Blogul lui Marius Mioc

despre revoluţia din 1989 şi ceea ce a urmat după ea

Paul Goma, în dosarul CNSAS a lui Gelu Voican Voiculescu Decembrie 2, 2011


CNSAS explică instanţei că nu a depus integral decît o parte din dosarele despre Gelu Voican Voiculescu. Cererea mea de a obţine şi restul dosarului a fost respinsă

V-am mai povestit despre faptul că în dosarul lui Gelu Voican Voiculescu pe care l-am primit de la CNSAS se află, printre altele, o declaraţie legată de Paul Goma. Sfîrşitul declaraţiei lipseşte din filele pe care le-am primit de la CNSAS. Am încercat să obţin partea lipsă la ultimul soroc de judecată, dar instanţa mi-a respins cererea (linc).

Declaraţia pe care o prezint acum e din volumul I1212 vol. 2 al CNSAS, filele 13-21. Lipsesc, dintre documentele prezentate instanţei de CNSAS, din acel volum, filele 12 şi 22-41 (plus multe alte file). E posibil ca fila 12 să fie începutul declaraţiei pe care v-o prezint acum (se vede că prima pagină nu are un titlu; totuşi nu e cert că prima pagină a declaraţiei lipseşte), iar de la fila 22 încolo (nu se ştie cîte file) să fie sfîrşitul declaraţiei (aici e cert că lipseşte din declaraţie, fiindcă ultima pagină prezentată de CNSAS se termină în mijlocul unei propoziţii).

În această situaţie vă prezint ceea ce am – adică 10 pagini dintr-o declaraţie olografă legată de Paul Goma. CNSAS-ul are năravul să secretizeze numele terţelor persoane, în copiile pe care le eliberează părţilor din proces, dar în dosarul instanţei (unde nu e nimic secretizat) am verificat că anume de Paul Goma e vorba în declaraţia pe care v-o prezint acum. La transcrierea declaraţiei, fragmentele secretizate de CNSAS le-am notat cu […] iar acolo unde e vorba de Paul Goma am notat [PG]. Mai dezvălui şi numele lui Alexandru Ivasiuc, despre a cărui înmormîntare e vorba, fiindcă nu cred că îi cauzez vreun prejudiciu dezvăluind că a fost înmormîntat.

În ziua de 7 martie 77, după înmormîntarea lui [Alexandru Ivasiuc] (cimitir Străuleşti II) plecînd de acolo cu […] cu maşina, am hotărît, pe loc, vizita la [PG], care a avut loc între 14-16 (aproximativ).

Dorinţa mea de a-l vedea era mai veche; faptul că Imi nu se temea şi în acelaş timp faptul că eram cu maşina, m-a făcut să aleg brusc această ocazie. Era convenabilă şi pentru faptul că puteam s-o trec sub tăcere acasă, intervalul respectiv de timp trecîndu-l în contul înmormîntării.

Ne-a primit cu oarecare surpriză, deşi avusesem unele contacte telefonice anterioare. (Nu mai devreme de dimineaţa aceleiaşi zile cînd insistasem să vină totuşi şi el la înmormîntare).

Prezent acolo […] din Banat, mi se pare, al […] aflat deja pe picior de plecare. Discuţie în picioare, haotică şi fără şir; reţinut cum l-am găsit pe […] prin căutare perseverentă etc. Totodată reţinut şi motivaţia sa proprie pentru acest demers – indignarea faţă de felul cum i s-au reţinut nişte bani – donaţie pentru sinistraţi, pe care el o înţelegea ca pe o ofertă voluntară, la o sumă stabilită de donator şi nu impusă printr-un consens general al colectivului de muncă sau mai „de sus”. […], individ robust, părînd de 38 de ani (deşi ulterior am auzit că avea 34, deci mai tînăr ca mine) provincial „descuiat”, plin de vitalitate. Simplu, brutal şi direct, repezit în exprimare, vehement, cu replici bolovănoase, încăpăţînat şi [neciteţ]; tip primar (eventual musculo-digestiv). A plecat destul de repede în raport cu venirea noastră.

Rămaşi în patru, fiind de faţă şi nevasta lui [PG] – dicuţia a decurs [neciteţ] disparat, cu treceri de la una la alta, cu întorsături de planuri, mînată de jocul spontan [neciteţ] amestecului de subiecte. Întrucît dintr-o asemenea discuţie, mai bine zis din fragmentele memorate, imperfect şi dezordonat, este imposibil de reconstituit şi ordonat tot ce s-a vehiculat, conversaţia curgînd la voia întîmplării (cel puţin aparent, eu fiind acolo pentru [a] determina cîteva aspect[e] precise) cu replici ce se încrucişează variat.

Se poate face o sortare a subiectelor în mare, care cu numeroase reveniri şi alternări, au fost axate pe următoarele chestiuni (ordinea nefiind cronologică ci pur enumerativă):

1. Fleacuri legate de surpriza de a avea […] ([…] cu puţin înainte de la […]). Adus, văzut, ţipat, jucat ect.
2. cutremurul cu multiplele lui implicaţii (mai ales la trei zile după)
3. relatări asupra înmormîntării lui […], alţii îi ziceau […]. Comentarii asupra participanţilor, cuvîntări etc. (acest subiect a fost supărător pentru […] şi l-a evitat cît a putut, însuşi amintirea, evocarea răposatului agasîndu-l vizibil. A făcut totul să abată conversaţia, ori de cîte ori revenea.
4. comentarii asupra situaţiei sale şi a „acţiunii” întreprinse (punct care va fi reluat)
5. diverse: – fraze aruncate despre cunoştiinţe comune
– rugămintea făcută lui […] (subliniat numai lui) de a merge la nevasta lui […] şi a-i comunica să se grăbească pentru a veni de Paşti la Paris. (cu toate astea au fost amîndoi la ea şi i-am transmis mesajul pe scări)
6. eventuale omisiuni (valoare secundară)

Înainte de a detalia punctul 4 trebuie menţionată ambianţa şi interacţiunea dintre mine şi [PG]. Atmosfera era apăsătoare, ca a unor asediaţi; (deşi afară nu era nimeni) I-am găsit cu aerul unor oameni crispaţi, izolaţi, speriaţi, suspicioşi. El era de o nervozitate abia disimulată, susceptibil, arţăgos, nesigur, concentrîndu-se greu, nerăbdător, irascibil şi urîcios, în anumite momente făcîndu-mă prost pur şi simplu.

Prezenţa mea l-a indispus, neînţelegînd ce vreau din moment ce nu mă înscriu pe listă (desigur prin asta neîndemnîndu-mă să ader, mărturisindu-mi de altfel că n-a determinat pe nimeni, majoritatea fiind necunoscuţi care l-au căutat prin telefon sau prin scris şi uneori direct, bunăoară doctorul). Poziţia mea de spectator, de martor (aceea de cercetător nu puteam să i-o dezvălui) îi părea deranjantă, iar calitatea mea de vechi cunoscut (căci a spune prieten este exagerat) părîndu-i-se insuficientă pentru a inspira încredere, deşi prezenţa mea acolo era justificată realmente de dorinţa mea (strict numai a mea) de a-mi forma o convingere proprie în legătură cu ceea ce întreprindea, inclusiv implicaţiile conexe, convingere necesară nu numai dintr-o pură curiozitate, ci pentru validarea unor ipoteze de lucru şi eliminarea altora. [PG] s-a arătat permanent de ceea ce spuneam, avînd tendinţa de contrazicere, dînd semne de agasare şi chiar lăsîndu-mi senzaţia că-i provoc antipatie *)

[Notă de subsol]: *) De altfel chiar replica iniţială a fost semnificativă în ce priveşte suspiciunea sa: – ca să nu mergem cu mîna goală, […] a luat nişte flori pt. ea, iar eu nişte votcă şi un borcan de dulceaţă sau aşa ceva, toate fiind ca din partea noastră în comun. Ei bine, cînd i-am oferit borcanul, abia pătruns în casă, mi-a zis mai în glumă, mai în serios, pe un ton echivoc că vreau să-l otrăvesc, la care i-am replicat că nu are decît să-mi dea să gust primul. (ceea ce însă nu s-a întîmplat)

[…] mai fusese pe la el (o dată, pare-mi-se) şi se bucura oricum de mai multă simpatie, în acelaş timp însă el vorbind şi intervenind mai puţin. Oricum vizita mea nu i-a făcut plăcere lui [PG] şi am înţeles, aşa pe departe, că dacă pe […] ar mai vrea să-l vadă, pe mine ba.

[…] a fost mult mai drăguţă cu mine, căutînd de foarte multe ori să netezească asperităţile discuţiei, printr-o atitudine făţiş favorabilă.

Înainte de a explicita punctul privitor la fondul discuţiilor trebue să menţionez ce avea eu în vedere. Voiam să mă conving, la faţa locului, printr-un contact nemijlocit:

– ce e cu el?
– în ce stare se află – pt. că în funcţie de asta examina unele supoziţii
– care îi sînt mobilurile – imediate
– finale
– care sînt lucrurile de care e conştient şi nu e conştient – scopuri pe care ignoră că le serveşte
– consecinţe nebănuite

– în ce măsură se poate separa motivaţia sa individuală, cu toată încărcătura ei de elemente psyhologice, subiective, de o eventuală opţiune pentru un anume nucleu ideatic (exterior problematicii sale particulare) care să reprezinte un soi de program, ceva care să ţină de domeniul abstract al gîndiri, nefiind contaminat de stări, de credinţe, de interese personale şi alţi factori afectiv-subiectivi.
– în ce măsură acţionează pe cont propriu, de bună credinţă fiind ulterior luat în braţe şi utilizat de Europa Liberă şi cercurile aferente.
– în ce măsură e manevrat fără să-şi dea seama
– sau face în mod deliberat şi conştient un joc prestabilit, el fiind actorul unui scenariu făcut de alţii, adică un executant.
– sau în ce măsură este un „teleghidat”, un „manipulat” pe alte planuri, şi crezînd că face o acţiune proprie, face jocul inspirat de un sistem deosebit de influenţare, cu mijloace de altă natură.
– în ce măsură îşi dă seama exact ce face.
– în ce măsură se poate detaşa de el însuşi şi cît de lucid se poate privi „din afară”.
– ce anume îl animă, cum acţionează
– ce tip de mecanisme interne pot explica ce întreprinde

Este evident că pentru acest întreg complex de probleme, nu-mi închipuiam că voi dobîndi soluţii complete, care să-l epuizeze.

Eram conştient de faptul că eram handicapat de faptul că nu puteam pune prea multe întrebări, deoarece orice investigaţie de genul ăsta interogativ i-ar fi părut suspect, mai ales pentru un om obsedat de bănuială.

Pentru a evita echivocurile am discutat cît se poate de nesistematic, de neprogramatic, rămînînd ca din frînturi, din elemente vagi, din reacţii diferite să pot alege ceva pentru înlăturarea semnelor de întrebare.

Elementul esenţial rămînea intuiţia mea, felul în care-i „luam faţa”, în care-l „pipăiam” ajungînd la o convingere directă, nemijlocită, fără intervenţia analizei, a raţionalităţii, a gîndirii discursive. Întrucît scopul era să-mi formulez mie însumi nişte răspunsuri, nu era necesar să-mi construesc argumentări logice, bazate pe inducţie şi deducţie, din moment ce prin intuiţie dobîndeam anumite certitudini.

Trecînd la detalierea conţinutului convorbirilor încerc să cuprin cele discutate ordonînd şi sistematizînd a posteriori materialul în limitele rememorării. Discuţia a fost mult prea întortocheată, eu neputînd să-mi îngădui în a polemiza sau a fi prea insistent în unele privinţe.

Am început parcă prin a discuta asupra faptului că cutremurul este un eveniment care i-a stricat toată „acţiunea”, absorbind atenţia publică cu probleme mult mai grave şi în acelaşi timp creîndu-se un climat de solidaritate cu statul român, nimănui nemaipăsîndu-i de „dizidenţi”.

Eu consideram că afacerea e moartă şi nu va mai putea trezi interes, subliniind că ar trebui şi el în asemenea momente să se abţină dela orice manifestare. În ce priveşte chestiunea asta împărtăşea întrucîtva punctul meu de vedere. L-am văzut bine informat asupra pagubelor economice din ţară şi părea sincer mîhnit şi îngrijorat.

Eu l-am sondat asupra oportunităţii „acţiunii” lui, într-un moment înc are România se singularizează şi mai mult ca poziţie faţă de ţările învecinate, afirmîndu-şi curajos independenţa faţă de tendinţele hegemonice sovietice. Întrebîndu-l de fapt ce l-a determinat să iniţieze „povestea” asta, mi-a replicat cu aerul unui megaloman de provincie, care se ia în serios, că şi-a asumat acest rol de purtător de cuvînt în numele adevărului, în locul unei mari personalităţi din cultură, în speranţa că încurajaţi de gestul său se vor găsi şi asemenea persoane. Punîndu-i problema responsabilităţii, a relativismului în materie de adevăr în chestiunile social-politice, a prejudiciilor generale pe care le poate genera o acţiune unilaterală de pe o poziţie care nu permite nici un fel de viziune de perspectivă a jocului politic internaţional cu toate implicaţiile nevăzute, neştiute, care asemenea icebergurilor constituie partea cea mai importantă. Reacţia sa a fost o grimasă de lider de buzunar jignit în amorul său propriu. Recunoscînd o mare ignoranţă şi incompetenţă politică susţinea că problemele individului într-o societate trebuie dezbătute deschis.

Eu i-am atras atenţia că el nu a făcut aşa ceva declanşînd o dezbatere publică în ţară, în presă sau la altă formă şi s-a adresat direct Europei Libere – post vădit duşmănos şi total compromiţător. El susţinea că îşi dă seama de aspectele necurate ale postului, dar că s-a dovedit singura formă prin care se putea face cunoscut, popularizat, audiat, arătîndu-mi că în ţară i-au fost închise orice posibilităţi de manifestare. Punînd problema vulnerabilităţii sale sub aspectul atitudinii, l-am întrebat dacă e conştient de riscurile asumate şi consecinţele la care se expune din partea autorităţilor care oricum reprezintă Puterea şi care vor putea înceta la un moment dat cu toleranţa. El se considera din punct de vedere juridic nevinovat, iar pe de altă parte susţinea că nu contestă în nici un fel sistemul, regimul socialist, ci este un objector de metodă, considerîndu-se dator să pună capăt unor nereguli privitoare la aplicarea normelor juridice care reglementează drepturile cetăţeneşti, datorită unor practici abuzive de care sînt persoane şi nu linia generală. pe de altă parte considera că din moment ce România a semnat Convenţia Drepturilor Omului şi Tratatul dela Helsinki, aceste angajamente trebuiesc respectate, or mi-a exemplificat că foarte mulţi din semnatarii săi se plîng că nu pot emigra şi au diverse necazuri etc.

Eu i-am explicat că toţi aceşti „aderenţi” nu sînt decît nişte interesaţi, nişte profitori care vor să-şi rezolve mai rapid treburile şantajînd într-un fel autoritatea şi că deci nu sînt nişte tipi animaţi de idei generale care ar vrea să meargă lucrurile mai bine, ci sînt mînaţi numai de scopurile lor de moment, meschine. I-am atras atenţia că o altă categorie vor fi refulaţii, toţi închipuiţii obscuri, care chiar dacă nu-şi doresc nimic pentru ei sînt impulsionaţi numai de dorinţa unui renume facil, de a se auzi strigaţi pe nume la un aparat de radio etc.

I-am arătat că în Cehoslovacia, unde situaţia este şi cu totul diferită, fiind un popor sub ocupaţie străină abia disimulată, s-au băgat în povestea Chartei 77 oameni de o anumită platformă – unii foşti demnitari din regimul Dubcek, alţii personalităţi de prestigiu, adresînd, după cîte ştiu eu, mesajul lor direct guvernului şi nu secţiei cehoslovace a Europei Libere.

Nu am reuşit să discern cum au evoluat lucrurile în ce priveşte atitudinea sa iniţială şi să înţeleg în ce împrejurări a făcuit [PG] o serie de „paşi”, [neciteţ] la început s-a solidarizat ca persoană particulară cu Charta 77, apoi a apărut problema respectării drepturilor omului la noi şi mai apoi chiar [a] drepturilor cetăţeneşti.

S-a enervat în momentul în care mi-am arătat dezacordul faţă de chestia cu „ocupaţia română” şi în general de reproşul privind excesul de patriotism şi naţionalism. Am încercat să văd de unde vine această atitudine de reprobare a naţionalismului, care în condiţiile asediului nostru slav este mai mult decît salutar. I-am spus că m-a mirat că [PG] a putut să pună astfel problema adăugînd că în felul ăsta nu face decît să întărească unele ipoteze vehiculate în oraş (prezumţii de sorginte antisemită) şi anume că el ar fi exponentul unor cercuri evreieşti internaţionale, ba chiar că prin confuzie cu nevastă-sa mulţi îl fac jidan.

Evident că s-a lepădat de asemenea bănuieli. Argumentările sale erau palide minate de sentimentalism şi moralisme, în timp ce eu aşteptam o logică metalică cu raţionamente reci potrivite ordinului de realităţi politice. Am căutat să-i arăt că jocul politic este mult mai complex şi că el un biet literat izolat nu poate avea acces la acele puncte de unde perspectiva evenimentelor căpăta o oarecare limpezime. I-am argumentat că amestecul lui de acolo de jos, părin gălăgia care o face, poate jena eforturile conducerii superioare de a manevra pe eşicherul politic, că nu este suficient să ai dreptate sau să-ţi închipui numai că o ai, că nici o justificare morală nu e suficientă pt. a interveni într-un domeniu atît de delicat ca acela al politicii.

O asemenea acţiune poate dăuna ţării per total, deasemenea ordinul de mărime al intereselor indivizilor este cu totul diferit şi inferior de cel al intereselor politice şi naţionale.

Problematica mulţimilor este minoră în raport cu aceea statală, şi deci de să se creeze dificultăţi suplimentare, unui om care-şi bate capul şi aşa prea mult cu problemele majore, purtînd pe umeri povara ţării româneşti. Scriind o mare idee, de ordin naţional, nu contează neglijarea unor aspecte interne, care se raportează pînă la urmă la simpli indivizi. Eu consideram că preajma conferinţei dela Belgrad, noi trebuie să apărem deasupra celorlalte ţări socialiste care au ca numitor comun aservirea faţă de Uniunea Sovietică şi deci astfel de agitaţii chiar izvorîte din bună credinţă, deservesc interesele ţării.

În fond libertatea individului în societate este oricum limitată, fiindcă libertatea unui individ este limitată [de] aceea a altuia şi astfel îngrădirile convenţionale sînt inevitabil necesare pentru asigurarea echilibrului social.

El îmi replica că nu urmăreşte modificarea unor legi ci aplicarea corectă a celor existente, renunţîndu-se la părtinire şi arbitrar, astfel ca legalitatea şi echitatea socialistă să fie împlinite pînă la capăt. I-am răspuns că e greu ca un individ izolat să fie informat la sc[ară] naţională de [neciteţ] asemenea situaţie, iar pe de altă parte faptele sînt relative, cu atît mai mult cu cît le află relatate de una din părţile în cauză.

Am alunecat apoi asupra unor [neciteţ] anecdotică mediocră cu […], întrevederea cu […] etc. Nu am reuşit să aflu de la el data concludentă asupra acestor evenimente. Din cauza asta nici nu am înţeles mare lucru (Nu avea încredere în promisiunile lui […] şi a făcut greşeala de a respinge o mînă întinsă).

Pe măsură ce îl vedeam dezvoltîndu-şi opiniile l-am putut vedea cît e de încurcat, slab, ezitant şi speriat. Morga de mare frondeur căzuse, făcînd loc unui om care nu mai poate da îndărăt pentru că nu mai e lăsat să o facă. Mi-am dat seama că este incapabil să discearnă dincolo de aspectele imediat aparente, că nu poate distinge ierarhia ordinelor de realităţi şi importanţa şi coloratura pe care o iau faptele în fiecare dintre ele. Nu-şi putea depăşi poza de om de atitudine, care nu vrea pentru el nimic, dar printr-o sublimă ţinută morală se expune represaliilor revendicînd totul pentru ceilalţi. În dosul acestei pasiuni de martir modern, care de fapt se simţea destul de asigurat de scandalul pe care l-ar putea face străinătatea pentru el, răzbătea în lipsa unor idei clare, o disperare mocnită, – aceea de a se face cunoscut cu orice preţ, o sete de celebritate grabnică, ce i se părea că i-a fost refuzată pe căi obişnuite. Mînat de orgoliu, mi s-a părut un om robit de vanitate şi angrenat într-un joc periculos de care se teme suficient, dar abia după ce l-a declanşat.

Nu putea trece dincolo de aspectele sentimentale, nu înţelegea că o problematică individuală oricît de acută ar fi, nu avea măsură comună raţiunilor riguroase de stat.

Ignorînd total faptul că un politician, un şef de stat gîndeşte numai sub primatul necesităţii, şi încă al aceleia generale care vizează o perspectivă mult mai largă spre viitorul unei naţiuni.

Întreaga lui gîndire era dominată de sentimentalitate conducînd la confuzii totale şi la o amestecătură de idei şi stări etc.

Mi-am dat seama că singurul motor al activităţii sale era vanitatea celui mic şi refulat, care peste noapte este ispitit de o faimă iluzorie prin aureola ei fals eroică.

Nu cred că a fost tocmit în străinătate să facă ceea ce a făcut pentrucă a fost prea prost făcut, prea prost condus şi în absenţa oricărui plan, totul urmînd fluctuaţiile unui temperament muieresc, capricios şi fricos.

Am dedus că avea contacte cu ziarişti de toate neamurile în special atunci [? – nu prea citeţ], francezi şi olandezi şi că într-un fel întreţinea anumite contacte cu diplomaţi vest germani. Nu cred că cineva îl coordona, pentru că totul a fost dezordonat. Avea conversaţii telefonice cu […], […], alte personaje care nu excelează prin capete politice.

A rămas f[oarte] surprins cînd i-am arătat că preş[edintele american] Carter nu este neapărat un campion al dreptăţii şi că în ciuda aparenţelor, un om politic nu se poate ghida după criterii morale şi justiţiare. Toată încurajarea pe care o dădea el poveştii cu dr[epturile] omului avea o altă adresă. Îngrijorat de forţa militară sovietică dorea să o fixeze în interiorul graniţelor, dîndu-le de lucru acasă, prin excitarea acestor disidenţi. De aia l-a primit pe […].

Apăsînd pe această pedală se urmărea înteţirea acestor agitaţii interne şi evreimea sovietică a fost receptivă, răspunzînd imediat acestei sugestii. Deci toată [neciteţ] interesează pe ăia şi nu pe noi unde de bine de rău avem o altă situaţie, sîntem conduşi de ai noştri şi nu există împrejurări comparabile cu cele din Rusia. Dealtfel chiar cînd l-a primit pe […] a subliniat că apreciază România în privinţa dr[epturilor] omului.

Dar nici măcar în intenţia celorlalţi nu era să vizeze o asemenea acţiune la noi. deci el a căzut ca musca în lapte.

Plecînd de acolo şi Imi mi-a spus că nu e bărbat, că nu are „coaie” politice şi va fi „halit” de lipsa de [neciteţ]. Considera că E[uropa] liberă îl va umfla cît îl va umfla şi peurmă se va plictisi de el, căutînd o altă lămîie.

Plecînd de acolo şi analizându-l după [neciteţ] de criterii am exclus că el ar fi „manipulat” altfel, eliminînd orice ipoteză „parapsihologică”.

Rămîne neclar dacă a acţionat spontanexasperat de o serie [de] măsuri din parte breslei scriitoriceşti sau a intrat în acţiune la o sugestie externă. [neciteţ] sigur că a fost luat imediat în braţe.

Mi-a făcut o impresie jalnică faptul că ignora raportul dintre individ şi putere şi că se putea situa fără nici o acoperire pe poziţia eu şi restul.

Fără nici un fel de prejudecată antisemită, rămîne deschisă unei sprijiniri sau mai mult decît atît, din partea unor cercuri mai speciale.

Mă gîndesc să asociez cu faptul că […], inspector gen administrativ (ceva în învăţămînt) ploieştean, a ocupat un anume rang în ierarhia francmasonică românească antebelică.

Într-o epocă în care principalii protagonişti sînt semiţi, în care evreii – fermentul omniprezent, tinzînd la pîrghiile de con[…] ale multor naţiuni, ca un ţel persistent, străbătînd secolele şi [neciteţ] triumful unei concepţii atunci obstinate, atunci anumite legături făcute nu sînt fanteziste… Din păcate nu am şi condiţia suficientă… Prezumţia însă, [neciteţ] [sfîrşitul filelor prezentate de CNSAS]

Mai citeşte documente din dosarul CNSAS a lui Gelu Voican Voiculescu publicate pe acest blog:
Gelu “748000 de euro” Voican: “Despre faptul că falsific deconturile, în afară de şeful meu, mai cunoşteau majoritatea colegilor mei”
“Inculpatul Voiculescu Gelu Voican a dat dovadă de sinceritate în timpul urmăririi penale”
Analiză a Securităţii: “Voiculescu Gelu solicită sarcini pe linie SLOMR, menţionînd pe un ton de reproş că dacă nu-l folosim cîndva se va retrage undeva la ţară şi va creşte păsări”
Gelu Voican Voiculescu, chemat la securitate pentru un presupus plan de părăsire a ţării: “Contactul avut m-a îmbogăţit în viziunea mea asupra unor realităţi sociale, resimţind că realmente există preocuparea de a se veghea asupra destinelor oamenilor”
Gelu Voican Voiculescu, amintiri despre un cetăţean dominican
Securitatea, bănuitoare faţă de Gelu Voican Voiculescu
Istoria lui Gregorian Bivolaru “în toată intimitatea devenirii sale existenţiale”, scrisă pentru securitate de Gelu Voican Voiculescu
Gelu Voican explică securităţii: Gregorian Bivolaru e greu recuperabil prin reeducare. Numai un stagiu militar dur, făcut anume pentru a-l frînge, cu toate asprimile cîmpului de instrucţie la infanterie, l-ar putea lecui
Gelu Voican despre persoana care i-a adăpostit cărţi şi xeroxuri: “Discutînd pe marginea unor aspecte social-economice din ţară sau de ordin cultural, am reţinut că făcea unele aprecieri care puteau fi interpretate ca negative”

Alte articole despre Gelu Voican Voiculescu:
Gelu Voican cere 748000 de euro despăgubiri de la statul român
De aniversarea revoluţiei, Gelu Voican ne serveşte minciuni proaspete
Agenda Zilei: Un ziar care refuză să dea dezminţiri (între timp ziarul respectiv a dispărut de pe piaţă)
Gelu Voican Voiculescu: Gîndul meu se îndreaptă spre cei disimulaţi sub infracţiuni de drept comun. Să se revizuiască situaţiile judiciare! TVR decembrie 1989 (video)
Procesul despăgubirilor lui Gelu Voican Voiculescu. Procurorul se opune cererii mele de intervenţie
Pretenţiile de despăgubiri ale lui Gelu Voican Voiculescu se bizuie pe un document din 1990 atribuit lui Victor Stănculescu

Despre evoluţia procesului cu CNSAS şi Gelu Voican Voiculescu, citeşte:
Yoghinul Gregorian Bivolaru, descris pentru Securitate de Gelu Voican Voiculescu
Decizia CNSAS legată de Gelu Voican Voiculescu, atacată în instanţă din 2 părţi diferite
Evenimentul Zilei relatează despre contestarea în justiţie a adeverinţei CNSAS despre Gelu Voican Voiculescu
Urmările pe care le-au avut turnătoriile lui Gelu Voican Voiculescu
Procesul cu CNSAS şi Gelu Voican Voiculescu – amînat pentru 1 martie
Dosarul Gregorian Bivolaru contra CNSAS a fost conexat la dosarul Marius Mioc contra CNSAS şi Gelu Voican Voiculescu
Apărarea lui Gelu Voican (1). Lipsa calităţii procesuale active a lui Marius Mioc
Apărarea lui Gelu Voican (2). Lipsa calităţii procesuale pasive a lui Gelu Voican
Apărarea lui Gelu Voican (3). Lipsa calităţii de reprezentant a lui Bivolaru a avocatei Mîţu şi lipsa discernămîntului lui Gregorian Bivolaru
Apărarea lui Gelu Voican (4). Fondul chestiunii
Instanţa a rămas în pronunţare pe excepţii
Instanţa a respins excepţiile şi se va trece la judecarea fondului
Gelu Voican Voiculescu recuză judecătorul la procesul cu CNSAS. Procesul celor 748000 euro – amînat pe 21 noiembrie
Scor 6-0. Cererea de recuzare depusă de Gelu Voican Voiculescu a fost respinsă
Motivarea respingerii excepţiilor ridicate de Voican Voiculescu
Cererea de recuzare şi respingerea ei
Gelu Voican declară fals contractul avocaţial a lui Gregorian Bivolaru, obţinînd astfel o nouă amînare a procesului său
Cererea de înscriere în fals depusă de Gelu Voican Voiculescu – respinsă. Deasemeni, respinsă cererea mea pentru prezentarea restului filelor de la dosarul lui Gelu Voican

 

7 Responses to “Paul Goma, în dosarul CNSAS a lui Gelu Voican Voiculescu”

  1. PUSCASU VLAD IRIMIE Says:

    Stimate d Mioc, am tot incercat sa citesc ce scrie pe foaia document de la CNSAS,insa nu am reusit.Scrisul lasa de dorit, seamana cu scrisul lui Octavian Goga,poetul-tribun.Adica nu intelegi nimic din ceea se scrie.

    Gelul voicanul voiculescul,sa inteleg ca scria asa ceva? deci ce ne mai mira? domnul gelul a fost inchis in 1985 pe la jilava pana in 1989 ,pentru ca avea valuta,ori ceva legat de astea.Acum cu mult tupeu cere despagubiri de la stat,ca ar fi fost ,,disident politic ,, sau ,,detinut politic,,

    Pai sa o luam altfel.Daca voican voiculescu se crede detinut politic,ar trebui sa dam certificat de detinut politic,si bani lunar, la peste 100000 de puscariasi,care au fost inchisi pentru furt,etc,etc de drept comun.Si ei au fost in puscarii comuniste.

    Cand nerusinarea intrece masura,atunci ne asteptam la orice.Ati prezentat o dovada.Astept altele.Eu eram prea mic atunci,insa as vrea sa vad dosarul parintiilor mei,buniciilor.Bunicul meu a fost detinut politic anticomunist veridic, dupa 1948 pentru ,,uneltire,,

    Cei care au trecut pe fisa ,,bandit,, ori ,,uneltire contra oranduirii socialiste,, (adica diabolic-socialiste), aceia sunt persecutati de regim.Si nu cei care au facut trafic cu valuta,ori care au furat,facut bisnita,etc,etc

    Parerea mea.Exista si o exceptie: Viorel Roventiu.Inchis in 1983 dupa ce fura mitraliere ca sa-l impuste pe Ceausescu intr-o vizita din jud Giurgiu,arestat cu elicopterul, spune ca a furat armele de fapt pentru a sparge o banca CEC.

    Securitatea stie planul de asasinare insa prefera sa taca.Roventiu prefera sa declare ca a vrut sa sparga CEC-ul,ca sa nu fie executat.Primeste 25 ani puscarie.

    Securistii stiau ca Ceausescu era un fricos,din marturiile unor apropiati,cand s-a spart un bec,el a facut pe el de frica la propriu.Daca afla de incercarea de mitraliere a lui,atunci era si mai rau.

    Roventiu Viorel nu e recunoscut de AFDPR.Mare pacat.Insa impostori au intrat si in AFDPR nu doar la revolutionari.Va dau nume in Cluj,insa in particular nu in public. Aveti adresa mea e mail daca doriti sa imi scrieti puscasuvlad@ymail.com

    Cat despre Viorel Roventiu,acesta merita toata recunostinta.Daca reusea planul creat de profesorul universitar anticomunist Raul Volcinschi,atunci Roventiu era azi erou national.

    Insa totul a fost strict secret de stat.Poate de aceea nu s-a stiut.Insa avem datoria sa aratam eroii,cei autentici,la fel cum dvs luptati pentru a desconspira impostorii securisti infiltrati la revolutionari,si a arata eroii autentici.

    Cu multa stima,Puscasu Vlad Irimie,Cluj Napoca

    • mariusmioc Says:

      Am dat şi transcrierea documentului. Am izbutit să descifrez aproape tot, mai ales că mai am declaraţii ale lui Gelu Voican şi am ajuns să-i pricep scrisul.
      Puteţi cere la CNSAS să vedeţi dosarul rudelor dv. care au murit. Dacă părinţii mai sînt în viaţă, numai ei personal pot să-şi vadă propriul dosar.

  2. stimate d Mioc

    PSS:

    am citit ce ati scris,si am vazut ca v-ati adresat instantei https://mariusmioc.wordpress.com/2011/11/25/cererea-de-inscriere-in-fals-depusa-de-gelu-voican-voiculescu-respinsa-deasemeni-respinsa-cererea-mea-pentru-prezentarea-restului-filelor-de-la-dosarul-lui-gelu-voican/

    pentru a va face dreptate,contra CNSAS.

    Pai domnule Mioc,nu cumva domnul Mircea ,,fa-te ca lucrezi,, dinescul, e seful pe la CNSAS si conduce totul din umbra si la vedere?

    ce spunea profesorul Raul Volcinschi,fost detinut politic intre 1956-Ungaria-Cluj-Timisoara-Bucuresti- 1964?

    ca Dinescu avea casa protejata de ambasada URSS.Intr-un interviu de pe TVR Cultural, acest dinescu,a prezentat cum a fost ,,arestat la domiciliu,, si a RECUNOSCUT ca ,, nu a fost niciodata dus la sediul Securitatii,,

    deci asa torturat a fost,ca securitatea facea de frica ,si sa-l duca la securitate pe Dinescu! atat de influent era in Romania 1989 acest dinescu,protejat de ambasada URSS!

    deci daca oamenii moscovei umbla pe la CNSAS, parerea mea e ca nu se poate ca din partea CNSAS sa vina vreo dreptate,decat cea care convine moscovei,si masoneriei.

    Respectiv acuzarea Bisericii,in exces,chiar daca unii din BOR au colaborat cu Securitatea,nu inseamna ca toti au colaborat.Doar ca presa compromite Biserica cu orice prilej,mai ales de la CNSAS!!

    cat despre dosarele disparute ,oare de ce basescu,iliescu si altii nu au dosar la CNSAS?

    logic vorbind,mergand pe firul logicii,eu va inteleg lupta pentru adevar,si foarte bine ati procedat.Insa vad si ce e de fapt CNSAS-ul,si nu doar CNSAS,vazand si cunoscand personaje care au luptat pentru tara ca Raul Volcinschi,sau ca alti patrioti autentici,inclusiv dvs.

    • mariusmioc Says:

      La ora actuală şeful CNSAS este Dragoş Petrescu http://www.cnsas.ro/membrii.html
      Cu privire la procesul pe care-l am cu CNSAS şi Gelu Voican Voiculescu, am relatat desfăşurarea acestuia la timpul respectiv, după fiecare termen. Găsiţi pe acest blog, la lincurile de la sfîrşitul articolului, toate articolele legate de acest proces.
      Iliescu nu are dosar la CNSAS cel mai probabil fiindcă nu a fost urmărit de securitate, iar ceea ce spune acum despre aşa-zisul lui complot reprezintă cel mai probabil minciuni. Imediat după revoluţie recunoscuse că n-a făcut nici un complot, dar după ce a fost contestat prin Proclamaţia de la Timişoara anume pentru faptul că n-a contribuit cu nimic la înlăturarea lui Ceauşescu, pentru a contracara acestă contestaţie, el şi alţi membrii ai FSN au început să fabuleze arogîndu-şi pretinse acţiuni eroice.

  3. in legatura cu anticomunistul autentic clujean Raul Volcinschi,va rog sa urmariti video http://www.youtube.com/watch?v=zkXc_qZtCvc

    o istorie veridica a poporului roman.

    Ma bucur ca ati prezentat si din Cluj.

    Vreau sa mai adaug ceea ce spunea Petru Borodi,revolutionar autentic din Cluj,care nu si-a luat carnetul de revolutionar din respect pentru toti cei decedati.

    Asa de fapt cum ati subliniat si dvs: pana pe 22 decembrie 1989,au fost adevaratii eroi.Cei care s-au opus comunismului.Dupa 22 doar cei raniti si morti sunt eroi.Aici aveti mare dreptate,domnul Borodi mi-a spus acelasi lucru.

    http://www.youtube.com/watch?v=KmEiBd2zsyk intr-un video am urmarit nu mai retin exact care ,foarte interesant ce spuneati.

  4. Radu Humor Says:

    „..cat despre dosarele disparute ,oare de ce basescu,iliescu si altii nu au dosar la CNSAS?
    Vad ca la intrebarea dlui Vlad Puscasu va grabiti foarte tare sa explicati de ce n-are dosar Iliescu, dar va faceti ca ploua cand e sa vorbiti de Basescu…
    E un mic exemplu si de aici si „credibilitatea” de care va bucurati !

    • mariusmioc Says:

      Băsescu, spre deosebire de Iliescu, nu a pretins niciodată că a fost urmărit de securitate. Aşadar, lipsa unui dosar al său la CNSAS nu este un fapt care să contrazică vreo spusă a sa.
      În plus, Băsescu nu a fost implicat în revoluţia din 1989 – subiectul principal al acestui blog. De aceea persoana lui Băsescu prezintă mult mai puţin interes pe acest blog decît persoana lui Iliescu.
      Văd că la 5 minute după ce ai trimis comentariul deja te-ai plîns în altă parte că te cenzurez. Setarea anti-spam a blogului cere ca la toate comentariile aparţinînd unor comentatori necunoscuţi să fie nevoie de aprobarea mea. Eu nu stau 24 de ore din 24 pe blog să văd cine a mai pus vreun comentariu, de aia poate dura ceva timp pînă comentariile primesc aprobarea.


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s