Blogul lui Marius Mioc

despre revoluţia din 1989 şi ceea ce a urmat după ea

Richard Andrew Hall: Rescrierea istoriei revoluţiei. Triumful revizionismului securist în România (I). Începutul sfîrşitului: Timişoara 15-17 decembrie 1989 noiembrie 29, 2011


În 2009 am publicat pe acest blog traducerea unor fragmente din teza de doctorat a profesorului american Richard Andrew Hall„Rescrierea istoriei revoluţiei. Triumful revizionismului securist în România de după Ceauşescu”. Respectiva teză de doctorat a fost susţinută în decembrie 1996 la Universitatea Indiana. Voi prezenta în perioada următoare noi fragmente din capitolul 5 „Timişoara 15-17 decembrie 1989” al acestei teze de doctorat. În textul lucrării domnului Hall, fragmentele pe care le voi prezenta sînt anterioare celor deja traduse, care aparţin capitolelor 6 şi 8 din teză şi au fost numerotate 1-8. Voi numerota fragmentele prezentate acum cu cifre romane.

Pentru republicarea în altă parte a acestei lucrări este nevoie să cereţi aprobarea autorului, cu care se poate lua legătura la hallria@comcast.net

Fragmentele deja traduse din teza de doctorat a profesorului Hall:
Începutul sfîrşitului: Timişoara 15-17 decembrie 1989 – fragmentul prezentat acum (anterior celor prezentate în 2009)
Ceauşescu pleacă în Iran
18-19 decembrie. Evenimentele din Timişoara în absenţa lui Ceauşescu
20 decembrie 1989: Protestatarii cuceresc Timişoara
Greşeala fatală a lui Ceauşescu: mitingul din 21 decembrie
Cine a aruncat “petarda”?
Rolul USLA în reprimarea din 21-22 decembrie 1989 la Bucureşti
Ce l-a făcut pe Ceauşescu să fugă?
Ceauşeştii în timpul fugii
Concluzii

Începutul sfîrşitului: Timişoara 15-17 decembrie 1989

După cum am discutat în capitolul 3 [care nu a fost tradus], acolo unde instituţiile statului se implică adînc în politica regimurilor autoritare, personalul acestor instituţii este mai înclinat să răspundă la chemările liderilor politici pentru a salva regimul în situaţia unei ameninţări pentru supravieţuirea acestuia. Mai mult, dacă regimul autoritar se prăbuşeşte totuşi, identificarea sa de durată cu interesele şi identităţile instituţionale din perioada autoritară se va dovedi păgubitoare pentru construcţia şi consolidarea democraţiei în perioada post-totalitară. Rămăşiţele acestor instituţii de stat din epoca regimului autoritar vor constitui insule de influenţă şi privilegii de neînţeles, rezistente la încercările de a le subordona controlului democratic şi hotărîte să-şi apere interesele personale şi instituţionale de durată. Rolul important al instituţiilor de stat în perioada autoritară înseamnă deci că delegitimizarea şi destrămarea regimului autoritar are toate şansele să fie incompletă.

Evenimentele din 15-17 decembrie 1989 din Timişoara, care au dus pînă la urmă la prăbuşirea regimului Ceauşescu, oferă confirmare pentru amîndouă aceste ipoteze. Amănuntele cu privire la ceea ce s-a întîmplat la Timişoara sugerează că în ciuda caracterului clar popular al manifestaţiilor antiguvernamentale care au avut loc aici şi a fundalului evenimentelor care deja avuseseră loc în Estul Europei în acea toamnă, instituţiile statului au răspuns credincioase ordinelor de reprimare ale lui Nicolae Ceauşescu. Aceasta e o diferenţă semnificativă faţă de ceea ce s-a întîmplat în alte părţi ale Europei Răsăritene, unde armata şi aparatul de securitate în general s-au abţinut de la intervenţii brutale atunci cînd liderii duri şi îmbătrîniţi au încercat să le facă să acţioneze împotriva protestatarilor antiguvernamentali.

Conţinutul istoriografiei evenimentelor din decembrie 1989 ne ajută să observăm dibăcia personalului fostei securităţi de a influenţa comportamentul altor cetăţeni români în apărarea intereselor de durată ale securităţii. Aşadar, istoriografia evenimentelor din decembrie este fereastra noastră către moştenirea regimului ceauşist şi efectele sale post-autoritare. În măsura în care putem identifica o viziune instituţională a securităţii cu privire la un eveniment sau întîmplare particulară, vom folosi această viziune pentru a o compara cu alte relatări. Vom spune că o astfel de viziune instituţională există acolo unde putem arăta că, indiferent de direcţia sau unitatea din cadrul securităţii în care au fost angajaţi, foştii securişti exprimă vederi asemănătoare cu privire la un anumit eveniment sau întîmplare. Vom concluziona că fosta securitate continuă să exercite o influenţă păgubitoare dacă putem arăta că există un mare grad de asemănare sau convergenţă între relatările presei postceauşiste şi a elitelor politice şi relatările securităţii, şi dacă putem arăta că acest relatări consensuale sînt false. Aşadar, în analiza noastră a evenimentelor din Timişoara, şi în analiza tuturor evenimentelor din decembrie 1989, sîntem interesaţi să stabilim opiniile foştilor lucrători ai securităţii, să comparăm aceste opinii cu relatările aceluiaşi eveniment sau întîmplare de către elitele postceauşiste din mass-media şi politică şi să judecăm valabilitatea acestor relatări.

În cele din urmă, comportamentul mass-mediei şi elitelor politice din opoziţie [în perioada scrierii acestei lucrări la putere se afla Ion Iliescu] este de cea mai mare importanţă pentru a judeca influenţa securităţii. Aceştia sînt oamenii care au exprimat cel mai mare dezgust ideologic faţă de fosta securitate şi care şi-au dovedit independenţa faţă de regimul Iliescu prin critici viguroase şi consecvente şi prin investigarea politicii regimului Iliescu şi a personalului urmaşilor instituţionali ai securităţii din cadrul acestui regim. Aşadar, ne-am aştepta ca viziunea lor despre evenimentele din decembrie 1989 să fie diametral opusă relatărilor securităţii asupra aceloraşi evenimente. Comportamentul lor este ca un „cel mai mic multiplu comun”, testul nostru adevărat cu privire la substanţa tinerei democraţii din România.

Comparînd vederile foştilor lucrători ai securităţii (sau a trufaşilor lor susţinători din presa ceauşistă nostalgică) cu cele ale elitelor politice şi mass-media de opoziţie, este important să ne bizuim pe acele relatări ale personalităţilor din opoziţie care, prin conţinutul lor, arată că nu doar repetă ceea ce alte persoane aparţinînd elitei opoziţiei au auzit sau spus, ci au ajuns la respectivele concluzii în mod propriu. Personalităţi din opoziţie exprimă în mod regulat opinii asupra evenimentelor din decembrie, dar caracterul vag al afirmaţiilor lor sugerează că aceste afirmaţii sînt preluate de la alţii şi că s-ar putea să nu fie conştienţi de contextul afirmaţiilor. Asemenea relatări sînt deci nesatisfăcătoare pentru scopurile noastre cîtă vreme persoanele respective nu dovedesc un grad de cunoaştere care ne-ar confirma că sînt conştiente de conţinutul, înţelesul sau implicaţiile afirmaţiilor lor.

Vom presupune că cu cît mai îndeaproape s-au ocupat unele persoane de amănuntele evenimentelor din decembrie, cu atît mai conştiente şi responsabile sînt afirmaţiile lor. Aşadar, în rîndul personalităţilor din opoziţie, sîntem mai interesaţi de acei jurnalişti care au investigat în amănunţime, pe o perioadă îndelungată, evenimentele din decembrie decît de cei care sporadic au exprimat păreri vagi, şi în acei politicieni care au făcut parte din comisiile parlamentare care au investigat evenimentele mai degrabă decît în politicienii care abia au aruncat o propoziţie despre evenimente într-o cuvîntare de campanie electorală, şi care în mod limpede nu au o cunoaştere amănunţită a lor. Aceştia sînt oamenii care au stabilit agenda şi au alcătuit cadrul discursului despre decembrie 1989 – care au arătat cum ar trebui societatea să privească aceste evenimente – şi astfel printre personalităţile de opoziţie relatările lor sînt cele mai importante. Criteriile de determinare a ceea ce constituie „relatare de opoziţie” şi deci cine este o „personalitate de opoziţie” sînt discutate în Anexa 1.

Interesele instituţionale principale pe care foştii membri ai securităţii caută să le apere în istoriografia evenimentelor din Timişoara – şi în istoriografia evenimentelor din decembrie 1989 în general – sînt destul de simple. În primul rînd, ei vor să tăgăduiască că a avut loc atît o represiune majoră cît şi o vărsare de sînge, şi dacă acestea totuşi au avut loc, că ei au participat la aşa ceva. În al doilea rînd, ei vor să arunce îndoială asupra gradului în care manifestaţiile au avut un caracter autentic, spontan şi paşnic. În al treilea rînd, ei doresc să sugereze că au fost alături de popor în timpul revoluţiei şi au ajutat revoluţia să izbîndească. Din punctul de vedere al securităţii, a doua şi a treia poziţie nu se exclud reciproc, adică se poate susţine că agenţi străini au provocat scînteia revoluţiei cu scopul de a-l răsturna pe Ceauşescu, dar chiar dacă catalizatorul protestelor a fost nelegitim, acestea au conţinut şi un element popular lăudabil şi autentic. Cu alte cuvinte, Securitatea vrea să fie „şi cu slănina în pod şi cu pîinea unsă”.

În particular, istoriografia evenimentelor din Timişoara dezvăluie gradul în care Securitatea a fost adînc implicată în politicile represive ale regimului Ceauşescu şi în care a încercat (mai ales în perioada de dinainte de izbucnirea manifestaţiilor antiguvernamentale) să-şi impună interesele instituţionale şi interpretarea evenimentelor asupra conducătorilor regimului, inclusiv Ceauşescu. Deasemenea sugerează gradul în care orientarea ideologică antisovietică a regimului a influenţat percepţia lui Ceauşescu asupra evenimentelor de la Timişoara la acel moment cît şi conţinutul dezinformării securiste din epoca post-Ceauşescu.

(va urma)

 

One Response to “Richard Andrew Hall: Rescrierea istoriei revoluţiei. Triumful revizionismului securist în România (I). Începutul sfîrşitului: Timişoara 15-17 decembrie 1989”

  1. Miodrag Milin Says:

    Asa da!, rescrierea istoriei Revolutiei romane din Banat, nu in maniera trista si obosita a „sintezei” IRRD si a „capodoperelor” reproduse dupa documentare TV si editate de „specialistul” Gino Rado, la Mermorialul din Timisoara, cu multi bani publici cheltuiti iresponsabil (ori fraudulos, printr-o obscura complicitate cu finantatorul de la Bucuresti).


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.