Blogul lui Marius Mioc

despre revoluţia din 1989 şi ceea ce a urmat după ea

Prefectul de Timiş se laudă că va hărţui nişte agenţi economici care funcţionează legal mai 16, 2011


„Prefectul e dispus să se lege de uşile magazinelor de etnobotanice”, este titlul unui articol al Danielei Damian din „Renaşterea Bănăţeană” din 14 mai 2011 (linc), în care citim:

La Prefectura Timiş a avut loc, astăzi, o întîlnire a reprezentanţilor instituţiilor deconcentrate care au atribuţii de control al magazinelor de produse etnobotanice, convocată de prefectul Mircea Băcală.

În Timişoara mai există doar două astfel de magazine, în zona Complexului Studenţesc, restul de cinci fiind deja închise.

Băcală le-a cerut celor prezenţi la întîlnire să facă zilnic controale la cele două unităţi comerciale, iar dacă descoperă nereguli să aplice amenzi, pentru ca, în final, să se ajungă ca şi aceste două magazine să înceteze cu vînzarea a ceea ce prefectul a numit „droguri”.

Există păreri împărţite cu privire la produsele etnobotanice şi s-au făcut propuneri pentru interzicerea lor. Deocamdată însă negoţul cu ele este legal. Este desigur dreptul domnului prefect să aibă propriile sale păreri asupra acestei probleme şi să le facă publice. Mă îndoiesc însă că este dreptul domnului Băcală, în calitatea sa oficială de înalt funcţionar al statului român, să-şi folosească prerogativele legale pentru a hărţui nişte agenţi economici care, cel puţin după legea actualmente în vigoare, funcţionează legal. Parlamentul ar putea să schimbe legea, şi numai după o eventuală astfel de schimbare ar avea dreptul domnul prefect să ceară încetarea activităţii prăvăliilor de etnobotanice.

Personal nu împărtăşesc ideea de interzicere a produselor etnobotanice. Această idee provine din ideologia Statului Maximal, conform căreia cetăţenii au nevoie de un stat-dădacă care să-i apere de ei înşişi. Este ideologia cea mai primejdioasă pentru libertatea oamenilor şi în numele căreia se fac cele mai multe abuzuri.

E firesc ca prăvăliile de etnobotanice să fie supuse unor controale, pentru a se vedea dacă şi-au plătit impozitele, dacă personalul are contract de muncă etc. În caz de descoperire a unor nereguli li se pot da amenzi care să aibe drept efect secundar chiar şi încetarea activităţii. Nu este însă normal ca prefectul să spună instituţiilor statului din subordine să meargă în fiecare zi în control la acei agenţi economici, cu scopul declarat de a-i sili să înceteze activitatea. Controalele instituţiilor statului la agenţii economici trebuie făcute nediscriminatoriu, strict pentru a verifica respectarea legii în vigoare (nu a celei presupus viitoare sau a celei dorite de un anume birocrat, fie el şi de grad înalt, cum e cazul prefectului Băcală), nicidecum cu scopul de a face un agent economic să-şi închidă porţile.

Ceea ce mi se pare extrem de grav este că domnul prefect se laudă public cu dorinţa lui de a hărţui nişte agenţi economici care funcţionează legal şi aşteaptă aprobarea opiniei publice pentru asta. Nici măcar nu acţionează discret, ci consideră aceasta ca un drept al său de funcţionar public. Cine ştie cîţi alţi funcţionari publici de rang mai mic nu gîndesc şi acţionează la fel, după exemplul prefectului, dar poate mai discret. Cine ştie cîte firme şi-au închis porţile datorită unor controale tendenţioase, pornite de la început cu scopul distrugerii respectivilor agenţi economici şi nu al respectării legii. E vorba aici de o mentalitate generală în rîndul unor birocraţi din instituţiile de control, care se cred nişte Dumnezei care au drept de viaţă şi de moarte asupra agenţilor economici. Şi dacă în cazul domnului Băcală să presupunem că n-ar fi vorba de interese personale ci de ceea ce îl duce capul pe dînsul că ar fi interesul public (deşi parlamentul este cel care dă legile şi stabileşte astfel interesul public, nicidecum prefectul), odată încetăţenită în rîndul birocraţilor ideea că e perfect în regulă să faci controale cu scop de hărţuire a unui agent economic, în multe cazuri va fi vorba exact de interese personale, şantaje de tipul „nu-mi dai şpagă, vin în control şi te amendez de nu te vezi”.

Azi domnul Băcală se luptă cu prăvăliile de etnobotanice. Mîine cine ştie ce alte activităţi îngăduite de lege dar care dintr-un motiv sau altul nu-i plac domniei sale, vor ajunge în vizor: poate vînzarea de tutun şi alcool, poate sex-shopurile, poate spălătoriile auto din interiorul oraşului. În fiecare caz în parte ar putea să existe un grup de cetăţeni care să susţină interzicerea acelor activităţi, însă întrebarea pe care mi-o pun este: ce guvernează România, legea sau bunul plac al funcţionarilor publici? Este judeţul Timiş parte din România sau a devenit provincie autonomă în care nu se aplică legea votată de parlament ci pofta ce-a poftit-o prefectul?

Zic unii că etnobotanicele sînt primejdioase. Nu ştiu, n-am cunoscut victime ale acestora. Însă ideea că funcţionarii publici au dreptul să hărţuiască agenţi economici după chef, cu scopul distrugerii acestora, mi se pare mult mai primejdioasă. Iar acţiunile domnului prefect mi se par ceea ce se numeşte juridic abuz în serviciu.

Mai citeşte:
Gripa aviară şi problemele prefectului Ovidiu Drăgănescu
Acordul comercial – armă juridică a birocraţilor în lupta împotriva liberei concurenţe. Cazul Pencoop Timişoara
– Statul Maximal pe înţelesul tuturor: Mişcă? Impozitează-l! Încă mai mişcă? Reglementează-l! Dă faliment? Subvenţionează-l!

 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.