Blogul lui Marius Mioc

despre revoluţia din 1989 şi ceea ce a urmat după ea

Dan Deşliu şi Petru Dumitriu despre Stalin martie 5, 2011


Printre cei care au deplîns moartea lui Stalin se numără şi Dan Deşliu, cel care avea să devină apoi dizident anticeauşist şi membru al Consiliului Frontului Salvării Naţionale în 22 decembrie 1989. Reproduc poezia „Pentru Stalin!” publicată în „Scînteia” din 9 martie 1953:

„Nu pot să cred! Prea crîncen e cuvîntul
să-ncapă într-al inimii cuprins!
Şi n-am puteri să pot cuprinde gîndul
că inima ce-a-nflăcărat pămîntul
bătăile deapururea şi-a stins…

Tu eşti în noi – ca soarele fierbinte:
mîndria şi tăria noastră eşti!
Nu în amaru-aducerii aminte,
ci-n focul luptei eşti cu noi – părinte
şi steag al fericirii omeneşti!

O flacără de viaţă dătătoare
străluminînd al anilor potop,
pentru dreptatea clasei muncitoare
tu ai jertfit suflare cu suflare
şi sîngele din tine – strop cu strop…

Eu nici măcar o singură clipită
nu mi te pot închipui altfel,
ci pururi treaz, cu mîna aţintită
spre minunata lume înflorită
ce se clădeşte-n marmuri şi oţel!

Acuma chiar, în ziua cea mai cruntă,
pe umărul o clipă gîrbovit
simţim această mînă neînfrîntă
care ne-a ridicat către izbîndă
şi pentru omul simplu s-a trudit.

Se-nalţă comunismul cu tărie,
nu-i doar un vis pe glob rătăcitor;
iar tu, făptuitor de bucurie,
eşti viu – că ţara visului e vie,
e viu al omenirii viitor!

Luaţi seama, ucigaşi din Soare-Apune:
nu veţi opri istoria în loc!
Pe calea viitorului – minune
păşeşte azi ne-nvinsa Uniune
şi-n rînduri tari – brigăzile de şoc!

Cu noi e tot ce-i dragoste de viaţă:
armate nesfîrşite de eroi,
înfăptuind gîndirea lui măreaţă
din cîmpii arşi – la mările de ghiaţă,
în numele lui Stalin – sînt cu noi!

Stegar ne e atotînvingătorul
partid în jurul cărui facem zid!
E tot ce-a făurit mai bun poporul!
în lupta lui trăieşte viitorul,
şi Stalin, viu, trăieşte prin partid.


Un alt scriitor important, Petru Dumitriu (devenit şi el anticomunist mai tîrziu; emigrat în Apus în 1960), publică în acelaşi ziar articolul „Viu între vii”, din care citez:

„Un sentiment de uimire îndurerată a cuprins, zilele acestea, întreaga omenire ce munceşte, se frămîntă, doreşte şi nădăjduieşte pe suprafaţa planetei.

În pădurile boreale, în orezării mlăştinoase, sub cerul tropicelor, în oraşele de metal şi beton deasupra cărora pluteşte fum de furnale sau în oraşe vechi şi liniştite cu universităţi medievale în mijloc; pe puntea vaselor bătute de vînturile oceanelor, în avioane ce vibrează de puterea dezlănţuită a motoarelor, în case ţărăneşti şi în uzine, în cabinetul de lucru al savanţiulor şi la masa de scris a poeţilor, nenumăraţi oameni de toate vîrstele şi de toate felurile au stat să se gîndească asupra acestei mari existenţe încheiate, asupra acestui bărbat unic, a cărui inimă nu mai bate – şi n-au putut crede că omul pe care se obişnuiseră să-l urmeze în muncă, în lupta pentru libertatea omenirii muncitoare, în lupta pentru salvarea păcii – a încetat să mai existe. (…)

‘Nici marmora, nici statuile aurite’ nu vor dura atît – dar ce sînt marmura sau aurul faţă de giganticul şi înfloritorul stat sovietic, de a cărui creaţie e legat pentru totdeauna numele lui Stalin. (…)

Gîndirea lui e vie şi legată de acţiunea noastră. Munca de fiece zi a stahanovistului şi a artistului, a colectivistului şi a savantului, sînt îndrumate de ideile lui Stalin – şi vor mai fi îndrumate şi mai departe, pînă ce vom atinge zarea de aur a viitorului, comunismul.

Iată de ce cărţile lui sînt citite de zeci de milioane de oameni, de ce chipul lui e săpat în piatră, turnat în bronz, zugrăvit pe pînză sau pe piatră, tipărit pe hîrtie în Europa, pe mătase în Asia şi te întîmpină pretutindeni. (…)

În omenirea aceea numele puternic al lui Stalin se va păstra mai departe, mai prezent decît marmora şi statuile, căci va fi întipărit – ca iscălitura artistului creator – în chiar opera sa, în fericirea omenirii muncitoare”.

Lîngă articolul lui Petru Dumitriu este tipărit un alt articol pe aceeaşi temă – „Părintele nostru iubit” – scris de Nicolae Elena, pionieră în clasa a 7-a din Craiova.

Mai citeşte:
Martie 1953: Stalin, „cel mai bun şi iubit prieten al poporului român”, e grav bolnav
5 martie 1953: moartea lui Stalin

 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.