Blogul lui Marius Mioc

despre revoluţia din 1989 şi ceea ce a urmat după ea

7 şi 10 noiembrie 1989 – ciocniri ale forţelor de ordine cu mulţimea la Chişinău noiembrie 7, 2011


În 7 noiembrie 1989 manifestanţi simpatizanţi ai Frontului Popular din Moldova au perturbat parada militară tradiţională prin care se comemora Marea Revoluţie Socialistă din Octombrie. Am relatat evenimentele respective într-un articol de acum 3 ani de pe acest blog, pe care vă recomand să-l citiţi dacă nu l-aţi citit deja: 16 noiembrie 1989: izbînda gorbaciovismului în Republica Moldova (linc). Prezint acum noi relatări despre respectivele evenimente, extrase din presa basarabeană a vremii. Sub genericul „Vorbesc victimele”, săptămînalul „Literatura şi Arta” din 16 noiembrie 1989 publică relatările unor martori oculari adunate de Boris Bălan şi Nicolae Răileanu. Ministrul de interne al RSS Moldoveneşti în acea perioadă era Vladimir Voronin, cel care avea să devină mai apoi preşedinte al Republicii Moldova.


Extrag cîteva declaraţii publicate în ziar:

Nicolae Croitoru, moldovean, 38 de ani, angajat al magazinului de discuri „Melodia”, internat în spitalul clinic orăşenesc nr. 2: „Mi-am terminat programul de lucru la orele 18,15. Am urcat în troleibuz la staţia strada Bender. La prima staţie, strada Armeană, am coborît. Aveam de gînd să trec pe la brutăria „Franzeluţa” de la colţ, să iau o pîine şi să plec acasă. Cînd mă dădeam jos din troleibuz (care, de altfel, s-a oprit, drumul înainte fiind blocat), am observat de cealaltă parte a drumului foarte mulţi miliţieni şi ostaşi, echipaţi cu veste antiglonţ, coifuri, înarmaţi cu bastoane de cauciuc şi scuturi enorme. (…) În momentul cînd lumea s-a dat jos din troleibuz, un detaşament de miliţieni şi ostaşi au trecut drumul şi au început să lovească furios în femei, bătrîni, copii, fără să întrebe şi fără să aleagă în cine lovesc. Oamenii strigau, inclusiv în ruseşte, că se află la staţie, că nu-s vinovaţi cu nimic. Cei cu bastoanele de cauciuc loveau însă necruţător. Lumea fugea îngrozită, femei cu copii în braţe, bătrîne fără puteri. Am luat-o şi eu la fugă, dar n-aveam cum să trec de mulţimea care-mi sta în faţă. Ţin minte atît, că un miliţian m-a lovit cu bastonul de cauciuc în cap, eu am căzut lat la pămînt şi am reuşit să-mi acopăr faţa şi capul cu mîinile. Vreo cinci miliţieni cu bastoanele au tăbărît pe mine continuînd să mă lovească mai întîi cu bastoanele, apoi cu picioarele. Atunci am pierdut cunoştiinţa. (…) După ce am zăcut cîteva minute pe asfalt, nişte trecători m-au ridicat şi m-au dus într-o parte. Mi-am revenit un pic şi am luat-o însîngerat spre casă. Acasă soţia a chemat ambulanţa. Ce am văzut la spitalul de urgenţă m-a îngrozit: oameni însîngeraţi, cu comoţii grave, cu leziuni corporale, cu fracturi, printre care erau femei, bătrîni, care probabil, se îndreptau în acel moment spre casă sau se duceau la cumpărături”.

Alexandru Fialca, ucrainean, 26 de ani (nu posedă limba de stat), angajat al cooperativei „Lux”, internat în spitalul clinic orăşenesc nr. 2: „(…) Am luat troleibuzul nr. 1 spre gară. În preajma monumentului lui Lenin, în Piaţa Victoriei, tot transportul era blocat. Lumea a coborît din troleibuz. Am făcut şi eu acelaşi lucru, bineînţeles. Lîngă teatrul Mihai Eminescu, de cealaltă parte a străzii Comsomolului, am văzut cîteva rînduri de miliţieni, ostaşi cu scuturi, coifuri, bastoane de cauciuc. În preajmă multă lume se grăbea care şi încotro, de prin magazine, de la lucru, bătrîni, femei, copii, tineri. La un moment dat, probabil la ordinul cuiva, aceste trupe înarmate au luat tam-nisam lumea la bătaie. Vreau să vă spun că pe ei nimeni nu i-a atacat. (…) Ceea ce a urmat e ceva de speriat. Trupele înarmate au trecut fulgerător strada şi au început să lovească cu furie şi cruzime pe toţi delaolaltă. N-am văzut aşa ceva nici în reportajele din Cili [Chile] ori Coreea de Sud. Asupra mea au tăbărît doi cu bastoanele, lovindu-mă din răsputeri în cap. Ca prin vis auzeam ţipete de copii şi femei. Nu mai ţin minte cine m-a ridicat de jos. Cînd m-au urcat în ambulanţă şi mi-au dat să miros amoniac, mi-am revenit uşor. În acel moment, ţin minte, nişte miliţieni şi ostaşi, probabil după ce s-au răfuit şi cu alţii, s-au apropiat de medicul cu ambulanţa şi au început să-l înjure şi să-i strige să se care imediat”.

Mihail Gleanţ, evreu, 58 de ani, comunist, funcţionar al agenţiei de reclamă (nu posedă limba de stat), internat în spitalul urgenţei: „Mă duceam spre casă, pe la ora 18. În preajma comitetului executiv orăşenesc am coborît din troleibuzul care se oprise şi am luat-o pe jos cu gînd să cotesc pe strada Comsomolului spre Iscra şi să-mi continui drumul. La colţ am fost lovit din spate. Lovitura a căzut pe ochiul stîng. Vedeţi în ce stare e, nu ştiu dacă am să mai pot vedea cu el”.

Ion Zamfir, moldovean, 58 de ani, lucrător al spiutalului clinic orăşenesc nr. 2 pentru copii, internat în spitalul urgenţei: „(…) Am observat în preajma ministerului de interne rînduri de miliţieni echipaţi special şi aliniaţi în formaţie de luptă, cu căşti, scuturi, bastoane. Mi-am dat seama că se întîmplă ceva neobişnuit şi nedorind să am neplăceri mi-am continuat drumul pe str. Armenească în sus. La un moment dat am auzit şi observat cu groază că lumea de alături începe să ţipe şi să fugă îngrozită. N-am reuşit să întorc capul să văd ce se întîmplă cînd am simţit o lovitură năpraznică dată cu bastonul în cap. Loviturile au continuat cu nemiluita şi atunci cînd am căzut la pămînt, vreo trei-patru vlăjgani în uniformă specială şi cu bastoane au început să mă lovească cumplit cu picioarele. M-au lăsat lat şi s-au retras împreună cu ceilalţi miliţieni”.

Natalia Ghidirim: „Am fost martor ocular al măcelului din data de 10 noiembrie şi m-am aflat la faţa locului de la 17 şi 40 pînă după orele 19. Mă întorceam de la Magazinul universal şi, trecînd pe lîngă M.A.I., am văzut un grup de aproape 100 de oameni care stăteau în faţa clădirii şi scandau: „Jos mafia!”, „Jos corupţia!”. Cereau, de asemenea, eliberarea arestaţilor [din ziua de 7 noiembrie].

În timpul acesta mă întîlnesc cu o colegă de institut (cîndva am învăţat împreună), care îmi venea în întîmpinare. N-am izbutit să ne apropiem şi să ne întrebăm una de alta ce are loc aici, cînd în momentul acesta drept pe lîngă noi au trecut în goană cîteva grupuri de miliţieni înarmaţi cu bastoane de cauciuc, echipaţi cu veste antiglonţ şi coifuri albe, care ieşeau din clădirea ministerului unul după altul. (…) S-au năpustit asupra oamenilor aşa, peste stradă, peste maşinile ce mergeau. Noi am rămas lipite de un copac, pe trotuar, de partea ministerului, şi tremuram de frică, căci nu văzusem pînă atunci ceva asemănător. Pînă ne-am dezmeticit, miliţienii se întorceau de acum cu prada, ducînd nişte tinere de păr şi de braţe, mai mult moarte decît vii, căci nu se puteau ţine pe picioare. Trecătorii care vedeau toate acestea erau indignaţi şi uluiţi. Se auzerau replici: „Ce mamă v-a făcut!”, „Ce mîrşăvenie!”, „Şto vî delaete?!”, „Huje cem v Cili”, „Kakoe zverstvo!”, şi ironic: „S prazdnicom vas, tovarişci!”. „Şto v delaete v vaş prazdnic?” ş.a. Se indignaui trecători de orice naţionalitate: şi ruşi, şi moldoveni.

Acesta a fost primul atac din partea miliţienilor, la care am fost martoră în jurul orei 18,00. După ce s-au retras iar în clădirea ministerului, oamenii au trecut din nou strada şi s-au grămădit în faţă. Erau deja mai mulţi, pentru că li s-au alăturat trecători ce se întorceau, probabil, de la serviciu. După cele întîmplate şi văzute cu proprii ochi, după acest nemaipomenit act de violenţă din partea miliţiei, dispoziţia oamenilor se schimba văzînd cu ochii. Ei scandau cu indignare: „Fascistî!”, „Hunta!”.

În jur se aduna tot mai multă şi mai multă lume. Foarte mulţi se aflau adunaţi la staţia de troleibuz de vis-a-vis, cu copii. Transportul circula, deocamdată, normal. Eu stăteam la staţie, aşteptam troleibuzul.

În acest moment pe scările ministerului au apărut nişte conducători, care se adresau prin porta-voce oamenilor adunaţi, dar nu puteam desluşi nimic. Şi iarăşi au început să izvorască – de data aceasta şi mai mulţi, şi mai bine înarmaţi – soldaţii din clădirea ministerului. S-au năpustit din nou în goană asupra oamenilor şi au dat busna peste drum, peste maşini, peste trecătorii ce stăteau la staţie şi erau speriaţi şi nu ştiau ce să facă. Şi eu, de asemenea. M-am lipit de vitrina magazinului şi tremuram, şi plîngeam căci puteam să nimeresc şi eu sub bastonul de cauciuc, iar eu am doi copii mici acasă. Soldaţii alergau printre trecători şi-i loveau cu bastoanele din fugă. Şi nu înţelegeam după cine aleargă ei, pe cine caută… Prima vitrină care a fost spartă era la vreo trei metri de mine şi a fost făcută ţîndări de bastoanele miliţienilor, care au înghesuit acolo un tînăr şi îl ucideau fără milă. Doi îl ţineau şi-l băteau în burtă, căci el era lat jos, aproape fără cunoştiinţă; şi încă doi cu bîtcile: patru bîtce odată peste pieptul şi burta tînărului, care era deja întins jos, leşinat, şi în care continuau să cadă cîte patru lovituri odată. Asemenea urgie n-am mai văzut nicăieri, ca patru oameni înarmaţi să bată un tînăr slăbuţ, care era de acum fără cunoştiinţă.

Aşa au urmat cîteva atacuri din partea miliţienilor, care se năpusteau ca nişte fiare asupra oamenilor ce se adunau tot mai mult şi mai mult. Toţi trecătorii se adunau, erau oameni de diferite naţionalităţi ce ieşeau de acum în stradă, căci nu mai încăpau pe trotuare. Eu eram deja în troleibuz şi de acolo continuam să privesc urgiile ce se petreceau numai şi numai din partea miliţiei. Cîte trei-patru miliţieni duceau un om aproape fără cunoştiinţă şi în care continuau să bată ca în hoţii de cai. Oamenii se schimbau la faţă văzînd cu ochii, fiind martori la fărădelegile şi mişelia soldaţilor. Eu, de exemplu, asemenea urgie am văzut pentru prima dată.

După vreo cîteva atacuri de felul acesta asupra mulţimii, s-au retras în faţa ministerului şi au format un perete de scuturi de metal, de după care li se vedeau numai picioarele. Şi abia acum au început să zboare în ei pietre, ce zîngăneau scuturile celea. Aruncau  nişte tineri, mai degrabă nişte adolescenţi, elevi, aşa îi vedeam eu din troleibuz, care ieşeau din mulţime în faţă şi aruncau cu pietre pe care le scoteau de pe marginea trotuarului. Iar pînă la atacurile miliţiei şi soldaţilor n-am văzut la nimeni în mîini pietre, ciomege, vergi de metal, după cum afirmă ministrul afacerilor interne Voronin”.

Bilanţul intervenţiei miliţiei, pomenit de „Literatura şi Arta” este de 76 de cetăţeni avînd nevoie de îngrijiri medicale, dintre care 14 internaţi în spital, 8 cazuri înregistrate de otrăvire cu gaze toxice. „Foarte multă lume se teme să apeleze oficial la serviciile publice”, scrie ziarul. O situaţie identică cu cea care se va înregistra la Timişoara, în decembrie 1989. În rîndul militarilor, numărul răniţilor a fost de 142, se aminteşte bilanţul oficial într-un alt articol din „Literatura şi Arta” (prezentat de mine anterior, în „16 noiembrie 1989: izbînda gorbaciovismului în RSS Moldovenească”)

Mai citeşte, din presa anilor 1988-1990 din RSS Moldovenească:
1988, Chişinău: Ce se vorbeşte la întrunirile asociaţiilor neformale?
1988, Chişinău: Neformal despre „neformali”. „A fost adoptată decizia: Cu organele de partid să ducă tratative numai cei fără de partid”
August 1988 la Chişinău: “Sînt indignată de faptul că la acest cenaclu se vorbeşte numai în limba moldovenească, în centrul oraşului, unde zilnic vin foarte mulţi turişti. Mă miră că miliţia nu întreprinde nimic”
1988, RSS Moldovenească. Uniunea Scriitorilor respinge criticile care i-au fost aduse
Octombrie 1988, RSS Moldovenească: Declararea limbii de stat va traduce în viaţă “principiile politicii naţionale leniniste”
“Literatura şi Arta” în polemică cu “Sovetscaia Moldavia” (5 ianuarie 1989)
1989: Nedumeriri şi nelinişti la Chişinău
26 februarie 1989 la Chişinău. “Libertate lui Ţurcanu!”. Manifestanţii “sînt simpli muncitori … ce au aderat cu trup şi suflet la politica gorbaciovistă”
12 martie 1989: La Chişinău mulţimea ia cu asalt sediul CC al Partidului Comunist
A. N. Iacovlev răspunde ziarului „Pravda” despre pactul Ribentrop-Molotov. „Este evidentă devierea de la normele leniniste ale politicii ecsterne sovietice”
1989: Sfîrşit de august la Chişinău. Comitetul ’89
27 august 1989: Marea Adunare naţională de la Chişinău sau “Ziua ce va lumina un veac”
Marea Adunare Naţională de la Chişinău (video)
Reportaj de la Marea Adunare Naţională de la Chişinău din 27 august 1989
31 august 1989: Adoptarea legilor despre limba de stat şi grafia latină în RSS Moldovenească
16 noiembrie 1989: izbînda gorbaciovismului în RSS Moldovenească
1990: tricolorul românesc înălţat cu mîndrie la Chişinău. 2009 – înălţarea tricolorului românesc considerată diversiune rusească
Lupta pentru alfabetul latin prin caricaturi
Interviu cu Anatol Plugaru (primul şef al serviciilor secrete moldoveneşti) publicat în ianuarie 1990
Interviu cu Ilie Ilaşcu publicat în 1990
Adversarul vostru electoral e Partidul Comunist

 

3 Responses to “7 şi 10 noiembrie 1989 – ciocniri ale forţelor de ordine cu mulţimea la Chişinău”

  1. Nica Leon Says:

    Marius, de ce nu ai pus aici si unica reactie de condamnare a liderilor U.R.S.S., scrisa de mine in septembrie 1989, in care condamnam acele crime, scrisoare predata in octombrie 1989 si reprezentantilor Agentiei NOVOSTI, de la Bucuresti, carora nu le venea sa creada ca am avut indrazneala sa imi dau si adresa?!
    Desi acea scrisoare a fost predata si la registratura c.c.-ului de atunci, ea a fost publicata abia in 1990, in cel mult doua ziare din Romania.
    Intreb, retoric, desigur, unde erau atunci marii „campoini” ai apararii drepturilor romanilor, a drepturilor omului si a drepturilor popoarelor sau, tocmai absenta reactiilor lor, sa fie cauza cenzurarii pozitiei mele indraznete?

  2. Nica Leon Says:

    Trupele O.M.O.N. nu au fost trimise la Chişinău în noiembrie. Ei deja atacaseră patrioţii din acea parte a Moldovei încă din septembrie. Da, scrisoarea a fost publicată doar în ziarul Lumea Democraţiei şi în Deşteaptă-te române, ce apărea la Bacău. Cînd voi găsi o copie am să ţi-o transmit.


Lasă un răspuns la mariusmioc Anulează răspunsul

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.