Mîine 3 septembrie 2011 vor fi organizate 2 congrese ale asociaţiilor de revoluţionari. La Bucureşti, la Palatul Parlamentului, de la ora 9 va începe congresul susţinut de organizaţiile apropiate secretarului de stat George Costin (PDL). Acest congres are susţinerea SSPR (linc). Cînd spun despre apropiaţii lui George Costin nu înţeleg neapărat oameni care să-l stimeze în mod deosebit pe George Costin. Dar George Costin reprezintă acum puterea, guvernul, şi conduce instituţia care poate acţiona pentru anularea certificatelor de revoluţionar. Mulţi sînt alături de Costin din motive oportuniste, că nu e bine să te pui rău cu guvernul în momentele astea, cînd se vorbeşte despre anularea drepturilor revoluţionarilor (linc).
La Timişoara, de la ora 10, la sala cinematografului Capitol are loc congresul „opoziţiei”, condusă de Dorin Lazăr Maior, fost parlamentar PRM şi PSD. Din Timişoara, participă la organizarea congresului de „opoziţie” Lorin Fortuna, liderul FDR din timpul revoluţiei, şi Adrian Sanda, fost secretar de stat la SSPR din partea PSD.
Amîndouă congresele sînt organizate în numele „Blocului Naţional al Revoluţionarilor din 1989” (BNR). Atît Dorin Lazăr Maior cît şi George Costin pretind de multă vreme că reprezintă această organizaţie care ar reuni majoritatea asociaţiilor de revoluţionari din ţară. George Costin dădea într-o vreme comunicate în care se intitula „preşedinte executiv” al BNR, iar Dorin Lazăr Maior dădea comunicate, uneori opuse celor ale lui Costin, pe care le semna în calitate de „preşedinte” al BNR. Conform ziarului „Ziua de Vest”, gruparea lui Dorin Lazăr Maior a anunţat că va depune plîngere penală împotriva lui George Costin pe motiv că ar fi organizat ilegal un congres al BNR (linc). Bănuiesc că e vorba de posibila folosire nelegală a numelui „Blocul Naţional al Revoluţionarilor”.
Din păcate, nici una dintre „aripile” aşa numitei mişcări revoluţionare nu are credibilitate la ora actuală. Secretarul de stat George Costin, numit de Emil Boc, mare PDL-ist şi anticomunist acum, dar demnitar al regimului Iliescu în trecut (subsecretar de stat la SSPR din 2001 pînă în ianuarie 2003, cînd a fost destituit de Emilian Cutean) a primit titlul de luptător în revoluţie abia în anul 2000. Conform unui document postat de Dorel Haraga pe portalul revoluţiei (vezi alături), iniţial Costin primise doar titlul de „participant” la revoluţie, dar în urma unei contestaţii a izbutit să schimbe acest titlu în cel de luptător cu merite deosebite. Acum, cu sprijinul PDL, George Costin îşi consolidează poziţia de lider al revoluţionarilor. Soţia şi fratele său au primit şi ei titlul de luptători în revoluţie.
Cred că numele celor care au avut un rol serios în decembrie 1989 s-au aflat imediat după revoluţie. Rog pe cititorii acestui blog care au cunoştiinţă de vreo publicaţie care ar fi pomenit de existenţa vreunui lider al revoluţiei din 1989 cu numele George Costin în perioada imediat următoare revoluţiei (pînă la apariţia legii 42/1990), să mă anunţe.
În ceea ce priveşte „opoziţia”, şi aceasta are probleme de credibilitate. Dorin Lazăr Maior a fost acuzat de şantaj într-un dosar penal (linc), fusese şi arestat prin 2006. Nu ştiu cum s-a finalizat acel proces. Procesul continuă să se judece, cauza fiind strămutată la Tîrgu Mureş, termen de judecată fiind fixat pe 28 septembrie. Un alt membru din conducerea BNR – aripa Maior, Vasile Duţă (fost senator) a fost condamnat la 5 ani închisoare pentru trafic de influenţă (linc).
Există şi revoluţionari autentici în ambele tabere, dar după inflaţia de certificate de revoluţionar stimulată de toate guvernele, aceştia au ajuns să aibă un rol doar decorativ. La orice congres de acest tip, cele mai multe voturi le are cine a promovat mai multe certificate de revoluţionar. Iar cei care au fost lideri în decembrie 1989 nu sînt şi cei care au promovat cele mai multe certificate. Acum, la 22 de ani după revoluţie, funcţionează principiul enunţat de Raymond Luca: Liderul incontestabil este acela care are organizaţia cît mai numeroasă şi are grijă de oamenii săi să obţină certificate de revoluţionar (linc). Dacă în decembrie 1989 n-a prea auzit nimeni de acel lider nu prea are importanţă.
Timişoara are încă un capital simbolic legat de revoluţie, de aceea oameni precum Lorin Fortuna sau Adrian Sanda (care au fost prezenţi în balconul Operei în decembrie 1989) sînt cooptaţi, iar una din facţiuni a ales Timişoara drept loc de desfăşurare al congresului. Însă, de cînd există aşa numita „mişcare revoluţionară” a asociaţiilor de revoluţionari, rolul Timişoarei în ea a fost marginal, urmare şi a numărului relativ mic de certificate de revoluţionar împărţite aici.
Nu am mai fost prezent decît o singură dată, cu mulţi ani în urmă, la un congres al revoluţionarilor (ACORD se numea atunci), care a fost complet manipulat, cu cuvîntări şi liste de vorbitori prestabilite şi fără a se îngădui alte luări de cuvînt (după ce cei din prezidiu au tras de timp, au spus că sala e închiriată pe timp limitat şi nu mai e timp pentru alţi vorbitori). Dat fiind că unul din congrese este acum chiar la Timişoara, voi merge la el de curiozitate şi pentru a informa cititorii acestui blog.
Mai citeşte:
– Cazul George Costin. Transferarea propagandistică a răspunderii de la politicieni la revoluţionari
– Campania împotriva revoluţionarilor şi făţărnicia politicienilor
– Scurt istoric al revoluţionarilor şi al compromiterii lor în opinia publică
– Blocul Naţional al Revoluţionarilor – Iliescu reales la al enşpelea congres
– Vasile Duţă, preşedinte al Consiliului Naţional al Blocului Naţional al Revoluţionarilor, osîndit la 5 ani închisoare
Blogul lui Marius Mioc 
Revolutionarii autentici adica cei care au participat la rasturnarea lui ceausescu si au demonstrat in tara perioada 16-22 dec 1989 si care au fost raniti si retinuti in aceeea perioada sa se mobilizeze si sa faca curetenie in propia ograda eliminind dintre ei impostorii care nu le fac cinste si ii dicrediteaza . Sunt foarte usor de gasit , au fost sctivistii pcr , securisti sau unelte ale acestora informatorii si in majoritate au devenit revolutionari dupa fuga lui ceausescu sau mai rau au obtinut aceasta calitate de revolutionari stand acasa la tv .
Curăţenia nu se poate face decît prin intermediul instituţiilor statului, căci instituţiile statului sînt cele care au împărţit aceste certificate de revoluţionar. Din rîndul revoluţionarilor, de ani de zile s-a protestat vehement faţă de proliferarea impostorilor, dar instituţiile statului nu au ţinut seama de asta. Legea 341/2004 a prevăzut verificarea dosarelor şi dreptul oricui de a face contestaţie la eliberarea certificatelor de revoluţionar. Am depus şi eu mai multe contestaţii, dar Comisia parlamentară a revoluţionarilor nu catadicseşte să răspundă la ele.
Am si eu o parere, chiar daca nu am carnet si diploma de revolutionar, elemente decorative pentru care nu cred ca am iesit pe strazile Sibiului in acele zile…
Va propun ca parte neutra, ca acest congres sa propuna numirea secretarilor de stat care sa reprezinte revolutionarii, sa se inceapa o actiune clara si apolitica de selectare a participarii, sa se delimiteze precis si prin putzine cuvinte notiunea de participant la revolutiei (pentru ca in acele zile de inceput la Timisoara, pa strazi, au fost cateva mii de anticomunisti) si acei care s-au aflat printre primii in acele momente. Nici chiar acei care intamplator, datorita unor situatii exceptionale s-au aflat in cladirile institutiilor care ulterior i-a consacrat ca organizatori-coordonatori, nu pot sa-si erijeze acest drept. Deci, cred ca din zecile de mii de membri actuali, pot ramane ca reprezentanti, sau exponenti ai acelor zile, acei care oficial sau neoficial au fost parte a organizarii miscarilor de strada, sau si-au dovedit prin prezenta activa atitudinea anticomunista. Toate certificatele care au fost emise militienilor, fostilor activisti de orice nivel, detinatorilor de vreo functie in fostele structuri de partid, sindicale, cultunici, utm, armata sau securitate, sa li se retraga orice drepturi in acest sens. S-a dovedit clar ca armata prin structurile de comanda au fost criminalii de dupa 22 decembrie orele 13,00.
Dupa care, o analiza clara a acelora care numai alipindu-se de coloanele de manifestanti, dar pastrand din motivatie, au devenit revolutionari cu merite deosebite. Eu cred ca o diploma ar fi fost de ajuns, altfel, fiecare roman care-l injura pe Ceausescu ar fi meritat certificat de revolutionar… Iar numarul acelora implicati in acele zile cu raspunderea si pericolul de atunci, nu ar fi depasit cifra de 1000 de persoane…
Cu prietenie,
Nu există secretar de stat care să reprezinte revoluţionarii. Secretarul de stat pentru revoluţionari reprezintă guvernul şi e numit de primul ministru. Noţiunile de „participant la revoluţie” (titlu onorific care nu asigură nici un avantaj material) respectiv de „luptător în revoluţie remarcat prin fapte deosebite” sînt definite în Legea 341/2004. Nu poate un congres al revoluţionarilor să schimbe o lege votată de parlament. Nerespectarea legii este treaba instituţiilor statului. Revoluţionarii pot eventual protesta faţă de neaplicarea legii, dar în lipsa unor acţiuni ale instituţiilor statului care să corecteze situaţia protestele au ca efect doar compromiterea tagmei revoluţionarilor din 1989 în opinia publică.