Blogul lui Marius Mioc

despre revoluţia din 1989 şi ceea ce a urmat după ea

Pentru ţara pe care o iubesc am pierdut piciorul! (video) iunie 16, 2011


După răsturnarea lui Ceauşescu, a început să emită şi Televiziunea Timişoara. Reporterii au făcut o vizită şi în spitalul de ortopedie din Timişoara, unde au filmat răniţii revoluţiei care erau în acest spital. Sînt imagini realizate chiar în decembrie 1989, martorii aveau memoria proaspătă şi nu avusese nimeni timp să se consulte cu un avocat despre ce să declare. Fiind membru în asociaţia „17 Decembrie”, îi cunosc personal pe unii din aceşti răniţi. La transcrierea înregistrării am indicat numele lor atunci cînd am putut să-i recunosc. Comentariile mele sînt inserate în text cu litere cursive, între paranteze drepte.

Transcriere înregistrare:
0:00 Mariana Farcău: Pe pat, vreau! Pe pat, vreau!
0:04 Femeie: Da’ ce-ai făcut? Iară te-ai ridicat mult.
0:07 Mariana Farcău: Pe pat, vreau! Pe pat, vreau!

0:15 Bărbat: Sînt (neînţelegibil) judeţean?
0:19 Băiat: Copii de 13 ani, o fetiţă de 13 ani am văzut. Care s-a dus în faţa securităţii cînd a fost, a luat anchete, şi s-a dus şi a spus că „nu-mi pare rău ce-am făcut”. Am văzut foarte multe. Au fost doi băieţi cu mine care erau împuşcaţi în tălpi. S-au pus jos şi erau împuşcaţi în tălpi. Pe mine or vrut să mă ieie doi băieţi, doi arabi, acolo la podul Decebal. Să mă ducă în cămin să mă…
0:49 Reporter: Acolo s-a întîmplat?
0:50 Băiat: Da, la podul Decebal.
0:51 Reporter: Duminică la ora 6 jumate – 7.
0:53 Băiat: Da.

0:56 Reporter: Duminică?
0:57 Bărbat: Da.
1:03 Reporter: Unde, în picior?
1:05 Bărbat: Picior.

1:09 Copil: Am fost împuşcat la Piaţa Libertăţii, ă… Cum să spun, au fost împuşcături aşa, în toată regula. Au tras cu automat. Betonul sărea în sus, ca-n film. Şi eu am fost împuşcat al doilea, şi atuncea am fugit repede…
1:34 Reporter: Unde ai fost împuşcat?
1:35 Copil: Eu am fost împuşcat fix lîngă Casa Armatei [în Piaţa Libertăţii], şi au tras de la balcon. Am fugit repede şi m-a luat una cu bicicleta…
1:48 Reporter: În mînă ai fost împuşcat, sau unde?
1:50 Copil: Nu, în picior.
1:51 Reporter: În picior ai fost.
1:52 Copil: Şi, am ajuns la spital, şi acolo m-au, m-au trimis la ortopedie.

2:03 Student: Să spun ce s-a întîmplat duminache (duminică?) seara în complexul studenţesc.
2:10 Reporter: Student eşti?
2:11 Student: Da. În anul 2 la Electrotehnică. Cînd s-a deschis focul pe Aleea Studenţilor.
2:21 Reporter: Pe la ce oră?
2:24 Student: La 9 şi jumătate. De către un pluton. Nu ştiu dacă erau securişti sau militari. Au deschis foc automat. Am auzit că au murit în jur de 10 studenţi [au fost de fapt 2 morţi în zona respectivă în data de 17], (neînţelegibil) studenţi atuncea. Şi am fost adus cu încă doi colegi de către un doctor arab, cu maşina din complex.

3:04 Dumitru Vlaic: Cînd toţi strigau că fără violenţă, cînd am ajuns… Am ajuns într-un punct unde n-am mai făcut 10 metri şi a început, cu amfibie şi de la pluton de lîngă ea, au început să tragă cu mitraliere, cu totul… Eu am căzut jos. Cînd m-am ridicat de-acolo, eram rănit la picior şi era un mort. Dar pe-o distanţă de 100 de metri era cadavru lîngă cadavru, şi strigăte, şi tot… Am reuşit să merg într-un picior circa 100 de metri şi au venit salvările. Dar securitatea le-a întors (neînţelegibil). Cred că toată viaţa o să-mi amintesc de acest masacru.

3:58 Bărbat: Am fost în faţă, la sfat (?), şi am manifestat. Am strigat „jos dictatura!”, „jos Ceauşescu!”, „România liberă!”. Şi ne-or împuşcat ca pe nişte laşi! Bandiţii vor să ne omoare, să ne otrăvească! Şi frate-miu-i la Bucureşti. O fost în permisie acasă şi o plecat înapoi la Bucureşti. Vrea să-l lichideze şi pe el! Maică-mea-i bolnavă acasă, suferă cu inima. Am o fată de 6 ani.

4:43 Reporter: Cine te-a împuşcat?
4:44 Ostaş: Un ofiţer. Am fost la garnizoană, acolo, stăteam în linie, stăteam cu civilii acolo şi au tras ofiţerii în noi. Au tras şi în civili, şi în militari, n-au mai ţinut cont. Şi m-a[u] dus doi civili la spitalul judeţean. (neînţelegibil)
4:58 Reporter: Şi unde te-au împuşcat?
5:00 Ostaş: Aici, în şold.
5:01 Bărbat: Cea mai gravă rană o are. Cu gloanţe de, de amfibie.
5:04 Ostaş: Uitaţi. Chiar aici în partea asta.
5:08 Bărbat: Atîta-i gaura.
5:08 Ostaş: Uitaţi aicea, şi a ieşit pe partea cealaltă.

5:12 Robert Buzatu (?): În Calea Lipovei. Am vrut să trecem strada. Cînd să ieşim afară, să traversăm, şi atunci, n-o somat nimeni, numai s-or deschis porţile unităţii şi o început să tragă. O venit un prieten de-al meu, maşina salvării (neînţelegibil)

5:33 Scrie pe ecran: Unităţile militare n-au participat la reprimarea manifestanţilor. La violenţă armata nu a răspuns cu violenţă. Militarii nu au atacat niciodată mulţimea ieşită în stradă. Misiunile primite pentru menţinerea ordinii publice s-au referit numai la paza şi apărarea obiectivelor încredinţate şi la blocarea căilor de comunicaţie. Tancurile şi T.A.B.-urile nu au acţionat în forţă cu armamentul din dotare, ci prin manevre şi deplasări au urmărit doar temperarea şi intimidarea elementelor agresive. „Cartea Albă a Armatei” (pag. 55)

5:58 Ioan Pricop: Am mers spre Calea Lipovei şi pur şi simplu am rămas stupefiat cînd am văzut că trag. Dacă credeam că vor trage, poate că fugeam. Dar cel puţin, nici prin gînd nu mi-a trecut că trag. M-am trezit la un moment dat singur în faţă. Eram stupefiat. Nu, nu-mi venea să cred că trag în noi. Cînd am văzut că încep să cadă pe lîngă mine, m-am hotărît să fug şi eu. Atunci, pînă să, cînd am reacţionat totuşi că se trage cu gloanţe adevărate, am fost lovit în umăr. Am simţit o durere îngrozitoare, m-am trezit la pămînt şi şuierau gloanţele pe deasupra. Pînă au venit, timp de 3-4-5 minute, cît or fost, n-am putut să realizez, şi atunci a încetat. Au strigat toţi, că erau majoritatea lor tineri, 20-25-30 de ani, deci majoritatea erau tineri, au strigat „încetaţi, încetaţi!” şi au încetat. Şi au venit şi m-au luat. M-am uitat la mînă prima dată şi am încercat s-o mişc. Am văzut că nu se mişcă, după aia mi-am dat seama. În orice caz nu-mi pare rău pentru sacrificiul ăsta.

7:14 Dănuţ Gavra: Mă numesc Gavra Dănuţ, am vîrsta de 24 de ani, şi pentru ţara pe care o iubesc am pierdut piciorul! Lucrez ca muncitor ceferist de 3 ani de zile. Altceva nu pot să spun, decît să luptăm pînă la victoria finală.

7:45 Traian Orban: Pînă acuma n-am putut vorbi. Şi… Opriţi vă rog [se referă la radioul care mergea]. Vă scriu doamnă Cornea ca unei adevărate fiice a României, a libertăţii şi a drepturilor omului, pe care acum sîntem pe cale să le dobîndim într-o atmosferă înălţătoare. Am fost mereu cu gîndul la ceea ce aţi făcut pentru ţară. Noi am spart gheaţa la Timişoara în luptă cu uneltele dinastiei care a dus la dezastru ţara noastră. Avem în faţă o nouă eră în faţa căreia sîntem fericiţi şi sîntem optimişti şi sîntem fericiţi că întreaga Românie a fost alături de noi.

Pentru alte înregistrări făcute în timpul revoluţiei din Timişoara vedeţi pagina Revoluţia din Timişoara în înregistrări audio-video.

 

3 Responses to “Pentru ţara pe care o iubesc am pierdut piciorul! (video)”

  1. altrui Says:

    caut pe internet lista procurorilor sefi si adjuncti a judetelor timis si c-s din perioada 1989;1990;1991;1992;1993;si nu gasesc nimic
    rog pe cei care cunosc numele lor sa posteze comentarii

  2. Marius Barbu Says:

    Citez din finalul articolului:
    „Noi am spart gheaţa la Timişoara în luptă cu uneltele dinastiei care a dus la dezastru ţara noastră. Avem în faţă o nouă eră în faţa căreia sîntem fericiţi şi sîntem optimişti şi sîntem fericiţi că întreaga Românie a fost alături de noi.”.

    Pe marginea acestui citat, comentez mai jos.

    Sunt convins de buna credinta a tuturor celor care au iesit in strada pentru, generic vorbind, mai bine.

    Dar privind realitatea actuala, n-as zice ca in tara dezastrul e mai mic decat atunci. Nu doar privind, ci si parcurgand statistici oficiale, rezulta acelasi lucru referitor la dezastru.

    „Noua era” de atunci a dovedit acum ca fericirea si optimismul sunt efemere.

    La fel si avantul „revolutionar” si unitatea intregii Romanii, care, din cate vad, in lipsa unei masive propagande mediatice, lipseste cu desavarsire. Atunci ne-am indignat impotriva lui Ceausescu, acum nimeni nu se mai agita cand vede pe banda rulanta stiri despre cazuri de coruptie. Nu am vazut vreun protest national impotriva coruptiei, desi motivele pentru un astfel de protest ar fi fara numar.

    Nu stiu alaturi de cine a fost intreaga Timisoara in 1989, dar in 2014 as zice ca este mai degraba alaturi de reprezentantii puterii.

    As spune totusi sa nu ne lasam orbiti de faptul ca intr-un anumit moment lumea a iesit masiv in strada. A iesit in strada, ceea ce a sustinut referitor la libertate, dreptul la prosperitate si dreptul la fericire a fost principial corect. Aceste lucruri vor fi intotdeauna corecte din punct de vedere principial.

    Dar pentru ca aceste lucruri sa fie obtinute in realitate, trebuie actionat cu totul altfel decat iesind in strada. Multi oportunisti, observatori, agitatori si provocatori pot „fraterniza” cu strada.

    Dar puterea nu va apartine niciodata strazii. Iar idealurile strazii, dupa cum se vede si in acest caz concret, nu s-au realizat niciodata.

    Din moment ce prin iesirea in strada nu s-a realizat practic nimic (s-a schimbat regimul, dar s-au amplificat problemele), din punctul meu de vedere consider ca orice iesire in strada pentru o cauza isi pierde sensul. Iesirea in strada poate fi manipulata de agenti provocatori atat in tabara strazii, cat si in tabara fortelor de ordine. Confuzia, frustrarea si pierderile pe care le genereaza sunt uriase!

    Din moment ce orice fel drept se obtine pe cale juridica, cred ca ar trebui sa se studieze mai degraba dreptul inca din scolile generale.

    Daca intreaga tara avea aceleasi idealuri, cum se face ca la vot, chiar si in Timisoara, castiga intotdeauna cine trebuie?

  3. Zita Muresan Says:

    va rog foarte frumos sa ma ajutati daca puteti caut un roman care a fost victima razboiului il chema ludovic kovacs locuia in timisoara comuna Giroc str cooperatorilor nr 46. e fratele mamei mele nu stim nimic de el va rog ajutatine


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.