Statul maximal limitează concurenţa în telefonie, televiziune prin cablu şi internet

Primăria Bucureştiului a început să taie cablurile agăţate pe stîlpii din unele zone ale oraşului, anunţă ziarul „Adevărul” (linc). Cablurile aeriene sînt interzise, iar reţeaua de cabluri trebuie să fie exclusiv subterană, au hotărît edilii capitalei.

Ca orice măsură luată de birocraţi şi aceasta porneşte de la un scop nobil: ocrotirea vieţii oamenilor. Mădălin Dumitru, directorul Direcţiei de Infrastructură din cadrul Primăriei, explică de ce cablurile tăiate au fost depozitate într-o piaţă din Bucureşti: „bucureştenii să vadă grămada de cabluri care, montată pe stîlpii neproiectaţi să susţină asemenea greutate, le punea viaţa în pericol”.

Nu s-a întîmplat niciunde în ţară ca vreun stîlp să se prăbuşească datorită greutăţii cablurilor montate pe el, dar asta nu-l împiedică pe domnul Dumitru să invoce această primejdie. Născocirea de false primejdii de care tot ei ne scapă este o veche tactică prin care birocraţii îşi justifică salariile. După salvarea planetei, salvarea vieţii cetăţenilor este al doilea hobby al funcţionarilor publici.

O altă grijă a reprezentanţilor primăriei este faptul că cablurile de pe stîlpi erau montate nelegal. Acelaşi Mădălin Dumitru spunea: “Pentru ca un operator să-şi monteze cablurile pe un stîlp are nevoie de un plan urbanistic zonal şi de o autorizaţie dată de la Primărie. Uitîndu-ne pe stradă, este clar că majoritatea acestora nu deţin actele necesare”.

Nu împărtăşesc indignarea domnului Dumitru cu privire la faptul că s-au montat cabluri fără un plan urbanistic zonal. Singura mea indignare este legată de faptul că avem o legislaţie care prevede că pentru a pune nişte cabluri pe un stîlp ai nevoie de un plan urbanistic zonal şi de aprobare de la altcineva decît proprietarul stîlpilor (în majoritatea cazurilor, compania de electricitate). Dacă ar fi să se respecte legea, toată hîrţogăraia necesară pentru „planul urbanistic zonal” ar costa mai mult decît montarea efectivă a cablurilor. Nu vorbesc că de cîte ori s-ar schimba amplasarea cablurilor (adică a apărut un nou client) ar trebui refăcută documentaţia de la primărie. Dacă s-ar fi respectat legea, primăria ar fi trebuit să angajeze nişte funcţionari suplimentari ca să analizeze maldărul suplimentar de dosare pentru plan urbanistic zonal. Desigur, ar fi putut să-i plătească din taxele suplimentare încasate pentru aprobările date, dar nu cred că pentru societate ar fi fost vreun folos.

Costurile suplimentare pe care consiliul local le impune firmelor de cablu se vor reflecta mai devreme sau mai tîrziu şi în preţul abonamentului. Autorităţile au înţeles de mult că dacă impun obligaţii societăţilor comerciale, asta nu stîrneşte atîta opoziţie ca şi obligaţiile impuse persoanelor fizice. Cetăţeanul de rînd se gîndeşte „las’ că patronii sînt bogătani şi au de unde să plătească”. Ceea ce deseori cetăţeanul nu înţelege este că toate obligaţiile impuse societăţilor comerciale vor ajunge în final să fie plătite de el, prin costul mărfurilor şi serviciilor.

Impunerea obligativităţii folosirii doar a reţelelor subterane de cablu va însemna practic o limitare a concurenţei în domeniul telefoniei, internetului şi televiziunii prin cablu. Investiţia de timp şi bani necesară pentru cablarea unei clădiri va fi semnificativ mărită, ceea ce va favoriza păstrarea situaţiei actuale în ceea ce priveşte aceste servicii. Adică, dacă un bloc de locuinţe este cablat de o anumită firmă, locatarii vor trebui să rămînă abonaţi la acea firmă. Degeaba concurenţa are o ofertă mai bună, dacă clădirea nu este deja cablată şi de firma concurentă.

Locatarul care ar vrea să devină client la altă firmă, ar putea fi refuzat fiindcă pentru firma respectivă e nerentabil să cableze o nouă clădire pentru un singur client, care se poate iarăşi răzgîndi peste cîteva luni. Vor fi avantajate blocurile cu un mare număr de apartamente, unde se pot strînge destui doritori ca să facă recablarea rentabilă. Oricum, în acest domeniu, flexibilitatea schimbării furnizorului de servicii va fi micşorată, ceea ce înseamnă limitarea practică a concurenţei. Iar această limitare a concurenţei va duce la creşterea preţurilor chiar mai mult decît costurile efective impuse de trecerea reţelei de cabluri în subteran. Firmele de cablu TV, internet şi telefonie care acum protestează faţă de măsurile primăriei, vor ajunge pe termen lung la concluzia că aceste măsuri le avantajează. Pe ele, pe birocraţii primăriei care vor raporta încasări mai mari la buget (dacă un cablu îl mai legi de stîlp fără aprobarea primăriei, cînd e vorba de săpat un şanţ cu spargerea asfaltului e mai greu să ascunzi asta de primărie), dar nu şi pe simplii cetăţeni beneficiari ai acestor servicii, care vor ajunge să scoată mai mulţi bani în buzunar.

În trinomul caracteristic birocraţilor: Mişcă? Impozitează-l! Încă mai mişcă? Reglementează-l! Dă faliment? Subvenţionează-l! (linc), în domeniul cablurilor s-a ajuns la faza a 2-a: reglementarea.

Mai citeşte:
O problemă neglijată de Traian Băsescu: Schimbarea legislaţiei pentru reducerea „necesarului de birocraţie”
Statul Maximal se opune liberei concurenţe în domeniul transporturilor
Libertate economică, dar nu pentru căţei (2)
Ambalarea şi etichetarea obligatorie – metodă prin care Statul Maximal elimină de pe piaţă micii producători
Uniunea Europeană interzice libera concurenţă
Uniunea Europeană ustură la buzunar: Gazul metan. În pregătire: centralele de apartament
Zadarnicele proteste ale lăptarilor
Mişcă? Impozitează-l! Încă mai mişcă? Reglementează-l! Dă faliment? Subvenţionează-l!
Cursurile speciale de calificare şi asigurările obligatorii – mod prin care statul maximal limitează concurenţa
Acordul comercial – armă juridică a birocraţilor în lupta împotriva liberei concurenţe. Cazul Pencoop Timişoara

5 gânduri despre „Statul maximal limitează concurenţa în telefonie, televiziune prin cablu şi internet

  1. problema nu este chair asa cum spui tu:daca ai fost in ultimii ani prin bucuresti, n-ai mai fi vazut cerul ci doar cablurile tuturor firmelor de cartier care au tras cum au vrut cabluri. multe dintre ele au dat fakliment sau au trebuit sa se reorienteze iar acblurile au ramasa acolo.o masura buna mi se pare ingroparea lor insa in anumite conditii: reteaua subterana de tunele sa acopere toate zonele iar intrarea unui nou jucator pe piata sa se poata face usor.pana la urma concurenta ne poate aduce servicii bune la preturi mici

  2. „intrarea unui nou jucător pe piaţă să se poată face uşor”. Nu se va face uşor, statul, după modelul UE, favorizează marile firme şi le strangulează pe cele mici, iar măsura discutată e anticoncurenţială. Folosirea reţelei subterane nu este o opţiune pe care primăria o oferă firmelor ci o obligaţie.

  3. mancati rahat!e plin de cabluri si acum (2012!) printre blocuri agatate de te miri ce!daca se intampla un incendiu,cine raspunde, firma Dv de cartier, care azi e si maine nu-i?cine plateste peretii gauriti ai blocurilor vecine? ii intreaba cineva pe cei care locuiesc acolo daca le convine asa ceva? si ma rog, de ce unii sa plateasca 1 milion lei luna la o firma de cablu legala si altii 100.000 internet la o firma-fantoma de cartier, nici macar inregistrata?!?de aia se decurca smecherii si au bani in Romania, iar cei care muncesc si sunt corecti mor de foame!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.