Blogul lui Marius Mioc

despre revoluţia din 1989 şi ceea ce a urmat după ea

Teodor Mărieş în dialog cu Angela Băcescu (iunie 1991) iunie 13, 2011


Din revista „Europa”, publicaţie apropiată fostei securităţi, am găsit un interviu interesant acordat de Teodor Mărieş (actual preşedinte al asociaţiei „21 Decembrie”) reporteriţei Angela Băcescu. Cu prilejul aniversării evenimentelor din 13 iunie 1990, cred că e folositor să readuc în atenţie acest interviu, în care e vorba şi de ziua de 13 iunie 1990. În urma acelor evenimente, domnul Teodor Mărieş a fost osîndit la 1 an de zile cu suspendare, fiind considerat unul din vinovaţii de tulburarea ordinii în acea zi. De precizat că, în ciuda a ceea ce se înţelege din recenta hotărîre a CEDO (linc), la acea vreme Mărieş nu era membru în asociaţia „21 Decembrie” ci conducea o altă organizaţie care fusese prezentă în mişcarea din Piaţa Universităţii – Alianţa Poporului. Comentariile mele au fost inserate în text cu litere cursive, între paranteze drepte. Precizez că prima parte a interviului dat de Teodor Mărieş doamnei Angela Băcescu nu o am (colecţia mea de revista „Europa” nu e completă), dar cred că e cea prezentată de domnul Richard Andrew Hall aici (linc).

Un lider din Piaţa Universităţii în dialog cu revista „Europa”

(urmare din numărul trecut) [numărul trecut, cu prima parte a interviului lui Mărieş, lipseşte din colecţia mea]

– Ce eveniment mai important s-a petrecut la etajul 6 în ziua de 22 decembrie 1989?

– În jurul orei 18 eu eram la etajul întîi. Afară a început să se tragă. Auzind împuşcăturile am fugit repede la etajul şase şi l-am anunţat pe domnul Pîrcălăbescu. Nu-i venea să creadă. Fiind multă gălăgie, probabil nici nu auzise. Am intrat în biroul domnului colonel Pîrcălăbescu [şeful Statului Major al Gărzilor Patriotice de pe vremea lui Ceauşescu], m-am dus la geam, am tras draperia. În acel moment o flamă a fulgerat prin întuneric, realizînd că s-a tras dinsprea Oneşti. Toţi cei care veniseră acolo (ofiţeri de armată, tineri şi domnul Florea Ceauşescu [fratele dictatorului, ziarist la „Scînteia”], adus de militari în termen) am ieşit pe burtă din cameră. În biroul alăturat l-am găsit şi pe domnul general Iulian Vlad [şeful securităţii], care sosise la etajul şase. Fusese trimis de cei de la etajul întîi. Îmi aduc aminte că ne-a spus că a fost trimis „mergeţi la etajul 6 că acolo se face guvernul”.

– Aţi discutat cu generalul Vlad Iulian?

– Atunci l-am cunoscut. Eram furios pe ceea ce se întîmpla afară. Ştiu că am dat cu pumnul în masă şi l-am întrebat pe domnul general Iulian Vlad cine trage şi cîţi sînt. Răspunsul a fost: „Nu ştiu cine trage, dar cred că nu pot fi mai mulţi de 150-200, înseamnă că este vorba de diversiune”. În acelaşi timp a sunat telefonul. A răspuns un căpitan de la M.Ap.N. anunţîndu-ne pe toţi cei din cameră că „Şcoala de ofiţeri M.I. de la Băneasa [şcoală de ofiţeri de securitate] atacă aeroportul Otopeni”. În acel moment domnul general Vlad Iulian a pus mîna pe telefon şi a sunat la Şcoala de la Băneasa. Am înţeles că i-a răspuns ofiţerul de serviciu, un oarecare Negruţu, pe care domnul general Vlad l-a întrebat unde este comandantul şcolii, generalul Ceauşescu Andruţă [Nicolae Andruţă Ceauşescu, frate cu Nicolae Ceauşescu], şi am înţeles că Andruţă Ceauşescu nu mai era în şcoală. Reţin că generalul Vlad a mai vorbit cu colonelul Răbăcel care era atunci şef al Statului Major al şcolii din Băneasa.

– Poţi să-mi redai discuţia? Îţi mai aminteşti?

– Întrucît domnul general Iulian Vlad nu era o persoană oarecare, toţi eram atenţi să vedem ce face şi ce discută comandantul securităţii, aşa că vă pot reda discuţia textual: „Domnul colonel. Sînt generalul Vlad. Nu ştiu în ce măsură mai executaţi ordinele mele, aveţi efectivul complet?”. Cred că i s-a răspuns, da. În continuare generalul Vlad a spus: „Vă ordon să nu părăsească nici un elev şcoala”. Rezultă că tot efectivul era în şcoală şi nu pe Aeroportul Otopeni, să-l atace, aşa cum s-a primit telefonul.

– Apoi, ce a făcut generalul Vlad Iulian?

– În cameră au năvălit mai mulţi tineri să le dăm arme. Au fost deschise cele două camere şi li s-a dat muniţia şi armele adunate de noi ziua şi depozitate acolo. Au început să tragă fiecare după cum îl tăia capul.

– Cine erau acei tineri?

– Începînd cu copii de 15 ani şi terminînd cu tineri între 25-30 de ani.

– De unde au venit?

– Nu ştiu. Cred că erau cei ce intraseră în clădire. Am ieşit din birou, mi-am luat şi eu o armă şi muniţie şi am revenit în acel birou unde, în afară de domnul general Vlad, mai erau Dincă Dumitru, Pîrcălăbescu şi mulţi ofiţeri şi civili. Am observat că se trăgea de afară în peretele camerei în care eram şi noi. Am stins lumina şi am ieşit toţi pe burtă afară. Generalul Vlad a vrut să coboare. În acel moment l-am rugat să nu ne trădeze. În replică m-a mîngîiat şi mi-a spus: „Măi băiatule, dacă nu ai încredere, vino cu mine”. Eu i-am replicat că în diversiunea de jos eu nu mă bag. Eu nu vreau funcţii.

– Ce a făcut generalul Vlad?

– Am dat mîna, Dincă l-a însoţit să coboare jos, de fapt cînd venise era şi Dincă.

– De ce crezi că cei de la etajul întîi l-au trimis la etajul şase pe generalul Vlad Iulian, unde s-a tras în încăpere şi în zidul încăperii din exterior? Au intenţionat să-l omoare pe generalul Vlad sau a fost o întîmplare?

– Ştiu eu. Nu cred. Era chiar la începutul diversiunii (tragerii). Mai degrabă au vrut să scape de el şi să-l izoleze, aşa-mi explic şi telefonul acela cu Şcoala de la Băneasa care s-a dat în biroul în care era generalul Vlad.

– Cine erau persoanele care participau la constituirea guvernului?

– La constituirea fruntului eu nu cunoşteam pe niciunul. Şi pe domnul general Vlad Iulian l-am cunoscut atunci. Ulterior mi-am amintit figurile domnilor Mazilu, Brucan, Petre Roman, generalul Militaru şi alţii, şi cred că erau în strînse relaţii cu cei ce provocau diversiunea, nu degeaba în balconul CC, unde ei vorbeau, nu s-a tras nici un cartuş.

– Dorule, de ce tu nu ai apărut niciodată în interviurile televizate cu revoluţionarii?

– Nu accept să apar alături de Dan Iosif, Baicu, Dincă şi alţii, pentru că ei spun adevărul numai pe jumătate.

– Să trecem peste alte evenimente din zilele lui decembrie, au fost prezentate casete la televiziune, au vorbit zeci de participanţi. Cînd ai fost tu arestat şi pentru ce?

– Mandatul a fost emis pe data de 18 iunie 1990. Eu am fost reţinut pe data de 19 iunie şi depus în arestul din Rahova. Ulterior au fost schimbate mandatele cu data de 19.06.1990.

– Pentru care motiv?

– Pe toată perioada detenţiei nu am cunoscut motivul. Pentru condamnarea de un an de zile cu suspendare am fost învinuit că am intrat în 13 iunie 1990 în sediul televiziunii.

– Ce ai căutat acolo?

– În data de 13 iunie 1990 între orele 4 şi 18 am fost reţinut la circa de poliţie nr. 4, unde am dat nişte explicaţii.

-Pentru care motiv?

– Pentru activitatea mea din Piaţa Universităţii.

– Crezi că intervenţia poliţiei din dimineaţa zilei de 13 iunie din Piaţa Universităţii a fost o diversiune, aşa cum vorbea lumea atunci?

– Absolut o diversiune creată de o parte a puterii şi chiar o parte a ofiţerilor din conducerea poliţiei.

– Dacă faci această afirmaţie, atunci demonstreaz-o.

– În data de 11 iunie subsemnatul şi alţii am fost chemaţi şi am participat la un dialog cu guvernul. Revendicările mele erau o parte din întrebările pe care acum revista „Europa” începe să le adreseze guvernului. Şeful comisiei a fost domnul Sever Georgescu care nu a acceptat să participe presa, motiv pentru care nu a avut loc dialogul. Televiziunea a trunchiat în emisiune sau mai bine zis a denaturat realitatea, motiv pentru care în data de 12 iunie am apelat din nou la conducerea televiziunii ca să nu mai mintă poporul cu televizorul (lozinca de atunci) [Amintesc că pe atunci TVR era singurul post de televiziune din România, practic principala sursă de informaţii a populaţiei. La acea vreme TVR avea avea mult mai mare importanţă decît acum]. Am fost primiţi de preşedintele Răzvan Teodorescu [atunci preşedintele radio-televiziunii; mai apoi senator PSD iar acum, membru în Colegiul Naţional al Institutului Revoluţiei Române (linc)], Emanuel Valeriu [director general al TVR între 1990-1992; descoperit apoi ca fost informator al securităţii (linc)] şi alţii, şi din nou au refuzat să dea caseta pe post, în care era înregistrată discuţia de la guvern. Atunci am fost determinat să pun următoarea întrebare domnului preşedinte Răzvan Teodorescu: „Ce vei face domnule Răzvan Teodorescu, dacă vor veni 50000 de oameni peste dumneavoastră?”.

– Ce ţi-a răspuns?

– Răspunsul a fost: „Dumneavoastră de unul singur nu sînteţi semnificativ. Dacă vor veni 50000 eu voi ieşi şi voi filma”.

– Şi?

– În 13 iunie, cînd grupul nostru a ajuns la televiziune, format din 5-6 sute, am găsit la televiziune mii de oameni strînşi în jurul gardului. La poarta Dorobanţi am rugat ofiţerii din pază să-mi permită să dau un telefon la conducere. Nu se intrase în curte. Ceiu de lîngă mine nici nu aveau intenţia. Mi s-a permis să dau telefon. Formînd interiorul am văzut că din şoseaua Dorobanţi au început să sară peste gard şi să pătrundă oameni. Cordonul de soldaţi s-a dat la o parte, nu s-a opus nici un fel de rezistenţă. Ofiţerii de la poartă au dispărut şi ei. Am intrat şi eu în incinta televiziunii. Nu începuseră distrugerile, oamenii scandau: „demisia conducerii televiziunii care minte”, „aţi minţit poporul cu televizorul”, „jos Valeriu şi Răzvan” şi implicit, ca de fiecare dată, „jos Petre Roman, jos Iliescu”.

– Dar ce era cu lozinca pe care o strigaţi şi pe care n-au înţeles-o: „Iar e ceaţă”?

– Lozinca aceea se referea la justificarea televiziunii care de fiecare dată cînd nu vroia să transmită pe post secvenţe care nu le conveneau din Piaţa Victoriei sau din altă parte motivau că „a fost ceaţă cînd s-a filmat” şi nu este filmul de calitate.

– Ce alte lozinci s-au mai strigat atunci de cei care veniseră la televiziune (13 iunie 1990)?

– Toată lumea striga „jos Chiţac” [Mihai Chiţac, ministru de interne în acea perioadă, condamnat mai apoi la 15 ani închisoare pentru implicare în reprimarea revoluţiei de la Timişoara. Implicarea sa în reprimarea revoluţiei fusese aflată, inclusiv Proclamaţia de la Timişoara (linc) îl învinuia de aceasta, dar Chiţac se bucura de ocrotirea conducerii FSN care nici măcar nu a dorit să-l destituie din funcţie în ciuda gravelor acuzaţii care se aduceau împotriva sa, şi care s-au confirmat apoi în justiţie. În Piaţa Universităţii lozinca „jos Chiţac” era una din lozincile populare printre manifestanţi]. Am auzit că din grupul din spatele meu cineva a strigat „Nu intraţi că e diversiune”.

– Cum au răspuns cei din televiziune la apelul făcut de cei ce strigau acolo ca să se audă pînă la etajul 11 unde bănuiesc că se află conducerea televiziunii?

– Cînd s-a intrat în televiziune Răzvan Teodorescu se plimba pe hol, fără frică, şi incita prin prezenţa lui. Nu s-a intrat în dialog cu noi. Nu s-a încercat în nici un fel calmarea spiritelor. Parcă se dorea provocarea.

– Cîţi eraţi în televiziune?

– În clădiure eu am intrat pînă la etajul 1, studioul 4.

– De ce aţi pătruns în clădirea televiziunii?

– La început cei din faţa clădirii cu studiourile au spart un geam de la intrare pe unde, ulterior, au pătruns în clădire. Eu eram în curte într-un grup cu cei care venisem din piaţă. Cei de lîngă mine, cînd au văzut ce se întîmplă, au strigat: „Domnule este diversiune”, dar tot ei au insistat, redau textual: „Domnule Mărieş, vă cunoaştem din Piaţa Universităţii, aţi mai vorbit pe post, mergeţi şi încercaţi să luaţi legătura cu cei din conducere să nu cumva să vorbească cine ştie cine şi iar să ne denigreze”. La insistenţe am acceptat, pentru că eram de bună credinţă. Ajuns în faţa studioului 4 lumea era paşnică. Nu se manifestau violent, uşa era baricadată şi cred că aşa cum aţi afirmat şi dumneavoastră într-un interviu, sau poate a fost răspunsul unui interlocutor al dumneavoastră, uşa la studioul 4 nu se poate deschide decît aruncată în aer sau să se deschidă pe dinăuntru. Să fim serioşi că poate intra cineva pe post forţînd uşa de la studioul 4 al televiziunii.

– Ai dreptate măi Dorule. Mulţi cititori mi-au relatat la telefon că în ziua de 22 decembrie 1989 cînd a intrat grupul acela cu Mircea Dinescu şi ceilalţi, ar fi fost în studioul 4 şi le-ar fi dat drumul, adică ar fi deschis uşa din interior domnul Theodor Brateş. Nu ştiu în ce măsură acesta ar fi adevărul, ştiu însă că grupul acela nu erau revoluţionarii din stradă. Ei dacă intrau ar fi cerut libertate, pîine, linişte şi nu moarte, cum a început să strige Brateş şi Stark. A văzut toată ţara cine compunea acel grup. Erau în faţa uşii studioului 4 şi cei din Piaţa Universităţii?

– Da. Unul striga la interfon. Lăsaţil pe Mărieş de la Alianţa Poporului să intre pe post, moment în care din capătul culoarului s-au tras cîteva focuri, din cîte-mi dau seama cu cartuşe de manevră, dar nu pot preciza dacă focurile au fost trase de militari sau de către o persoană civilă. Lumea a intrat în panică şi am început să fugim toţi afară.

– S-a forţat uşa la studioul 4?

– Nu. Am fugit. Nu din cauza noastră s-a întrerupt emisiunea pe post. Emisiunea nu trebuia întreruptă pentru a nu se crea panică în ţară. Emisiunea trebuia continuată. Nu aveau motiv să o întrerupă. Cînd toată lumea a ajuns în curte, adică cei care strigau ce strigau, ne-am trezit că după noi au venit din clădire nişte indivizi care aveau bîte, nu ştim pe unde intraseră, noi nu i-am văzut, nu i-am întîlnit la televiziune, i-am văzut numai că ieşind din clădire au început să lovească în noi care n-am devastat nimic.

– Cine erau aceştia?

– În nici un caz din Piaţa Universităţii sau din rîndul celor care strigau „jos Răzvan Teodorescu”. În timpul procesului meu am aflat că de fapt ei au fost cei care au făcut distrugerile puse pe seama noastră.

– Au fost în rîndul acestora anchetaţi sau condamnaţi?

– Nu. Nu i-am mai întîlnit la proces şi nici nu am mai auzit de ei.

– Crezi că nu au devastat cei care au intrat în televiziune odată cu voi cei din Piaţa Universităţii?

– Eu am demonstrat că nu. Noi nu aveam motiv să întrerupem emisiunea. Noi doream să se transmită numai pe post adevărul. Vă rog să reţineţi că la procesul nostru, unul din martori, un maior de la Ministerul Apărării Naţionale, care era cu plutonul de intervenţii la televiziune, a declarat că la orele 15,30 în ziua de 13 iunie 1990, a văzut devastată clădirea Televiziunii.

– Ce aţi făcut voi după ieşirea din Televiziune?

– Cei din grupul meu ne-am dat seama de provocarea pusă la cale, am părăsit curtea şi am plecat acasă.

– Cum îţi explici atunci că ai fost arestat şi condamnat pentru această faptă?

– Dacă aş fi participat la diversiunea pusă la cale de cei din televiziune nu eram arestat şi condamnat.

– Dorule, după evenimentele din 13 iunie 1990 eu am fost într-o documentare gazetărească în judeţul Harghita. Oamenii din Harghita mi-au mărturisit că în momentul în care s-a întrerupt emisiunea la Televiziunea din Bucureşti au fost atacate din nou sediile de poliţie din Miercurea Ciuc şi alte localităţi. Nu sînt convinsă, dar foarte mulţi interlocutori au afirmat că întreruperea emisiunii la televiziune ar fi fost un fel de semnal de începere a noi ostilităţi. Tu ce zici?

– Ar fi fost bine să-i puneţi această întrebare domnului Răzvan Teodorescu. Să vă spună cu ce curaj se plimba printre noi, dacă eram aşa de violenţi. Ca martor în proces a declarat că n-a fost nici un moment de pericol în ziua de 13 iunie 1990, ba mai mult, cei care au pătruns la etajul 11 l-au apărat.

– Tu ce crezi?

– Ce am declarat şi la proces. Cei cu bîtele au făcut distrugeri ca să acopere alte distrugeri sau poate să justifice întreruperea emisiunii sau să aprindă incendiul din „Noaptea neagră”, aşa cum numesc cei din interne noaptea de 13 iunie 1990.

 

4 Responses to “Teodor Mărieş în dialog cu Angela Băcescu (iunie 1991)”

  1. Riddick Says:

    Citeam pe vremea aceea „Europa”, ca sa vad ce diversiuni arunca pe piaţă „ceauşiştii”.. Au fost mai multe interviuri cu Teodor Mărieş luate de Angela Bacescu, din câte îmi amintesc (2-3, parcă, „serial”). Mi-am format o imagine despre el de ins dubios încă de pe atunci. Frecventam Piaţa Universităţii şi pot spune că grupul lui nu era în termenii cei mai buni cu „cei de la balconul Universităţii”, spre final se acuzau reciproc de diversiuni.

  2. krudus Says:

    krudus : Redau mai jos un pasaj din interviul lui Doru Maries din Catavencu, interviul integral poate fi gasit de catre oricine doreste adevarul.Ii las pe altii mai inteligenti decat mine sa-si spuna opina despre acest sarlatan, devenit dupa 1989 baiat bun si indragostit de adevar.Despre cei 6000 de euro, inca nu stia la vremea respectiva ca vor pica…. \”D.M.: Dom’le, eu am facut si biznis atunci. Eram fotbalist, bagam una, scoteam trei, asa preferam eu. Dupa Revolutie, aveam pe acasa destule din astea. Pe 26-27 decembrie 1989 am dus totul, le-am dat si gata. Esti nebun? Nu, nu mai vreau sa fac din astea. Tocmai atunci cind incepeau toti sa faca afaceri. Nu, nu mai vreau! Eu aveam si bani la CEC. S-au dus si aia. La Piata Universitatii eu dadeam bani la hoti sa nu fure la manifestatie, plateam tiganii sa se astimpere, luam tigari pentru toata lumea. Da’ aia stateau cu tine in timpul noptii, dom’le. Erau mai fideli ca oricine. Noaptea, in Piata Universitatii, cind erai singur, era cel mai

  3. krudus Says:

    1992; descoperit apoi ca fost informator al securităţii (linc)] şi alţii, şi din nou au refuzat să dea caseta pe post, în care era înregistrată discuţia de la guvern. Atunci am fost determinat să pun următoarea întrebare domnului preşedinte Răzvan Teodorescu: „Ce vei face domnule Răzvan Teodorescu, dacă vor veni 50000 de oameni peste dumneavoastră?”.

    – Ce ţi-a răspuns?

    – Răspunsul a fost: „Dumneavoastră de unul singur nu sînteţi semnificativ. Dacă vor veni 50000 eu voi ieşi şi voi filma”.

    – Şi?

    – În 13 iunie, cînd grupul nostru a ajuns la televiziune, format din 5-6 sute, am găsit la televiziune mii de oameni strînşi în jurul gardului. La poarta Dorobanţi am rugat ofiţerii din pază să-mi permită să dau un telefon la conducere. Nu se intrase în curte. Ceiu de lîngă mine nici nu aveau intenţia. Mi s-a permis să dau telefon. Formînd interiorul am văzut că din şoseaua Dorobanţi au început să sară peste gard şi să pătrundă oameni. Cordonul de soldaţi s-a dat la o parte, …..Dupa 27 de ani , am senzatia ca suntem si mai orbi.De ce afirm acest lucru?….daca TVR , nu isi intrerupea emisia, nu mai venea niciun miner la Bucuresti.Nimeni nu observa ca Doru Maries a fost eliberat de catre cei din sectia 4, in vreme ce altii arestati au fost tinuti zile integi la arest.Cum naiba, un individ fara ocupatie poate fi patriot si iubitor de victime?!?!?


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.