Blogul lui Marius Mioc

despre revoluţia din 1989 şi ceea ce a urmat după ea

„Să plece tăticu’, vrem să vină Nicu!”, pretinsă lozincă a revoluţiei care cîştigă teren în istoriografia românească (video) mai 31, 2011


În urmă cu mai bine de un an am scris articolul „Să plece tăticu’, vrem să vină Nicu! sau noi minciuni ale ziarului Adevărul” (linc), în care comentam un articol publicat de Mihai Voinea şi Cristian Delcea în ziarul „Adevărul” (linc) în care se afirma că  “la 21 decembrie, una din scandările mulţimii care manifesta pe străzile Sibiului a fost: „Să plece tăticu’, vrem să vină Nicu!”.

Scriam în aprilie 2010:

Nu m-aş mira ca peste cîtva timp, lozinca “Să plece tăticu’, vrem să vină Nicu!” să devină parte din ceea ce e considerat adevăr incontestabil al revoluţiei din Sibiu. Deja această versiune a istoriei are sprijinul celui mai important cotidian din România. Autorii de cărţi sau articole de ziar despre revoluţia sibiană care au omis să pomenească de această lozincă vor fi acuzaţi (dacă nu direct, atunci se va insinua) că au cosmetizat istoria, că nu sînt obiectivi. Şi, după ce noua versiune a istoriei se va răspîndi în public, cum există şi în România ca în oricare ţară un anumit procentaj de mitomani, s-ar putea să apară şi martori că respectiva lozincă a fost strigată în decembrie 1989.

Ceea ce scriam atunci pare să se adeverească. Un recent film documentar despre revoluţia din Sibiu, avîndu-l ca producător pe Octavian Repede, prezintă lozinca „Să plece tăticu’, vrem să vină Nicu!” ca un adevăr incontestabil al revoluţiei din 1989 de la Sibiu.

Vedeţi la minutul 13:35 al documentarului „Sibiu 1989”, recent lansat:

„În viziunea multora, fiul cel mai mic al dictatorului, putea deveni urmaşul acestuia la conducerea ţării. Au existat de altfel şi manifestanţi care au scandat lozinca „Să plece tăticu’, vrem să vină Nicu!”.

De observat că nu se dau date exacte cu privire la momentul şi locul în care s-ar fi strigat această lozincă şi nu se dă nici un nume de martor care ar fi auzit-o rostită. Lucrurile sînt prezentate ca şi cînd ar fi atît de evidente încît nici nu merită efortul de a se prezenta dovezi în sprijinul lor. Convingerea mea e că existenţa lozincii a fost preluată în documentarul lui Octavian Repede anume din articolul lui Mihai Voinea şi Cristian Delcea. Dar nici în acel articol nu se dau date exacte, cu excepţia faptului că se precizează data – 21 decembrie 1989.
Eu am discutat pe internet cu mai mulţi revoluţionari sibieni. Niciunul nu-şi aminteşte să fi auzit o asemenea lozincă. Dar asta nu e neapărat relevant. Pot veni şi 100 de martori care să spună că n-au auzit lozinca respectivă, li se poate replica „n-aţi auzit-o voi, că n-aţi fost prezenţi chiar în toate locurile, dar lozinca s-a strigat”. De aceea ar trebui ca cei care au afirmat că această lozincă s-a strigat în timpul revoluţiei de la Sibiu, să dea date mai exacte care să facă controlabilă afirmaţia. Dacă nu identitatea martorilor care spun că au auzit lozinca (deşi şi asta poate fi relevantă, să vedem dacă sînt nomenclaturişti, securişti sau pacienţi ai spitalului de nebuni), măcar locul şi momentul în care s-ar fi întîmplat fapta. Nu doar „21 decembrie 1989” ci ceva de tipul „21 decembrie 1989, seara pe la ora 8, în piaţa cutare”. Presupusa faptă trebuie să se fi întîmplat în văzul şi auzul a mii de martori, şi puţin probabil că ar putut rămîne o taină timp de 20 de ani, pînă au apărut ziariştii de la „Adevărul” ca s-o descopere.

Întîi a fost un articol într-un ziar important, acum este şi un film documentar care spun că sibienii îl ovaţionau pe Nicu Ceauşescu în decembrie 1989. Dovezile prezentate în sprijinul acestei ipoteze sînt zero, dar asta n-are nici o importanţă. Prevăd că, după ce filmul va fi prezentat pe la televiziune de cîteva ori, din ce în ce mai multe persoane vor crede că acea lozincă a fost într-adevăr strigată. Şi, odată intrată în conştiinţa publicului, se vor găsi pînă la urmă şi martori mitomani care să certifice fapta. Au trecut peste 20 de ani de la revoluţie, participanţii direcţi uită amănuntele exacte, a apărut o nouă generaţie care n-a trăit momentele, iar falsificarea istoriei se poate face mult mai lesne. În articolul „Despre metodologia cercetării istorice” (linc) am explicat lucrurile astea.

Indiferent de adevărul istoric, lozinca „Să plece tăticu’, vrem să vină Nicu!”, descoperită abia în 2010, ar putea deveni parte din istoria pe care nepoţii noştri o vor învăţa la şcoală.

Mai citeşte:
În 1990 scriam despre „acoperirea adevărului despre revoluţie printr-un potop de minciuni”
Despre metodologia cercetării istorice
– Alte articole legate de revoluţia sibiană în pagina Revoluţia din Sibiu

 

3 Responses to “„Să plece tăticu’, vrem să vină Nicu!”, pretinsă lozincă a revoluţiei care cîştigă teren în istoriografia românească (video)”

  1. Riddick Says:

    Pe 21 decembrie 1989, seara, eram lânga Hotel Intercontinental, la Baricadă (înca nu se ridicase), când unul de lângă mine (la vreo 50+ de ani, în palton gri-deschis – se pare că aceasta culoaree, ca şi albul, era un cod al „lor”, să se recunoasca în mulţime) a început sa scandeze: „Gor-ba-ciov ! Gor-ba-ciov ! Pe-res-troi-ka! Pe-res-troi-ka !”. Lumea a început să scandeze „Pe-res-troi-ka! Pe-res-troi-ka!” (doar câteva sute din câteva mii)

    Acum, nu că ma dau mare, dar am lansat şi eu imediat o lozincă de contracarare: „Ale-geri li-bere! Ale-geri li-bere!”, iar lumea a preluat-o, renunţând la prima.


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.