Blogul lui Marius Mioc

despre revoluţia din 1989 şi ceea ce a urmat după ea

New York Times din 24 decembrie 1989: „Omul care ar putea deveni conducătorul României” februarie 24, 2011


În 24 decembrie 1989 ziarul „New York Times” îl prezintă cititorilor pe Ion Iliescu drept „omul care ar putea deveni conducătorul României”. Iată deci că pentru „New York Times” era limpede că Iliescu încă nu a devenit conducătorul României, dar i se acorda o mare şansă să ajungă la acest post. Se ştie că abia în 27 decembrie 1989 Ion Iliescu a fost acceptat ca preşedinte al CFSN, deşi a acţionat de parcă ar fi avut această calitate mai înainte, organizînd procesul Ceauşescu şi punînd CFSN în faţa faptului împlinit. Iată articolul din ziarul american:

Traducere (comentariile mele sînt inserate în text cu litere cursive între paranteze drepte):

Omul care ar putea deveni conducătorul României

Special pentru New York Times

Washington, 23 decembrie. Ion Iliescu, care a anunţat astăzi arestarea preşedintelui Nicolae Ceauşescu în România, este văzut de experţi şi analişti drept un lider în creştere, care la un moment dat ar putea deveni şeful de stat al României.

Despre domnul Iliescu, care a fost eliminat din Partidul Central Român [se referă la Comitetul Central al PCR] de domnul Ceauşescu în 1971, şi acum ocupă o slujbă de nivel scăzut în editare, se spune că este un apropiat al preşedintelui sovietic Mihail Gorbaciov.

Avansarea rapidă devine dezavantaj

Domnul Iliescu a fost cel care a anunţat vineri la televiziune formarea Consiliului Frontului Salvării Naţionale. El a spus din balconul clădirii Comitetului Central, unei mulţimi entuziaste, că există rapoarte neconfirmate despre prinderea domnului Ceauşescu şi că acesta va fi adus în faţa justiţiei.

Domnul Iliescu are 59 de ani. Are o diplomă universitară în administrarea afacerilor dar a studiat deasemenea hidrologia la Universitatea din Moscova unde se crede că l-a cunoscut [aquainted – nu găsesc în dicţionar] pe domnul Gorbaciov.

În timp ce era la Moscova a fost secretarul asociaţiei studenţilor români. Cînd s-a întors în România a devenit preşedinte al asociaţiei studenţeşti şi membru al Uniunii Tineretului Muncitor.

În anii ’60 domnul Iliescu a deţinut mai multe slujbe în Comitetul Central [al PCR], ceea ce l-a ajutat la dezvoltarea carierii sale în cadrul Partidului Comunist. La un moment dat a condus departamentul de propagandă al Comitetului Central.

În iulie 1965 a fost ales membru supleant al Comitetului Central al Partidului Comunist Român. În mai puţin de 2 ani a devenit membru plin. Datorită avansării sale rapide în cadrul birocraţiei a devenit cunoscut drept omul lui Ceauşescu.

Aceasta însă, i-a adus dezavantaje. Demnitari ai SUA afirmă că la un moment dat în timpul mandatului domnului Iliescu ca ministru cu problemele tineretului, între 1967 şi 1972, prezenţa sa a început să-l ameninţe pe domnul Ceauşescu, în parte din pricina zvonurilor că el ar fi prezumtivul urmaş al preşedintelui.

Sincer şi respectat

Pe cît de rapidă a fost avansarea domnului Iliescu, pe atît a fost şi căderea sa. El a fost retrogradat la poziţii neesenţiale în cadrul partidului. În 1974 a fost trimis în regiunea Iaşi de lîngă graniţa sovietică. După o serie de retrogradări, astăzi el este directorul unei firme editoriale tehnice, „Tehnica”.

Conform unor demnitari ai guvernului american, domnul Iliescu a ieşit din favorurile guvernului Ceauşescu fiindcă a fost sincer şi deseori îşi exprima public revendicările [rămîne încă o enigmă a istoriei cînd a exprimat Iliescu public revendicări faţă de regimul Ceauşescu. La 20 de ani după revoluţie în „Caietele Revoluţiei”, publicaţie editată de Institutul Revoluţiei condus de Ion Iliescu s-a pretins că acesta ar fi scris o scrisoare anticeauşistă în 1989, dar aceasta nu era semnată cu numele său şi nici nu a fost difuzată la momentul respectiv, fiind cunoscută doar de 2 prieteni ai lui Iliescu, unul din ei deja mort cînd a apărut „dezvăluirea”. Vezi Ion Iliescu – dizidenţă descoperită după 20 de ani (linc), Iarăşi despre dizidenţa lui Iliescu şi pretinsa exclusivitate a Jurnalului Naţional (linc), Un document care se cere publicat: şedinţa organizaţiei PCR de la editura Tehnică consacrată Congresului al 14-lea (linc)]. Ceea ce l-a făcut deasemenea pe Iliescu un proscris, spun analiştii de la Washington, a fost faptul că el era mai mult un tehnocrat decît un ideolog.

Domnul Ceauşescu s-a putut simţi ameninţat de domnul Iliescu nu numai fiindcă acesta era atît de respectat de intelectualii din România ci şi fiindcă era popular în rîndul tineretului.

Analişti politici români au spus că domnul Iliescu nu a iscălit scrisoarea din martie 1989 către domnul Ceauşescu în care se protesta faţă de conducerea despotică a preşedintelui şi violările drepturilor omului. Analiştii afirmă că acelora care au semnat scrisoarea le-a fost teamă că l-ar putea primejdui pe domnul Iliescu dacă el s-ar alia cu ei. Analiştii spun că grupul a crezut că ceilalţi au mai puţin de pierdut.

Se pare că chiar în acel moment el era văzut ca avînd o poziţie de conducere într-un guvern viitor. Dar nimeni n-a crezut că el va avea un rol atît de important pînă cînd a apărut la televiziunea română anunţînd prinderea fostului preşedinte.

Pentru alte relatări din presa internaţională despre revoluţia română vezi pagina Mass-media străină în decembrie 1989

 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.