Blogul lui Marius Mioc

despre revoluţia din 1989 şi ceea ce a urmat după ea

Reportaj de la Marea Adunare Naţională de la Chişinău din 27 august 1989 august 26, 2011


M-am mai referit pe acest blog, în anii trecuţi, la „Marea Adunare Naţională”, cum a fost denumit mitingul care s-a desfăşurat în 27 august 1989 în centrul Chişinăului, cînd sute de mii de moldoveni au cerut Sovietului Suprem al republicii să adopte legile cu privire la limba de stat şi revenirea la grafie latină.

Citeşte:
27 August 1989 – Marea Adunare Naţională de la Chişinău sau „ziua ce va lumina un veac”
Marea Adunare Naţională de la Chişinău (video)

Azi vă prezint un reportaj de Gheorghe Lupuşor, Nicolae Misail şi I. Sandu de la această „Mare Adunare Naţională”, apărut în „Tinerimea Moldovei” din 30 august 1989.




Reportaj de la Marea Adunare Naţională din Piaţa Victoriei

Poate că peste ani va deveni o zi de sărbătoare, de închinare luminii şi demnităţii această zi de 27 august 1989, cine ştie. Zi, cînd în inima Chişinăului a avut loc Marea Adunare Naţională a moldovenilor de pretutindeni. Deocamdată însuşi cerul o mirui dezdedimineaţă cu ozonul unei ploi fără fulgere, fără tunete, dînd rînd apoi soarelui să binecuvînteze marea de popor. Nicicînd în istoria multiseculară a Moldovei n-a avut loc o manifestaţie mai grandioasă ca cea de duminică. Nicicînd Piaţa Victoriei din capitală n-a cunoscut atîta norod. Popor adunat în toate părţile lumii în piaţa care, sperăm, deveni-va şi piaţa Demnităţii de aici încolo în istorie. Popor adunat de pe unde urmele acestui neam au sfinţit cu sudoare palme de pămînt. Veniţi pe jos, cum pribegeau acum o jumătate de veac părinţii şi buneii lor, veniţi cu carele, veniţi pe drum de piatră sau de fier, pe calea aerului. Ieşiţi din codru, abătîndu-se din cîmpie, coborîţi de la munte, urcînd din gura Dunării sau de pe litoral. Conform calculelor, la Marea Adunare Naţională au participat de la 450 la 550 mii de oameni din toate raioanele republicii, precum şi de la Reni şi Izmail, Cernăuţi şi Hotin. Numai din raionul Criuleni, bunăoară, au sosit circa 25 de mii de oameni. Scriitori şi simpli învăţători, savanţi din laboratoarele Academiei şi femei de la frunza tutunului, conducători de guvern şi muncitori, mecanizatori de rînd. Copii purtînd în priviri cristaline însemnul viitorului şi bătrîni cu dalbe plete, pe pieptul cărora, modeste, distincţiile le răvăşesc un trecut istoric nu prea îndepărtat, dar destul de complicat. Adunaţi aici nu să ceară, să se nemulţumească, ci să confirme un drept: dreptul la limbă, dreptul la fiinţă, dreptul la demnitate. Şi poate chiar mai mult sieşi să-şi afirme că, da, fac un popor. Adunaţi cu toţii la ora de supremă încordare istorică să şteargă, vorba încărunţitului dascăl de istorie din Lazo, umbra de umilinţă de pe fruntea acestui neam.

La tribună se află conducători de partid şi de stat ai republicii, deputaţi ai poporului ai Uniunii RSS, scriitori, oaspeţi din alte republici, membri ai Prezidiului Frontului Popular din Moldova, care au şi organizat această manifestare istorică de amploare.

Protoiereul Petru Buburuz, deputat al poporului al Uniunii RSS, binecuvîntează preacinstită faţa pînii şi acest început de bun augur, după care scriitorul Ion Hadîrcă, deputat al poporului al Uniunii RSS, deschide, solemn şi înălţător, Marea Adunare Naţională şi îi oferă cuvîntul lui M. I. Snegur, preşedintele Prezidiului Sovietului Suprem al RSS Moldoveneşti.

– Adunarea noastră naţională decurge într-o perioadă încordată şi, totodată, într-o perioadă frumoasă. Datorită restructurării, democratizării şi publicităţii, avem posibilitatea să ne adunăm la voinţa poporului, să discutăm împreună cu poporul problemele ce ne frămîntă, problemele meleagului nostru străbun. Aş dori în numele Prezidiului Sovietului Suprem al republicii ca lucrările Adunării Naţionale să decurgă într-un mod constructiv. Situaţia este complicată. Ea s-a agravat, mai ales, după publicarea proiectelor de legi cu privire la statalitatea limbii moldoveneşti, revenirea ei la grafia latină şi folosirea limbilor pe teritoriul republicii. Proiectele vor fi discutate la sesiunea Sovietului Suprem al republicii, care îşi va începe lucrările pe 29 august a.c. Sînt sigur, că deputaţii vor adopta hotărîrile multaşteptate. Limba poporului care a dat denumire republicii – limba moldovenească – va deveni limbă de stat şi-şi va ocupa locul în toate sferele – politică, socială, economică şi culturală, va îndeplini în legătură cu aceasta funcţiile de limbă de comunicare pe teritoriul republicii. Limba moldovenească va funcţiona pe baza grafiei latine. Noi, totodată, sîntem răspunzători de a crea cele mai bune condiţii pentru dezvoltarea şi folosirea celorlalte limbi pe calea relaţiilor optime, asigurînd bilingvizmul naţional-rus, care de fapt funcţionează, şi rus-naţional. Programul complecs de dezvoltare a limbilor, publicat deja, prevede toate măsurile necesare pentru dezvoltarea tuturor limbilor. Consider că proiectele de legi cu privire la limbi pot fi încuviinţate, deşi nu putem afirma că ele sînt absolut lipsite de neajunsuri. Sînt, desigur, şi rezerve pentru perfecţionarea lor. În legătură cu aceasta eu am o propunere, o rugăminte, şi vă rog frumos să mă susţineţi. Propun ca în numele Adunării Naţionale să fie lansată o adresare către clasa muncitoare, către populaţia rusofonă de a renunţa la grevă. Astăzi se află în grevă 113 întreprinderi, circa 80 mii de muncitori. Pierderile constituie zeci de milioane de ruble. Să ne adresăm către muncitorii care sînt induşi în eroare şi să le ajutăm să se întoarcă la locurile de muncă. Fiindcă grevele nu pot hotărî problemele limbii.

Ne aflăm în preajma unui eveniment politic de importanţă istorică pentru poporul nostru. Eu sînt sigur, că actuala componenţă a parlamentului e capabilă să hotărască problemele limbii. Sesiunea va fi transmisă în direct de Televiziunea şi Radiodifuziunea moldovenească.

Că muncitorii sînt induşi în eroare au confirmat şi o mînă de rîbniţeni, veniţi aici în frunte cu membrii cenaclului „Materna”. Muncitorul Eugen Donţu de la fabrica de ciment şi ardezie a fost intimidat de şefa secţiei că dacă nu e cu greviştii are s-o ţină minte. La fabrica de lenjerie tricotată, unde în fond lucrează mai multe fete din Rezina şi de prin satele din împrejurimi, muncitoarele, în frunte cu A. G. Melnic, directoarea lor, n-au susţinut instigatorii grevelor. Atunci juristul de la fabrică (ca să vezi, tocmai străjerul justiţiei!) a deconectat curentul electric. Alţii de teapa lui au blocat veriga principală a conveierului, au închis uşile şi muncitorii nu aveau cum să continue lucrul. În genere, grevă fac nu acei ce s-au stabilit aici de secole, ci acei veniţi în ultimii ani. Apoi ne-au mai relatat pe întrecute prin cîte i-a fost dat să treacă cenaclului „Materna” pînă a se constitui. „Treceţi mai des pe la noi, pe la Rîbniţa, cu peniţa presei, ne rugau într-un glas, nu puneţi cruce pe ea. Ne vine greu, limba ne e strîmtorată şi am avea nevoie de ajutor. La Broşteni, sat moldovenesc de cînd e el, nu mai este şcoală moldovenească. Nu-i nici la Mocra, baştina compozitorului Eugen Doga”.

Apelul lui M. I. Snegur, precum şi povaţa lui Dumitru Matcovschi de a fi cuminţi şi uniţi, adusă chiar în această dimineaţă direct de la spital, au generat tonul cumpătat în temei al discursurilor. Pe altarul adevărului şi dreptăţii au fost puse mai multe dureri şi probleme adunate de-a lungul deceniilor, de secole. Veacuri de-a rîndul moldovenii au ştiut a trăi în pace şi prietenie, bună înţelegere cu vecinii, au ştiut a omeni pe toţi cei ce-au păşit în casele lor cu gîndul de pace. Au încălzit alături şi alte neamuri şi le-au primit pe veacuri în bătătură. Acum, cînd e în pericol chiar fiinţarea noastră ca naţiune, noi nu cerem nimic altceva decît un drept legitim la limbă – de a o avea şi a o moşteni urmaşilor – dreptul la istorie, trecut şi viitor; dorim ca toţi cei ce conlocuiesc cu noi să respecte legile găzduirii şi orînduielile acestui pămînt.

– Să fim înţeleşi drept, spune preşedintele Adunării Naţionale, poetul-deputat Ion Hadîrcă, odată şi pentru totdeauna: cei care vor două limbi de stat înseamnă că vor de fapt două state într-un stat. La urma urmei şi noi sîntem pentru două limbi de stat, şi chiar pentru trei limbi, şi chiar pentru cincisprezece limbi de stat. Însă „de stat rusă” – în statul Rus, „de stat ucraineană” – în statul Ucrainean, „de stat bulgară” – în statul Bulgar, „de stat turcească” – în statul Turcesc. Însă limba de stat moldovenească, idem română – numai în statul suveran al Moldovei.

La tribună e poetul-deputat Grigore Vieru.

– Patru lucruri îi trebuiesc omului pentru a deveni fericit: pîne şi sare pe masă, libertate politică şi economică, libertate religioasă şi, desigur, libertate spirituală, aceasta din urmă include în cuprinsul ei atît de larg libertate lingvistică, în primul rînd.

Pîne şi sare pe masă avem. Candela călcată barbar în picioare pînă mai ieri se reaprinde în bisericile noastre şi, nădăjduim, va veni un timp, cînd se va reaprinde şi în sufletele tinerilor… Ne mai trebuiesc, deci, două lucruri, pe care poporul nostru, alături de întregul popor sovietic, le va recăpăta mai devreme sau mai tîrziu…

– Am rămas uimit de confraţii noştri internaţionalişti de la Rîbniţa, Tiraspol, Bender şi Comrat, – îşi împărtăşeşte regretul Nicolae Sulac, artist al poporului din Uniunea RSS. Am rămas jignit în suflet. Atîţia ani am trăit împreună, atîţia ani ne-am cununat şi ne-am botezat. Şi astăzi poporul nostru, poporul ucrainean, cel bulgar şi cel găgăuz sînt prieteni. Sîntem prieteni şi nimeni nu doreşte greve, decît „eliberatorii” de după ’60, cum le zic eu. Moldovenii sînt un neam harnic. Dacă va trebui, zi şi noapte vom lucra, să le fie ruşine celor care fac greve.

Anume în această cheie şi-au susţinut discursurile şi Ion Borşevici, conducătorul grupului de lucru pentru elaborarea proiectelor de legi cu privire la limbă, deputat al Sovietului Suprem al RSS Moldoveneşti, Constantin Oboroc, deputat al poporului al Uniunii RSS şi alţii. Cu durere şi îngrijorare pentru destinele limbii, culturii şi neamului în genere, despre ce vrem şi cine sîntem, vorbeşte deputatul poporului Ion Druţă, scriitor al poporului din Uniunea RSS, preşedintele de onoare al Uniunii Scriitorilor din Moldova, deputaţii poporului Leonida Lari, Eugen Doga, Nicolae Dabija ş.a. Despre problemele istoriei, culturii şi învăţămîntului în republică şi în raioanele populate compact de moldoveni în afara ei s-au pronunţat oaspeţi din localităţile respective. Marea Adunare Naţională a fost salutată de reprezentanţi ai altor popoare din Uniunea RSS. Unul dintre oaspeţii din Ucraina a lansat un apel către consîngenii stabiliţi cu traiul în Moldova, îndemnîndu-i să nu intre în cîrdăşie cu „Edinstvo”, pornită împotriva decretării limbii moldoveneşti drept limbă de stat şi revenirea ei la grafia latină, deci împotriva purtătorilor acestei limbi. Iar cine, totuşi, s-a lăsat ademenit şi înşelat de această organizaţie neformală – să rupă imediat legăturile cu ea. Doar limba ucraineană se află şi ea într-o stare tot atît de deplorabilă ca şi cea moldovenească, şi ea de asemenea are nevoie de a fi ocrotită. Şi nu se cuvine ca reprezentanţii unui popor, care locuiesc de secole pe acest pămînt, să poarte ură băştinaşilor, să-i susţină pe acei care recurg chiar şi la greve împotriva unei limbi la ea acasă.

La Marea Adunare naţională au fost prezenţi şi mulţi oameni din sudul republicii. Cu ce gînduri, cu ce aspiraţii au venit ei în inima Moldovei? La această întrebare ne răspunde Ion D. Gancea, învăţător.

– Vreau să vă spun de la bun început, că am făcut pregătiri intense pentru prezenţa noastră astăzi la Adunarea Naţională încă cu cîteva săptămîni în urmă. Mai precis la mitingul care a avut loc nu demult pe stadionul orăşenesc din Cahul. Am venit aici cu scopul să ne aducem cu toţii contribuţia la decretarea limbii moldoveneşti ca limbă de stat, care să funcţioneze în toate domeniile vieţii în veşmîntul ei firesc – grafia latină. Credem că sesiunea va îndreptăţi cerinţele, pe care le înaintează poporul moldovenesc. Ecsprimînd interesele tuturor oamenilor de la Cahul şi din raion, din satele de pe malul Prutului, noi nu acceptăm şi nu suferim acele persoane, care au organizat greve pe teritoriul republicii noastre. Sîntem absolut împotriva organizării grevelor politice în etapa actuală.

În piaţă, purtat de adierea uşoară a vîntului şi pornit de pe buzele mulţimii, răsună lin şi răspicat zguduitorul imn „Limba noastră”. Lăsîndu-se în genunchi, această mare de oameni pare că se închină în faţa unei icoane, cu numele de grai matern. Sau poate e o rugă către cer şi către cei ce vin să decidă a fi sau a nu fi materna noastră limbă de stat şi de comunicare pe teritoriul republicii, a fi sau a nu fi ea îmbrăcată în propriile veşminte. La sigur e şi una şi alta. Doar un singur creştet, întroienit de vreme, răsare să domine peste această mare de lume. Sarea din oase nu-i dă să-şi îndoaie genunchii şi eternul bătrîn ridică cît poate mîna, votînd pentru limbă, pentru alfabet. Aşa cum era, alb şi gîrbovit, sprijinit în toiag de asupra mulţimii îngenunchiate, părea un stejar secular venit din veacuri de demult, cu braţele scuturate de frunze şi urme de lăstari uscaţi pe ele, cu fruntea bătută de ierni dar cu rădăcinile înfipte adînc în pămînt. Adevărat, pe ei s-a ţinut şi se ţine tot ce-a mai rămas din acest neam, ajuns pe o muchie de hău.

Oamenii muncii din republică sînt profund îngrijoraţi de situaţia social-politică şi interetnică din Moldova, fapt demonstrat şi de lucrările forului de duminică şi pe care-l demonstrează şi conţinutul scrisorilor sosite pe adresa redacţiei. Căci, după cum se menţionează în Declaraţia CC al PCUS cu privire la situaţia din Republicile Baltice sovietice, calea unică a rezolvării problemelor negative ce s-au acumulat în sfera relaţiilor dintre naţionalităţi, a eliberării lor de sub povara greşelilor din trecut este elaborarea unei politici naţionale, ce ar corespunde spiritului restructurist, noii mentalităţi politice.

Duminică în Piaţa Victoriei a domnit cugetul cumpătat. Fireşte, n-au lipsit nici emoţiile, şi nici chiar clipele de rară evlavie. În schimb a fost prezentă o mare vrere şi aspiraţie a unui popor întru lumină şi progres spiritual, atunci cînd e unit şi bine îndrumat. Sloboziţi, ne-am zis, liber această forţă clocotindă întru activitate sănătoasă şi nestingherită şi veţi vedea ce stat puternic şi nezdruncinat vom avea.

Participanţii la Marea Adunare Naţională au lansat un apel către deputaţii Sovietului Suprem al RSS Moldoveneşti să-şi deie glasul la sesiune pentru doleanţele poporului, propunîndu-le un pachet de modificări ce le-ar dori introduse în proiectele de legi cu privire la limbă. Una din ele se referă la articolul 70 [indice] 1 al constituţiei RSS Moldoveneşti privitor la restabilirea anume în acest articol şi consfiinţirea în Legea Fundamentală a tezei că limba de stat este şi cea de comunicare interetnică pe teritoriul RSS Moldoveneşti.

Cei prezenţi la for au adoptat un document final.

La manifestaţie au asistat I. T. Guţu, secretar al CC al PC al Moldoveni, N. A. Ţîu, primul secretar al comitetului orăşenesc de partid Chişinău, membri ai Biroului CC al PCM, V. G. Dobrea, preşedintele comitetului eczecutiv al Sovietului orăşenesc Chişinău de deputaţi ai poporului.

G. Lupuşor, N. Misail, I Sandu

Mai citeşte:
August 1988 la Chişinău: “Sînt indignată de faptul că la acest cenaclu se vorbeşte numai în limba moldovenească, în centrul oraşului, unde zilnic vin foarte mulţi turişti. Mă miră că miliţia nu întreprinde nimic”
1988, RSS Moldovenească. Uniunea Scriitorilor respinge criticile care i-au fost aduse
Octombrie 1988, RSS Moldovenească: Declararea limbii de stat va traduce în viaţă “principiile politicii naţionale leniniste”
“Literatura şi Arta” în polemică cu “Sovetscaia Moldavia” (5 ianuarie 1989)
26 februarie 1989 la Chişinău. “Libertate lui Ţurcanu!”. Manifestanţii “sînt simpli muncitori … ce au aderat cu trup şi suflet la politica gorbaciovistă”
12 martie 1989: La Chişinău mulţimea ia cu asalt sediul CC al Partidului Comunist
A. N. Iacovlev răspunde ziarului „Pravda” despre pactul Ribentrop-Molotov. „Este evidentă devierea de la normele leniniste ale politicii ecsterne sovietice”
1989: Sfîrşit de august la Chişinău. Comitetul ’89
27 august 1989: Marea Adunare naţională de la Chişinău sau “Ziua ce va lumina un veac”
Marea Adunare Naţională de la Chişinău (video)
31 august 1989: Adoptarea legilor despre limba de stat şi grafia latină în RSS Moldovenească
16 noiembrie 1989: izbînda gorbaciovismului în RSS Moldovenească
1990: tricolorul românesc înălţat cu mîndrie la Chişinău. 2009 – înălţarea tricolorului românesc considerată diversiune rusească
Lupta pentru alfabetul latin prin caricaturi
Interviu cu Anatol Plugaru (primul şef al serviciilor secrete moldoveneşti) publicat în ianuarie 1990
Interviu cu Ilie Ilaşcu publicat în 1990
Adversarul vostru electoral e Partidul Comunist

 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.