Procesul memorandului (8). „Toate statele din Europa, ba chiar şi din alte părţi ale lumii, vor fi representate la Cluj”

Continui prezentarea, pe baza ziarelor din 1894, a evenimentelor din jurul Procesului Memorandului de la Cluj, proces care a fost un moment important în lupta naţională a românilor ardeleni prin care s-a realizat Marea Unire, pe care o sărbătorim azi. Citeşte episoadele precedente:

Procesul memorandului (1). Erau adunaţi după cele mai minimale socoţi cel puţin 30000 de persoane
Procesul memorandului (2). Toată suflarea românească este în giurul comitetului naţional, cel numit “ultraist”
Procesul memorandului (3). Jurat: A luat parte acuzatul la deputaţiunea din Viena? Acuzat: Cu durere trebuie să vă mărturisesc că n-am luat parte
Procesul memorandului (4). Faţă de agitaţia poporului român autorităţile administrative sînt prea pacienţi sau neputincioşi
Procesul memorandului (5). Verdictul
Procesul memorandului (6). Coroianu, Raţiu, Lucaciu ar trebui trimişi în Sîrbia, ca să înveţe de la românii de acolo loialitate, cinste politică şi patriotism
Procesul memorandului (7). „Vă încredinţăm că toată suflarea românească este cu voi”

Ziarul „Tribuna” din 13 mai 1894, care apărea la Sibiu, relatează şi despre manifestaţiile care se desfăşurau în diferite localităţi din Ardeal şi Banat în favoarea membrilor Partidului Naţional Român care erau inculpaţi în procesul memorandiştilor. Redau mai jos cele scrise de ziar. Intervenţiile mele sînt cu litere cursive, între paranteze drepte.

Manifestaţiuni pentru membrii comitetului partidului naţional

Micăsasa, 7 mai

Ploaia roura. Cu toate acestea, cîmpuri, văi, codri răsunau armonios de drăgălaşele doine şi hore româneşti „Hora unirii” şi „Deşteaptă-te Române” cîntate ca de filomele [privighetori] erau de strănepoţii marelui Traian.

Dealuri cu văi, păduri cu cîmpii concertau necontenit. Ecourile erau solii vestitori de apropierea fraţilor noştri din giur [jur], spre Micăsasa, veniţi întru a manifesta.

Bătrîni, bărbaţi, juni, tineri şi bravele noastre Româncuţe alergară cuprinşi de dor, care de care mai vînjoşi, care de care mai vîrtoşi, împodobiţi cu simbolul puterii neînvinse, cu spirit românesc. Şeica mică, Şoroştinul, Ţapul, Tăunii şi Cheserul în frunte cu preoţii şi dascălii lor, nu consider[… – fragment lipsă] de a fi „o zi nefavorabilă”.

Vioiciunea la culme!

Dar ce curiositate! la mandatul unui mameluc, se dispune ca Românii din satele de dincolo de Tîrnava mare să nu fie iertat a trece nici cu piciorul prin apă, necum cu luntrea.

Un semn numai aşteaptă
Şi sar lupii ca-n stînă!

La un semn dat, ca lupii în stînă prind luntrea, unii cu ea, alţii desculţi şi încălţaţi prin apă, trecură Tîrnava, ca s-ajungă mai curînd la locul destinat şi să nu întîrzie a manifesta.

Se svonise că pe 4 Maiu va fi adunare mare în Micăsasa.

Comitele-suprem şi protopretorul se presentară în comună încă cu o zi mai înainte, probabil spre a se consulta. Protopretorul nu părăsise Micăsasa pînă după trecerea trenului cu sărbătoriţi. Dînsul dispuse 8 gendarmi, cu toate că la îndemînă nu avea decît 5, deci făcu împrumut de aici. Aduse 8 gendarmi.

Se aşezară gendarmii în patru locuri, fiindcă publicul era aşa de ordinat ca în şiruri lungi de doi cu doi să manifesteze. Dela o vreme protopretorul se adresa cătră inteligenţi [intelectuali] provocîndu-i că deoarece adunarea de popor e demonstraţie, ca să se evite altele, să nu erupă în urări de „să trăească” şi să nu predee nimica.

După dialoguri lungi sosi edarea biletelor. Prin un slugarnic se dă avisul. Cu droaia se scot bilete, alţii pînă la Blaj, Teiuş şi alţii pînă la Golgota Românilor. Poftim! Se interzise opincarilor noştri români cu biletele în mînă de a păşi pe peron, şi-i închise în sala de aşteptare străjuiţi de un gendarm, de abia inteligenţilor români se concese. Maghiarilor şi Jidanilor, fireşte le fu iertat.

Manifestanţii se deciseră a împodobi pe sărbătoriţi cu cununi. S-a şi procurat una cu inscripţiunea: „Micăsăsenii şi giur”, dar înţelegînd de planul infernal al protopretorului, care fu informat probabil dela poştă, de a pune mîna pe ea, fură necesitaţi [siliţi] a se abţine dela predare, expedată fiind cu poşta la Cluj, ceea-ce ar fi şi urmat, dacă nu era prudenţa.

În fine trenul mult dorit cu sărbătoriţii sosi.

Publicul, cu toate că se dase ordin, erupse în urări frenetice de „să trăească”. Pasagerii români eliberaţi se repeziră în fuga mare spre cupee, ceea-ce nefăcînd ar fi întîrziat, căci trenul cît se ivi, şi plecă. Protopretorul cu doi gendarmi urmăriră pe călători şi-i examinară aproape pe fiecare, ca să vadă nu voiesc a-i preda vreo cunună. În fine capitulară cu ruşine. La plecare urmară noue urări, după care publicul român se răsfira în ordine conglăsuind „Deşteaptă-te române”, „Hora Unirii”, „Tricolorul” pe lîngă alte hore şi doine româneşti, acompaniate de musică, căreia încă nu i-a putut da pace, fără a o încarcera, şi nu a eliberat-o pînă-ce a plecat trenul. Toţi Românii de un sînge adunaţi de pe plaiuri româneşti, dînd mîna ca fraţii la auzul „Hora Unirii” se înşirară doi cu doi la joc în mijlocul comunei.

Apoi îşi luară rămas bun, aşa cît şi acum ca totdeauna dat-au ochi celor orbi, că sîntem pacinici, liniştiţi şi iubitori de ordine, după cum ne cunoaşte bătrîna Europă cultă.

Micăsăsanul

O altă relatare a „Tribunei” se referă la evenimentele din Grebenaţi:

Grebenaţi, 6 maiu n.

În ziua de Dumineca Tomii, după săvîrşirea sfintei liturghii, vrednicul nostru paroch părintele Vasilie Trăilă ţinîndu-se de devisa „preoţi cu crucea-n frunte”, din incidentul procesului pentru Memorand a ridicat rugăciuni cătră cel Atotputernic, ca să ajute dreptăţii. După aceea prin o vorbire istorică descrie cum strămoşii noştri, dela aşezarea lor prin divul Traian pe acest pămînt [… – fragment lipsă] multe probe şi au fost călcaţi de mai multe oarde barbare, dar au rămas neclintiţi păstrîndu-şi limba şi datinele neştirbite, lăsîndu-ne nouă, strănepoţilor ca moştenire.

Guvernul maghiar nouă duşmănos, zice dl. preot, încă şi-a propus a ne nimici naţionalmente; ni-a scos limba din administraţiunea politică, ni-a impus-o în şcoale şi acum voieşte a ni-o băga chiar şi în biserică, prin proiectrele lor bisericeşti politice etc.

Încredinţaţii poporului român, comitetul naţional din Sibiiu, din însărcinarea acelui partid prin un Memorand a voit a aduce la cunoştiinţa Maiestăţii Sale neîndreptăţirile ce se fac poporului român ca naţiune din partea guvernului maghiar, dar acelaşi guvern a ştiut a unelti ca acele plîngeri să nu poată ajunge la cunoştiinţa graţiosului nostru Monarch, iar acum pentru că au scris acel Memorand, pe mîne sînt traşi înaintea curţii cu juraţi din Cluj toţi membrii comitetului nostru naţional, care comitet este representantul întregului popor românesc, căci Memorandul este expresiunea inimii poporului român; deci să ne rugăm lui D-zeu să ajute dreptăţii şi conducătorilor noştri naţionali să le întărească puterile fisice şi spirituale, ca şi în viitor să poată lupta cu energie pentru salvarea causei noastre sfinte şi drepte.

După această vorbire poporul entusiasmat exclamă: D-zeu să ajute dreptăţii! Trăiască conducătorii noştri! Trăiască Maiestatea Sa Monarchul nostru Francisc Iosif I.! Pînă va bate inima în noi nu ne vom lăsa ca duşmanii să ne nimicească!

După aceasta domnul preot numit invită poporul ca în corpore să ieşim cu lithia la morminţi, şi acolo rugîndu-ne pentru sufletele iubiţilor noştri răposaţi să-i rugăm, ca şi dînşii din lăcaşurile cereşti să roage pe D-zeu ca să ajute dreptăţii pentru salvarea causei noastre sfinte şi drepte, apoi întreg poporul a mers cu lithia la morminţi.

Tot Duminecă la trei ore după ameazi s-a ţinut o conferenţă în localitatea ospătarului Vasile Christoiu din loc, la care au luat parte toţi fruntaţii comunei. În această conferenţă părintele Trăilă prin o vorbire însufleţitoare, descrie causa marelui proces de mîne, şi spune cum toate statele din Europa, ba chiar şi din alte părţi ale lumii vor fi representate la Cluj, spre a se convinge despre decursul procesului, ceea-ce este o dovadă, că toate statele culte se interesează de soartea noastră; deci propune ca şi noi să trimitem o adresă de aderenţă şi încuragiare comitetului naţional.

Conferenţa cu unanimitate hotăreşte a se expeda comitetului partidului naţional telegrama:

Nu numai voi comitetul naţional sînteţi pe banca acusaţilor ci întreg poporul român, căci Memorandul este expresiunea inimii noastre. Am rugat pe atotputernicul Dumnezeu să ajute dreptăţii, ear vouă conducătorilor să vă întărească puterile fisice şi spiritele ca şi în viitor să puteţi lupta cu energie pentru salvarea causei noastre sfinte şi drepte. Trăiască Maiestatea Sa Împăratul nostru Francisc Iosif! Dumnezeu cu voi!

Vasilie Trăilă, Simion Balea, Ioan Ştefan, Iosica Bărboc, Iovan Miuţa, Iacob Gava, Petru Gurguţ, Pavel Rotariu, Pavel Zeicu, Ioan Vuceta, Iosif Paunc, Mihail Olar, Iosif Cimponer, Nicolae Chenta, George Florea, Nicolae Nicolaeviciu, Ioan Mocrace, Panta Miclea, Mihail Milencu, Vasile Cristoiu, Ignatin Morun, Dănilă Curea, Eremia Ivan, Marian Munteanu, Anania Popa

Un participant

Mai citeşte:
Anul 1918 şi Marea Unire, relatată de sora bunicului meu (1)
Anul 1918 şi Marea Unire, relatată de sora bunicului meu (2)

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.