Blogul lui Marius Mioc

despre revoluţia din 1989 şi ceea ce a urmat după ea

Procesul cu Gelu Voican şi CNSAS. Apărarea lui Gelu Voican (4). Fondul chestiunii aprilie 4, 2011


În cadrul procesului pe care l-am deschis împotriva lui Gelu Voican Voiculescu şi a CNSAS, prin care am cerut constatarea faptului că Gelu Voican a fost colaborator al securităţii (şi care are următorul termen pe 12 aprilie 2011), pe lîngă cele 3 excepţii deja prezentate, Voican a depus şi nişte „note de şedinţă” în care se referă la fondul problemei. Vezi primele trei argumente aduse de Gelu Voican în apărarea sa:
Lipsa calităţii procesuale active a lui Marius Mioc (linc)
Lipsa calităţii procesuale pasive a lui Gelu Voican (linc)
Lipsa calităţii de reprezentant a lui Bivolaru a avocatei Mîţu şi lipsa discernămîntului lui Gregorian Bivolaru

Vezi deasemenea, despre acest proces:
Yoghinul Gregorian Bivolaru, descris pentru Securitate de Gelu Voican Voiculescu
Decizia CNSAS legată de Gelu Voican Voiculescu, atacată în instanţă din 2 părţi diferite
Evenimentul Zilei relatează despre contestarea în justiţie a adeverinţei CNSAS despre Gelu Voican Voiculescu
Urmările pe care le-au avut turnătoriile lui Gelu Voican Voiculescu
Procesul cu CNSAS şi Gelu Voican Voiculescu – amînat pentru 1 martie
Dosarul Gregorian Bivolaru contra CNSAS a fost conexat la dosarul Marius Mioc contra CNSAS şi Gelu Voican Voiculescu

Iată „nota de şedinţă” depusă de Gelu Voican la înfăţişarea din 1 martie:

Notă de şedinţă

Subsemnatul Gelu Voican Voiculescu (…), avînd calitatea de intervenient forţat în dosarul 5744/2/2010 al procesului Marius Remus Mioc şi Gregorian Bivolaru versus CNSAS, supun atenţiei Dumneavoastră, pînă să vă parvină voluminoasa documentaţie de la pîrîtul CNSAS, următoarea probă care contrazice de plano acuzaţiile aduse de reclamantul Gregorian Bivolaru, prin acţiunea introdusă în 29 iunie 2010 împotriva CNSAS contestînd adeverinţa mea de necolaborare cu Securitatea, eliberată de acesta:

– după cum puteţi constata în pagina 2 a Notei de analiză (anexa I) din 15 ian 1985, în dosarul de urmărire informativă (DUI) „Călugărul”, al cărui obiectiv eram, Securitatea consemnează că prin diverse procedee am încercat să dezinformez organele care-l anchetau pe Gregorian Bivolaru, i-am instruit pe martori ce să declare, ba chiar i-am angajat cu banii mei uin advocat care să-l apere în anchetă şi în proces.

Acest document desfiinţează toate acuzaţiile reclamantului, prin care susţine că am fost delatorul său.

Cunoscînd prevederile art. 292 din Codul Penal privind falsul în declaraţii, afirm cu toată responsabilitatea că nu am fost niciodată informatorul/colaboratorul Securităţii, că nu am făcut parte din Fondul de reţea, că nu am semnat vreun angajament de colaborare, că nu am avut pseudonim (toate declaraţiile date de mine Securităţii sînt semnate cu numele meu), şi cu atît mai mult, n-am fost plătit vreodată de Securitate.

– în Anexa 2 vă prezint copiile după articole din Adevărul şi Jurnalul Naţional în care Gregorian Bivolaru şi cu mine polemizăm pe această temă. Argumentele mele şi facsimilele reproduse (printre care şi fragmentul din documentul mai sus menţionat) sînt edificatoare în acest sens.

– Documentul primar care a generat acest proces este Adeverinţa nr. 1245 / 23 febr 2010, eliberată de CNSAS prin care se confirmă că n-am fost colaboratorul Securităţii.

Dacă sînt de acord cu fondul acestei concluzii sînt nemulţumit de forma în care respectiva adeverinţă a fost redactată şi publicată electronic la 1 iun 2010. Avînd cinci puncte, al patrulea – numit impropriu „preambul” în terminologia CNSAS – este neobişnuit de lung (cca 8 pagini), conţinînd citate şi comentarii aferente, din declaraţiile mele cuprinse în voluminosul DUI.

Anumite formulări lacunare şi ambigue, scoaterea unor extrase din context şi chiar unele erori materiale au fost la originea unor denaturări şi distorsiuni apărute în presă.

Asemenea interpretări tendenţioase au stîrnit indignarea distinsului revoluţionar de la Timişoara, Marius Remus Mioc, pe care nu-l cunosc personal. Vigilenţa conştiinţei sale civice şi intransigenţa sa justiţiară l-au determinat să intenteze CNSAS-ului acest proces, cerînd incriminarea mea drept colaborator al Securităţii, deşi din întreaga documentaţie, rezultă clar că am fost aproape 24 de ani, urmărit şi hărţuit de Securitate, de prin 1973, fiind ascultat permanent cu tehnică operativă, instalată în casă. În plus, am fost şi de două ori întemniţat, totalizînd 408 zile de detenţie.

Acelaşi exces de citate scoase din context, l-au făcut şi pe Gregorian Bivolaru – al cărui orgoliu de guru suprem aflat în exil a fost sensibilizat – să dea la rîndul său în judecată CNSAS-ul, vizînd de asemenea anularea adeverinţei mele de necolaborare.

– Vă prezint în Anexa 3, cererea mea către CNSAS, cu nr. P320/09/11 iun 2010 (inclusiv răspunsul CNSAS, cu nr. 320/07/8 aug 2010), prin care solicit îndreptarea unor erori materiale şi propun o serie de completări menite să compenseze omisiunile şi să înlăture echivocurile generatoare de confuzii (Menţionez că n-am cerut suprimarea unor pasaje care m-ar fi defavorizat, ci am urmăriut doar rectificarea unor erori sau imprecizii de exprimare, solicitînd şi adăugarea unor citate din aceleaşi documente, pentru a nu mai da posibilitatea unor interpretări tendenţioase).

– Ca un exemplu de eroare materială, vă prezint în Anexa 4, un fragment dintr-un raport din 27 dec. 1978, din care rezultă că DUI-ul meu, codificat de Securitate „Călugărul”, s-a deschis la 18 mai 1975 şi nu în 1977, cum scrie în adeverinţă.

– De asemenea, în Anexa 5, vă prezint copia unei Note din 4 mart. 1966 (cînd aveam 25 de ani), din care rezultă că la acea dată aveam deja, conversaţiile telefonice ascultate. Această referinţă este reiterată în pagina 2 a Notei-Raport din 7 ian. 1969, referitoare la o acţiune de-a mea din 26 dec. 1968, de instigare la grevă studenţească, în vederea eliberării studenţilor arestaţi în urma colindelor de Crăciun din noaptea de 24/25 dec. 1968.

– în Anexa 6, vă mai prezint o adresă din 26 oct 1979, către Direcţia a II-a DSS, prin care se cer măsuri ca să „nu pun în pericol securitatea deplasărilor tovarăşilor din conducerea de partid şi de stat, pe itinerarii”.

Am selectat aceste cîteva documente semnificative pentru a le evidenţia, chiar dacă Dumneavoastră le veţi regăsi în masa întregului dosar pe care CNSAS-ul vi-l va comunica, dar peste care se va putea trece uşor cu vederea, în noianul documentelor succesive.

După aceste prime probe, voi reveni pe parcursul procesului cu altele, legate de urmărirea mea informativă continuă, cît şi de condamnarea mea în 1985, la 1,5 ani, din care am efectuat doar 11 luni de recluziune, în Secţia a V-a specială, a Penitenciarului Bucureşti, fiind eliberat în iunie 1986, în urma unui decret de graţiere.

Bucureşti 28 febr. 2011      Gelu Voican Voiculescu

Comentariul meu: Gelu Voican reia susţinerile pe baza cărora încearcă să obţină 748000 de euro despăgubiri de la statul român, ca victimă a regimului comunist. El pretinde că puşcăria pe care a făcut-o înainte de 1989 a fost din motive politice, dar înainte de a trage o asemenea concluzie ar trebui să vedem hotărîrea judecătorească prin care a fost condamnat şi dovezile existente în dosarul condamnării sale. Faptul de a fi fost urmărit de securitate nu exclude posibilitatea de a fost colaborator al securităţii. Urmăriţi de securitate au fost şi sprijinitori cunoscuţi ai regimului Ceauşescu. Domnul Voican scrie „am fost aproape 24 de ani, urmărit şi hărţuit de Securitate, de prin 1973”, dar din 1973 pînă în 1989 sînt numai 16 ani. L-o fi urmărit securitatea şi după 1989. Interesant că într-un document depus în faţa instanţei, în care face referire la art. 292 din Codul penal privind falsul în declaraţii, Gelu Voican pretinde că nu mă cunoaşte personal. Pe acest blog am prezentat înregistrarea unei emisiuni despre revoluţie (şi despre cazul Pacepa, dar acea parte n-am mai pus-o pe blog) de la Antena 1 din 1999, de cîteva ore, la care am participat împreună cu Gelu Voican (vezi cele 13 episoade prezentate la pagina „Analize despre revoluţia din 1989” sub titlul „Despre Chiţac şi Stănculescu”). Nu a fost singura dată cînd m-am întîlnit personal cu Gelu Voican. M-am întîlnit cu dînsul şi la Institutul Revoluţiei Române, unde avea funcţia de secretar şi unde am discutat în biroul său între 4 ochi – adică el îmi spunea tot felul de bazaconii despre revoluţie şi eu îl ascultam politicos. Înregistrare video n-am însă decît de la emisiunea de la Antena 1.

Cel mai în măsură să ştie dacă a fost ajutat sau, din contră, încurcat de informările făcute către Securitate de Gelu Voican este chiar subiectul acestor informări – Gregorian Bivolaru. Părerea acestuia a fost expusă în articolul Urmările pe care le-au avut turnătoriile lui Gelu Voican Voiculescu (linc). Dar nu e vorba doar de Bivolaru aici, căci Voican a dat informaţii şi despre alte persoane, care n-au dat în judecată CNSAS-ul (probabil n-au aflat de adeverinţa CNSAS în răstimpul de 1 lună de la publicarea pe saitul CNSAS, în care acea adeverinţă putea fi contestată în justiţie). De pildă, cînd Gelu Voican explică securităţii că Gregorian Bivolaru şi M.S.V. (Mario Sorin Vasilescu, după unele surse) se urăsc şi atrage atenţia asupra „periculozităţii” lui M.S.V., propunînd Securităţii şi planuri de confruntare între Bivolaru şi M.S.V. cu scopul compromiterii amîndurora („Pentru mersul cercetării ar trebui confruntat cu (…) fostul său “maestru”. La ora actuală ei se urăsc şi din contradicţiile dintre ei vor ieşi la iveală multe lucruri. M.S.V. este un individ şi mai periculos, plin de îndrăzneală, este la un nivel superior lui G.B. Avînd studii incomplete de medicină şi un oarecare tupeu verbal M.S.V. reuşeşte să impresioneze mult mai eficace. Mult mai prudent, se expune mai puţin, în raport cu G.B. care chiar crede în ce face. M.S.V. este în stare să vorbească într-un ritm rapid. M.S.V. bîntuie prin Bucureşti în diverse medii, conferenţiind despre orice cu o neobosită siguranţă. Sub un pretext oarecare poate fi implicat în cazul G.B. Se vor găsi dovezi suficiente şi împotriva sa. Din confruntarea lor, din starea lor conflictuală vor reieşi multe aspecte, M.S.V. fiind singurul concurent al G.B. G.B. este un cinstit, în sensul că realmente se crede un ascet, pe cînd M.S.V. este un simula[n]t.”), aceasta înseamnă poliţie politică nu numai faţă de Bivolaru ci şi faţă de duşmanul acestuia, M.S.V.

Mai citiţi:
Gelu Voican cere 748000 de euro despăgubiri de la statul român
De aniversarea revoluţiei, Gelu Voican ne serveşte minciuni proaspete
Agenda Zilei: Un ziar care refuză să dea dezminţiri (între timp ziarul respectiv a dispărut de pe piaţă)
– La pagina Analize despre revoluţia din 1989 găsiţi şi înregistrarea video a 13 episoade dintr-o emisiune televizată la care am participat alături de Gelu Voican.

 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.