Blogul lui Marius Mioc

despre revoluţia din 1989 şi ceea ce a urmat după ea

Richard Andrew Hall: Rescrierea istoriei revoluţiei. Triumful revizionismului securist în România de după Ceauşescu (II). O privire de ansamblu asupra revoltei din Timişoara decembrie 5, 2011


În 2009 am publicat pe acest blog traducerea unor fragmente din teza de doctorat a profesorului american Richard Andrew Hall„Rescrierea istoriei revoluţiei. Triumful revizionismului securist în România de după Ceauşescu”. Respectiva teză de doctorat a fost susţinută în decembrie 1996 la Universitatea Indiana şi reprezintă viziunea autorului din acea perioadă. Voi prezenta în perioada următoare noi fragmente din această teză de doctorat. În textul lucrării domnului Hall, fragmentele pe care le voi prezenta sînt anterioare celor deja traduse, care au fost numerotate 1-8, şi le voi numerota cu cifre romane.

Pentru republicarea în altă parte a acestei teze este nevoie să cereţi aprobarea autorului, cu care se poate lua legătura la hallria@comcast.net

Fragmentele deja traduse din teza de doctorat a profesorului Hall:
Începutul sfîrşitului: Timişoara 15-17 decembrie 1989
O privire de ansamblu asupra revoltei din Timişoara – fragmentul prezentat acum
Ceauşescu pleacă în Iran
18-19 decembrie. Evenimentele din Timişoara în absenţa lui Ceauşescu
20 decembrie 1989: Protestatarii cuceresc Timişoara
Greşeala fatală a lui Ceauşescu: mitingul din 21 decembrie
Cine a aruncat “petarda”?
Rolul USLA în reprimarea din 21-22 decembrie 1989 la Bucureşti
Ce l-a făcut pe Ceauşescu să fugă?
Ceauşeştii în timpul fugii
Concluzii

O privire de ansamblu asupra revoltei din Timişoara

Timişoara, oraş multietnic din sud-vestul României cu aproximativ 330000 de locuitori, este locul de naştere al revoluţiei din decembrie 1989. Demonstraţiile au început aici vineri 15 decembrie 1989, cînd membri ai parohiei reformate (calvine) maghiare s-au adunat să protesteze împotriva iminentei evacuări a preotului lor, Laszlo Tokes. Deşi iniţial era doar o mică manifestaţie a cîtorva sute de persoane din rîndul minorităţii maghiare, curînd mulţi români s-au alăturat mulţimii. Sîmbătă, 16 decembrie şi duminică, 17 decembrie, protestele s-au răspîndit în întreg oraşul şi au căpătat un caracter neambiguu contra regimului politic. Duminică seara autorităţile au deschis focul împotriva demonstranţilor, omorînd aproximativ 100 şi rănind peste 300. Aproximativ 900 de manifestanţi au fost arestaţi. Luni dimineaţa oraşul a fost descris ca o tabără militară şi represaliile au continuat întreaga zi. În mod neaşteptat protestele au reizbucnit marţi 19 decembrie. Miercuri 20 decembrie forţele regimului s-au retras din oraş şi un comitet al demonstranţilor negocia cu demnitari ai regimului trimişi de la Bucureşti. Miercuri seara – o zi înainte ca protestele să înceapă la Bucureşti şi două zile înaintea neaşteptatei fugi a lui Ceauşescu – protestatarii păreau să controleze Timişoara.

În orice ţară, o asemenea bruscă schimbare a sorţilor ar putea da naştere la curiozitate şi bănuieli. Dar deoarece aceste evenimente au avut loc într-una din cele mai strict controlate societăţi din lume, în care în trecut protestele populare au fost atît de rare şi atît de eficace şi brutal reprimate, s-au iscat aproape imediat întrebări asupra spontaneităţii protestelor şi a incapacităţii regimului de a le zdrobi. Cum s-a putut să fie lăsat cazul pastorului Tokes să capete amploare ţinînd seama de împrejurările tensionate în care regimul Ceauşescu se găsea în decembrie 1989? De ce au aşteptat forţele regimului atît de mult pînă să se implice într-o reprimare brutală şi de ce au eşuat? Cum a putut acest regim aparent invincibil să piardă sau să abandoneze în faţa protestatarilor acest oraş industrial important, mai ales ţinînd seama de ceea ce deja se întîmplase regimurilor comuniste din Răsăritul Europei în acea toamnă?

Dovezile incomplete şi contradictorii care există despre evenimentele din Timişoara au alimentat bănuielile pe două planuri: a) că puteri străine s-au amestecat cu intenţia de a profita de prefacerile şi nesiguranţa care precumpăneau în estul Europei la acea vreme pentru a-l răsturna pe Ceauşescu şi/sau b) că elemente din cadrul regimului Ceauşescu au alimentat revolta din Timişoara sau au evitat să se implice în reprimarea ei cu scopul de a impulsiona căderea lui Ceauşescu. Foştii securişti susţin de obicei prima explicaţie deoarece ea tinde să tăgăduiască spontaneitatea şi caracterul popular al evenimentelor din decembrie şi îl prezintă pe Nicolae Ceauşescu şi instituţia lor ca victime inocente a unei conspiraţii internaţionale diabolice. Totuşi, nu e greu de văzut că şi a doua explicaţie poate sluji intereselor foştilor securişti. Ea sugerează că cel puţin o parte a fostei securităţi a fost alături sau a încurajat acţiunile protestatarilor. Cu alte cuvinte, atribuie securităţii un merit revoluţionar.

(va urma)

Comentariu propriu (Marius Mioc): A alimenta revolta este una, a evita implicarea în reprimare e cu totul altceva. În decembrie 1989, cînd am ieşit în stradă, mizam pe faptul că în rîndul forţelor de ordine se vor găsi persoane care vor evita să se implice în reprimarea unei mişcări populare, după cum se întîmplase în alte ţări din Europa Răsăriteană în acel an. În cadrul securităţii, miliţiei şi armatei au existat destule persoane care n-au fost entuziasmate de ordinul pe care l-au primit de a trage în propriul popor şi au încercat să evite executarea acestui ordin, mai ales că a trage într-o mulţime de protestatari nu era o activitate de rutină a forţelor de ordine în regimul Ceauşescu.

Controlul asupra oraşului, care se atribuie manifestanţilor în 20 decembrie 1989 seara, era parţial. Personal am stat închis în beciul miliţiei pînă în 22 decembrie 1989, după fuga lui Ceauşescu, ceea ce nu s-ar fi întîmplat dacă protestatarii ar fi controlat cu adevărat oraşul. S-au aşteptat poruncile lui Ceauşescu, după întoarcerea sa din Iran, şi acesta a hotărît o nouă tactică, prin aducerea gărzilor patriotice din Oltenia înarmate cu bîte. Acţiunea respectivă a eşuat în 21 decembrie.

 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.