Blogul lui Marius Mioc

despre revoluţia din 1989 şi ceea ce a urmat după ea

Propagandă în ziarul „Adevărul”: Eroul Ceauşescu a împiedicat alipirea Deltei la URSS Septembrie 8, 2011


Actualizare (30 mai 2013): Lincul la ziarul „Adevărul” nu mai funcţionează dar articolul poate fi citit pe blogul lui Ilarion Ţîu (linc).

„Ceauşescu a împiedicat alipirea Deltei la URSS” este titlul unui articol de Ilarion Ţîu (linc) de pe saitul adevarul.ro din 7 septembrie 2011.

„Din februarie 1946, Nicolae Ceauşescu a fost trimis la Constanţa ca adjunct al lui Gheorghe Stoica (ilegalistul Moscu Kuhn), ajuns secretarul Comitetului Regional Dobrogea. Ceauşescu şi Stoica aveau misiunea să „întărească“ partidul din zonele Constanţa şi Tulcea. Să consolideze organizaţiile şi să-i pacifice pe lipoveni, care cereau alipirea la URSS. (…) imediat după 23 august 1944, lipovenii au contestat integritatea statului român, dorind secesiunea Deltei. Era o tactică a Moscovei de şantaj asupra românilor. (…) După 6 martie 1945, spiritele s-au calmat datorită instalării unui guvern pro-comunist, condus de dr. Petru Groza. Însă problemele rămîneau, deoarece minoritarii puteau crea oricînd noi agitaţii. Tocmai de aceea se impunea control din partea Partidului Comunist. La scurt timp după ce a ajuns în Dobrogea, Ceauşescu s-a deplasat în judeţul Tulcea, pentru a studia problemele la faţa locului”, este scris în articol.

Înţelegem aşadar că Nicolae Ceauşescu a fost un erou naţional căruia România îi datorează păstrarea Deltei Dunării (zonă în care există şi o populaţie lipoveană, adică rusească de rit bisericesc vechi) între graniţele sale.

Problema e că articolul din „Adevărul” nu oferă nici cea mai mică dovadă că lucrurile au stat cu adevărat aşa. Ar trebui ca ziarul „Adevărul” să dovedească:
– că printre lipovenii din Deltă, după 23 august 1944, a existat o mişcare semnificativă de a cere alipirea Deltei la URSS,
– că Moscova a luat în serios această mişcare,
– că în februarie 1946, cînd Ceauşescu a fost trimis în Dobrogea, mişcarea era încă o ameninţare pentru integritatea teritorială a României,
– că anume Ceauşescu şi nu altcineva e cel care a oprit această mişcare (chiar presupunînd că separatismul din Delta Dunării era real, rămîne întrebarea de ce meritele în oprirea acestuia le-ar avea Ceauşescu şi nu  – să zicem – şeful regionalei Dobrogea a PCR, Gheorghe Stoica).

Dacă faptele sînt reale, ar trebui să existe o mulţime de documente care să le dovedească: rapoarte ale poliţiei, ale siguranţei, documente interne ale PCR şi ale altor partide politice (care în 1946 încă mai existau), care să pomenească fapte concrete şi nume de lideri separatişti. Dacă mişcarea a fost sprijinită de URSS, ar trebui să existe documente şi în arhivele sovietice. Cum URSS s-a destrămat de 20 de ani, şi arhivele sovietice s-au destrămat şi informaţia ar fi răsuflat pe undeva. Înţeleg că la vremea aceea era cenzură şi nu mă pot aştepta la relatări din presă, dar documente de arhivă imposibil să nu fi ieşit la iveală în 22 de ani de la căderea comunismului. Ei bine, nu aşa stau lucrurile. Pînă la „Adevărul” nimeni n-a mai tratat subiectul. Dacă faptele rezentate sînt reale, ziarul merită felicitat pentru senzaţionala descoperire istorică făcută.

Însă, dovezile că lucrurile au stat aşa prezentate de „Adevărul” sînt zero. Ni se dau citate din rapoarte trimise de Nicolae Ceauşescu către Comitetul Central al PCR, dar nu există în acele rapoarte nici o aluzie, cît de mică, la o mişcare separatistă care ar urmări să anexeze Delta la URSS. Este citat Marian Ciocan, secretar al primăriei Constanţa după război, care confirmă doar că l-a văzut în 1946 pe Ceauşescu la Constanţa (nici măcar nu în Deltă!), fără a face nici o referire la vreo mişcare separatistă a lipovenilor, cu atît mai puţin la vreun rol a lui Nicolae Ceauşescu în stăvilirea acestei mişcări. La sfîrşitul articolului e prezentat un document facsimil pe care trebuie să se clicuiască pentru a putea fi citit. Mulţi cititori ai „Adevărului” nu mai fac clic pe document dar îşi închipuie că acolo e dovada afirmaţiilor din articol. Cine clicuie totuşi pe documentul facsimil vede că acesta se referă doar la o problemă marginală pomenită în articol – neînţelegerile lui Ceauşescu cu nişte activiste PCR care au locuit o perioadă în casa sa. Nimic despre lipoveni sau Deltă!

În concluzie, articolul din „Adevărul” dovedeşte că în 1946 Ceauşescu a fost trimis cu nişte însărcinări pe linie de partid în Dobrogea, că a făcut nişte rapoarte despre starea organizaţiilor comuniste din ţinut, inclusiv un raport în care pomeneşte de organizaţiile comuniste din zona Deltei, că s-a implicat în organizarea unor echipe de propagandişti comunişti în toată Dobrogea, inclusiv la Tulcea, pentru alegerile din 1946, că a făcut CC-ului nişte recomandări cu privire la macedo-românii care fuseseră aduşi din Cadrilater, în urma schimbului de populaţie cu Bulgaria. Afirmaţiile despre încercările de a alipi Delta la URSS şi rolul lui Nicolae Ceauşescu în împiedicarea unui asemenea deznodămînt sînt doar imaginaţie pură a autorului articolului – Ilarion Ţîu. Pe baza chiar a citatelor din rapoartele întocmite de Nicolae Ceauşescu furnizate de domnul Ţîu tragem concluzia că, indiferent dacă o mişcare separatistă lipovenească a existat sau nu, Ceauşescu nu a fost preocupat de o asemenea problemă.

Nu istoria corectă ci reabilitarea lui Ceauşescu, chiar şi cu preţul celor mai sfruntate minciuni, este ceea ce preocupă ziarul „Adevărul”. De aici şi articolul care îi atribuie lui Nicolae Ceauşescu pretinsul rol eroic de a salva stăpînirea românească asupra Deltei Dunării.

Mai citeşte, despre falsificarea istoriei în ziarul „Adevărul”:

  1. Alex Mihai Stoenescu s-a transferat de la „Jurnalul Naţional” la „Adevărul”
  2. Iliescu apare, măcelul dispare – diversiuni ale ziarului „Adevărul”
  3. Dezinformare în ziarul „Adevărul”
  4. Minciuni neruşinate (şi plagiat) la ziarul “Adevărul”
  5. Gulgute proaspete ale lui Stănculescu, la B1TV şi în ziarul “Adevărul”
  6. Psihoza turiştilor sovietici, similară cu cea despre terorişti răspîndită în 1989
  7. Samoşchin: „Cartianu minte de îngheaţă apele”. Evacuarea sovieticilor din Bucureşti în decembrie 1989
  8. Sergiu Nicolaescu falsifică istoria Congresului 12, cu intervenţia lui Pîrvulescu
  9. „Să plece tăticu’, vrem să vină Nicu!”, sau noi minciuni ale ziarului „Adevărul”
  10. Certitudini dubioase despre Sibiu în ziarul „Adevărul”
  11. O iniţiativă corectă a ziarului „Adevărul”: Jos plăcuţele cu Milea!
  12. Cu întîrziere, ziarul „Adevărul” recunoaşte că a minţit despre la tancul sovietic care, în decembrie 1989, s-ar fi pregătit să treacă graniţa la Galaţi
  13. Complicitatea lui Ion Iliescu, Petre Roman şi Cazimir Ionescu cu diversioniştii de la Galaţi. Frecuşurile dintre Brăila şi Galaţi din decembrie 1989 şi imaginaţia reporterilor de la Adevărul
  14. Grigore Cartianu e supărat
 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s