Blogul lui Marius Mioc

despre revoluţia din 1989 şi ceea ce a urmat după ea

Mircea Dogariu, apărător al criminalilor din decembrie 1989 ianuarie 27, 2011


Domnul locotenent-colonel Mircea Dogariu este unul din cei mai vocali sindicalişti militari în ultimile zile, de cînd cu problema recalculării pensiilor militarilor. Eu am remarcat persoana dînsului din 1994, cînd domnia sa era unul din cei mai vehemenţi apărători ai criminalilor din decembrie 1989. Cînd 3 ofiţeri au fost arestaţi la Timişoara pentru implicare în deschiderea focului asupra populaţiei în 17 decembrie 1989, în zona Calea Lipovei din Timişoara, Mircea Dogariu scria în săptămînalul „Armata României”:

„Vae victis”

Domnule redactor şef,
Cu stupoare am aflat, citind nr. 16 (227) al săptămînalului dv., că trei ofiţeri ai Armatei Române au fost încătuşaţi ca nişte borfaşi la Timişoara, pentru vina de a fi apărat în zilele agresiunii radioelectronice (1) şi terestre acea parte din ţară, prima candidată la iugoslavizare! Nu ştirea în sine m-a şocat! Era previzibilă în contextul palpabilei şi generalizatei ofensive împotriva armatei desfăşurată astăzi, cînd cei consideraţi ieri împotriva poporului au ajuns azi democraţi, deputaţi şi, mai ales … patroni! M-a uluit lipsa de atitudine a militarilor garnizoanei Timişoara, care a făcut faptul în sine posibil. Cel puţin la Bucureşti, în privinţa celor trei (acelaşi număr ocult) aşa-zişi implicaţi în drama de la Otopeni se mai păstrează încă un rest de decenţă! Să fi murit la Timişoara, în clipa întoarcerii trupurilor lor în brazdă, spiritul generalilor martiri Dumitru Puiu şi Ştefan Guşă? Straniu, deoarece militarii Timişoarei ştiu mai bine decît oricine ce s-a întîmplat în decembrie 1989! Au văzut cu ochii lor pe cei care devastau magazinele şi au simţit pe pielea lor calitatea pregătirii „revoluţionarilor” experţi în arte marţiale, în oprirea tancurilor cu o coadă de mătură şi decapitarea soldaţilor într-o fracţiune de secundă! Au văzut cu ochii lor OZN-urile de tip Super-Puma şi Super-Dauphine (ultimile inexistente în dotarea aviaţiei române), aceleaşi care au acţionat şi la Otopeni, Alexeni, Boteni şi aiurea! Ei ştiu, totodată, mai bine decît oricine că pe Calea Girocului nu există decît pomi şi unităţi militare (2) (noi am aflat acest lucru din presă), deci „revoluţionarii” care ar fi trebuit să asalteze sediul „judeţenei de partid” nu aveau ce căuta acolo decît dacă erau în misiune ordonată! Au uitat că s-a tras asupra lor, că au fost agresaţi la domiciliu, că le-au fost agresate familiile? Se complac în laşa satisfacţie că a bătut ceasul altora şi nu le-a venit lor rîndul să joace în tragedia românească rolul de „acari Păun”? Nu mai cunosc sensul noţiunilor de „breşă” şi „cap de pod”? Au uitat că mai există şi un „mîine”?

Ce fac militarii Timişoarei, domnule redactor şef? Dorm? Le „fie somnul lin / şi codrul aproape”, că tot e frate cu românul! „Să nu dea Dumnezeu cel Sfînt” să se trezească abia cînd vor ajunge la soluţia „codru”, pentru că va fi prea tîrziu! Pădurile noastre au luat demult drumul Ungariei şi Austriei, sub formă de cherestea! Şi încă ne dor cuvintele lui Brenus: „Vae victis!”.

Cu durere,
Maior Mircea Dogariu

(„Armata României” nr. 17 (228) din 27 aprilie 1994)

Cîteva comentarii la scrisoarea lui Dogariu:

1. Ideea diversiunii radioelectronice a fost intens vehiculată. Observ însă că susţinătorii acesteia nu au izbutit încă să stabilească cînd a avut loc aceasta diversiune. Conform articolului lui Mircea Dogariu, diversiunea radioelectronică exista deja în 17 decembrie (cînd s-au intimplat evenimentele din Calea Lipovei, pentru care fuseseră arestaţi cei 3). Conform raportului S.R.I. despre revoluţie, această diversiune a început abia în 22 decembrie. Vezi şi articolul „Diversiunea radio-electronică – o opinie a parchetului militar” (linc).

2. Dogariu scrie că în Calea Girocului nu există decît pomi şi unităţi militare. Pe de o parte cele 3 arestări deplînse de Dogariu nu au fost pentru evenimentele din Calea Girocului ci din Calea Lipovei, pe de altă parte în amîndouă aceste locuri, în zona unde au fost împuşcaţi revoluţionarii, este cartier de locuinţe.

3. Cei 3 ofiţeri a căror arestare o deplînge Dogariu, anume generalul Constantin Rotariu, locotenent-colonelul Ion Păun şi căpitanul Constantin Gheorghe, au fost în cele din urmă condamnaţi la închisoare pentru deschiderea focului împotriva populaţiei în 17 decembrie 1989 în zona Calea Lipovei din Timişoara, prin Decizia 359/2002 a Curţii Supreme de Justiţie. Îndată după aceea au fost graţiaţi de preşedintele Ion Iliescu, prin Decretul 727 publicat în Monitorul Oficial 589 din 8 august 2002.

4. La vremea aceea activam în cadrul „Comisiei pentru Adevăr şi Dreptate” a asociaţiei „17 Decembrie”. În această calitate am luat legătura cu un parlamentar timişorean pentru a protesta faţă de cele publicate de „Armata României”, ziar care se distribuia în toate unităţile militare. Rezultatul acestui demers l-am explicat în presă şi în cartea mea „Falsificatorii istoriei” şi îl reproduc acum şi aici:

La cererea asociaţiei „17 Decembrie”: O interpelare a domnului deputat George Stănescu

În luna mai 1994 asociaţia „17 Decembrie” a cerut domnului deputat Petru Dugulescu să facă o interpelare în parlament în care:

– să protesteze împotriva judecării în stare de libertate a celor 3 ofiţeri învinuiţi în legătură cu dosarul Calea Lipovei – decembrie 1989 (gen. Rotariu, lt-col. Păun, căp. Gheorghe).

– să ceară ministrului apărării naţionale trecerea în rezervă a maiorului Mircea Dogariu, care, în săptămînalul „Armata României” din 27 aprilie 1994 ia apărarea celor 3 ofiţeri amintiţi şi îi ponegreşte pe revoluţionarii timişoreni, scriind că aceştia au decapitat ostaşi ai armatei române.

– să ceară trecerea în rezervă a colonelului Gheorghe Văduva, redactorul şef al săptămînalului „Armata României”.

Domnul deputat Dugulescu a înaintat cererea asociaţiei „17 Decembrie” domnului deputat George Stănescu care se înscrisese deja pe listele pentru interpelări. În şedinţa Camerei Deputaţilor din 23 mai 1994, acesta a avut intervenţia pe care o anexăm.

Mulţumim domnului G. Stănescu pentru interpelarea făcută. Avem însă cîteva observaţii critice cu privire la modul în care a fost concepută aceasta:

– credem că este o greşeală incriminarea în bloc a unor instituţii ale statului. Noi ştim că au existat militari care s-au împotrivit ordinelor criminale din decembrie 1989, la început în mod pasiv, iar după ce mişcarea revoluţionară a luat amploare, în mod activ. Numărul celor care au dat dovadă de exces de zel în reprimarea revoluţiei este destul de mic. Tocmai de aceea vor fi lesne de înlăturat de îndată ce va exista voinţa politică necesară pentru aceasta.

– considerăm nepotrivit modul pătimaş în care a fost făcută interpelarea. Oricîtă revoltă ne-ar stîrni minciunile lui Mircea Dogariu despre militarii decapitaţi de revoluţionarii timişoreni, nu credem că este utilă afirmaţia că acesta poate şi-a ucis conaţionalii, atîta vreme cît nu există dovezi despre aceasta.

– în locul formulării „vă rog să-mi răspundeţi (domnule ministru Gheorghe Tinca – n.n.) ce veţi întreprinde ca asemenea murdării să nu mai apară în gazetele armatei”, ar fi fost mai apropiată de cerinţele asociaţiei „17 Decembrie” formularea: „vă rog să-i treceţi în rezervă pe domnii maior Mircea Dogariu şi colonel Gh. Văduva„. Observăm că despre colonelul Gh. Văduva (redactorul şef al săptămînalului „Armata României”) nu se pomeneste deloc în interpelarea domnului George Stănescu.

– calificarea generalului Niculae Spiroiu drept „merituos” o credem lipsită de obiectivitate. Reamintim că asociaţia „17 Decembrie” a cerut trecerea în rezervă a generalului Spiroiu (vezi „România Liberă” din 19 decembrie 1992) într-o vreme cînd principalul politician care s-a remarcat în campania anti-Spiroiu, Corneliu Vadim Tudor, îl numea pe acesta „cel mai bun ministru pe care l-a avut armata română” (lucru amintit cu cîteva luni în urmă de emisiunea militară a TVR). Opinia asociaţiei „17 Decembrie” în legătură cu generalul Spiroiu a rămas neschimbată. Aşa cum este firesc, sîntem nemulţumiţi de orice om politic care exprimă idei contrare celor exprimate de asociaţia noastră.

Cu toate aceste obiecţii, remarcăm bunăvoinţa arătată de domnul Stănescu. Alţi politicieni la care asociaţia „17 Decembrie” a apelat (Mihai Ruva, Dan Iosif, Vasile Popovici, Tănase Tăvală) nu au arătat o asemenea bunăvoinţă.

(„Expres” 14 iunie 1994)

Din şedinţa Camerei Deputaţilor din 23 mai 1994

Domnul George Stănescu: Întrebările pe care vreau să le adresez în această seară sînt adresate, de fapt, domnului ministru al apărării naţionale Gheorghe Tinca.

Domnule ministru, oricît aţi căuta, nu veţi găsi un singur timişorean care să nu ştie că în zilele de: 17, 18 şi 19 decembrie 1989, tot ce a fost de partea regimului comunist: armata, grăniceri, miliţieni, securişti, activişti P.C.R. şi chiar pompieri, au fost de partea cealalată a baricadei, împotriva celor mulţi, a acelor care, din sărăcia lor, au contribuit, paradoxal, cu vîrf şi îndesat, la întreţinerea forţelor de represiune constituite din categoriile enumerate mai înainte. Aceşti securişti, grăniceri, activişti de P.C.R., ofiţeri şi subofiţeri ai armatei au ridicat pumnul şi bîta, şi, din păcate, şi arma, împotriva părinţilor, fraţilor, surorilor, fiilor şi nepoţilor lor, împotriva acelora care, în mod categoric, suportau mai greu rigorile unui regim oprimator.

Dacă se face mereu apel la reconciliere naţională, cum vedeţi dumneavoastră, domnule ministru, realizarea acesteia, a reconcilierii naţionale, odată ce trataţi uşor crimele comise de unele elemente care au compromis grav armata pe care în prezent o conduceţi? Vă dă dreptul funcţia în care aţi fost învestit să acordaţi circumstanţe atenuante celor care au ordonat, fără să clipească, deschiderea focului împotriva celor de acelaşi neam, de acelaşi sînge cu ei?

Cei trei ofiţeri de la marea unitate din Calea Lipovei din Timişoara nu numai că au vina că au ordonat deschiderea focului cu armamentul din dotare, dar au şi purces apoi la vînătoarea revoluţionarilor, în casele unde aceştia au căutat să se refugieze din calea ucigaşilor.

Pot fi judecaţi aceşti criminali dovediţi, care sînt vinovaţi, altfel decît îmbrăcaţi în zeghe, în haina dezonoarei? Este drept să fiţi de partea acestor criminali, pe care-i consideraţi într-un fel victime, odată ce au primit „ordin” să deschidă focul împotriva semenilor lor?

Credeţi, domnule ministru, că luînd apărarea acestor criminali, veţi salva onoarea armatei, care în felul acesta nu va putea redeveni curînd ceea ce a fost în trecut? Cum calificaţi aprecierile din articolul apărut în gazeta „Armata României” la data de 27 aprilie 1994, semnat de un oarecare maior Mircea Dogaru, care îi califică pe revoluţionari experţi în (citez): „decapitarea soldaţilor într-o singură secundă”. Poate acest om să dea un singur caz de soldat, subofiţer sau ofiţer omorît de revoluţionari la Timişoara?

Domnule ministru, un astfel de profesionist, după părerea mea, nu are ce căuta în rîndurile unei armate române curate.

Vă întreb: doriţi sincer ca armata noastră naţională să fie iubită, respectată şi onorată de toţi cetăţenii patriei? Dacă aveţi această dorinţă, trebuie să scoateţi din rîndurile armatei pe cei care constituie uscăturile ei: criminali, securişti, informatori, K.G.B.-işti, stalinişti. Dacă doriţi cu tot dinadinsul reforma armatei, începeţi cu cei care au căpătat grade nemeritate în armată, mai ales după decembrie 1989. Printre ei se numără poate şi Dogaru Mircea, pentru meritul de a-şi fi ucis conaţionalii. După ce veţi fi citit materialele apărute în această gazetă, precum şi ceea ce debitează o doamnă, tot maior, mare purtătoare de cuvînt a dumneavoastră, vă rog să-mi răspundeţi, ce veţi întreprinde ca asemenea murdării să nu mai apară în gazetele armatei şi dacă, pentru liniştea noastră, aveţi de gînd să continuaţi într-un ritm şi mai alert opera pe care a început-o merituosul dumneavoastră predecesor, general locotenent inginer Spiroiu Nicolae. Vă mulţumesc.

Domnul Adrian Năstase: Stimaţi colegi, vă reamintesc faptul că întrebarea orală, conform articolului 151, trebuie să fie expusă sumar, într-un interval de timp de cel mult un minut.

 

4 Responses to “Mircea Dogariu, apărător al criminalilor din decembrie 1989”

  1. deutchebrak Says:

    Excelentă postarea! O voi prelua pe blogul Avanpost.

  2. mariannicolescu Says:

    D.le confrate de condei: Articolului de fata, preluat de un alt blogger, cum am facut-o si acolo, ii dedic un poem-pamflet „in cinstea eroicei Armate Romane” creata de Stalin.

    HAI SICTIR!
    de Marian Nicolescu
    Pamflet cu retorici „nesimţite”

    Azi, este o zi măreaţă, în gerar, în douăş’patru
    Când eroii astei naţii se răsucesc în morminte
    Privind vrajba, tămbălăul, şcenarita ca la teatru,
    A politicului şarpe, fără scrupul, făr’ de minte…

    Că, în loc să-i miluiască pe Cuza, Kogălniceanu:
    Patrioţii limbii noastre ce-au unit bune cu rele;
    Împroşcară imnul ţării cu-o lătură cât oceanu’
    Fiincă doi „pitici” zăluzi, vor puterea-n toate cele.

    Primii-n şcenă intră „agii”-înstelaţii lui Dogaru:
    Un rahat sărac cu duhul ce se pierde prin istorii
    Şi la R-TV şi-antene, urlă-n lanţ, precum ogarul
    Să ’nvrăjbească pe oştenii, fără lupte, fără glorii.

    Loaza cea boccie, dară, vrea-n politică,bag samă!
    Căci la botul lui spurcat curg zoaie îndoctrinate;
    Jegul ăsta nu mai ştie nici de tată, nici de mamă:
    Latră-ntruna şi-şi stropşeşte boaşele des urinate.

    Oastea noastră cea măreaţă, neînvinsă-n bătălia
    Cu ştiuleţii şi cărbunii, canal, Transfăgărăşanul,
    Bravi eroi-ostaşi-n termen-ce-au schimbat milităria
    Cu lopata, sau mistria, puşcau dealul ori tăpşanul.

    Iar, cei fără de războaie, de la lenţi la generali:
    Îşi deschideau şantiere, vile rupte-n manutanţă,
    Cu leaturi neinstruite: soldaţi, fruntaşi, caporali,
    Îndrumaţi de un lunatic, ce se cheamă ordonanţă.

    Noi, ce ne-amintim măcelul din decembre-optzecinouă:
    Morţii de la Timişoara, Baricada de la Inter, prima noapte-n 22,
    La obrazul nesimţirii, ăla gros,făr’ de mirare, nu vă e ruşine vouă
    După douăzeci de ani,să-aveţi pensii speciale, nimeni să se ia de voi?!

    Şi vă lăudaţi întruna că-a fost înţelept sloganul cu: „Armata e cu noi!”
    Că de nu, măturaţi ţara şi, mă-ntreb: ostaşii-n termen erau oare de acord?
    Sau treceau de partea ţării, cu armele din dotare, şi era chiar vai de voi?
    Sfidând ordinele strâmbe, cu părinţii şi cu fraţii, vă-mpuşcau direct în cord?

    Vă tot lăudaţi că ţara era mai înfloritoare
    Că, toată armata ţării, în mine sau pe ogoare,făcea planul…
    Dar uitară-ţi că soldaţii, fii ai clasei muncitoare
    Toţi lucrau pe şantiere, când voi luptaţi cu chiolhanul!

    Ăştia sunt armata ţării, cei ce-au pensii „nesimţite” ?
    Sfidând doctori şi pe dascăli, nu-s elită, s’aibă parte,
    Azi, când s-o face dreptate, voi vă bateţi la cuţite?
    Ei sunt plini de demnitate: c-au onoare şi au carte.

    Alţii scormonesc durerea plebei îndobitocite
    De borala jurnalistă, care-i scursă-automat
    Peste ţară, peste visuri, hâtre şi nenorocite,
    Arse ca paraua chioară de un guru numismat.

    Ne-om alege demnitatea toţi cei fără „speciale”,
    Om elibera dreptatea strânsă ca-ntr-o menghină
    Şi-om scăpa din pribegirea tristei epoci glaciare,
    Domnul ne-o alege, astăzi, iară, macul de neghină.

    Înbuibaţi, ce ţipă-ntruna, cu sau fără de „pricină”,
    C-ajung muritori de foame; de golesc câte-un potir,
    Să mănânce borş, stelaţii, stând în taină, la o cină:
    La manipulări, ca astăzi, toţi, le-om zice: Hai sictir!
    24.01.2011
    Acesta este un pamflet şi va fi tratat ca atare!

  3. […] De altfel, dumnealui are antecedente în falsificarea neruşinată a istoriei în favoarea criminalilor din 1989. În 1994 a luat apărarea criminalilor din Calea Lipovei – Timişoara (generalul Rotariu, lt. col. Păun şi cpt. Gheorghe). Respectivele persoane au fost ulterior găsite vinovate de instanţa de judecată. https://mariusmioc.wordpress.com/2011/01/27/mircea-dogariu-aparator-al-criminalilor-din-decembrie-198… […]


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.