Blogul lui Marius Mioc

despre revoluţia din 1989 şi ceea ce a urmat după ea

„Literatura şi Arta” în polemică cu „Sovetscaia Moldavia” (5 ianuarie 1989) mai 24, 2011


După cum am mai făcut pe acest blog, în paralel cu evenimentele revoluţiei române prezint şi evenimentele anului 1989 din RSS Moldovenească.

Mişcarea naţională din RSS Moldovenească începuse să se manifeste public în 1988, şi tot atunci a început rezistenţa la ea, din partea conducerii de partid şi a minorităţii rusofone. Situaţia respectivă e descrisă în articolul „Cele rele să se spele” de D. Alecsandru, publicat în săptămînalul „Literatura şi Arta” din 5 ianuarie 1989, săptămînal care susţinea mişcarea naţională. Articolul este o polemică cu ziarul de limbă rusă „Sovetscaia Moldavia”, principalul ziar chişinăuan de la vremea aceea.

Conform unei tradiţii, atunci cînd ne aflăm la hotarul unui leat, mai aruncăm o privire în urmă pentru a vedea ce am săvîrşit, ce n-am dovedit să facem şi ce ar mai fi trebuit să întreprindem, ca să păşim cu conştiinţa împăcată înainte. Din toate acestea alegem doar faptele frumoase şi constructive care ne-au intrat în inimă, luîndu-le în noul an şi continuîndu-le. Totodată ne debarasăm de toate făptuirile inoportune, lăsîndu-le să rămînă pentru totdeauna în anul ce se duce în neantul timpului. Cu acest gînd am purces la scrierea rîndurilor de mai jos, evocînd cîteva momente de tristă faimă din anul ce s-a scurs privind atitudinea unor colegi de breaslă faţă de săptămînalul „Literatura şi Arta”. Deci, s-o începem mai de la capăt şi în termenii impuşi de perioada renovărilor pe care le trăim astăzi.

Socializmul de cazarmă, care a fost creat de cultul stalinist şi a continuat să predomine şi în anii stagnării, a dat naştere stilului administrativ de comandă, încît şi astăzi, după aproape patru ani de restructurare, se mai operează cu aceleaşi metode vechi. Unul dintre pupitrele de comandă îl constituiau pînă nu demult şi organele centrale de presă care le indicau deseori celorlalte publicaţii departamentale ce trebuie să facă şi cum trebuie să gîndească. Astăzi însă, în perioada publicităţii şi democratizării vieţii, fiecare gazetă are dreptul să-şi spună punctul său de vedere. Cu toate acestea, în ciuda faptului că stilul autoritar de comandă îşi trăieşte veacul, ziarul „Sovetscaia Moldavia” [principalul ziar de limbă rusă din republică], deprins probabil să ecsprime adevărul în ultimă instanţă, de la o vreme încoace ţine morţiş să dicteze ce trebuie să facă săptămînalul „Literatura şi Arta”.

Ca să nu vorbim în van, vom apela la cîteva eczemple concrete. Încă la 26 august 1988 „Sovetscaia Moldavia” a publicat articolul „Esli nelizea, no… oceni hocetsea” [Dacă nu se poate dar … tare îţi mai doreşti], semnat de G. Scvirenco, prin care erau atacate neargumentat două materiale din săptămînalul nostru referitoare la unele acţiuni nelegitime din activitatea anchetatorului I. Şargorodschii. Dîndu-şi seama că „LA” nu va reproduce acest articol, cotidianul a tipărit chiar a doua zi anonima „Sami s usami!” [Noi înşine cu mustăţi], prin care învinuia „Literatura şi Arta” că nu republică unele articole din presa de partid, acest lucru fiind caracterizat ca o… încălcare a principiului partinităţii presei. Dat iată că la 28 octombrie aceeaşi gazetă „Sovetscaia Moldavia” publică materialul „Cto je ne obiectiven?” [Cine nu este obiectiv?], semnat de jurnalistul de la „LA”, din care rezultă că anume articolul lui G. Scvirenco este tendenţios şi greşit.

Cînd e vorba de republicarea unor articole din alte ziare, ţinem să precizăm că, într-adevăr, călăuzindu-se de indicaţiile comitetului de conducere al US [Uniunii Scriitorilor], a cărui organ oficial este, „LA” n-a retipărit nici alte materiale din presa republicană, cum sînt, bunăoară, „Averse, reverse şi extremităţi” de V. Atamanenco, apărut în „Moldova Socialistă” la 24 iulie, „Neformalno o neformalah” [Neformal despre neformali – „neformali” se numeau în URSS-ul gorbaciovist membrii organizaţiilor politice neînregistrate oficial] de V. Efremov, publicat în 29 iulie în „Sovetscaia Moldavia” ş.a. Şi bine a făcut că nu le-a retipărit. Pentru că acuma ar fi trebuit şi săptămînalul să republice decizia judiciară referitoare la aceste articole şi, deci, „LA” ar fi fost nevoită şi ea să tragă cu obrazul, să-şi ceară scuze în faţa cititorilor pentru un şir de greşeli strecurate în acele materiale.

La 12 noiembrie cotidianul publică un alt opus voluminos, intitulat „Ne oslabliati naşei strogoi partiinosti” [Să nu slăbim partinitatea noastră], semnat de A. Ocorocov, doctor în ştiinţe istorice, profesor. Articolul e scris cu fraze generale şi declarative, autorul dînd dovadă de adevărată citatomanie, care nu mai este la modă. În cele 41 de alineate ale materialului A. Ocorocov se referă de 12 ori la teoria leninistă, fără a indica sursa. Afară de aceasta, dumnealui reproduce 12 citate din V. I. Lenin, 10 citate din M. S. Gorbaciov, alte citate din ziarele centrale, pentru a apăra caracterul de partid al presei şi pentru a formula doar la sfîrşit două eczemple concrete, unul dintre care se referă la „Literatura şi Arta”, redacţia fiind învinuită, fără nici un argument, de faptul că ea are punctul său de vedere şi nu vrea să cadă de acord cu unele articole semnate de A. Borşci, V. Efremov, G. Scvirenco ş.a. Am vrea să-i întrebăm pe colegii noştri de la cotidianul republican: oare caracterul de partid al presei constă în republicarea mecanică din ziarele de partid a unor articole greşite şi tendenţioase?

Atunci cînd celor deprinşi cu un stil autoritar de comandă li se arată greşelile, ei devin, de obicei, şi mai agresivi. Zicem acestea, pentru că după ce a publicat articolul „Cto je ne obiectiven?” [Cine nu e obiectiv?], care a fost drept o dezminţire a celor scrise de G. Scvirenco, după ce a dat publicităţii deciziile judiciare prin care au fost scoase la iveală şi condamnate un şir de greşeli şi schimonosiri din articolele lui V. Atamanenco, V. Efremov ş.a., cotidianul „Sovetscaia Moldavia” nu se opreşte, continuînd să atace şi mai vehement săptămînalul şi recurgînd chiar la insulte. Astfel, în numărul său din 8 decembrie „Sovetscaia Moldavia” a publicat o corespondenţă din nou anonimă (materialul nu poate fi numit redacţional, pentru că are rubrica „Iz poslednei pocitî” [Din poşta recentă], iar poşta de obicei vine din afara redacţiei, de la cititori). Anonimul îndemnat, bineînţeles, de redacţie, a recurs la metode vechi, perimate, vorbind în numele obştimii, al poporului. Referindu-se la o caricatură apărută în „LA” şi dînd dovadă nu numai de o lipsă a simţului umorului, dar şide aroganţă, el scrie: „Obşcestvennosti vozmuşcena bezpreţedentnoi, graniceaşcei s huliganstvom publicaţiei caricaturî…” [Societatea e revoltată de publicarea fără precedent a acestei caricaturi, care e la limita huliganismului]. Aceste cuvinte sînt spuse la adresa unei caricaturi destul de actuale, legate de chestiunile abordate în aceeaşi pagină de gazetă, a unei caricaturi destul de clare pentru cei care citesc „LA” şi cunosc problemele pe care le ridică săptămînalul, mai ales cea a alfabetului. Cu alte cuvinte, după ce „LA” a publicat materialul „Miliarde inventate”, în care a fost dovedit că procesul de revenire la alfabetul latin nu are nevoie de miliarde, cum încearcă să ne sperie unii, că procesul respectiv nu va aduce pagube bunăstării populaţiei, pictorul D. Trifan a redat acest lucru printr-o caricatură ce reprezintă, pe de o parte, un birocrat care, fiind indus în eroare de miliardele afişate, ţine la alfabetuil chirilic, temîndu-se ca nu cumva să i se golească stomacul, să nu-şi piardă portofoliul; pe de altă parte, pictorul ne înfăţişează un om de rînd, care e gata să renunţe la bunăstarea sa materială – chiar şi la căciula de ondatră, fiind de acord să poarte o cuşmă ca vai de ea, numai să se revină la alfabetul latin, care-i este aproape de inimă. Cititorul care nu este la curent cu problemele abordate de „Literatura şi Arta” şi rupe caricatura din contecstul paginii, o poate accepta în mod schematic, nefiindu-i clar jocul de imagini: stomac (miliarde inventate) şi inimă (sinceritate), de care pictorul leagă chestiunea revenirii la alfabetul latin. El poate schimonosi în modul cel mai vulgar sensul caricaturii, inducînd în eroare opinia publică. Or, anonimul (şi în acelaşi timp redacţia cotidianului „Sovetscaia Moldavia”), speculînd cu fraza „obşcestvennosti vozmuşcena” [societatea e revoltată], ţine cu tot dinadinsul să interpreteze greşit, să vadă aici un act ce vine în tangenţă cu huliganizmul, totodată învrăjbind un popor împotriva altuia. E locul să ne întrebăm: nu cumva autorul anonim se simte cu musca pe căciulă, nu cumva şi el se teme că revenirea la alfabetul latin îi va micşora talia? N-are de ce să se teamă: economiştii au dovedit că acest proces nu cere mari cheltuieli.

Şi totuşi, de ce „Sovetscaia Moldavia” ţine cu tot dinadinsul să dirijeze activitatea săptămînalului „Literatura şi Arta”? Răspunsul e simplu şi constă, credem, în viabilitatea ici-colo a stilului administrativ de comandă, în deprinderea unora de a da indicaţii, fie şi nechibzuite. Dumnealor, în loc să meargă în pas cu noile cerinţe ale restructurării, nu se pot debarasa de vechile deprinderi.

E. Podgornov, locţiitorul redactorului [şef] de la „Sovetscaia Moldavia”, în numărul din 17 decembrie 1988 al cotidianului, mai revine o dată la caricatura lui D. Trifan, repetînd unele şi aceleaşi fraze, folosite de acum în gazetă, precum că „ătim risuncom naneseno publicinoe oscorblenie millionam grajdan SSSR i drughih stran polizuiuşcihsea na protajenii mnoghih vecov chirilliţei” [„prin acest desen au fost jigniţi public milioane de cetăţeni ai URSS şi ai altor ţări care de mai multe veacuri folosesc alfabetul chirilic”]. Netemeinicia acestei afirmaţii poate fi elucidată foarte uşor: prin cuvîntul „chirilic” D. Trifan nu putea nici de cum să insulte milioane de oameni ce se folosesc de acest alfabet, din simplul motiv că, după cum arată specialiştii (vezi „Tinerimea Moldovei” din 18 decembrie 1988), „chiriliţa, ca atare, în forma ei de origine, e demult moartă”. Vorba e că în Rusia încă de la începutul secolului XVII, iar în Moldova – la mijlocul secolului trecut – alfabetul chirilic a fost înlocuit cu alfabetul rus, care este în vigoare azi. Deci, cum puteau fi insultate milioane de oameni care, de fapt, nu folosesc astăzi alfabetul chirilic?

Tot acolo E. Podgornov face o revistă a scrisorilor venite la redacţie pe marginea caricaturii lui D. Trifan. Fără să argumenteze, dumnealui scrie că nu este de acord cu părerile expuse de A. Marinat, V. Prohin, G. Sainciuc, V. Gurghis, A. Sefer. Dar să vedeţi minune: chiar şi pe unii autori care nu-l condamnă pe D. Trifan (I. Anghel, de pildă, ecsplică în scrisoarea sa adresată redacţiei „Sovetscaia Moldavia” că birocratul din desen e moldovean, ceea ce ne arată cuvîntul moldovenesc „chirilic”; altă autoare N. Lebedeva scrie că principalele neajunsuri asura cărora ar trebui să se atragă atenţia se află în sfera socială, dar nu în caricaturi), deci şi pe aceşti din urmă autori E. Podgornov tinde să-i îndrepte împotriva caricaturii. Şi deci, printre semnatarii celor opt răvaşe trecute în revistă iese că numai trei sînt de acord cu anonimul din „SM”. Cu alte cuvinte, fără să vreie, E. Podgornov a spulberat fraza „obşcevennosti vozmuşcena” [societatea e revoltată].

Dînd de atîtea ori în gropi, oare nu e cazul ca gazeta „Sovetscaia Moldavia” să-şi schimbe în sfîrşit atitudinea faţă de săptămînalul „LA”? Şi ar fi bine ca toate acestea să dispară, adică să rămînă pentru totdeauna acolo, în anul care s-a scurs, să nu mai fie reluate. Astfel s-ar împlini cuvintele cu tîlc din tradiţionala urare pe care o rostim acum, la hotarul anilor: Cele rele să se spele, cele bune să se-adune!

D. Alecsandru
23 decembrie 1988

Caricatură de Dumitru Trifan: două persoane, un birocrat (se vede lîngă el pus pe jos „delo” = dosar) şi un om simplu (cu căciulă moldovenească) rîd împreună citind „SM” = Sovetscaia Moldavia. În dreptul birocratului cucul cîntă cu litere chirilice, în dreptul celeilalte persoane, cu litere latine.

Mai citeşte, despre anii 1988-1990 în RSS Moldovenească:
August 1988 la Chişinău: „Sînt indignată de faptul că la acest cenaclu se vorbeşte numai în limba moldovenească, în centrul oraşului, unde zilnic vin foarte mulţi turişti. Mă miră că miliţia nu întreprinde nimic”
1988, RSS Moldovenească. Uniunea Scriitorilor respinge criticile care i-au fost aduse
Octombrie 1988, RSS Moldovenească: Declararea limbii de stat va traduce în viaţă „principiile politicii naţionale leniniste”
26 februarie 1989 la Chişinău. „Libertate lui Ţurcanu!”. Manifestanţii „sînt simpli muncitori … ce au aderat cu trup şi suflet la politica gorbaciovistă”
12 martie 1989: La Chişinău mulţimea ia cu asalt sediul CC al Partidului Comunist
27 august 1989: Marea Adunare naţională de la Chişinău sau „Ziua ce va lumina un veac”
Marea Adunare Naţională de la Chişinău (video)
31 august 1989: Adoptarea legilor despre limba de stat şi grafia latină în RSS Moldovenească
16 noiembrie 1989: izbînda gorbaciovismului în RSS Moldovenească
1990: tricolorul românesc înălţat cu mîndrie la Chişinău. 2009 – înălţarea tricolorului românesc considerată diversiune rusească
Lupta pentru alfabetul latin prin caricaturi

 

2 Responses to “„Literatura şi Arta” în polemică cu „Sovetscaia Moldavia” (5 ianuarie 1989)”

  1. kред кэ чей дой рыдяу де простииле скрисе ын Совєцкая Молдавия 🙂

  2. Ask your self,why the most criminal in all history was comunist! Not just Stalin(at least 30 milions),but Mao in China,with 60 milions.


Lasă un răspuns la http://cnn-world-news.blogspot.com/ Anulează răspunsul

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.