti intr-o mare criza financiara si nu stiti cum sa faceti rost de lovele.Pe bune, chiar nu inteleg de ce sariti calul, aveti o varsta totusi……
Dl Iliescu, se face totusi „vinovat ” pt faptul ca a dat dovada de generozitate si a emis acel Decret de amnistie.Trebuia sa te lase la bulau…..Te aseman pe undeva cu Miron Cosma, fostul lider al minerilor.
p.s- vad ca esti fratelo de bolg cu dl. Nica Leoncio,…de ce nu ma mir?!?!…mai lipseste George Simion(alias golanasul embrion) si fotbalistul Maries, omul caruia i-a fost furata Cartea de munca.Bine ca are zile de greva foamei la activ, poate in varianta electronica reuseste si el sa-si traga o pensie…
Jenant, rusinos si pervers acest demers al domniei voastre.
Pace tuturor celor saraci cu duhul !
Tot în 2010, Paţurcă a primit certificatul de revoluţionar preschimbat şi a fost înştiinţat că va primi o indemnizaţie reparatorie lunară de aproximativ 2.000 de lei, a cărei valoare nu se impozitează, şi care se acordă numai luptătorilor care au un salariu mai mic decât salariul mediu brut. Cristian Paţurcă a primit această indemnizaţie şi retroactiv, începând din ianuarie 2005.
Astept sa contestati si Certificatul de Revolutionar al defunctului Paturca.
D=zeu sa-l ierte !
Nu stiu ca domnia sa a fi fost participant la evenimentele din 1989 , il stiu doar prezent in Piata Universitatii, golaniada, daciada la bautura si femei, alea, alea……..doar fraierii la munca.
De cand face Doru Maries, ce vrea cu aceste Certificate ?!?!?!?!..cum se acorda ele si pe ce criterii?!?!?…daca tot vrem adevarul ,pai,.. hai sa-l aflam!
Domnule krudus, personal nu am îndoieli cu privire la certificatul de revoluţionar al răposatului Paţurcă. Dacă dv. aveaţi asemenea îndoieli era treaba dv. să faceţi contestaţie.
Cît despre cum se acordă certificatele şi pe ce criterii, vă îndemn să citiţi legea 341/2004 şi să cereţi lămuriri la SSPR şi CPRD. Acestea sînt instituţiile abilitate, Doru Mărieş nu e angajat la vreuna dintre ele.
Domnule Dan Danescu,
Revin cu precizarile pe care vi le/am promis.
Cand se pune problema ORGANIZARII unei multimi de persoane, sa zicem, intr/o asociatie de proprietari, sub forma actionariatului unei firme, apoi, mai general, sub forma statului LEGITIM, aceasta opera de organizare o poate realiza, de principiu, ORICINE, dar este recomandabil sa se respecte regula decanului de varsta/adica pe post de organizator sa fie recunoscuta de toti persoana cea mai in varsta, despre care se prezuma ca are cea mai bogata experienta de viata. Decanul de varsta se identifica relativ usor, din priviri.
Actiunile si inactiunile organizatorului sunt legitime in raport cu fiecare membru al adunarii daca au drept scop exclusiv nasterea puterii LEGITIME a adunarii, respectiv a fiecarui membru. Aceasta se traduce intai prin elaborarea STATUTULUI/CONSTITUTIEI formei de organizare, dar si prin constituirea unor organe de putere provizorie, necesare pentru rezolvarea unor probleme curente, De principiu, organizarea provizorie trebuie sa copieze/ori sa prefigureze/organizarea definitiva legitima.
Sarcina principala a Consiliului Frontului Salvarii Nationale (CFSN) trebuia sa priveasca asadar organizarea nasterii statului legitim. El, prin natura sa, urma sa aiba rolul de a legifera, dar si ade a promulga actele nromative.Cu alte cuvinte, forma actelor normative trebuia sa fie a decretului/lege (sau invers).
Un organ de putere colegial, cum a fost CFSN, trebuia, in mod firesc, sa aiba un presedinte. Presedintele CFSN, in formula in care CFSN urma sa fie, cum, de altfel, a fost declarat, ORGANUL SUPREM AL PUTERII DE STAT, nu putea avea atributia Presedintelui Romaniei de mai .tarziu de a promulga legea, ci doar rolul de a certifica autenticitatea decretului/lege, apoi de a coordona o serie de lucrari cu caracter tehnic, de secretariat, ale CFSN etc.
In faza de organizare a multimii de persoane nu exista/ori nu trebuie sa existe/o diferentiere la varf a FUNCTIILOR puterii Asa se face ca nimeni n/avea dreptul de a/si aroga, respectiv nimeni nu putea fi investit (cu i de dupa i) cu atributii specifice Presedintelui Romaniei de mai tarziu. (Va urma).
Al dvs., Valeriu Mangu
Domnule Dan Danescu,
,
(II)
Din cele expuse mai sus rezulta ca CFSN urma sa emita decrete/lege, certificate de cineva, de principiu, presedintele acestuia.
In cazul Decretului/lege nr. 1 din 26 decembrie 1989 nu se poate spune ca este vorba despre emiterea lui de catre CFSN/ul anuntat in 22 decembrie, atata vreme cat prima sedinta a lui a avut loc in 27 decembrie. Rezulta de aici ca dl. Ion Iliescu s/a substituit acestuia, dar si functiei de presedinte al acestuia. Rezulta deci ca dl. Ion Iliescu a confiscat puterea ORIGINARA/ori CONSTITUTIONALA/ a poporului.
Dar nu numai atat. Faptul ca nasterea CFSN a fost anuntata in 22 decembrie de dl. Ion Iliescu nu poate avea legitimitate atat timp cat acest organism nu s/a constituit cel putin IN FAPT. Anuntul dlui Ion Iliescu din 22 decembrie este un simplu anunt, asa cum si dvs. puteti face astazi un anunt similar pe acest blog. El trebuia in mod obligatoriu urmat de adunarea EFECTIVA a membrilor anuntati ca fac parte din CFSN. In lipsa unei asemenea adunari, actul denumit =decret/lege nr. 1= nu este legitim. Nu se poate invoca in cazul sau teoria functionarului DE FAPT, cu alte cuvinte nu se poate invoca principiul necesitatii, respectiv al legitimitatii pentru simplul motiv ca CFSN era, respectiv trebuia sa fie, prin natura lui, organ de putere ORIGINARA, care nu se nascuse insa IN FAPT. Numai daca s/ar fi nascut IN FAPT si numai invocandu/se cele doua principii, o persoana ar fi putut sa indeplineasca, la o adica, in caz de forta majora, atributiile lui. Dar organul ORIGINAR de putere nu poate fi substituit.
Din cele expuse mai sus rezulta ca decretul/lege nr. 1 este nul de drept, neputand fi considerat ca o opera a statului, ci a unei persoane particulare.
Acelasi lucru este valabil si pentru =decretele= din 26 decembrie 1989. Cum unul dintre ele priveste numirea primului/ministru rezulta ca toate actele semnate de dl. Petre Roman in calitate de prim/ministru/ma refer la cele semnate pana la numirea sa in aceasta calitate in urma alegerilor din 20 mai 1990/sunt nelegitime, respectiv nule de drept. (Va urma).
Al dvs., Valeriu Mangu
Domnule Dan Danescu,
(III)
Desigur ca organul suprem al puterii de stat poate sa fie si UNIPERSONAL, atat ca in cazul analizat aici acest organ a fost CFSN,pluripersonal, ca fiind RECUNOSCUT de massa in 22 decembrie 1989. Dl. Ion Iliescu NU a fost recunoscut in aceasta calitate/cand a fost propus, massa l/a respins, strigand =Fara comunisti!=.
Intr/o adunare, cum a fost CFSN in 27 decembrie 1989, o persoana poate sa/si asume calitatea de presedinte al ei/sa fie, cu alte cuvinte, presedinte DE FAPT. In aceasta calitate nu poate insa decat sa infaptuiasca acte vizand oranizarea si functionarea adunarii, in nici un caz sa certifice acte inexistente ale adunarii, cum a facut dl. Ion Iliescu.Dl. Ion Iliescu nu putea decat sa PROPUNA adunarii adoptarea unor acte, nicidecum sa se subroge acesteia. Dupa ce le propunea, dupa ce arau adoptate, semna pentru certificare/autentificare.
Dl. Ion Iliescu a exercitat asadar suveranitatea nationala in nume propriu, nu in numele poporului, motiv pentru care actele sus/mentionate sunt nule de drept, respectiv nelegitime.
Dat fiind ca d/sa nu a fost recunoscut de massa ca organ suprem al puterii de stat, dat fiind ca s/a substituit in mod nelegitim CFSN/ului, dar si presedintelui acestuia, dat fiind ca a infaptuit acte de putere constitutionala in nume propriu, d/sa a actionat impotriva suveranitatii nationale, a poporului, impotriva Revolutiei, deturnand sensul legitim al acesteia.(Va urma)
Al dvs., Valeriu Mangu
Domnule Dan Danescu,
(IV)
Arhitectura LEGITIMA a organelor reprezentative ale poporului este formata din ORGANUL REPREZENTATIV SUPREM, care cumuleaza atat executarea vointei poporului, cat si impunerea executarii ei, precum si dintr/un organ reprezentativ investit (cu i de dupa i) cu verificarea conformitatii vointei exprimate de legea adoptata de organul reprezentativ suprem cu vointa poporului, verificare tradusa prin actul promulgarii. Daca actul organului reprezentativ suprem este LEGEA, actul de conformitate ale celuilalt organ repezentativ este DECRETUL. Cand un singur organ cumuleaza aceste doua functii, organul emite DECRETE/LEGE.
O asemenea situatie este posibila doar in cazul actelor fundamentale privind nasterea suveranitatii nationale, mai precis a actelor pregatitoare in vederea nasterii Constitutiei legitime, precum si a tuturor actelor necesar a fi de infaptuit in vederea asigurarii conditiilor ca aparitia Constitutiei sa fie posibila.
Acest organism tranzitoriu este, prin natura lucrurilor, provizoriu si poate fi asemanat cu un comitet de initiativa imputernicit doar ca infaptuiasca actele de genul celor de mai sus dar si, pe cale, de exceptie, unele ce in mod curent privesc buna functionare a adunarii/de pilda, s/o convoace, sa edicteze si sa infaptuiasca masuri privind buna desfasurare a lucrarilor adunarii etc.
Responsabilitatea pentru actele comitetului de initiativa apartine in mod egal fiecarui membru al comitetului, potrivit principiului solidaritatii. Rezulta de aici ca pentru actele puse pe seama CFSN emise inainte de 27 decembrie 1989, pentru a se stabili nelegitimitatea lor este suficient ca membrii lui sa se DESOLIDARIZEZE. O asemenea actiune poate avea loc inclusiv AZI. O problema o ridica insa cei decedati. In cazul acestora urmeaza sa se aplice principiul potrivit caruia un act este infaptuit in sensul de a produce efecte, nu de a nu produce.
Declaratia dnei Ana Blandiana trebuie considerata in sensul desolidarizarii.
Al dvs., Valeriu Mangu
@ Valeriu Mangu
Domnule Profesor Valeriu Mangu,
Va multumesc respectuos pentru precizarile promise.
Lucrurile imi sunt foarte clare, mai putin urmatorul text (vezi postul cu nr 36), va citez: „Rezulta de aici ca pentru actele puse pe seama CFSN emise inainte de 27 decembrie 1989, pentru a se stabili nelegitimitatea lor este suficient ca membrii lui sa se DESOLIDARIZEZE. O asemenea actiune poate avea loc inclusiv AZI. O problema o ridica insa cei decedati. In cazul acestora urmeaza sa se aplice principiul potrivit caruia un act este infaptuit in sensul de a produce efecte, nu de a nu produce.”, si in special fraza „In cazul acestora urmeaza sa se aplice principiul potrivit caruia un act este infaptuit in sensul de a produce efecte, nu de a nu produce”.
Ma indatorati mult daca puteti elabora, mai mult si mai apropiat de intelesul cuiva care nu e familiar cu domeniul in care domnia voastra excelati in mod stralucit, textele citate.
Si inca ceva, va rog: cine, cum si in ce fel poate trage la raspundere AZI pe Ion Iliescu si „emanatii” din jurul lui (nominal, va rog) pentru ilegitimitatea actiunilor lor inainte de 27 decembrie 1989 precum si consecintele juridice si constitutionale ce au decurs si inca mai decurg din ilegitimitatea actiunilor celor mai sus?
Cu deplina admiratie si stima,
Al Dvs., Dan Danescu
Domnule Dan Danescu,
Am retinut. Voi reveni.
Al dvs., Valeriu Mangu
Domnule Dan Danescu,
Prima parte a solicitarii dvs. privind chestiuni de interes public, iata raspunsul:
Daca, de exemplu, dl.X depune la Oficiul Registrului Comertului actele pentru infiintarea unei noi societati comerciale in care suntem si noi trecuti drept actionari, dar fara sa ne fi exprimat in acest sens vointa, noi ne putem desolidariza. Acest lucru se poate realiza, de pilda, pe cale judecatoreasca, printr/o actiune in constatare, instanta urmand sa constate ca dl. X s/a substituit vointei noastre, dar si a altora, ca semnaturile nu ne apartin etc.
Aceasta procedura poate fi aplicata si in privinta actelor emise in 1989 in numele CFSN, inainte de 27 decembrie. In acest caz este chiar mai simplu, de vreme ce exista stenorgama/dar, desigur, daca originalul mai exista/sedintei din 27 decembrie, in care se specifica faptul ca respectiva sedinta este prima a CFSN/ului.
La celelalte chestiuni pe care le/ati ridicat v/am dat o explicatie acum un an.
Al dvs., Valeriu Mangu
Domnule Nica Leon,
Intai, nu pot sa nu remarc faptul ca ne reintalnim, peste ani, prin intermediul blogului dlui Marius Mioc pe o tema comuna: Ion Iliescu.
In masura in care ati urmarit in ultimii doi ani postarile mele de pe blog va veti fi dat, desigur, seama ca in 22 decembrie 1989 n-a fost vorba despre nici o revolutie, ci despre o operatiune „acoperita” avand drept scopuri, printre altele, tinerea sub control a massei concomitent cu dispersarea acesteia, preintampinarea unei invazii externe, prevenirea unor tulburari de ordin etnic, pe fondul prabusirii puterii partidului si, la varf, a statului. Framanterile din sediul fostului C.C. n-au fost altceva decat incercari naive de inlocuire a acestor puteri, in conditiile in care teritoriul tarii se afla sub comanda Armatei.
N-am spus niciodata ca CFSN a fost sau nu legitim, ci am spus ca el a aparut ca manifestare a puterii constitutionale a poporului, aceasta in conditiile in care puterea statala disparuse. Pentru 22 decembrie 1989, dupa evacuarea celor doi Ceausescu, nu putem vorbi decat despre massa si, respectiv, Armata, ultimei fiindu-i rezervat rolul de a impune noua putere statala.
Eu am analizat in postarile anterioare aspectele de ordin constitutional ale CFSN-ului, in raport cu cele doua principii fundamentale ale puterii: 1) Puterea se naste din putere; 2) Cea mai mare putere invinge.
Chestiunea legitimitatii CFSN-ului, a actelor sale, respectiv a ctelor dlui Ion Iliescu am referit mai sus.
Al dvs., Valeriu Mangu
Domnule Dan Danescu,
Intr-o discutie pe care am avut-o cu dl. Ion Iliescu acum aproximativ 2 luni, cand l-am invitat la lansarea cartii „Inlaturarea lui Ceausescu, asa cum va fi fost” – invitatie pe care n-a onorat-o -, i-am spus ca in nici un caz nu i se poate pume in sarcina inventarea fenomenului pseudo-terorist ce a debutat in 22 decembrie 1989, dupa inlaturarea lui Nicolae Ceausescu. Cea mai buna dovada o constituie ceea ce s-a intamplat la Sibiu, incepand cu ora 12,15, cand despre dl. Ion Iliescu nu stia mai nimeni si cand acesta nu avea control, cel putin direct, asupra structurilor Armatei. Ratiunile fundamentale ale declansarii fenomentului pseudo-terorist le-am enumerat in postarea de mai sus adresata dlui Nica Leon.
Rezulta asadar ca in ceea ce priveste analiza legitimitatatii actiunilor si inactiunilor dlui Ion Iliescu, problema genezei fenomenului in cauza trebuie exclusa. Pentru a aborda problema de ansamblu este in primul rand necesar un inventar al actiunilor si inactiunilor dlui Ion Iliescu ca Presedinte al CFSN- si nu numai pana in 27 decembrie, ci si actiunile si inactiunile sale in calitate de Presedinte al Romaniei. Ramane, al o adica, de facut acest inventar, in mod special cu acele actiuni si inactiuni nelegitime.
Al dvs., Valeriu Mangu.
DOMNULE MARIUS MIOC CA SA FAI CEVA TREBUIE GINDIT GINDESTETE LA CASETA DIN 22 DECEMBRIE 1989 DIN PLOIESTI SI VEZI ADEVARUL, VEZI DE CE AM FOST ILATURAT SAU SI TU SPUI CA LA PLOIESTI NOI NU SINTEM RAMPA DE LANSARE BULGARU VIOREL SE NUMEA SI FACEA POZE DIN BALCONUL CASEI ALBE PLOIESTI ADEVARUL MIOC INTREABA CAUTA SI DOVEDESTE EU AM CAUTAT DAR IN ALBA IULIA DISPARE CARTEA DE ONOARE DIN MUZEUL UNIEI 1974 FEBROARIE IN CARE AM CONSEMNAT FRONTUL DEMOCRAT ROMAN , NICI CEI CE AU COMENTAT INAINTEA MEA NU CUNOSC MAI NIMIC SE VEDE DIN CE A COMENTAT , ,ACESTIA NICI NU AU AUZIT DE MINE DAR SINT REVOLUTIONARII DATI CASETA DIN PLOIESTI ATI AUZIT BINE EU NU O POT LUA SI VEDETIO ADEVARUL STUDIATII PE TOTI CARE AU DECLARAT CA AU FOST IN BALCONUL CASEI ALBE LA PLOIESTI SI VEDETI TRADATORII CARE AU SPUS SA NU SE MAI STRIGE FRONTUL DEMOCRAT ROMAN CA A FRATERNIZAT CU FSN LUCRU NEADEVARAT NU STIAU DE EXISTENTA MEA IN MULTIME SI ASTORA CONTESTATILE CERTIFICATELE PENTRU TAINUIRE VEZI MIOC . TRAIASCA FRONTUL DEMOCRAT ROMAN SCOATETI CASETA DIN TV ROMANA STRADA NUFERILOR LA ARHIVA .