Blogul lui Marius Mioc

despre revoluţia din 1989 şi ceea ce a urmat după ea

Campania împotriva revoluţionarilor şi făţărnicia politicienilor iulie 21, 2011


Declaraţia primministrului Emil Boc (linc), că va elimina indemnizaţiile revoluţionarilor a dat prilejul unui val de articole în presă împotriva revoluţionarilor.

De pildă, în ziarul „Adevărul”, Grigore Cartianu îi numeşte pe revoluţionari „pomanagii fără ruşine”, „oameni care de 21 de ani nu fac nimic, doar încasează bani frumoşi de la bugetul de stat”, „impostori”, „profitori” (linc 1, linc 2).

Dacă anumite constatări cu privire la existenţa impostorilor în rîndul posesorilor de certificate de revoluţionar sînt corecte, şi m-am referit deseori pe acest blog la această problemă, violenţa tonului folosit ascunde altceva: ură faţă de tot ce înseamnă revoluţia română. Trag această concluzie din faptul că numai cu privire la revoluţionari se folosesc asemenea calificative, deşi există numeroase alte tagme care, prin lege, beneficiază de drepturi materiale din bugetul de stat. Nimeni nu-i numeşte „profitori” sau „pomanagii” pe foştii deţinuţi politici, foştii deportaţi în Bărăgan, foştii prigoniţi pe motive etnice (evrei deportaţi de Antonescu, germani deportaţi în Rusia de comunişti, români refugiaţi din Ardealul de Nord în perioada hortistă), strămutaţii din Basarabia sau Cadrilater, veteranii de război, deşi şi ei beneficiază de drepturi materiale conform unor legi speciale. În general, mi se pare incorect să fie condamnaţi cei care cer respectarea legii. Dacă legea e proastă, trebuie condamnaţi parlamentarii care au votat-o, nu cetăţenii care cer aplicarea ei. Dar exact de parlamentari nu pomeneşte nimeni nimic.

Care este diferenţa dintre revoluţionari şi foşti deţinuţi politici, de pildă, care determină ca primii să fie supuşi oprobiului public prin mass-media, cu o retorică care aminteşte de „duşmanii poporului” din perioada stalinistă, iar ultimii să fie scutiţi de asemenea tratament? Deţinuţii politici doar au vorbit împotriva regimului comunist, revoluţionarii nu s-au mulţumit cu vorba ci chiar au răsturnat regimul. Asta nu se iartă!

În ura faţă de revoluţionari, unii ziarişti nu se sfiesc să dezinformeze. De pildă, exceptînd pe cei cu pensie de invaliditate, revoluţionarii au primit indemnizaţii abia din 2004, dar asta nu împiedică să se afirme despre ei că „de 21 de ani nu fac nimic, doar încasează bani frumoşi de la bugetul de stat”.

E o realitate împărţirea de certificate de „luptători cu merite deosebite în revoluţie” unui mare număr de persoane care n-au avut legătură cu revoluţia sau au avut o participare neînsemnată la aceasta. S-au dat certificate de revoluţionar în localităţi în care nu s-a tras nici un foc şi în care abia după fuga lui Ceauşescu mulţimea a ieşit în stradă. Impostura este însă o problemă generală în societatea românească, care nu se limitează doar la acest caz. De pildă, în decembrie 2009 „Cotidianul” anunţa că procurorii au trimis în judecată 3 funcţionari care, prin acte false, au ajutat 1244 de persoane să dobîndească ilegal drepturi conform Decretului-Lege 118/1990 cu privire la persoanele prigonite pe motive politice (linc). Existenţa acestor 1244 de deţinuţi politici impostori nu a fost motiv pentru declanşarea de campanii de presă prin care toţi deţinuţii politici să fie numiţi la grămadă impostori. Cei 3 funcţionari implicaţi au fost trimişi în judecată, iar în cazul celor 1244 de impostori care dăduseră mită pentru acte false „procurorii au dispus scoaterea de sub urmărirea penală şi aplicarea unei sancţiuni cu caracter administrativ”. Convingerea mea e că cele 1244 cazuri descoperite sînt doar vîrful aisbergului.

În cazul revoluţionarilor, tocmai pentru eliminarea impostorilor, legea a prevăzut publicarea în Monitorul Oficial a tuturor celor care beneficiază de acest titlu şi dreptul oricărei persoane să depună contestaţie într-un răstimp de 6 luni de la apariţia listei din Monitorul Oficial. La deţinuţi politici, deportaţi, veterani de război şi alte tagme cu legi speciale, nu a existat vreo prevedere similară.

Şi totuşi au rămas mulţi impostori cu titlul de „luptător cu merite deosebite în revoluţie”, care, după lege, meritau cel mult titlul de „participant”. Desfăşurarea evenimentelor arăta de parcă intenţionat s-a urmărit păstrarea impostorilor, pentru a se compromite imaginea revoluţionarilor, şi astfel, a revoluţiei.

În 2004 a apărut legea 341 care-şi propunea să verifice toate certificatele date pînă atunci. Se dădea acolo un termen de 6 luni pentru completarea dosarelor. Ulterior acest termen s-a prorogat, cu sprijinul politicienilor, de nu mai puţin de 8 ori (linc). De la 6 luni iniţiale termenul de completare a dosarelor s-a prelungit, prin voia parlamentarilor, la 5 ani şi 10 luni.

Citez dintr-un articol publicat de mine în aprilie 2009 (linc), cînd se discuta de a 6-a prorogare:

Deşi în 2008 marea majoritate a asociaţiilor de revoluţionari au fost împotriva prelungirii termenelor, acum parlamentarii au ajuns la concluzia că o altă prelungire e necesară (…). Am auzit că sînt cîteva mii de dosare noi sau completări la dosarele vechi care sînt pregătite pentru a fi depuse, dar nu mai aveau dreptul conform legii. Iată că acum li s-a dat dreptul.

Cînd s-a dat legea 341/2004 s-a spus că scopul acesteia este să se separe falşii revoluţionari de cei adevăraţi, şi că se va verifica “la sînge” fiecare certificat. Au apărut şi nişte criterii pe baza cărora să se aprecieze ce înseamnă “merite deosebite” în revoluţie. Urmarea a fost că mulţi nu se mai încadrau în criteriile legii şi urmau să rămînă fără noile certificate. Nu este însă ceea ce doreşte clasa politică, care n-are nevoie de revoluţionari adevăraţi ci doar de mase de manevră. Cu cît mai mulţi impostori vor fi printre revoluţionari, cu atît mai lesne va fi de manevrat masa acestora. Pe la colţuri politicienii bîrfesc despre falsurile care s-au făcut cu certificate de revoluţionar, dar au grijă să saboteze practic orice încercare de eliminare a impostorilor. Cîtă vreme nu se va face curăţenie, titlul de revoluţionar nu va avea prestigiu în societate, iar politicienii se tem de revoluţionari care să aibe prestigiu.

Cred că cine nu a avut timp în atîţia ani să adune acte care să dovedească că a făcut ceva important la revoluţie probabil n-a făcut nimic important. Multele prelungiri ale termenelor au dat răgaz celor interesaţi să-şi caute martori falşi cu declaraţiile cărora să-şi completeze dosarul.

Am publicat pe acest blog comunicatul-protest din iunie 2009 al asociaţiilor de revoluţionari din Timişoara (linc) legat de prorogarea termenelor pentru completarea dosarelor de revoluţionar, în care se atrăgea atenţia lui Emil Boc că „prelungirea termenului dă posibilitatea pentru impostori de a “fabrica” probe la dosar, compromiţînd astfel Revoluţia Română din Decembrie 1989 şi însăşi ideea de justiţie”.

Domnul Boc n-a ţinut seama de asta şi a emis noi prorogări (linc).

Ca să nu existe îndoială că guvernanţii nu vor eliminarea impostorilor dintre revoluţionari, publicarea listei revoluţionarilor în Monitorul Oficial de către SSPR s-a făcut într-un număr bis al Monitorului Oficial care nu s-a distribuit cu abonamentul. Lista respectivă, conform Legii 341/2004, trebuia publicată în Monitorul Oficial anume ca să dea posibilitate celor interesaţi să facă contestaţii, dar publicarea în afara abonamentului a făcut greu disponibil acel număr de Monitor Oficial (trebuia comandat special la Regia Autonomă MO) şi a îngreunat astfel contestarea în termen legal a impostorilor. Adrian Viorel Nicolaescu, conducătorul SSPR care a hotărît astfel, a fost numit în funcţie de domnul Boc.

Tot Emil Boc l-a numit la şefia SSPR pe George Costin. Scriam atunci despre asta (linc): „În sicriul ideii de verificare a certificatelor de revoluţionar şi de eliminare a impostorilor, de la care a pornit Legea 341/2004, a fost bătut un nou cui”. Recent şi ziarul „Adevărul” scrie despre afacerile cu certificate ale lui George Costin (linc), confirmînd îndoielile mele (dar e de reţinut că ziarul „Adevărul” care pozează în descoperitorul problemei imposturii în ceea ce priveşte certificatele de revoluţionar nu face decît să reia probleme de multă vreme dezbătute pe blogul meu).

Acum, tot Boc cel care a prelungit termenele de depunere a dosarelor (deşi i s-a atras atenţia că mii de impostori vor profita) şi care l-a numit în fruntea SSPR pe controversatul George Costin (omul care a deschis mii de procese împotriva a chiar SSPR pentru a forţa emiterea certificatelor) constată că sînt mulţi revoluţionari care nu merită indemnizaţiile. Are dreptate, dar este multă făţărnicie în atitudinea sa. Boc însuşi a contribuit la situaţia pe care o constată.

Mai citeşte:
– Despre campania ziarului „Adevărul” legată de revoluţia din 1989 vezi o serie de articole la pagina „Analize despre revoluţia din 1989”

 

13 Responses to “Campania împotriva revoluţionarilor şi făţărnicia politicienilor”

  1. punk Says:

    Deci in opinia ta nu e nici o diferenta intre un om care a stat intemnitat 5-10 ani in conditii deosebite, si un om care a petrecut o saptamana scandand pe strada impotriva regimului ? 90% dintre cei cu certefecat n-au facut nici macar atat.
    Uite de aia va zice lumea pomanagii abjecti, pentru ca ati confiscat revolutia in interes personal. Tot de aia foarte multi dintre revolutionarii adevarati nici n-au vrut sa auda de certificate. Faptul ca au fost si alte categorii care au facut la fel (securisti-patroni, nomenclaturisti-politicieni etc.) nu va disculpa catusi de putin.

    • mariusmioc Says:

      Ba da, e mare diferenţă: cel care a scandat o săptămînă a contribuit la răsturnarea unui regim, cel care a stat 5-10 ani la închisoare n-a contribuit la nimic. În cazul foştilor deţinuţi politici rezultatele acţiunii lor sînt ZERO.
      Dar foştii deţinuţi politici, pe lîngă indemnizaţie obţin şi despăgubiri în instanţă, conform Legii 221/2009. De pildă: Ion Diaconescu 500000 euro http://www.realitatea.net/ion-diaconescu-a-castigat-500-000-de-euro-despagubiri-de-la-statul-roman_718121.html (el ceruse 18 milioane), Emanoil Mihăilescu 600000 euro http://www.realitatea.net/600-000-de-euro-despagubiri-pentru-un-dizident-anti-comunist_721041.html . Spre comparaţie, la procesul Chiţac-Stănculescu s-au dat despăgubiri de pînă la echivalent 20000 dolari pentru un mort în revoluţie şi 25000 dolari pentru un invalid gradul 1, şi au fost comentarii nu doar în presă, ci şi de către membri ai guvernului (ministrul apărării Babiuc) că sumele sînt exorbitante.
      Nu cred că 90% din cei cu certificat n-au făcut mai nimic, căci 25% dintre cei publicaţi în Monitorul Oficial sînt răniţi, urmaşi de eroi martiri sau arestaţi în revoluţie.
      Poporul român nu are nici un fel de obligaţie să fie recunoscător (aşa se numeşte oficial legea 341 – „legea recunoştiinţei”) revoluţionarilor. La fel nu are obligaţii faţă de foşti deţinuţi politici, veterani de război, prigoniţi pe motive etnice etc. Poporul şi-a stabilit singur aceste obligaţii, în calitate de popor suveran, prin legi votate de parlament. Dar nu este normal ca întîi să se dea o „lege a recunoştiinţei” şi apoi să fie numiţi „pomanagii abjecţi” cei care beneficiază de ea.
      Iar cînd se dau legi precum legea 221/2009 care implică cheltuieli ale statului mult mai mari decît cele cu revoluţionarii, impresia e că de fapt nu banii contează, ci există alte motivaţii.
      Sînt curios care va fi situaţia răsculaţilor din 1987 de la Braşov, care au fost băgaţi în legea revoluţionarilor printr-un amendament. Ei au cerut asta şi au dobîndit ce au vrut cu sprijinul unui deputat PDL.

      • daniel Says:

        MIE NU VREA NIMENI SA-MI SCIMBE CERTIFICATUL AM FOST MINTIT CA ESTE FALS .SUNT LA POZ 66 IN MONITORUL OFICIAL SI NR CETIFICATULUI ESTE „§/ DECI PRINTRE PRIMELE.CINE POATE SA MA AJUTE.

  2. daniel Says:

    MA CHEAMA GROZAVESCU DANIEL PETRU TOT EU SUNT

  3. vreau pesti despre schimbarea certificatului,al meu este 237 poz in monitorul oficial 67 salutari.

  4. cine sint zdrente,am stat 90 de zile in spitalul militar din T-soara,asa ca nu sint nici o ;;;;;;;ZDREANTA

  5. jos cu MINCIUNA ,sus cu DREPTATEA. TOTI RANITII SA-I PRIMEASCA DREPTURILE.

    • Nelu Jan Says:

      Sunt revolutionar cu certificat,rog insistent primul ministru sa intrerupa pentru totdeauna indemnizatia si numeroasele drepturi acordate de L.341/2004,peste 80% dintre revolutionari sunt impostori,au obtinut fraudulos certificatul.

  6. MARIAN LAURENTIU Says:

    VIATA ESTE ?{ UN FUM},DREPTATE NU O SA AVEM NICIODATA IN ROMANIA,INDIFERENT CINE ESTE LA GUVERNARE! EU SANT MEMBRU PSD DIN 1993,SI DREPTATE NU MI-A FACUT NIMENI DIN PSD-UL DE AZI!TOV. CARTIANU NU CUMVA UITA, SA NE SPUNA CA SI-A FACUT STAGIUL MILITAR LA: M.A.I.,ANUME [TRUPELE DE SECURITATE] UNDE ERA INDOCTRINAT,SI A RAMAS SI AZI INDOCTRINAT?!ARE URA IN SUFLET,,URA INMAGAZINATA DE TIP- GENERAL PLESITA!CINE SE CAUTA SE ADUNA! LA FEL RADU TUDOR DE LA ANTENA 3 ERA LOCOTENENT DE SECURITATE IN ANUL 1989,AM POZA CU EL IN COSTUM DE OFITER M.A.I.


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.