Blogul lui Marius Mioc

despre revoluţia din 1989 şi ceea ce a urmat după ea

Nuanţare la Cartianu: „Cazuri speciale legate de traseul Ceauşeştilor spre Tîrgoviştea morţii” să rămînă cu indemnizaţie de revoluţionar iulie 23, 2011


Grigore Cartianu, omul supărat pe revoluţionarii din 1989, pe care i-a numit „pomanagii fără ruşine”, „impostori” şi „profitori”, are o nuanţă interesantă în problema legii speciale a revoluţionarilor, în articolul „Impostori şi profitori” (linc) de pe saitul „Adevărul” din 19 iulie 2011. Citez:

Există şi cîteva categorii de „revoluţionari” care merită să fie sprijinite în continuare. Dar un lucru e cert: dintre cei 21.054 de „revoluţionari” plătibili în acest moment – dintre care 15.966 chiar încasează renta lună de lună -, rezonabil e să rămînă cel mult 5.000 (răniţi, urmaşi de eroi-martiri, eventual reţinuţi şi cazuri speciale legate de traseul Ceauşeştilor spre Tîrgoviştea morţii)

Iată că domnul Cartianu găseşte, în revoluţia asta plină de caghebişti despre care ne vorbeşte de multă vreme, o bucăţică curată, în care există totuşi şi revoluţionari autentici care, chiar dacă n-au fost răniţi, eroi-martiri sau reţinuţi, merită recunoştiinţa financiară a naţiunii. Bucăţica aia autentică de revoluţie, unica pe care o acceptă Cartianu, este „traseul Ceauşeştilor spre Tîrgoviştea morţii”.

Mă gîndesc cine e legat de „traseul Ceauşeştilor spre Tîrgoviştea morţii” şi îmi vine în minte fostul general Victor Atanasie Stănculescu, în prezent avînd de ispăşit o condamnare de 15 ani închisoare pentru participare la reprimarea revoluţiei din Timişoara. Influenţa lui Stănculescu asupra seriei de articole despre revoluţie ale lui Cartianu mi-a fost clară de la început. Fostul general era prezentat ca un dezvăluitor al adevărului despre 1989, prezent alături de Grigore Cartianu şi la emisiunile B1TV ale lui Radu Moraru (linc), primind chiar şi învoire de la închisoare ca să participe la asemenea emisiuni. Este unul din motivele scepticismului meu faţă de dezvăluirile din „Adevărul”, iar cititorii mei mai vechi cunosc acest scepticism. La pagina „Analize despre revoluţia din 1989” (linc) sînt mai multe articole ale mele despre campania publicistică a ziarului „Adevărul”. N-am avut timp să analizez tot ce a scris acest ziar legat de 1989, dar din cît am analizat am găsit destule minciuni, falsificări şi intepretări forţate. De altfel, toată campania de falsificare a istoriei despre care am vorbit din 1990 încoace (linc), şi care, cum remarca Valentin Voicilă, continuă şi azi (linc), a fost mereu coordonată de cei implicaţi în crimele din 1989. Eu îl bănuiesc pe Stănculescu ca fiind nu numai în spatele campaniei publicistice din „Adevărul”, ci şi a altor campanii mai vechi.

Singura parte a revoluţiei pe care Cartianu o consideră autentică, adică cu luptători neimpostori care merită cu adevărat recunoştiinţa naţiunii, e cea legată de procesul Ceauşescu, pe care o lume întreagă îl consideră o mascaradă. Deci timişorenii care în 17 decembrie 1989 au oprit tancurile pe Calea Girocului, sau cei care în 20 decembrie 1989, cînd în restul ţării era linişte, au format Frontul Democratic Român şi au dus tratative cu primministrul Constantin Dăscălescu, sînt nişte „impostori” şi „pomanagii”, dar există totuşi cazuri speciale de revoluţionari autentici. Sînt cele legate strict de „traseul Ceauşeştilor spre Tîrgoviştea morţii”.

Domnul Cartianu ar trebui să ne dea lista exactă a „cazurilor speciale” pe care îi consideră revoluţionari autentici, să ne lămurim mai bine. Ar putea intra acolo şi piloţii elicopterului care i-au salvat pe Ceauşeşti de furia mulţimii în 22 decembrie şi care în 1990 fuseseră trimişi în judecată pentru acest fapt, sub acuzaţia de „favorizare a infractorului”. Sau generalul Kemenici, comandantul garnizoanei Tîrgovişte în 1989, trimis în judecată pentru participaţie improprie la omor deosebit de grav pentru ostaşii morţi la Tîrgovişte în timpul pretinsei lupte cu teroriştii, găsit vinovat de 2 instanţe (linc), la recurs s-a hotărît retrimiterea dosarului la Parchet pentru completarea urmăririi penale, şi acolo a rămas îngropat dosarul.

Pentru ca umilirea revoluţionarilor să fie deplină, este necesar să se adopte propunerile lui Cartianu: după declararea în bloc a luptătorilor în revoluţie drept „impostori”, să se dea un amendament la lege prin care să se recunoască totuşi cîteva cazuri de „revoluţionari autentici”: ăia legaţi de mascarada procesului Ceauşescu. De preferinţă, dintre cei care au condamnare (cazul Stănculescu) sau dosar penal pentru faptele din decembrie 1989.

 

3 Responses to “Nuanţare la Cartianu: „Cazuri speciale legate de traseul Ceauşeştilor spre Tîrgoviştea morţii” să rămînă cu indemnizaţie de revoluţionar”

  1. krudus Says:

    Scuze pt of-topic dare trebuie sa iti urez LA MULTI ANI !!!

    -bafta in tot ce faci si multa sanatate.

    In dimineata acesta tocmai v-am scris un raspuns, o replica ca intre bloggeri revolutionari.

    Renunt la el pentru moment, il salvez, si va doresc astazi 23 iulie – distractie placuta !

  2. alk Says:

    Daca cineva mai crede ca traseul spre Tirgoviste a ceausestilor a fost o „fuga”, se inseala amarnic! Si dovezi sint suficiente!

  3. Sare'n Ochi Says:

    poate ca baietii aceia (de pe Targovistea mortii) i-au sponsorizat cartea aia de cacao scrisa (?) din transcrierea unor filmari.
    oricum, Targovistea mortii suna ca si cum i-ar lipsi niste ma-sii (cu scuze!).
    si are perfecta dreptate @alk


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.