Blogul lui Marius Mioc

despre revoluţia din 1989 şi ceea ce a urmat după ea

În unitatea militară 01942 din Calea Lipovei s-a prezentat o echipă a TV Liberă Timişoara să „cerceteze” purtarea militarilor în zilele revoluţiei. Cu ce drept? ianuarie 20, 2012


„Renaşterea Bănăţeană” din 18 ianuarie 1990 publică articolul locotenent-colonelului Alexandru Şelaru „Adevărul despre armată”, prin care se încearcă contestarea participării armatei la represiune. Este un articol ilustrativ pentru tendinţa puterii politice a momentului de a ascunde vinovăţiile din cadrul M.Ap.N. la reprimarea revoluţiei din Timişoara, doi dintre vinovaţi (generalii Mihai Chiţac şi Victor Stănculescu) fiind pe atunci miniştri în guvernul „revoluţionar”. Reproduc mai jos articolul respectiv. Comentariile mele sînt inserate cu litere cursive, între paranteze drepte.

Adevărul despre armată

Nu mi-am propus să descriu evenimentele aşa cum au fost, nu m-am situat în chiar mijlocul lor, am însă imaginea clară a acestora şi vreau cu tot dinadinsul ca în numele armatei poporului să mă opun prin cele ce urmează celor care vor cu orice preţ să discrediteze cea mai importantă treaptă a revoluţiei române, unică în felul ei, măreaţă şi dramatică deopotrivă, despre care se va scrie mult, dar (se impune!) adevărat şi demn: „ARMATA E CU NOI!”.

Nenumărate mărturii de la faţa locului, multe dintre ele scrise cu sînge, dovedesc fără tăgadă trecerea categorică a armatei de partea revoluţiei.

Or, unii autori, cu acces la mass-media, cunoscători ori nu ai evenimentelor aşa cum au fost ele, înţelegînd libertatea şi democraţia abia cucerite drept posibilitate de a vorbi (oricum?!), se erijează în demascatori şi incriminatori ai unor fapte inexistente!

Aşa se explică relatarea domnului Harald Zimmermann, care semnează articolul „Imposibila horă” din „Renaşterea Bănăţeană” nr. 7 şi care pînă la un loc descrie fidel evenimentele ca apoi să lase loc ambiguităţilor… – Domnule Zimmermann, cine a tras în populaţie, armata?; Subofiţerii şi ofiţerii care, conform spuselor dumneavoastră, au ridicat pe tancuri şi îmbrăţişat copiii minunaţi ai revoluţiei, spunîndu-le: În cine să tragem noi, în voi, copiii noştri?!… Aveţi curajul, dragă domnule Zimmermann (pentru prima dată aveţi şi libertatea neîngrădită de a o face) să demonstraţi că soldaţii, armata, trup din trupul poporului român, armata, care (istoria e martoră!), niciodată în epoca modernă nu a tras în părinţii şi fraţii ei…

Aproximativ în acelaşi timp cu cele relatate, în unitatea militară 01942 din Calea Lipovei s-a prezentat o echipă a televiziunii trimisă (sau nu?!) de TV Liberă Timişoara să „cerceteze” purtarea militarilor din această unitate, în zilele fierbinţi ale revoluţiei [Prin Decizia 359/2002 Curtea Supremă a condamnat la închisoare 3 ofiţeri ai unităţii militare din Calea Lipovei vinovaţi de participare la reprimarea revoluţiei: generalul Constantin Rotariu (comandantul unităţii), locotenent-colonel Ion Păun şi căpitan Constantin Gheorghe. Apoi aceştia au fost graţiaţi de preşedintele Ion Iliescu (Decret 727 publicat în Monitorul Oficial 589 din 8 august 2002); în 17 decembrie 1989 în zona Calea Lipovei din Timişoara s-au înregistrat 6 morţi şi 30 de răniţi prin împuşcare]. Întreb: cu ce drept şi în baza căror şi ale cui reclamaţii ne-au supus respectivii unui adevărat rechizitoriu?

Conştiinţa şi demnitatea de cetăţean şi de ostaş al patriei mele nu-mi dau dreptul să tac, de aceea, îmi permit să contribui la clarificarea lucrurilor, cerînd, în acelaşi timp, contribuţia cinstită şi reală a tuturor cetăţenilor de bună credinţă din oraşul-erou Timişoara.

Armata, stimaţi cetăţeni, tineri şi vîrstnici, copii, studenţi, bărbaţi şi femei din Timişoara, care aţi pornit revoluţia şi aţi aprins flacăra sfîntă a acesteia în întreaga ţară, a fost cu poporul în cuget şi simţire dintotdeauna, în întreaga istorie a naţiunii române, iar pentru consolidarea cuceririlor democratice pe care le vrem, armata este şi va fi cu poporul, orice ar fi! Nimeni şi nimic nu ne poate abate ori întina conştiinţa şi voinţa.

Or fi fost şi printre noi indivizi care, în ciuda ordinelor primite, au făcut excese, dar cu mîna pe inimă, invocînd miile de mărturii pe care organele în drept ale revoluţiei în România le pot lua, declar sus şi tare că nici un ofiţer, maistru militaru, subofiţer ori soldat al armatei române nu a tras în nici un om nevinovat şi neînarmat şi nu ar fi fost în stare să o facă fără ca imediat după aceea să-şi pună capăt zilelor.

Armata a tras în terorişti, în duşmanii poporului, s-a alăturat, cu preţul sacrificiului suprem, jertfei pentru libertate, democraţie şi demnitate a tineretului român, a întregului popor.

Întru slava revoluţiei române, această sfîntă şi monumentală imagine nu trebuie să o uităm niciodată! Dimpotrivă, s-o imortalizăm în actele de veşnică amintire a zilelor fierbinţi ale revoluţiei române din primăvara lui decembrie 1989, s-o transmitem astfel, pură şi demnă, generaţiilor viitoare, istoriei adevărate a poporului român.

Mai citeşte articole din presa românească din perioada imediat următoare revoluţiei în pagina Presa românească 1989-1990

 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.