Blogul lui Marius Mioc

despre revoluţia din 1989 şi ceea ce a urmat după ea

Noiembrie 1990. Conferinţă de presă CADA la GDS: „L-am sprijinit pe generalul Stănculescu, ţinînd cont de faptul că toţi sîntem dalmaţieni” (video) august 15, 2011


Conferinţa de presă a Comitetului de Acţiune pentru Democratizarea Armatei (CADA) şi a altor mişcări militare apărute după revoluţie (Grupul de Iniţiativă pentru Democratizarea Armatei = GIDA, Acţiunea pentru Dreptate Militară = ADM, Grupul de Acţiune pentru Modernizarea Armatei = GAMA) ţinută în noiembrie 1990 la Grupul pentru Dialog Social. Momentul conferinţei de presă este după ce ministrul Victor Atanasie Stănculescu dăduse un ordin de desfiinţare a CADA, după ce în prealabil îşi crease susţinere în armată cu ajutorul unui val de avansări la excepţional care au însemnat şi o îmbunătăţire a situaţiei materiale a multor ofiţeri. După această conferinţă de presă, o parte din participanţi au fost trecuţi în rezervă de ministrul Victor Stănculescu. Înregistrarea video este după o casetă care a fost montată, posibil chiar de Grupul de Dialog Social. Sînt unele întreruperi care arată că la montaj s-au scos nişte părţi (poate considerate nerelevante). La sfîrşitul conferinţei de presă înregistrarea pe care am avut-o la dispoziţie nu mai era de calitate. Am eliminat acea ultimă parte din filmarea prezentată mai jos. Comentariile mele au fost inserate în text cu litere cursive, între paranteze drepte.

Transcriere înregistrare:
00:03 Alin Teodorescu (GDS): Bine aţi veni la Grupul pentru Dialog Social. Numele meu este Alin Teodorescu. Îmi permit să vă salut în numele membrilor grupului. O parte dintre noi sîntem aici. Sîntem bucuroşi să avem, în lanţul întîlnirilor pe care le-am organizat dela revoluţie în acest sediu o nouă întîlnire, care ni se pare importantă pentru destinul nostru al tuturor, astăzi şi în viitor. Aş dori să vă reamintesc două dintre regulile discuţiilor noastre: căutăm să avem tonul cel mai urban şi cel mai civilizat cu putinţă, şi în al doilea rînd, căutăm să plecăm de aici, dacă nu cu o decizie, că asta nu se poate, măcar cu o concluzie. Dau acum cuvîntul domnului colonel Silviu Popescu, care va monitoriza discuţiile. (glas: un pic mai tare!)
01:07 Locotenent-colonel Silviu Octavian Popescu  (GIDA) [va fi trecut în rezervă după această conferinţă de presă; devenit apoi activist al Alianţei Civice, după mineriada din 1991 va fi condamnat de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, alături de Miron Cozma, pentru participaţie improprie la subminarea puterii de stat]: Sînt locotenent-colonel inginer Silviu Popescu, reprezentantul Grupului pentru Iniţiativă pentru Democratizarea Armatei, un grup înfiinţat pe 27 decembrie 1989, şi reprezint la acest dialog acest grup [astăzi domnul Popescu se prezintă ca „fondator al CADA”, CADA fiind cel mai cunoscut din grupurile formate în armată îm perioada imediat următoare revoluţiei. Vedem însă că la data acestei conferinţe de presă exista încă percepţia că CADA şi GIDA sînt două grupări distincte]. Dorim să vă exprimăm din partea noastră cele mai frumoase gînduri şi mulţumirile noastre pentru solicitudinea de care aţi dat dovadă privind participarea dumneavoastră la acest dialog. Acest lucru dovedeşte, dacă mai este necesar, că armata se bucură şi în continuare de preţuirea binemeritată şi a intelectualităţii române. Dacă astăzi putem să discutăm liber ceea ce ne frămîntă pe noi toţi, se datoreşte şi armatei române, forţa care a zdrobit reacţiunea. Vă rugăm, şi să fiţi în asentimentul meu, şi al nostru, să păstrăm un moment de reculegere pentru eroii revoluţiei. (lumea se ridică în picioare) Vă mulţumim. Ne situăm, în timp, la peste 10 luni de zile de la revoluţie şi considerăm că am aşteptat suficient timp pentru clarificarea unor lucruri. Constatăm cu profund regret că în această direcţie lucrurile trenează necorespunzător. Sîntem la ora adevărului, oră pe care trebuie s-o fructificăm împreună, uniţi. Tăvălugul dreptăţii şi onoarei s-a pornit, iar el nu mai poate fi oprit. Stimat auditoriu, în faţa dumneavoastră se află cîţiva dintre reprezentanţii generaţiei de cadre militare, schimbul de mîine al organismului militar, al armatei. Nouă, şi tuturor acelora de vîrsta noastră, şi mai tineri, nu ne este indiferent drumul pe care-l va urma armata în viitor. Ce drum a urmat armata pînă în prezent se cunoaşte de către toată lumea. Ce drum va urma în continuare se prefigurează. Armata, în timpul dictaturii ceauşiste, a cunoscut cel mai profund proces de degradare umană, a devenit o armată de servi, de sclavi, mîna de lucru cea mai ieftină, oameni buni la toate. În acest timp, drept mulţumire, am pierdut toate drepturile. Hrănirea, echiparea, cazarea militarilor era sub orice critică. La aceasta se adaugă aservirea politică în care am fost supuşi permanent. Nicăieri, mai mult ca în armată, nu au funcţionat mai puternic organele de partid. La ora actuală, cu toate eforturile depuse de către noi, nu există decît un surogat, un simulacru de democratizare a armatei. S-a preluat de către generalii ceauşişti, care sînt direct răspunzători de starea de acum, deplorabilă, a armatei, a noţiunii de democratizare a armatei, noţiune la modă şi, ca de altfel şi cuvîntul emanaţie. Deci putem să le asemănăm. Vechile structuri, desfiinţate în decembrie, au fost reactivate sub alte denumiri. Oameni compromişi, şi care au făcut mult rău colegilor lor de muncă, au fost mutaţi din unităţile de bază în alte unităţi, pentru a li se pierde urma. Iar unii dintre ei au fost, culmea, avansaţi. La ordinul conducerii Ministerului Apărării Naţionale, s-au făcut pînă în prezent mii de propuneri şi s-au emis ordine ale ministrului apărării naţionale care nu se execută. Se minte şi în continuare privind stadiul de rezolvare al propunerilor făcute. Se cenzurează presa militară. Nu se publică articole critice la adresa conducerii ministerului apărării naţionale, articole care sînt, în fond, în sprijinul conducerii ministerului apărării naţionale, reflectînd adevărata faţă a lucrurilor, starea reală de spirit a unor grupuri de militari. Prin democratizarea armatei, noi nu dorim destabilizarea armatei, cum, de altfel, atacă problema cei care sînt împotriva noastră. Organele democratice constituite în armată au drept scop apărarea drepturilor cadrelor militare împotriva oricăror abuzuri de orice fel. Ele nu contravin actului de comandă, neavînd puteri decizionale. Ele garantează însă păstrarea cinstei şi onoarei militare, au drept scop limitarea corupţiei militare şi altor fenomene negative. Nimănui nu-i mai este frică, şi cu ameninţări sau alte măsuri represive, problemele, divergenţele, nu se pot rezolva. Există o singură soluţie: aceea a dialogului constructiv, a sprijinului reciproc pentru ridicarea întregii armate române la nivelul armatelor civilizate.
06:40 Locotenent-colonel Petru Liţiu (CADA) [şi acesta trecut în rezervă de Stănculescu; devenit apoi deputat PAC între 1992-1996]: Sînt locotenent-colonel Liţiu Petru şi am făcut parte din Comitetul de Acţiune pentru Democratizarea Armatei. Am fost unul dintre cei care am participat la întîlnirile cu membri ai guvernului. Vreau să ne întoarcem numai puţin la acel moment pentru că aş vrea cu ajutorul dumneavoastră să estompăm, că de şters nu vom reuşi, să estompăm puţin imaginea armatei ieşite în stradă. Şi aş ridica acest lucru prin faptul că noi atunci nu am dorit ca armata să iasă în stradă. Noi am vrut să ne prezentăm la guvern, însă guvernul a tergiversat primirea noastră. Mai precis domnul Iliescu, care nici nu ne-a primit pînă la urmă. Şi din acest motiv, şi mai ales în urma zvonurilor, care de fapt s-au adeverit, că sîntem ameninţaţi în fel şi chip cei care sîntem prezenţi în clădirea palatului Victoria, abia atunci au apărut în piaţă o mulţime de colegi de-ai noştri. Este regretabil pentru că lumea are acuma de ce să se lege ca un fapt negativ. Dar trebuie să înţeleagă toţi că acelea au fost condiţiile atunci. Acelea au fost momentele care au determinat să iasă în stradă. A doua chestiune care v-aş ruga să o luaţi în considerare şi să ne ajutaţi să ajungem toţi la un punct de vedere comun, ar fi acela că trebuie să ştergem de data aceasta ideea de destabilizare a armatei pe care au îmbrăţişat-o cei care sînt împotriva noastră. Acest comitet, vorbesc acuma în numele fostului comitet, acest comitet nu şi-a propus nici un moment să destabilizeze armata. Dar argumentele aduse, sau contraargumentele la ceea ce noi am avansat de fiecare dată, au fost acestea, şi în principal acestea: de destabilizare a armatei. Pentru că acest lucru prindea foarte bine şi s-au folosit de tot felul de situaţii din interior şi din exterior pentru a determina acest grup să se autodizolve. De fapt noi am fost desfiinţaţi prin ordin. Aş vrea să rămîneţi cu imaginea că de fapt noi existăm ca punct de vedere, ca opinie curent în armată, de fapt dorinţă de democratizare a acestei instituţii. Vă mulţumesc.
09:00 Maior inginer Ioan Inel (CADA): Una dintre greutăţi a fost faptul că nu sîntem elemente şi factori de decizie în armată, ceea ce a dus la abdicarea înceată a ideilor pe care le-am promovat, la o luptă a, eu ştiu?, a ideilor şi a persoanelor. Deci am ajuns în acest moment, putem face chiar o similitudine între întreaga viaţă politică a ţării noastre, la o confruntare de persoane, mai puţin de idei, între diferitele comitete şi conducerea superioară a armatei. Noi v-am invitat aici pentru a vă răspunde la întrebări şi pentru, eu ştiu, a lămuri dacă se poate, opinia publică, ce înseamnă comitetele care s-au format în armată, ce doresc să schimbe acestea. În principal eu vorbesc pentru CADA, în care am activat şi a cărei idei nu le-a abandonat nici în prezent. Să vedem ceea ce putem face împreună astfel încît armata să nu mai fie confruntată cu poporul. Astfel încît armata să nu fie scoasă în stradă împotriva unor elemente, a unor grupuri, a unor demonstranţi. În momentul cînd forţele de ordine, forţele ministerului de interne nu mai pot să facă faţă şi sînt copleşite de numărul demonstranţilor, înseamnă că este o revoltă populară perfect îndreptăţită şi armata nu are dreptul, nu poate, să intervină împotriva oamenilor neînarmaţi. Bineînţeles armata poate, şi va trebui, şi va interveni, în situaţia cînd apar grupuri înarmate, cînd există elemente teroriste, de natură, eu ştiu, neofascistă sau de altă natură. Este normal şi nu am susţinut niciodată ideea de neintervenţie împotriva unor astfel de elemente.
10:48 Nicolae Cîrligeanu: Aşa cum aţi văzut din apelul prezentat în ziarul „România Liberă”, această invitaţie a fost făcută către grupurile care au apărut în instituţia militară, din 1989, deci de la revoluţie pînă în prezent. Deci este vorba de primul grup de iniţiativă care a apărut, în timpul lui decembrie, apoi despre comitetul de iniţiativă pentru democratizarea armatei transformat ulterior în comitet de acţiune pentru democratizarea armatei din februarie, ulterior la începutul lui martie, este comitetul coordonator al acţiunii pentru dreptate militară. Recent, mai recent, în perioada septembrie, august-septembrie, este vorba de acel grup de acţiune pentru modernizarea armatei. Desigur că sîntem reprezentate toate aceste organisme în mijlocul dumneavoastră (glas: asociaţiile cadrelor), aşa, şi implicit un punct nou de vedere, întrucît este vorba de asociaţiile democratice ale cadrelor militare, care au început să ia fiinţă, deşi nu pe un statut care a fost propus de către CADA, care îi aşteptăm să vină, ei o să vină că sînt organizaţi la TImişoara, este încă o dată aceloraşi care au dat tonul schimbărilor din România…
12:32 Petre Mihai Băcanu (ziarul „România Liberă”): Cum s-ar putea uni toate aceste…?
12:34 Nicolae Cîrligeanu: Exact, aici voiam să ajung. Scopul este de a prezenta fiecare din reprezentanţii acestora. Adică punctele, foarte succint, punctele de vedere privind organismul militar. Nu este nevoie să ne lansăm în nişte polemici privind toate problemele, efectiv, de la cele mai mărunte pînă la cele mai majore. Dar, ca structurare a căilor pentru care, spre care se vrea să se meargă, privind acele idealuri ale revoluţiei, privind demnitatea, privind dreptatea, privind stabilirea adevărului, pe care toată lumea îl doreşte şi implicit, îl doreşte şi armata, privind cinstea, onoarea, adică practic schimbările care s-au prefigurat odată cu victoria revoluţiei şi care, pînă în momentul de faţă, adică prea puţini paşi s-au făcut în această direcţie.
13:31 Veteran de război Ştefan Cucu: Mă numesc Ştefan Cucu, sînt preşedintele Ligii Veteranilor de Război independentă, nesubordonată Ministerului Apărării Naţionale. Se spune că noi nu avem cadre pregătite pentru conducere în stat şi armată. Ba avem! Comuniştii cînd au venit în 1947, au epurat toată armata, au epurat aparatul administrativ, şi şi-au adus: ciobani, văcari, pungaşi. Le-a dat bîta în mînă (glas: cizmari), cizmari, în sfîrşit. Le-a dat bîta în mînă şi puterea, şi ei cu puterea, bîta şi salariul îşi omorau toate neamurile. Nu se mai poate! Un activist de partid cu 8000 de lei pe lună, un Maurer care se plimbă pe stradă, un Gheorghe Apostol care se plimbă pe stradă, un Drăghici care se plimbă pe stradă în văzul nostru, un Bîrlădeanu care-i cocoţat unde nu trebe cu 8000 şi cu 10-18000. E ruşinea ţării! Noi nu mai avem personalitate? Nu mai sîntem oameni? Aşteptăm să iasă ţiganii să manifesteze pe stradă? (glas: exact!) E păcat că sîntem români. O altă problemă. Gospodăria de partid funcţionează bine mersi, Dumnezeu să le-ajute. Păi domnule, asta este o avere formată prin jaf şi ruină! Ruină dovedită astăzi cînd ne găsim la pragul mizeriei şi la sapă de lemn! Cum putem să mai admitem? Dacă noi n-avem opinie! Eu am scris în februarie lui Bîrlădeanu, lui Iliescu, lui Roman, lui domnul Stănculescu, domnul Stănculescu se face că n-aude, iar e operat la picior! Eu susţin acţiunea CADA, sînt alături de ei. CADA trebuie să se organizeze, să se pună pe picioare, iar noi cei bătrîni, care încă mai sîntem cinstiţi, sîntem alături de aceşti tineri care trebuie să fie demni şi să pună la punct problemele armatei! Pentru că armata nu trebuie subordonată securităţii! Securitatea nu este o unitate supranaţională, de suprastructură. Securitatea este un aparat de urmărire a unor probleme de ordin internaţional. Dar nu să se facă un aparat de terorizare, de urmărire, de intimidare şi de umilire a oamenilor. A fost destul! Ce-a făcut securitatea pînă acum, le mulţumim, dar să ne lase în pace. Iar ministerul … (glas: aţi zis de noua securitate) Da, de noua, nu de vechea (glas: tot aia e!). Iar ministerul apărării naţionale s-o subordoneze, guvernul s-o subordoneze, parlamentul s-o subordoneze! Şi noi să putem face interpelări în parlament, în presă: Ce face domnul Măgureanu? Ce face domnul colonel Popescu? Ce face domnul Stănescu? Bineînţeles dacă nu sînt probleme care implică chiar securitatea statului. Dar, pentru orice gogoriţă, dacă era vorba de o hîrtie igienică, iertaţi-mă, a ministrului, era secret de stat. Păi nu se poate, dom’le, acuma nu mai avem secrete de stat dom’le! Sîntem toţi în România noastră, aa cum este, şi s-o căutăm să punem umărul s-o facem toţi frumoasă cum a fost înainte de ’44. Eu doresc succes CADA-ului şi mulţumesc tuturor celor care au venit alături de CADA. (aplauze)
16:58 Locotenent-colonel Ion Bărbuţă (CADA): CADA a apărut ca o stare de spirit în armată, generată de abuzurile săvîrşite de unii comandanţi, dinainte de decembrie, pe timpul evenimentelor din decembrie şi după evenimentele din decembrie. Deci, CADA nu reprezintă o organizaţie înregistrată, ci este, cu structuri, cu lideri, ci este o stare de spirit care caracterizează marea masă a cadrelor militare din armată. Noi, în februarie, puteam să ne şi înregistrăm, pentru că aveam o platformă, eram recunoscuţi şi de conducerea ministerului şi de conducerea guvernului, de guvernul României, provizoriu de atunci, dar în mod deliberat nu am dorit acest lucru ca să nu fim etichetaţi ca un grup de presiune, ca un apendice al armatei care desfăşurăm acţiuni din afara armatei. Ci noi de la început am declarat că vrem să acţionăm în cadrul structurilor stabilite prin regulamentele militare. Să acţionăm din interiorul armatei. De fapt aceste acuze au şi apărut la adresa noastră. Printre acuzele care ni s-au adus a fost şi aceea că noi am dorit să aducem democraţia în armată, ceea ce nu este adevărat. Nu am dorit şi nu dorim acest lucru, pentru că democraţia, din punct de vedere etimologic, înseamnă conducerea de către popor, de către mase, şi afectează, subminează principiul unităţii de comandă. Şi din acest considerent apreciem că democraţia este incompatibilă cu organismul militar, cu structura militară. Noi am dorit cu totul altceva: democratizarea armatei, aşa cum a rezultat şi din titulatura comitetului: Comitetul de Acţiune pentru Democratizarea Armatei şi nu pentru introducerea democraţiei în armată. Iar prin democratizarea armatei înţelegem: transformarea organismului militar pe principii democratice. Respectiv, transformarea pe principii democratice a regulamentelor militare, a stilului de conducere, a relaţiilor interumane, a activităţii de selecţionare şi promovare a cadrelor, optimizarea structurilor organismului militar. Deci, aceasta am dorit, şi dintre generalii armatei române care au înţeles de la început şi au sprijinit acest proces, a fost generalul Stănculescu, care atunci deţinea, ca şi acum, funcţia de ministru al apărării. Din această cauză noi l-am sprijinit pe generalul Stănculescu, ţinînd cont de faptul că toţi sîntem dalmaţieni. Important este dacă dorim să rămînem toată viaţa dalmaţieni sau nu. Şi am încercat să apreciem şi să judecăm oamenii care au aderat la platforma noastră şi la programul nostru, după modul cum se implică, după ataşamentul, după atitudinea pe care o manifestă faţă de acest proces. Şi din această cauză noi l-am susţinut pe ministrul Stănculescu. Acum, aş vrea să fac o subliniere, că dacă, pentru că l-am văzut aici pe domnul deputat Gabrielescu, care este şi vicepreşedintele comisiei militare a parlamentului, căruia îi mulţumim pentru participare. Dacă acum în România se poate vorbi de viaţă parlamentară, de democraţie, şi noi am putut să ne întîlnim cu dumneavoastră în acest cadru, strîmt, e adevărat, dar destul de intim, ceea ce într-un fel favorizează dialogul şi schimbul de păreri, este şi pentru faptul că CADA a slujit democraţia în România. Pentru că noi din interiorul armatei, din ianuarie, am conştientizat că democraţia în România se află în pericol. Şi anume: existau condiţii obiective în ţară pentru instaurarea unei noi dictaturi, mai atroce decît dictatura lui Ceauşescu. Dictatura militară a generalului Militaru! Şi de ce? Pe ce mă bazez? În primul rînd pentru că în mîna acestui general se afla toată puterea din stat, ceea ce nu s-a mai întîmplat în altă parte şi nici la noi. Deci armata, trupele de securitate, trupele USLA, întregul departament al securităţii statului, care nu a fost desfiinţat ci doar subordonat, trecut în subordinea armatei. E, atunci, aceasta a fost un alt motiv pentru care noi, CADA, am trecut în platforma noastră, în apelul din 12 februarie, ca punct distinct demiterea generalului Militaru.
21:52 Petru Liţiu: Noi am avut în atenţie şi depolitizarea armatei, depolitizare care într-un fel s-a petrecut şi mai mult nu s-a petrecut. S-a petrecut în sensul că structurile comuniste au fost înlăturate, dar a rămas acea mentalitate, care nu este numai în armată, care trenează şi în viaţa civilă, acea mentalitate care face atît de dificile transformările democratice din ţara noastră, şi inclusiv din sistemul militar. Am mai avut în atenţie suveranitatea legii. Am mai avut în atenţie respectul drepturilor omului, a demnităţii şi onoarei militare. De asemenea, am avut în atenţie promovarea competenţei. Am avut în atenţie eliminarea celor compromişi, a celor vinovaţi de ce s-a întîmplat în decembrie. Deci vedeţi cîte a acumulat acest program CADA, şi este firesc ca pe unii să-i deranjeze şi acum. Şi o să-i deranjeze încă multă vreme, dar noi nu vom renunţa la aceste idei. Chiar dacă se va mai da un ordin că sîntem desfiinţaţi, însă aţi recepţionat că noi nu ne considerăm desfiinţaţi întrucît noi nu sîntem o structură. Noi nu avem lideri, noi nu avem decît un program al nostru, şi atît. Şi-l susţinem prin toate luările noastre de poziţie, şi, dacă aţi urmărit activitatea CADA…
23:04 Bărbat: Iar o stare de spirit nu poate fi desfiinţată prin măsuri administrative.
23:08 Petru Liţiu: Dacă aţi remarcat activitatea CADA, puteţi să vedeţi că noi nu ne-am abătut de la ideile noastre de la început. Poate că puţin le-am mai completat, dar am rămas fideli acelui program de la început.
23:23 Silviu Octavian Popescu: Armata, sîntem de acord, să nu facă politică. Dar trebuie să-şi facă politica ei proprie. Noi nu putem lăsa pe alţii să facă politica noastră. Noi facem politica poporului. Politica armatei este politica binelui. Binele general al ţării (glas: de apărare a ţării). De apărare a ţării. De aceea nici nu subscriu la iniţiative de-acelea, de genul acela, de a interveni la diverse manifestări din acelea, precum a fost problema aceea cu transporturile, ştiţi şi dumneavoastră, cînd cineva, nu ştiu cine, a dat acel comunicat în care armata o să intervină. Gruparea pe care am reprezentat-o eu, de iniţiativă pentru democratizarea armatei, prima grupare, care s-a înfiinţat pe 27 decembrie 1989 şi care a fost arestată din ordinul generalului Militaru. Să ştiţi că generalul Militaru ne-a ascultat toate punctele noastre, a preluat din platforma program a noastră o mare parte din puncte, le-a rezolvat în mod operativ, aşa, după care ne-a spus: băieţi, duceţi-vă la unităţi, nu vă fac nimica, dar pe viitor să vă consultaţi mai mult cu noi.
24:37 Căpitan Valerian Stan (ADM): În momentul de faţă în armată se organizează în mod disimulat structuri politice, iar foştii activişti de partid deţin funcţii, în unele cazuri, cheie. Pentru că se reorganizează disimulat sistemul de contrainformaţii, cu vechii oameni la datorie, pentru că se perpetuează posibilitatea folosirii armatei la reprimarea manifestaţiilor populare, pentru că se menţin în continuare, se menţin în procuratura şi justiţia militară oameni vinovaţi de a fi condamnat pe alţii nevinovaţi, datorită convingerilor lor politice…
25:30 Căpitan de rangul I Radu Nicolae (GAMA): În casa regretatului nostru filozof D. D. Roşca, pe data de 3 octombrie 1969, la Poiana Sibiului, a avut loc o întîlnire iniţiată de Daicoviciu, C. C. Giurescu, Moisil şi D. D. Roşca. Deci a luat naştere un front militar de rezistenţă împotriva lui Ceauşescu în clandestinitate. Din acest front a făcut parte inclusiv generalul Milea. Pot să vă informez acuma, sînt autorizat de către grupul acesta informal pe care-l reprezint, că dacă vreodată se va ţine o conferinţă de presă într-o piaţă, putem să venim cu membrii Frontului Militar de Rezistenţă şi care sînt şi ofiţeri activi şi ofiţeri în rezervă.
26:30 Bărbat: Ne puteţi spune cîţiva acuma?
26:32 Radu Nicolae: Nu. … Sînt autorizat să (neînţelegibil) că dacă vreodată se va ţine o conferinţă de presă într-o piaţă, atunci ne identificăm (neînţelegibil) [Radu Nicolae s-a prezentat şi la Comisia Senatorială „Decembrie 1989” cu declaraţiile sale despre „Frontul Militar de Rezistenţă”. În ceea ce priveşte apartenenţa lui Milea la conspiraţie, documentele arată contrariul, adică faptul că fostul ministru nu numai că nu a acţionat pentru răsturnarea lui Ceauşescu ci că a dat ordine de reprimare a revoluţiei. Dar probabil declaraţiile lui Radu Nicolae au contribuit la convingerea senatorului Şerban Săndulescu că Milea a fost implicat într-un complot anticeauşist (linc)]
26:42 Locotenent-colonel Octavian Chiriac (CADA): Frica încă domneşte. Această instituţie fundamentală a statului, armata, care timp de 45 de ani a fost terorizată de învăţămîntul politic, cu toată, cu tot, ştiu eu, cu toată atitudinea refractară a majorităţii imense a cadrelor. Deci nu era o accepţie de suflet acest învăţămînt politic, dar ea a fost aservită interesului de partid şi a reuşit să fie transformată, armata, deci în plenul ei, într-o, sau s-a intenţionat să fie transformată într-o armată de partid. Lucru pe care, de care în condiţiile actuale vrem să ne dezbărăm şi să-l dăm uitării. Trebuie să se cunoască că rolul armatei, în ultimă instanţă, este acela de a lupta pentru menţinerea puterii sau, în ultimă instanţă, făcîndu-se executorul voinţei întregului popor, pentru a evita convulsii de genul celor prin care am trecut, nu mai tîrziu decît acum un an, a se face exponentul şi a-şi spune cuvîntul în stat. Ăsta-i rolul constituţional al armatei, pe care observăm că prin metode mai mult sau mai puţin oculte, puterea la ora actuală încearcă să îndepărteze cadrele armatei de la aceste cunoştiinţe minime de drept constituţional.
28:01 Locotenent-colonel Constantin Grecu (CADA): Dacă se fac acelaşi, se încearcă să se implice armata în jocul politic, şi mă acuză pe mine că fac joc politic şi mă destituie, eu zic că nu eu fac politică. Să-mi aducă mie un membru al partidului ţărănist, liberal sau a cui politică o fac eu! Ei fac politică!
28:15 Bărbat: Locotenentul-colonel Grecu este primul ofiţer care în 16 decembrie a trecut de partea demonstranţilor în Timişoara. Şi a fost destituit din funcţia pe care a deţinut-o atunci, de comandant de batalion, care a trecut de partea demonstranţilor cu întregul efectiv pe care l-a comandat, a fost destituit din funcţie pentru că este membru CADA!
28:32 Constantin Grecu: Deci în ianuarie, ca s-o luăm de la cap. În decembrie, pe 16 decembrie, nu pe 17, pe 16, mă rog, eram într-un punct de acolo din ordinul inspectorului şef al poliţiei, al fostei, inspectoratul Timiş, să oprim demonstranţii. Lucru ceea ce nu era posibil, nici dacă am fi vrut. Au plecat mai departe şi am fost demis. Deci în decembrie, se spune că am acţionat bine. În ianuarie m-a avansat la excepţional. După 8 ianuarie am început să nu mai fiu erou. Deci pînă în 8 ianuarie eram, nu erou, eram un om care a făcut bine, am acţionat bine. (neînţelegibil) din 500 de militari, n-a tras un cartuş. Întîmplarea, deşi am fost la catedrală. Zic eu, întîmplarea. Poate a fost şi altceva. Iar din 8 ianuarie aveam colegi securişti de la contrainformaţii, prieteni foarte buni, oameni curaţi. Pentru că, părerea mea, cel puţin, nu ştiu dacă şi părerea altora. Din presă am înţeles că şi a altora, acelaşi concept, că nu securitatea în ansamblul ei a fost vinovată, deşi a făcut poate cel mai mult rău societăţii acesteia, prin misiunile pe care le-a avut, dar nu toată. Oameni, de fapt aveam trei colegi, inclusiv la ministrul apărării naţionale am raportat şi am intervenit în favoarea lor, pentru că ştiam că sînt oameni curaţi. Acuma ei sînt mari şefi şi eu sînt destituit. Păi cînd am greşit? (rîsete) Nu s-a schimbat nimica. Intenţii sînt, dar pus în practică nimica.
29:48 Ion Bărbuţă: Noi, armata, în decembrie, a trecut de partea demonstranţilor de jos, de la nivelul comandantului de pluton, companie, batalion, nu de la generali! Generalii s-au trezit fără trupă! (aplauze) [Interesantă această precizare din partea unui susţinător al generalului Stănculescu. Astăzi se încearcă vehicularea ideii că anume generalii au fost cei care au asigurat izbînda revoluţiei]
30:08 Silviu Octavian Popescu: Domnilor, părerea mea. Am avut generali laşi. Pentru că dacă aveam generali, o armată curajoasă, mă refer la nivelul superior, generali curajoşi, acest popor român nu stătea 45 de ani sub dictatura lui Ceauşescu! (aplauze) Aşa cum noi am avut, am avut nişte ofiţeri cu grade mai mici, locotenenţi-colonei, maiori, curajul de a ne opune ministrului apărării naţionale, generalului Militaru, pe 12 ianuarie, şi să cerem să se democratizeze armata, şi am fost arestaţi, aşa trebuiau să-şi rişte şi dînşii cariera militară, chiar şi familiile, cum ne-am riscat şi noi. Şi desigur că atuncea totul s-ar fi rezolvat fără vărsare de sînge. Şi vă spun: au fost două momente cheie, cînd generalii puteau să dea dovadă de curaj: momentul Timişoara, cînd s-au dus acolo şi au văzut că nu este vorba de nişte derbedei cum ne-a informat pe noi peste tot. Că e vorba de revolta unui întreg Banat, deci unei ţări, acolo, şi cînd aveau trupele în piaţă cu tunurile, cu tancurile şi aşa mai departe, acolo, trebuiau să le îndrepte împotriva sediului central şi să le spună: domnilor securişti de acolo, domnilor din comitetul central al judeţului, mîinile sus, ieşiţi afară, nu faceţi nici un fel de mişcare pentru că armata şi poporul sînt împotriva dumneavoastră şi vă arestăm! N-au făcut acolo, au venit de acolo, cum au venit ştiţi şi dumneavoastră, au venit la Bucureşti, s-a întîmplat momentul Bucureşti, şi trebuie să spunem deschis, deschis, că pînă în ultima clipă unii generali au luptat pentru Ceauşescu şi le-a fost frică că dacă Ceauşescu scapă se întîmplă… Au dat ordine, au dat ordine pentru ca să-l susţină pe Ceauşescu şi atunci cînd au văzut că armata nu execută ordinul, că armata este cu poporul, aşa, şi că sînt suspendaţi undeva sus, atunci au trecut eroi! (aplauze)
32:14 Veteran de război colonel Marin Popescu: Sînt colonelul Marin Popescu. Am făcut războiul al doilea în Est. Am executat ordinele mareşalului mei pentru Basarabia şi Bucovina. Sînt rănit în 6 rînduri. Sînt doctor în drept şi filozofie. Sînt inginer. Am fost dat afară din armată cu articolul „f”. Militarii ştiu ce înseamnă – duşman al poporului. În ideile mele spun aşa: să iertăm tot, dar să nu uităm nimic! Sînt mîndru că după 45 de ani văd asemenea flăcăi! Noi cei bătrîni să ne dăm de o parte, dar să-i sprijinim cu inima şi sufletul! Nu avem dreptul să ne amestecăm în drepturile şi în obligaţiile lor! Aşa cum am luptat noi în ’41-’45, aşa să lupte şi ei acuma! Duşmanul nostru au fost gloanţele pe front, pentru făurirea unui ideal naţional, duşmanul lor este, sînt reminiscenţele partidului comunist român, a minciunii, a încălcării adevărului. Ăstea sînt duşmanii lor! Facem un apel aici către conducerea armatei, în cadru al cărei consiliu superior politic se găsesc 4 sau 6 generali foşti membri ai comitetului central. Să dea o declaraţie, un ordin de zi sau cum îi spune. Să arate aşa: se desfiinţează toate organizaţiile de partid din armată, care există şi la ora asta mascate. După modelul Timişoara, toţi membrii aparatului poligot (?), aparat politic, să nu mai fie mascaţi în dosul unor activităţi culturale.
34:02 Constantin Grecu: Ce facem cu cei care au greşit din 22 decembrie încoace? (glasuri: asta e!) De ce ai implicat armata la Săpînţa, de ce ai implicat armata în 13, de ce n-ai implicat-o în 13, de ce n-ai oprit minerii în 14 şi 15, să facem un imens serviciu ţării ăsteia şi astăzi eram înaintea Ungariei, membră a (neclar: Uniunii Europene?)? (glasuri: Asta e! E clar!; aplauze) O problemă. Ce caută armata împotriva unor 100 de demonstranţi care-şi cer nişte drepturi în Piaţa Universităţii, acolo? Avem organe care să se ocupe de treaba asta. Nu armata. Armata va ieşi în stradă împotriva celor care atacă cu tancuri, cu tunuri şi aşa mai departe. Atunci va ieşi armata.
34:46 Maior în rezervă Viorel Tocan: N-au ştiut cei care m-au dat afară din armată că eu în afara timpului eram şi membru al Grupului de Dialog Social din Braşov, că am fost printre cei care au iniţiat grupul „Pro Democraţia” la Braşov, şi poate c-o să mai auziţi de acest, de această asociaţie, „Pro Democraţia”. Domnul Alexandru Popescu care este în conducerea ei este aicea. Şi am fost primit de curînd, de curînd înseamnă 1 noiembrie, în sindicatul independent „Mişcarea 15 noiembrie” Braşov. Şi, vă rog, domnu’ colonel, nu trebuia, că nu sînt (neînţelegibil) pentru că sînt lăcătuş mecanic de meserie şi mă primesc muncitorii de la Autocamioane ca lăcătuş mecanic între ei. Asta probabil de la 1 decembrie. Avem, doamnelor şi domnilor, un ţel comun pe care băieţii l-au spus aicea: să făurim în această ţară, în această Românie, o societate civică, un stat de drept şi o democraţie reală, nu una originală.
35:47 Veteran de război Alexandru Cameniţă: Napoleon şi-a făcut mareşali din soldaţii lui, dar numai pentru fapte de arme. Nu pentru linguşeli politice! Să ştiţi că eu socotesc că sîntem singura ţară din lume cu cei mai mulţi generali pe kilometru pătrat. Să ştiţi că e un adevăr. Şi aceşti generali, dacă ar fi fost făcuţi pentru fapte de arme, ceea ce nu este cazul, fiecare a ajutat într-un fel, direct sau indirect, ca această structură să existe, să subziste. Însă revoluţia, speram cel puţin din punctul meu de vedere, va crea fiecăruia dintre cei care s-au implicat şi au făcut parte din diversele nomenclaturi, începînd de la comună şi pînă în vîrful, pînă în vîrful piramidei, să înţeleagă şi să aibă bunul simţ şi să se retragă. Lucru care nu s-a făcut.
36:57 Cristian Dumitrescu (asociaţia ofiţerilor foşti deţinuţi politici): Vreau să vă spun că nu trebuie ca să uităm că în rîndurile deţinuţilor politici au fost mii de militari, de la soldaţi pîn’ la generali. Că aceşti oameni au considerat că trebuie ca să-şi facă datoria pînă la capăt faţă de ţară şi că nu s-au manifestat împotriva lui Ceauşescu numai, ci împotriva comunismului de la început. Vreau să vă spun că în 1956, în orice zid de celulă de la securitate băteai, răspundea un ofiţer sau un student.
37:36 Valentin Gabrielescu (deputat PNŢCD, vicepreşedintele Comisiei pentru apărare a parlamentului): Sînt, prin nu ştiu ce minune a lui Dumnezeu, probabil, sînt vicepreşedintele comisiei pentru apărarea naţională. Acuma, ponderea noastră în parlament, sau rolul nostru în parlament, a opoziţiei, este cum a spus doamna, decorativ. În comisia armatei, unde sînt treizeci şi nu ştiu cîţi de parlamentari, sîntem doi. Vă închipuiţi dumneavoastră ce bine ne înţelegem noi doi cu 28 sau nu ştiu cîţi sînt acolo.
38:13 Căpitan Marcel Simion: Numele meu este Marcel Simion. Reprezint, căpitan. Scenariile sînt foarte, foarte diabolice. Vă dăm un singur exemplu. E clar că între actualii şi foştii lideri politici demişi a existat luptă pentru putere. Domnul general Militaru, dacă probabil ar fi ştiut cum să trateze relaţiile postrevoluţionare cu domnul general-locotenent Vasile Gheorghe, Vasile Gheorghe, fostul şef al Direcţiei de Contrainformaţii Militare, ar fi rămas în funcţie. Dar neştiind să pună această problemă, reprezentanţi ai Comitetului de Acţiune pentru Democratizarea Armatei, cu ocazia întîlnirii la guvern în prezenţa domnului Gelu Voican Voiculescu, au adus lucruri interesante. De fapt, domnul general Militaru, pentru că i s-a întins o capcană, a căzut din funcţia de ministru al apărării naţionale, pentru două cuvinte fatidice: Corbu 1 şi Corbu 2. Altfel dînsul n-ar fi căzut.
39:42 Bărbat: Mai sînteţi contrainformator?
39:44 Marcel Simion: Nu.
39:45 Bărbat: Pe cuvînt de onoare?
39:46 Marcel Simion: De onoare.
39:47 Alt bărbat: Dar aţi fost.
39:50 Marcel Simion: Am simţit însă nevoia, am simţit însă nevoia să iau cuvîntul în această adunare pentru că ofiţeri de marină care au aderat iniţial la principiile Comitetului de Acţiune pentru Democratizarea Armatei, şi care folosind această ocazie ca o posibilitate de promovare au ajuns în funcţii importante, spre regretul cadrelor militare, măcar din politeţe pentru avantajele pe care le-au obţinut ca urmare a acestei participări la CADA, puteau să participe astăzi, chiar în uniformă civilă. Am simţit, ca ofiţer de marină, dorinţa să reprezint, ca individ, faptul că şi Marina Militară este atentă, receptivă, la fenomene cu care societatea şi armata noastră se confruntă.
40:49 Colonel Berghianu (medic militar): Sînt colonelul doctor doctor Berghianu, sînt de 40 de ani în serviciul sanitar al armatei. Şi în legătură cu competenţa am să vă spun un lucru: vîrful serviciului sanitar al armatei este la ora actuală ocupat de un general care a plecat în Rusia locotenent major, a venit locotenent colonel după un an. N-a dat un secundariat, n-a dat un primariat, n-a dat un doctorat. E adevărat că are merite în timpul revoluţiei. În timpul revoluţiei s-a internat în spital şi s-a operat de apendicită. Cînd a ieşit a fost făcut general. Acelaşi lucru cu farmacistul şef al armatei, care nu face absolut nimic decît depune nişte semnături. N-are nici un fel de altă pricepere. Însă e adevărat că această conducere a Ministerului Forţelor Armate a luat măsuri de epurare în ultima vreme. pentru că de curînd, de vreo 2 săptămîni a scos din armată singurii doi colonei doctori care nu au fost niciodată membri ai Partidului Comunist Român sau ai Partidului Muncitoresc Român. În schimb, un colonel din spital, care era cel mai fanatic colonel doctor comunist pe care l-am întîlnit eu în 40 de ani de necomunist (glas: ziceţi-l!), este şeful SRI-ului acum. Acest om îşi începea toate cuvîntările în felul următor: stimaţi tovarăşi. Bărboi. Stimaţi tovarăşi, pămînţelul ăsta al nostru pe care-l ştiţi dumneavoastră n-a dat niciodată ceva mai reuşit, mai sfînt şi mai bun decît această creatură care ne ocroteşte, tovarăşul Ceauşescu. Colonelul doctor care s-a străduit din răsputeri să salveze banii generalului Nuţă, aduşi de soţia şi de mama lui, a fost avansat a doua zi la grad de general, şi director de spital. prietenul cel mai bun al colonelului, al generalului Coman, este general şi el. Şi nu mai poţi de generali. Marţea şi vinerea se făceeau generali în spital. În schimb, în schimb, daţi-mi voie că nu-s numai, nu e vorba numai de generalii de pe timpul lui Militaru. E vorba de cei din martie încoace! Eu am încercat, am făcut, colonel cu două doctorate, am vrut să stau de vorbă cu un ministru al armatei. Am crezut că se cade. Puteam să-i dau o idee, să-i spun ceva. Am făcut un raport, 2526 din 1 martie. la el personal, depus la cabinet. Nu mi-a venit nici un răspuns că mă primeşte în audienţă. Am făcut altul în mai. Nu mi-a venit nici un răspuns că mă primeşte în audienţă. N-am putut să vorbesc niciodată cu acest om. În schimb, timp de 2 săptămîni, pentru insistenţele mele şi pentru faptul, probabil, că sînt şi în comitetul executiv al Ligii pentru Apărarea Drepturilor Omului, unde mă ocup de copiii handicapaţi şi de căminele de bătrîni, i-a ajuns ceva la ureche şi de 2 săptămîni ne-a trecut pe noi doi în rezervă. Pe mine, pe mine, să vă spun. Eu am aceeaşi vîrstă cu dumnealui. Sînt oameni în spital de 70 de ani. Generalul Oancea are 69 de ani, generalul Niculescu 69 de ani, dar Oancea îi membru de partid din ilegalitate. Nu poţi să-l scoţi, nu te joci. Aşa. Pe urmă, generalul Spătaru are 69 de ani, a avut apendicită în decembrie la 69 de ani. Vă închipuiţi dumneavoastră? E ceva nemaipomenit! În condiţiile astea este imposibil să mai… Eu ştiu că de mîine nu mai intru în spital, că lucrez încă în laborator pe care l-am condus pînă de curînd. Eu, în, pentru că, în sfîrşit, n-am vrut să intru în partid sub nici un fel de motiv, am fost mutat din cercetarea ştiinţifică medicală, de la spitalul Fundeni, într-un laborator pe care l-am condus 14 ani, în spitalul militar. Încadrat pe o funcţie minimală, cea mai proastă funcţie. E, cînd a venit decembrie am făcut şi eu ce-au făcut toţi. M-am dus la televiziune şi am stat noaptea acolo pînă spre dimineaţă, cînd m-am dus în Piaţa Palatului. M-am prezentat la spital, am intrat într-un fel de dispozitiv, şi opt săptămîni n-am plecat deloc acasă, doar 8 ore, pentru că ştiţi că se trăgea foarte mult asupra spitalului, că erau cadavrele lui Ceauşescu chiar la noi acolo. Laboratorul meu era chiar deasupra morgii unde erau cadavrele lui Ceauşescu. Deci am stat în condiţii de campanie. Într-o zi, cînd am avut şase ore libere, m-am dus pîn’ la Politehnică, vizavi, şi am organizat un punct sanitar de prim ajutor. Şi după asta am zis: Dom’le, dacă tot am făcut cîte ceva şi n-am fost un laş, poate că ministrul ăsta vrea să stea de vorbă cu mine: Dom’le, v-a fost greu să nu fiţi comunişti în armată atîţia ani? Că nu sînteţi mulţi. Sînteţi doi la număr. Acum am aflat de-al doilea, cînd v-am spus că pe-amîndoi ne-a trecut în rezervă. Sîntem singurii colonei activi în armata română care n-au fost niciodată membri de partid. S-au făcut presiuni imense, ne-au mutat de colo-colo, şi-au bătut joc. N-aveam voie să spunem. Nici femeia de serviciu din spital nu mă saluta. Nici pluto[nierul?]. Cum se poate să salut un om în afara speciei, un nemernic care nu e membru de partid în armată? A fost foarte greu, dar vă mărturisesc un lucru: nu mi-a fost greu 40 de ani să fiu nemembru de partid, refuzînd în fiecare săptămînă chemările la secretarii de partid să mă fac şi n-am vrut să mă fac, cît mi-a fost de greu după revoluţie să trăiesc în spitalul militar ca nemembru de partid! Vă spun cu toată sinceritatea! (aplauze) Este, este o batjocură fără limite!
46:06 Colonel în rezervă P. Zaharia: (neînţelegibil) este următoarea: Nu este mai bine să existe un singur comitet, de acţiune pentru democratizarea armatei, strîns unit şi în jurul căruia, sau în cadrul căruia să intre toate celelalte, pentru că aşa se urmăreşte – dezbinare încoace şi încolo. Eu ştiu că unitatea şi disciplina şi ordinea în armată a fost şi trebuie să fie la nivelul cel mai înalt.
46:41 Maior Iulian Vlad: Sînt maiorul Vlad Iulian, publicist militar. Eu nu sînt adversarul colegilor mei care declară că sînt, sau că fac parte din CADA. Nici pe departe. Am publicat, ideile mele s-au regăsit (neînţelegibil) în ziarul „Armata Poporului” [denumirea de atunci a ziarului armatei]. Eu sînt împotriva modului lor de acţiune, care a adus mari deservicii unităţii armatei şi credibilităţii armatei în faţa ţării. Şi anume, gestul acesta de a spăla rufele în afara familiei, care este imoral, iar astăzi avem, au fost 10-15 situaţii în care CADA nu a făcut decît să ofere ocazia unor inşi rupţi de armată, urîţi de armată pentru tot ce au făcut în cariera lor, să lovească iarăşi (glasuri: întrebarea? întrebarea?) Şi atunci cum rezolvăm problemele armatei nediscutînd cu ofiţeri pe care-i cunoaştem şi-i respectăm şi împroşcînd în public tot felul de…?
48:00 Bărbat: Dacă-mi permiteţi… (hărmălaie)
48:09 Iulian Vlad: Deci de ce nu se vrea, pentru că această dezbatere a problemelor armatei se poate face şi în interiorul armatei, cu ofiţeri din armata română care, dacă vreţi, au 2 sau 3 facultăţi (glas: şi cu caghebişti!)
48:28 Valerian Stan (neînţelegibil) studii superioare, sau dacă avem nu le afişăm. Eu am înţeles, am înţeles întrebarea dumneavoastră. Nu este politicos să vă răspund tot printr-o întrebare, dar am să vă răspund: Se poate discuta cu domnul general colonel Vasile Ionel, care recent a trecut în rezervă trei ofiţeri membri ai CADA pentru că şi-au expus numai un punct de vedere? Se poate discuta în presa pe care dumneavoastră o reprezentaţi, nu cu cinste, „Armata Poporului” care face deservicii.
49:01 Iulian Vlad: Eu nu fac parte din „Armata Poporului”.
49:04 Valerian Stan: Domnul maior are posibilitatea să publice în „Armata Poporului”, pentru că cei de la „Armata Poporului” care au fost stîlpi ai aparatului politic a lui Ilie Ceauşescu, cenzurează şi publică la „Armata Poporului” numai asemenea opinii comuniste. (aplauze)
49:27 Petre Mihai Băcanu: Aş vrea să mă lămuresc vizavi de o problemă despre relaţia minster-CADA. Noi am publicat acest anunţ prin care anunţam această conferinţă de presă. Ieri s-a prezentat la redacţie un general trimis de domnul Stănculescu cu un colonel. Cele două probleme pe care le ridicau dumnealor: Unu. Era de fapt o recidivă în această privinţă. Îi interesau totdeauna cine a dat comunicatul. Deci cine este ofiţerul care a dat comunicatul, pentru că dînşii au făcut cercetări şi nu găsesc pe nimeni. S-au interesat aicea la sediul GDS-ului şi le-au comunicat că nu este  nici o conferinţă de presă. Iată cîţi sîntem aici. Chiar îmi puneam întrebarea: s-ar putea să fi venit cineva să dea un comunicat aiurea. Problema care se pune, deci întrebarea mea: Este cumva ilegal ca o grupare din armată să aibă contact cu presa civilă? (glasuri: nu) (glas: nicăieri în lume) A doua întrebare: dacă domnul ministru a creat printr-un ordin această formă legală, în aceste asociaţii ale ofiţerilor, CADA nu se poate transforma într-o asociaţie sau o bază?
51:04 Ion Bărbuţă: Ba da. La Timişoara s-a transformat.
51:08 Petru Liţiu: Noi am afirmat, în momentul în care ne-am constituit, la prima întîlnire cu domnul Stănculescu, următoarele: în momentul în care în armată vor fi rezolvate, sau vor fi rezolvate acele puncte din apelul nostru şi în armată se vor constitui aceste organisme democratice care să preia ideile CADA, CADA se autodizolvă şi se integrează în aceste asociaţii. Întrucît ele, acest statut nu are credibilitate în baza ofiţerilor, noi am găsit de cuviinţă să rămînem în afară. Au îndrăznit mai mulţi timişorenii, pentru că în mod cert ei vor depăşi oarecum acest statut şi cred că l-au şi depăşit într-un fel, că altfel nu s-ar fi exprimat aici aşa cum s-au eprimat, deoarece statutul nu prevede astfel de libertăţi. În plus, vreau să…
51:48 Bărbat: Oricum n-au divulgat nici un secret militar.
51:51 Petru Liţiu: (neînţelegibil) că domnul ministru Stănculescu a făcut afirmaţie la o conferinţă de presă că noi nu vom avea de suferit dacă vom apărea în public cu opinii proprii, exceptînd situaţii cînd vom divulga secrete, dar cred că avem atîta maturitate să nu o facem, şi eu mă prevalez de această afirmaţie a dînsului cînd îmi nutresc speranţa că n-o să avem de suferit mîine din cauza acestui (neînţelegibil) atenţionat să nu venim.

Mai citeşte:
Locotenent-colonel Silviu Popescu, căpitan Valerian Stan şi colonel Nicolae Durac despre formarea CADA
Timişoara, 8 iunie 1990. „Armata trebuie să scape de criminali şi colaboraţionişti”. Miting în favoarea CADA (video)

 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.