Comentarii legate de propunerea Atanasiu – Potor – Coclici de schimbare a legii 341/2004

Am prezentat deja ultima propunere de schimbare a legii 341/2004, depusă de parlamentarii de Alba Teodor Atanasiu (PNL), Călin Potor (PNL) şi Radu Coclici (PSD). Vezi:
Propunere legislativă de schimbare a legii 341/2004
Expunerea de motive pentru propunerea Atanasiu-Potor-Coclici de schimbare a legii 341/2004

Exprim acum cîteva observaţii strict personale despre această propunere.

Într-adevăr, după cum spun şi iniţiatorii în expunerea de motive, „între cei care au făcut revoluţia şi societatea civilă s-a creat o falie de dezaprobare, alimentată şi de mass-media. Sînt compromise pe nedrept însăşi conceptele de revoluţionar şi revoluţie”. Ca soluţie la această problemă iniţiatorii propun o reverificare a dosarelor de revoluţionar după nişte criterii noi. Reverificarea ar urma să dureze 6 luni.

Actuala lege 341/2004 a apărut într-o situaţie asemănătoare. Şi atunci se vorbea, nu fără temei, că s-au strecurat impostori între revoluţionari. Nici măcar o evidenţă limpede a acestora nu mai exista, după ce dispăruseră acte din arhiva unor instituţii ale statului. Legea 341/2004 tot despre o reverificare a dosarelor revoluţionarilor vorbea, stabilind şi nişte criterii pentru categorisirea acestora. Răstimpul plănuit iniţial în legea 341/2004 pentru preschimbare era de tot de 6 luni. Ceea ce a compromis această idee bună de verificare a dosarelor a fost prorogarea de nenumărate ori a termenelor pentru preschimbare. De la cele 6 luni iniţiale, s-a lungit faza întîi a preschimbării la 6 ani. Abia în iulie 2010 a apărut în Monitorul oficial lista revoluţionarilor, şi atunci s-a intrat în faza a 2-a, în care urmează să se verifice contestaţiile, care nu s-a isprăvit nici acum (eu personal am mai multe contestaţii depuse la care n-am primit răspuns).

Temerea mea este că această verificare de 6 luni prevăzută de proiectul Atanasiu-Potor-Coclici se va lungi apoi la nu ştiu cîţi ani, pe modelul deja consacrat de legea 341/2004 cu prorogările ulterioare. Acesta a fost unul din motivele de compromitere a revoluţionarilor. De ani de zile pentru oamenii de rînd revoluţionarii sînt „ăia preocupaţi doar de obţinerea certificatelor de revoluţionar”. Pentru deţinuţi politici, deportaţi în Bărăgan sau veterani de război nu s-a născocit noţiunea de „certificat”, şi-au primit drepturile prevăzute de lege fără atîta tevatură. Astfel s-a evitat blamarea în ochii opiniei publice. Cu propunerea Atanasiu-Potor-Coclici se deschide calea unui nou ciclu de verificări a dosarelor şi s-ar putea ajunge ca pînă la adînci bătrîneţe revoluţionarii să fie ţinuţi ocupaţi de către legiuitori tot cu problema certificatelor.

O altă problemă este cine ar urma să facă verificarea? Deocamdată la conducerea SSPR este George Costin. Cititorii acestui blog cunosc rezervele mele legate de domnia sa. Cînd dumnealui a fost numit de către Emil Boc în fruntea SSPR, scriam (linc): „În sicriul ideii de verificare a certificatelor de revoluţionar şi de eliminare a impostorilor, de la care a pornit Legea 341/2004, a fost bătut un nou cui”. George Costin a fost şeful asociaţiei revoluţionare „Metrou”, al cărei nume iniţial a fost „23 decembrie Metrou” şi care cuprinde, în mare parte (chiar printre fondatori), oameni a căror activitate revoluţionară a constat în apărarea gurilor de metrou din Bucureşti de primejdia „teroriştilor”, începînd cu 23 decembrie 1989. Conform propunerii Atanasiu-Potor-Coclici perioada de participare la revoluţie pentru luptătorii remarcaţi se reduce pînă în 22 decembrie 1989 (faţă de 25 decembrie 1989 în actuala lege). Deci, în cazul adoptării acestei propuneri, SSPR ar urma să anuleze certificatele de luptători pentru mulţi din membrii asociaţiei „Metrou”. George Costin este într-un conflict de interese şi personal nu am încredere că îşi va lăsa colegii de asociaţie fără certificate dacă legea o va cere. E posibil să apară iar matrapazlîcuri pentru a evita anularea acelor certificate în condiţiile schimbării legii, care vor compromite din nou noţiunea de revoluţionar. Pe scurt, după părerea mea, o reverificare a dosarelor făcută sub comanda lui George Costin ar fi un lucru rău. Iniţiatorii proiectului de lege se referă în expunerea de motive (linc) la nevoia ca legea propusă să fie „coroborată cu numirea în fruntea SSPR a unei persoane care să dovedească curaj şi moralitate ireproşabilă”, dar nu ei hotărăsc cine să fie în fruntea SSPR.

Noutăţile pe care proiectul de lege le-ar aduce în clasificarea revoluţionarilor sînt:

1. Pentru „luptătorii remarcaţi prin fapte deosebite” se reduce perioada faptelor care pot fi considerate revoluţionare la 14-22 decembrie 1989, faţă de 14-25 decembrie 1989 cum este acum. Expunerea de motive vorbeşte de „momentul fugii dictatorului”, dar în textul de lege propus se vorbeşte doar de ziua de 22 decembrie 1989, deci interpretarea va fi pînă la ora 24. Pentru cei răniţi sau ucişi nu există această limitare în timp. Cred că este o idee bună, căci într-adevăr răsturnarea dictaturii s-a făcut pînă în 22 decembrie 1989. E greu de spus momentul exact relevant – fuga lui Ceauşescu din CC sau cucerirea Televiziunii, care a fost puţin mai tîrziu, dar oricum, cine n-a participat la revoluţie pînă în 22 şi abia în 23, 24 sau 25 decembrie s-a trezit să participe, nu cred că se poate spune că a avut o contribuţie „deosebită”.

2. Persoanele ucise sau rănite în revoluţie nu vor mai fi îndreptăţite la titlul de „erou-martir” respectiv de „luptător rănit” decît dacă au fost ucise sau rănite direct în lupta pentru victoria revoluţiei. În vechea lege 42/1990 existau categoriile de „decedat în legătură cu revoluţia” respectiv „rănit în legătură cu revoluţia”, diferenţiate de categoriile de „erou-martir” respectiv „luptător rănit”. Iniţiatorii consideră că cei răniţi sau ucişi de gloanţe rătăcite nu trebuie să mai aibă nici un fel de titlu legat de revoluţia din 1989 (nici măcar cel de „rănit în legătură cu revoluţia” sau „decedat în legătură cu revoluţia” care erau prevăzute de vechea lege 42/1990), şi nici drepturi materiale. De pildă, fetiţa Cristina Lungu din Timişoara, care a fost ucisă la vîrsta de 2 ani de un glonţ rătăcit pe cînd se afla pe stradă cu părinţii ei, şi care bineînţeles nu lupta împotriva dictaturii la acea vîrstă, ar urma să fie eliminată din lista eroilor martiri ai revoluţiei. De asemenea, ar urma să fie eliminat dintre eroii martiri fostul meu coleg de liceu Dan Jubea, care a fost ucis în propria locuinţă de un glonţ, în 24 decembrie 1989, chiar dacă, foarte probabil, în zilele anterioare participase la revoluţie. Sînt şi cazuri în care nu se cunosc împrejurările exacte ale morţii – omul a plecat de acasă şi a fost găsit de familie mort la spital, fără să se ştie exact în ce împrejurări a murit. Vor mai fi considerate aceste persoane eroi martiri? – este o întrebare pe care o ridică proiectul de lege. Nu ştiu dacă e potrivită această schimbare. Expunerea de motive vorbeşte despre cazuri de securişti sau miliţieni bătuţi de populaţie care au primit apoi titlul de răniţi în revoluţie, dar asemenea cazuri se pot rezolva fie prin aplicarea articolului 8 din legea 341/2004, care interzice atribuirea de titluri de revoluţionar celor care au acţionat „în orice fel” împotriva revoluţiei, fie printr-un paragraf care să se refere anume la situaţiile de acest fel.

3. În cazul luptătorilor răniţi în revoluţie se introduce precizarea „rănit prin glonţ”. Adică, cei care au suferit vătămări corporale în revoluţie altfel decît prin împuşcare nu mai sînt consideraţi luptători în revoluţie. Cred că ar trebui prevăzut aici, în cazul în care legiuitorii vor considera că numai cei răniţi prin glonţ merită a fi declaraţi răniţi în revoluţie, posibilitatea reclasificării persoanelor vătămate în revoluţie altfel decît prin glonţ (de pildă: cei bătuţi de forţele de ordine; cei împunşi cu baioneta; cei călcaţi de maşinile forţelor de reprimare – la Bucureşti un camion a intrat în baricada de la Inter producînd morţi şi răniţi, altfel decît prin împuşcare) în „luptători reţinuţi” sau „luptători remarcaţi prin fapte deosebite”, în cazul în care din dosarele respective reiese încadrarea într-o asemenea categorie. Această reclasificare ar trebui făcută chiar şi în lipsa unui aviz al vreunei asociaţii de revoluţionari, căci conform art. 11 alin. 1 lit. c din HG 1412/2004 (normele de aplicare ale legii 341/2004), răniţilor în revoluţie nu li s-a pretins depunerea unui aviz de la vreo asociaţie de revoluţionari, deci asemenea aviz lipseşte din dosarele lor. În lipsa posibilităţii reclasificării s-ar ajunge la situaţia incorectă, după părerea mea, în care doi revoluţionari care au luptat umăr la umăr în decembrie 1989 (să zicem la baricada de la Inter), unul scăpînd nevătămat a primit titlul de luptător remarcat prin fapte deosebite cu care ar rămîne, iar altul ajungînd să fie bătut de forţele de ordine a primit iniţial titlul de rănit în revoluţie, pe baza certificatului medical, iar după noua lege ar rămîne fără nimic. Deci cel care, pe lîngă participarea la baricadă a mai luat şi bătaie ar ajunge într-o situaţie mai proastă decît cel care a scăpat nevătămat. La Timişoara, de pildă, există un număr destul de mare de persoane care au fost arestate în revoluţie, bătute de forţele de ordine, şi care au primit titlul de luptători răniţi în revoluţie, nu cel de „reţinuţi” sau „răniţi şi reţinuţi”. Motivul este următorul: în 1990 nu exista la Timişoara nici o asociaţie a arestaţilor în revoluţie. Cei care au avut certificate medicale care dovedeau că au fost bătuţi în revoluţie s-au înscris în asociaţia „17 Decembrie” a răniţilor şi familiilor îndoliate. Asta era în concordanţă cu statutul asociaţiei, iar ulterior şi legea 42/1990 a considerat rănit în revoluţie pe oricine a suferit o vătămare corporală cu acel prilej, fără condiţia ca vătămarea să fi fost pricinuită de glonţ. Prin asociaţia „17 Decembrie” toţi cei în cauză au primit certificate de răniţi. Legea 341/2004 nu a adus schimbări, iar conform art. 7 din HG 1412/2004, la preschimbarea certificatelor emise după vechea lege 42/1990 nu se puteau acorda „noi titluri sau calităţi de revoluţionar”. Deci, deşi în lege există calitatea de „rănit şi reţinut”, cei care au primit certificate de rănit pe legea 42/1990, tot cu calitatea de rănit au rămas, neputînd solicita la preschimbare şi calitatea de reţinut, chiar dacă aceasta ar corespunde adevărului istoric. Faptul era de mică importanţă cîtă vreme persoanelor respective li se recunoştea principalul – calitatea de luptător în revoluţie. În cazul propunerii discutate, care ar retrage calitatea de luptător rănit pentru cei vătămaţi altfel decît prin glonţ, a lăsa posibilitatea de a li se recunoaşte acestora calitatea de luptători în revoluţie – „reţinut” sau „remarcat”, după caz, mi se pare necesar.

În ceea ce priveşte „victimele unor scandaluri de stradă care s-au tăiat cu cuţitul, fără nici o legătură cu revoluţia, dar şi-au scos certificate medicale corespunzătoare” la care face referire expunerea de motive că ar fi primit titluri de răniţi în revoluţie, dacă asemenea cazuri s-au întîmplat este vorba de fraudă în aplicarea legii, care trebuie corectată de parchet prin trimiterea în judecată a celor vinovaţi, şi nu de o hibă în legea 341/2004 care ar trebui corectată legislativ. Legea actuală (art. 12 alin. 2 lit. a din HG 1412/2004) cere ca, pe lîngă certificatul medical, să se depună şi o adeverinţă de la parchetul militar care să dovedească legătura vătămării suferite cu revoluţia. Dacă parchetul a dat adeverinţe false sau dacă SSPR a preschimbat certificate de revoluţionar fără adeverinţă de la parchet, cei vinovaţi să plătească, nu să se muşamalizeze nelegalitatea printr-o schimbare legislativă.

4. Iniţiatorii legii mai cer ca sediile asociaţiilor de revoluţionari închiriate de la stat să fie dăruite acestora. Legea 341/2004 a avut o prevedere similară, care s-a aplicat la momentul intrării ei în vigoare (anul 2004) şi doar pentru asociaţiile de revoluţionari înfinţate pînă la 31 decembrie 1990 (s-a considerat că asociaţiile înfiinţate imediat după revoluţie sînt asociaţii serioase). Sînt multe asociaţii de revoluţionari înfiinţate după această dată, care n-au putut primi gratuit sedii de la stat şi pe care vor să le ajute iniţiatorii legii. E vorba aici de o mită electorală pe care o cred inoportună. Mai bine ar fi ca statul să nu se mai amestece în problemele asociaţiilor de revoluţionari – nici să nu le traseze sarcini (cum a făcut prin legea 341/2004 cînd le-a obligat să se ocupe de avizarea dosarelor), nici să nu le dea pomeni care apoi să fie imputate de opinia publică revoluţionarilor (deşi doar şefii asociaţiilor profită de ele). Mă mai gîndesc totuşi asupra acestei propuneri. Poate chem şi eu vreo doi prieteni, fac cu ei o asociaţie de revoluţionari, obţin sediu cu chirie de la primărie, şi după ce se votează legea Atanasiu-Potor-Coclici oblig primăria să-mi dea sediul de pomană.

5. Se elimină indemnizaţiile copiilor de eroi-martiri. În actuala lege sînt două paragrafe care vorbesc de indemnizaţii pentru copiii eroilor martir: Art. 4 alin. 2 pct. c care spune că aceşti copii au dreptul la indemnizaţie „pînă la majorat sau pînă la terminarea studiilor, fără a depăşi vîrsta de 26 de ani” şi art. 4 alin. 4 care dă dreptul copiilor de eroi martir la indemnizaţie chiar şi după 26 de ani „dacă nu realizează venituri din motive neimputabile lor”. Expunerea de motive spune că „nu este principial corect ca, indiferent de vîrstă, chiar adulţi fiind, copiii eroilor martiri să primească indemnizaţie şi după adolescenţă, pe tot timpul vieţii, pentru că astfel se încurajează nemunca”. Au trecut 22 de ani de la revoluţie, pînă s-ar adopta eventual propunerea Atanasiu-Potor-Coclici ar fi minim 23. Copiii eroilor martir sînt acum adulţi. Doar un număr mic dintre ei au vîrsta mai mică de 26 de ani. Nu înţeleg de ce acestora nu li s-ar da dreptul la indemnizaţie pînă la 26 de ani (în cazul în care continuă studiile), cum au avut şi ceilalţi. Indemnizaţia oferită de stat înseamnă înlocuirea sprijinului material pe care aceşti copii l-ar fi primit probabil de la părintele ucis în revoluţie, inclusiv pe perioada facultăţii. Unii s-au înscris la facultate anume fiindcă s-au bizuit pe acea indemnizaţie. Mi se pare penibil ca statul român – vinovat de faptul că acei copii au rămas orfani – să se zgîrcească la a susţine pe acei copii şi pe perioada studiilor universitare şi ca unii din aceştia să fie puşi în situaţia de a abandona facultatea pentru că ar rămîne fără indemnizaţie. A susţine un copil de erou martir să termine facultatea nu înseamnă a încuraja nemunca. Economia realizată la buget ar fi oricum mică, fiindcă numărul cazurilor de acest fel ar fi mic.

6. Este abrogat articolul care spune că legea se aplică şi angajaţilor Ministerului Apărării Naţionale şi Ministerului de Interne. „Armata şi lucrătorii Ministerului de Interne şi-au făcut datoria în zilele Revoluţiei, din momentul cînd au fost alături de popor, adică după fuga dictatorului”, scrie în expunerea de motive, lăsîndu-se să se înţeleagă că militarii nu merită titluri de revoluţionar fiindcă şi-au făcut doar datoria. Totuşi, chiar în condiţiile abrogării articolului respectiv, eu nu văd temeiul legal prin care s-ar retrage titlurile de revoluţionar militarilor, în condiţiile lipsei unui articol care să prevadă expres acest lucru. Articolul propus spre abrogare era oricum redundant – nu e nevoie ca o lege să precizeze că se aplică şi angajaţilor M.Ap.N. şi M.I. cînd legile prin definiţie se aplică tuturor cetăţenilor români. Trebuie să se ţină seama totodată că există cazuri – deşi puţine – cînd militari au refuzat îndeplinirea ordinelor de reprimare cînd Ceauşescu era încă la putere (vezi cazul locotenent-colonelului Bînzaru – linc). O prevedere care ar preciza că acei militari care au acţionat în favoarea revoluţiei la ordin, conform obligaţiilor de serviciu, nu primesc titluri de revoluţionar ar fi mai oportună, dar în cazul celor răniţi sau ucişi cred că ar trebui făcută o excepţie.

7. Se elimină drepturile noiembriştilor braşoveni din 1987, cu excepţia urmaşilor persoanelor răposate în urma acelei revolte. Eu nu ştiu dacă există persoane care au decedat în revolta de la Braşov din 1987, căci în cartea lui Stejărel Olaru şi Marius Oprea „Ziua care nu se uită. 15 noiembrie 1987 Braşov” (Polirom 2002) nu se pomeneşte despre nici un mort al acelei revolte. Doar legea 341/2004 vorbeşte de asemenea morţi. O fi vorba de persoane participante la mişcarea din Braşov 1987 şi moarte la cîţiva ani după aceea din cine ştie ce motive, şi care au fost declarate, conform textului de lege, „persoane care au decedat în urma revoltei muncitoreşti anticomuniste de la Braşov din noiembrie 1987” (cronologic, decesul s-a întîmplat într-adevăr „în urma” revoltei). Nu mă pronunţ asupra acestei probleme.

8. În expunerea de motive se vorbeşte că în rîndul revoluţionarilor „s-au strecurat foarte mulţi impostori”. Strecurarea impostorilor a fost încurajată de politicieni, cu scopul compromiterii noţiunilor de revoluţionar şi revoluţie, în primul rînd prin repetatele prorogări ale termenelor de completare a dosarelor. După cum atrăgeau atenţia în 2009 asociaţiile de revoluţionari din Timişoara (linc): „Considerăm că din anul 2004 cînd a fost promulgată Legea 341/2004, a trecut suficient timp pentru depunerea probelor, prelungirea termenului dînd acum posibilitatea pentru impostori de a “fabrica” probe la dosar, compromiţînd astfel Revoluţia Română din Decembrie 1989 şi însăşi ideea de justiţie”. La unele asociaţii, inclusiv la cea condusă de actualul secretar de stat al SSPR George Costin, au fost plătiţi avocaţi ca să ajute la întocmirea dosarelor. Dosare ale unor impostori făcute cu consilierea unor avocaţi pot arăta acum foarte solide şi impostura greu de dovedit. Însă nu este corect să fie numiţi impostori persoanele care nu s-ar mai încadra în lege ca urmare a noilor criterii introduse, dar care s-au încadrat corect în lege conform criteriilor în vigoare la data respectivă. De pildă, dacă se redefineşte noţiunea de „luptător remarcat prin fapte deosebite” restrîngîndu-se la cei care au avut asemenea fapte pînă în 22 decembrie 1989, nu înseamnă că cei care au primit titlul respectiv pe baza unor fapte reale din perioada 23-25 decembrie sînt impostori. Ei au primit corect titlul la momentul respectiv, căci aşa era legea (şi dacă o lege e proastă răspunderea e a parlamentarilor care au votat-o, nu a celor care au cerut aplicarea ei), şi dacă se schimbă legea nu vor mai avea titlul din momentul schimbării legii. Impostor este cel care a minţit, a folosit documente false sau necorespunzătoare adevărului. Este o aberaţie juridică afirmaţia din expunerea de motive că „apare posibilitatea ca o parte din impostori (circa 7000) să nu poată revendica nici sumele din urmă, a căror tranşe de primire au fost reglementate prin OUG 53/2010, pentru anii 2012-2014”. Ori aceste persoane sînt într-adevăr impostori – şi atunci trebuie dovediţi în justiţie, schimbările din lege fiind nerelevante – ori e vorba doar de faptul că nu se mai încadrează în noile criterii ale legii, care nu au efect retroactiv. Deci, din momentul adoptării noii legi pierd dreptul la indemnizaţie, dar asta nu le poate afecta dreptul la indemnizaţia cuvenită pînă la acel moment.

Mai citeşte:
Raymond Luca: “1000 de contestaţii au fost înregistrate pînă în 7 ianuarie. Nu ajunge faptul că răspund la mii de astfel de petiţii, contestaţii, sute de întîmpinări în justiţie, mai vreţi să scriu adevărate romane!”
Cauza privind lista revoluţionarilor din Monitorul Oficial 467 bis a fost declinată către Parchetul de pe lîngă Judecătoria sector 1 Bucureşti
Teodor Mărieş: Dictatura Iliescu din SSPR a picat. Aici a fost un perpetuu focar penal. 90% din angajaţii acestei instituţii trebuie să plece. Trebuie să plece din rîndurile revoluţionarilor cel puţin 5000
CPRD a intrat în grevă?
Reacţii la articolul meu “CPRD a intrat în grevă?”
Emilian Cutean îi scrie lui Boc. Evoluţia în timp a eliberărilor de certificate de revoluţionar, conform lui Cutean
Emilian Cutean, contestaţie adresată CPRD
Deşi contestaţiile împotriva impostorilor n-au fost analizate, SSPR vrea să înainteze Preşedinţiei listele cu persoanele propuse pentru titlurile de revoluţionar
Campania împotriva revoluţionarilor şi făţărnicia politicienilor
Scurt istoric al revoluţionarilor şi al compromiterii lor în opinia publică
Nuanţare la Cartianu: “Cazuri speciale legate de traseul Ceauşeştilor spre Tîrgoviştea morţii” să rămînă cu certificat de revoluţionar
Nevoia de onestitate şi decenţă în discuţiile despre revoluţionari
Mărieş: Munca lui Raymond Luca şi Adrian Viorel Nicolaescu într-un an o depăşeşte pe a celorlalţi în cinci ani. Luca: Am avut cu domnul Nicolaescu o colaborare foarte fructuoasă (video)
Cazul George Costin. Transferarea propagandistică a răspunderii de la politicieni la revoluţionari
„Oameni care de 21 de ani nu fac nimic”
O propunere neavenită a domnului Raymond Luca
Lista luptătorilor în revoluţie remarcaţi prin fapte deosebite
Lista răniţilor în revoluţie
Lista reţinuţilor în revoluţie
Lista celor “răniţi şi reţinuţi” în revoluţie
Lista urmaşilor de eroi martiri ai revoluţiei
Lista participanţilor la revoluţie

2 gânduri despre „Comentarii legate de propunerea Atanasiu – Potor – Coclici de schimbare a legii 341/2004

  1. In 20-01-2012 apare pe siteul SSPR propunerile de amendare a legii 341\2004 care probabil au acordul conducerii actuale a BNR.
    Consider aberante aceste propuneri de amendare a legii 341\2004.
    Nu este corect sa pui in acelasi alineat al legii 341\2004 RANITI,RETINUTI,LUPTATORI CU MERITE DEOSEBITE.
    Mai contine si alte aberatii…
    Aveti posibilitatea sa interveniti? In data de 23-01-2012 la ora 19 vor fi depuse la Parlament conform protocolului incheiat cu PDL in data de 20-01-2012 semnat de:IOAN OLTEAN ,MIRCEA TOADER,GEORGE COSTIN,NICU BANUTOIU,TEODOR MARIES,VICTOR GRIGORESCU.
    Cu deosebit respect va rog sa confirmati.
    LRE……………..IONEL

  2. ACEST ATANASIU CARE PLECAT DIN ALBA CA O NULITATE CU O CALITATE MORALA INDOIELNICA SI CARE CAUTA DISPERAT VOTURI DA PROIECTE DE LEGI PLAGIATE …….DOAMNE IARTA-I CA NU STIU CE FAC

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.