Blogul lui Marius Mioc

despre revoluţia din 1989 şi ceea ce a urmat după ea

Tribunalul Bucureşti confirmă că Gelu Voican Voiculescu a fost un borfaş de drept comun. Noi aberaţii conspiraţioniste în „Adevărul” decembrie 30, 2011


prima pagină a chemării în judecată formulată de Gelu Voican Voiculescu

Tribunalul Bucureşti: Arestarea lui Gelu Voican Voiculescu în anii ’70 a fost politică (linc), scrie ziarul „Adevărul” într-un articol de Liliana Năstase şi Ionel Stoica afişat pe sait în 22 decembrie 2011. Este un exemplu cu privire la dezinformarea prin omisiune practicată de presa „quality” românească.

Pe portalul instanţelor (linc) vedem următoarea soluţie care s-a dat în 21 decembrie 2011 în dosarul 63354/3/2010 în care Gelu Voican Voiculescu dăduse în judecată statul român în temeiul legii 221/2009: „Admite în parte acţiunea. Constată caracterul politic al măsurii administrative a exmatriculării reclamantului în anul 1959 de la Institutul de Petrol şi Gaze şi Geologie, al urmăririi informative în perioada 1965-1989, al reţinerii şi arestării în perioada 6 mai – 22 iulie 1970. Respinge capetele de cerere IV, V şi VI ca neîntemeiate”. Hotărîrea poate fi atacată cu recurs.

Capetele de cerere IV, V şi VI care au fost respinse de instanţă se referă la constatarea caracterului politic al condamnării lui Gelu Voican Voiculescu la 1 an şi 6 luni închisoare, în 1985 (din care a ispăşit efectiv 11 luni), la plata despăgubirilor pentru prejudiciul moral suferit şi la plata cheltuielilor de judecată.

Este vorba de procesul în care depusesem o cerere de intervenţie, care mi-a fost însă respinsă (linc) pe motiv că nu invoc un drept al meu şi nu justific un interes legitim. Totuşi, nu cred că a fost inutilă cererea mea, fiindcă cu acest prilej am anexat la ea şi i-am atras atenţia judecătoarei asupra declaraţiei lui Gelu Voican Voiculescu prin care îşi recunoştea vina de a fi falsificat deconturi. Chiar dacă în maldărul de documente de la dosar or mai fi existat dovezi ale faptului că condamnarea de drept comun a fostului viceprimministru FSN-ist e justificată, în condiţiile în care judecătorii au o mulţime de procese de judecat şi materialul de la dosar este deosebit de stufos, nu te poţi bizui pe faptul că judecătorii citesc dosarul în întregime. De aceea, a atrage atenţia asupra aspectelor cele mai relevante este totdeauna folositor.

Într-un alt articol din ziarul „Adevărul” – „Revoluţia între prieteni” (linc) de Cristian Delcea şi Mihai Voinea, se reiau teoriile conspiraţioniste legate de Gelu Voican Voiculescu, pretinzîndu-se că acesta ar fi fost băgat la închisoare fiindcă ar fi vrut să-l împuşte pe Ceauşescu! Parcă cineva care ar fi dorit să-l împuşte pe Ceauşescu ar fi scăpat cu doar 11 luni de închisoare. Este citată o declaraţie pe care Cazimir Ionescu ar fi dat-o la acea troacă de acumulare a minciunilor despre revoluţie numită Comisia Senatorială „Decembrie 1989”: „Cineva mi-a spus să am grijă că Voican abia a ieşit din puşcărie, că a vrut să-l împuşte pe Ceauşescu”. Reamintesc că la vremea respectivă am fost iniţiator al boicotării Comisiei Senatoriale „Decembrie 1989” de către revoluţionarii timişoreni (linc). Dar anume lucrările acelei Comisii Senatoriale sînt considerate ca sursă de încredere pentru întreaga campanie despre revoluţie dusă de „Adevărul”, fără a se pomeni nici un cuvinţel despre rezervele cu privire la activitatea acelei comisii, care au fost exprimate chiar în perioada activităţii acesteia.

Cristian Delcea, răspîndac de la ziarul Adevărul, care încearcă să transforme un borfaş de drept comun într-un complotist eroic. Sursă foto: http://www.evz.ro/detalii/stiri/cristian-delcea-cine-canta-mai-tare-807681.html

Dacă Cazimir Ionescu chiar a zis că colegul său din FSN Gelu Voican Voiculescu a vrut să-l împuşte pe Ceauşescu, înseamnă doar că acest Cazimir Ionescu (şef la CNSAS în prezent) a dezinformat, iar Cristian Delcea şi Mihai Voinea de la „Adevărul” joacă rolul de răspîndaci ai unei dezinformări prin care i se atribuie planuri eroice unui borfaş de drept comun. Nici măcar Gelu Voican Voiculescu, în acţiunea pe care a deschis-o în justiţie şi în care cerea să se recunoască caracterul politic al întemniţării sale din perioada 1985-1986, nu a pretins că ar fi avut vreun gînd să-l împuşte pe Nicolae Ceauşescu. Tot ce a făcut domnul Voiculescu a fost să se refere la cărţile şi lucrările xerografiate pe care securitatea i le-a confiscat în 1985, pretinzînd că acestea au fost motivul pentru care i s-ar fi înscenat nişte acuzaţii de drept comun. Dar, cum am arătat deja pe acest blog, exact acel capăt de acuzare a fost abandonat pînă la urmă iar autorităţile comuniste au dispus restituirea întregii „colecţii bibliografice” către inculpat, după ce au constatat că nu există acolo nici un fel de scrieri cu caracter politic duşmănos. Tribunalul Bucureşti a reconfirmat caracterul strict de drept comun a condamnării lui Voican Voiculescu în 1985.

Parţial, Tribunalul Bucureşti i-a dat totuşi dreptate domnului Voican. În 1970 dumnealui a fost închis pentru 2 luni fiindcă încercase să treacă graniţa ungaro-austriacă avînd asupra sa nişte înscrisuri pentru care a fost învinuit de spionaj economic. Această arestare a fost considerată politică de către Tribunalul Bucureşti. Reproduc ceea ce însuşi Gelu Voican Voiculescu a scris despre acest subiect, în cererea sa de chemare în judecată (comentariile mele cu litere cursive, între paranteze drepte):

Rog instanţa să constate caracterul politic al arestării şi reţinerii mele, în vederea anchetării în arestul CSS [Consiliul Securităţii Statului], timp de aproape trei luni [de fapt 2 luni şi 4 zile].

Am fost reţinut cîteva zile la arestul Securităţii din Oradea, iar apoi, la arestul Direcţiei de cercetări penale a CSS din Calea Rahovei nr. 47.

Din anexa 31, conţinînd ordonanţa şi două mandate de arestare, emise de Procuratura Oradea, rezultă următoarele învinuiri:
– a încercat să treacă în mod fraudulos frontiera din R.P. Ungară, avînd asupra sa unele documente şi filme, adrese către firme străine, un dicţionar strologic (sic!), care necesită să fie traduse şi studiate, pentru a se constata dacă nu conţin secrete de stat. Tentativă la trădare prin transmitere de secrete de stat;
– a încercat să scoată din ţară şi să transmită în străinătate acte, filme, documente, înscrisuri în legătură cu industria petrolieră care, deşi nu constituie secrete de stat, periclitează securitatea statului;
– a încercat să treacă fraudulos frontiera din R.P.U. în Austria [doar trecerea frauduloasă a graniţei româneşti era incriminată de codul penal român în vigoare]

(…) Timp de aproape trei luni am fost anchetat în legătură cu înscrisurile pe care le avusesem asupra mea în Ungaria, fiind acuzat de spionaj economic şi de trădare prin transmitere de secrete de stat, Lungi perioade de timp am stat izolat, singur în celulă.

După ce CSS şi-a declinat competenţa, constatînd că nu sînt întrunite condiţiile pentru comiterea infracţiunilor susmenţionate, am fost predat Procuraturii civile.

Aceasta a constatat că nu mă încadrez la infracţiunea de trecere frauduloasă a frontierei, deoarece trecusem frontiera efectiv (deci, nu făcusem doar o tentativă) şi în mod legal (nu fraudulos), întrucît trecusem în Ungaria cu paşaport valabil. Drept urmare s-a dispus eliberarea mea de îndată.

Tribunalul Bucureşti a confirmat şi caracterul politic al urmăririi informative a domnului Voiculescu. Într-adevăr, din documentele CNSAS pe care le am şi eu la dispoziţie (parte din ele reproduse pe acest blog), Voican Voiculescu a fost urmărit informativ de securitate, fiindu-i ascultate inclusiv telefoanele. Este antologică faza în care Gelu Voican Voiculescu se laudă la telefon că este colaborator al securităţii, telefonul fiind interceptat de securitate, iar concluzia securităţii a fost că Gelu Voiculescu nu este un informator de încredere, fiindcă a deconspirat legătura sa cu securitatea.

Despre exmatricularea sa de la Institutul de Petrol, Gaze şi Geologie în 1959, ceea ce l-a făcut să dea din nou admitere şi să se înscrie la Facultatea de Chimie, de unde apoi se va transfera iar la Geologie, Voican Voiculescu scrie:

După încheierea retragerii trupelor sovietice din România, la mijlocul anului 1958, autorităţile comuniste au hotărît o acţiune preventivă de intimidare a tineretului studios, prin iniţierea unei campanii de epurări în cadrul facultăţilor, sub cele mai artificiale pretexte, alese în mod arbitrar. Această campanie s-a desfăşurat între toamna anului 1958 şi primăvara anului 1959.

Pe lîngă terorizarea studenţilor care din totdeauna au reprezentat avangarda potenţială a mişcărilor protestatare, valul acesta de exmatriculări, efectuate brutal în rîndurile studenţimii, avea şi menirea de a impresiona Moscova, sugerînd că deşi trupele sovietice s-au retras, partidul şi autorităţile comuniste de stat sînt capabile să controleze drastic societatea românească, curmînd din faşă orice contestare posibilă.

Pe fondul acestei atmosfere represive, în martie 1959, a venit rîndul Institutului de Petrol, Gaze şi Geologie (IPGG) din Bucureşti. În cadrul unor şedinţe terifiante, organizate pe facultăţi, au fost exmatriculaţi zeci de studenţi, sub cele mai arbitrare pretexte.

Personal, am fost exmatriculat la 13 martie 1959, după o asemenea adunare în care se practica un adevărat linşaj politic, menit să înspăimînte studenţii. (…) În atmosfera aceea de teroare, în şedinţa din al cărei prezidiu făceau parte, pe lîngă conducerea IPGG, Constantin Niţă – secretarul Comitetului orăşenesc al PMR [Partidul Muncitoresc Român, denumirea din epocă a Partidului Comunist], Aurelia Apostolescu – membră a CC al UTM [Uniunea Tineretului Muncitor], Ştefan Bălan – adjunct al minstrului învăţămîntului, mi-au fost aduse următoarele acuzaţii care au stat apoi, la baza exmatriculării:
– originea burgheză „putredă”;
– neparticipare la munca voluntară;
– absenţa de la şedinţele de informare politică (dar nu la orele de învăţămînt politic: socialism ştiinţific şi economie politică);
– faptul că purtam o cruciuliţă la gît, sub cămaşă;
– faptul că făceam, ca amator, desene şi picturi nonfigurative, considerate decadente.

Menţionez că nu eram membru al UTM. Luînd cuvîntul în apărarea mea, am încercat să contracarez imputările, stîrnind aplauzele studenţilor, care totodată i-au huiduit pe cei din prezidiu. Alocuţiunea mea a fost înregistrată pe bandă de magnetofon.

Am fost calificat drept „exponent al reacţiunii interne, mînă în mînă cu reacţiunea externă”. După anunţul exmatriculării mele şi după ce am fost silit să părăsesc sala, Constantin Niţă, cel care prezide şedinţa, informat fiind de rectorul Sergiu Raşeev, a declarat public că sînt „fiul unui fascist notoriu, fost comisar de românizare la societatea petrolieră Unirea”. (…)

În ciuda acordului dat de forurile superioare, IPGG n-a vrut să revină asupra exmatriculării mele, deşi combătusem în scris şi cu acte doveditoare acuzaţiile aduse mie şi tatălui meu:
– origine burgheză putredă;
– fascist, comisar de românizare;
– ostilitate faţă de învăţămîntul politic;
– nesocotirea pregătirii ideologice şi politice;
– refuzul muncii patriotice;
– misticism;
– artă decadentă.

Întrucît era la modă purificarea în mediul muncitoresc, m-am adresat „Braţelor de Muncă” care mi-au facilitat angajarea, la 3 iun 1959, ca muncitor sondor (…) prezint adeverinţele din 22 iul şi 12 sept 1959, care atestă că eram sondor (…)

M-am înscris la Facultatea de Chimie a Universităţii Bucureşti (pe atunci „C. I. Parhon”), sub numele de Voican Voiculescu, uzînd de cel de-al doilea prenume al meu (…)

Între timp, după numeroasele petiţii şi memorii, precum şi datorită adeverinţei de la locul de muncă nr. 6260/2 sept. 1959, prin care se atesta că avusesem „o bună comportare, cu atitudine tovărăşească”, în calitate de muncitor sondor, noul ministru al învăţămîntului, Athanase Joja, a aprobat reînmatricularea mea, prin adresa nr. 120533/IS/8 dec 1959 şi transferarea mea (în mijlocul anului) la Fac. de Geologie-Geografie a Universităţii „C. I. Parhon” (…)

Am absolvit facultatea în 1963, în loc de 1962.

Aştept să primesc şi motivarea hotărîrii judecătoreşti, cînd poate voi comenta mai mult. Deoarece am fost intervenient în proces, cred că trebuie să-mi trimită şi mie hotărîrea, chiar dacă cererea de intervenţie a fost respinsă. Am şi eu dreptul să fac recurs, nu ştiu dacă mă voi folosi de el.

Citeşte articolele anterioare despre acest proces:
Gelu Voican cere 748000 de euro despăgubiri de la statul român
Gelu “748000 de euro” Voican: “Despre faptul că falsific deconturile, în afară de şeful meu, mai cunoşteau majoritatea colegilor mei”
“Inculpatul Voiculescu Gelu Voican a dat dovadă de sinceritate în timpul urmăririi penale”
Gelu Voican Voiculescu recuză judecătorul la procesul cu CNSAS. Procesul celor 748000 euro – amînat pe 21 noiembrie
Procesul despăgubirilor lui Gelu Voican Voiculescu. Procurorul se opune cererii mele de intervenţie
Pretenţiile de despăgubiri ale lui Gelu Voican Voiculescu se bizuie pe un document din 1990 atribuit lui Victor Atanasie Stănculescu
Procesul despăgubirilor lui Gelu Voican Voiculescu: Cererea mea de intervenţie a fost respinsă

Referitor la Gelu Voican Voiculescu, mai citeşte pe acest blog:

Din dosarul său de la CNSAS:
Analiză a Securităţii: “Voiculescu Gelu solicită sarcini pe linie SLOMR, menţionînd pe un ton de reproş că dacă nu-l folosim cîndva se va retrage undeva la ţară şi va creşte păsări”
Gelu Voican Voiculescu, chemat la securitate pentru un presupus plan de părăsire a ţării: “Contactul avut m-a îmbogăţit în viziunea mea asupra unor realităţi sociale, resimţind că realmente există preocuparea de a se veghea asupra destinelor oamenilor”
Gelu Voican Voiculescu, amintiri despre un cetăţean dominican
Securitatea, bănuitoare faţă de Gelu Voican Voiculescu
Istoria lui Gregorian Bivolaru “în toată intimitatea devenirii sale existenţiale”, scrisă pentru securitate de Gelu Voican Voiculescu
Gelu Voican explică securităţii: Gregorian Bivolaru e greu recuperabil prin reeducare. Numai un stagiu militar dur, făcut anume pentru a-l frînge, cu toate asprimile cîmpului de instrucţie la infanterie, l-ar putea lecui
Gelu Voican despre persoana care i-a adăpostit cărţi şi xeroxuri: “Discutînd pe marginea unor aspecte social-economice din ţară sau de ordin cultural, am reţinut că făcea unele aprecieri care puteau fi interpretate ca negative”
Paul Goma, în dosarul CNSAS a lui Gelu Voican Voiculescu

Despre procesul de la Curtea de Apel prin care se urmăreşte lămurirea colaborării sale cu securitatea:
Yoghinul Gregorian Bivolaru, descris pentru Securitate de Gelu Voican Voiculescu
Decizia CNSAS legată de Gelu Voican Voiculescu, atacată în instanţă din 2 părţi diferite
Evenimentul Zilei relatează despre contestarea în justiţie a adeverinţei CNSAS despre Gelu Voican Voiculescu
Urmările pe care le-au avut turnătoriile lui Gelu Voican Voiculescu
Procesul cu CNSAS şi Gelu Voican Voiculescu – amînat pentru 1 martie
Dosarul Gregorian Bivolaru contra CNSAS a fost conexat la dosarul Marius Mioc contra CNSAS şi Gelu Voican Voiculescu
Apărarea lui Gelu Voican (1). Lipsa calităţii procesuale active a lui Marius Mioc
Apărarea lui Gelu Voican (2). Lipsa calităţii procesuale pasive a lui Gelu Voican
Apărarea lui Gelu Voican (3). Lipsa calităţii de reprezentant a lui Bivolaru a avocatei Mîţu şi lipsa discernămîntului lui Gregorian Bivolaru
Apărarea lui Gelu Voican (4). Fondul chestiunii
Instanţa a rămas în pronunţare pe excepţii
Instanţa a respins excepţiile şi se va trece la judecarea fondului
Gelu Voican Voiculescu recuză judecătorul la procesul cu CNSAS. Procesul celor 748000 euro – amînat pe 21 noiembrie
Scor 6-0. Cererea de recuzare depusă de Gelu Voican Voiculescu a fost respinsă
Motivarea respingerii excepţiilor ridicate de Voican Voiculescu
Cererea de recuzare şi respingerea ei
Gelu Voican declară fals contractul avocaţial a lui Gregorian Bivolaru, obţinînd astfel o nouă amînare a procesului său
Cererea de înscriere în fals depusă de Gelu Voican Voiculescu – respinsă. Deasemeni, respinsă cererea mea pentru prezentarea restului filelor de la dosarul lui Gelu Voican

Alte articole despre Gelu Voican Voiculescu:
De aniversarea revoluţiei, Gelu Voican ne serveşte minciuni proaspete
Agenda Zilei: Un ziar care refuză să dea dezminţiri (între timp ziarul respectiv a dispărut de pe piaţă)
Gelu Voican Voiculescu: Gîndul meu se îndreaptă spre cei disimulaţi sub infracţiuni de drept comun. Să se revizuiască situaţiile judiciare! TVR decembrie 1989 (video)

 

3 Responses to “Tribunalul Bucureşti confirmă că Gelu Voican Voiculescu a fost un borfaş de drept comun. Noi aberaţii conspiraţioniste în „Adevărul””

  1. Sare'n Ochi Says:

    La Multi Ani extrem de buni – si de asta sa nu mai aveti parte!

  2. nelucraciun Says:

    La multi ani, sanatate, prosperitate, progres!

  3. george Says:

    Prea mult spus presa quality pentru ” Adevarul”.Adevarul este ” Scinteia ” preschimbata.


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.