Blogul lui Marius Mioc

despre revoluţia din 1989 şi ceea ce a urmat după ea

Terorist, erou martir. O replică a domnului Mihalache şi răspunsul meu ianuarie 23, 2012


Am prezentat pe acest blog filmul „Terorist, erou martir” (linc), producţie TVR 2011, realizator Cornel Mihalache, împreună cu o recenzie la acesta. Domnul Mihalache a scris o replică la recenzia mea, pe care o reproduc mai jos (am adăugat doar diactriticele, fiindcă mă enervează scrisul fără diacritice), împreună cu un răspuns al meu la replica dînsului.

Drept la replică la Marius Mioc
“Dau mai jos o recenzie pe care am făcut-o despre acest film, pe care am trimis-o şi domnului Mihalache.
Terorist erou martir. Un film de Cornel Mihalache
Un film în linia obişnuită a lui Cornel Mihalache, care doreşte să reliefeze “eroii autentici” ai revoluţiei române.”

MIHALACHE: Nu doresc să reliefez eroi autentici. De unde aţi scos chestia asta? Îmi fac datoria de documentarist, de 22 de ani încoace, încerc să găsesc adevărul prin sînge şi morminte, prin munţi de rahat şi gunoi, prin sclipici şi minciuni poleite, printre şenile de tancuri şi adeziuni la noul partid.

“În condiţiile de azi, în care cei care au participat la revoluţia din 1989 sînt calificaţi deseori ca “impostori”, “eroii autentici” sînt obligatoriu din rîndurile miliţiei şi securităţii.”

MIHALACHE: Eu nu cred asta, că participanţii la revoluţia din 1989 sînt impostori. Dacă dumneavoastră credeţi ca “eroii autentici” sînt din rîndurile miliţiei şi securităţii este treaba dumneavoastră, este părerea dumneavoastră, şi o respect. Dar nu achiesez.

“Este o orientare mai veche a realizatorului, pe care o cunoşteam din documentarul său “Revoluţia vă aparţine” (linc), documentar în care singurii morţi ai revoluţiei pomeniţi erau securişti sau miliţieni (cazurile Cugir, Harghita-Covasna şi iar Trosca), nici măcar din întîmplare neapărînd acolo vreo referire la vreun mort civil.”

MIHALACHE: La ce fel de orientare ca referiţi, domnu Marius, şi ce balanţă ar trebui să respect eu: la un mort militar, de pildă vecinul meu Mugurel omorît la Otopeni, pentru că întîmplător făcea armata la securitate-transmisiuni Cîmpina, trebuie să amintesc şi de domnul actor Horia Căciulescu, civil? De cînd îmi faceţi dumneavoastră agenda zilnică, sau scenariul filmelor mele, sau sumarul gîndurilor mele despre revoluţia din 1989? Mai mult, cînd vorbiti de securişti si miliţieni, vă readuc aminte că Ceauşescu şi soţia sa au fost arestaţi de un miliţian şi de un securist şi predaţi unui ofiţer al armatei, în după-amiaza lui 22 decembrie. Cum se pupă asta cu convingerile dumneavoastră cazone?

“Personalul serviciilor de informaţii trebuie să-şi justifice salariile şi pensiile nesimţite pe care le primesc (recent mărite de actuala guvernare) şi atunci este necesară o propagandă care să convingă opinia publică, la modul general, de importanţa deosebită a serviciilor secrete (chipurile nimic nu se mişcă în lume fără ele), iar în particular, cînd vorbim despre revoluţia din 1989, de faptul că în decembrie 1989 serviciile secrete (Securitatea) au fost de partea poporului.”

MIHALACHE: Vă readuc aminte că, din înregistrările puse pe site-ul dvs din studiourile 4 şi 5 ale Televiziunii române, din 22 decembrie 1989, Securitatea, prin reprezentantii săi, Raţiu, Vlad, Doicaru, Stan etc, au fost de partea poporului.

“Imaginea securistului care şi-a dat viaţa pentru ţară e parte din această construcţie mediatică, care are mai mult de a face cu interese actuale decît cu istoria.”

MIHALACHE: Dacă vă referiţi la Gheorghe Trosca, vă readuc aminte ca el nu şi-a dat viaţa pentru ţară, ci a fost împuşcat şi batjocorit în numele ţării. Şi nu văd care sînt interesele actuale. Şi nici care e construcţia mediatică. Puteţi fi mai explicit? Şi cu ce drept faceţi dumneavoastră mişto de imaginea securistului Trosca? În ce calitate? De Blogger? De bănăţean înfumurat călcat de şenilele tancurilor armatei?

“Falsificarea istoriei se poate face nu numai prin minciună directă, ci şi prin distorsionare, prin reliefarea doar a unor aspecte ale evenimentelor şi trecerea sub tăcere a altora.”

MIHALACHE: Trebuie să vă reamintesc ca sînt profund jignit de acest atac al dumneavoastra, ca aş fi un falsificator al istoriei, si va rog să vă retrageţi cuvintele. Şi vă aduc aminte ca sînt aproape singurul care a făcut documentare despre decembrie 1989, din 1990 încoace, vreo 20 de filme documentare. Şi am atins aproape toate punctele principale ale evenimentelor din 1989. Altfel sînt de acord cu dumneavoastră, cineva trebuie chiar să ţină balanţa în această distorsionare a evenimentelor, cum spuneţi dumneavoastră şi grupul Iliescu, “spontane”…

“Despre civilii care au avut arme în decembrie 1989 se aruncă bănuiala – poate întemeiat în unele cazuri, dar bănuiala aruncată fără dovezi asupra tuturor nu poate fi întemeiată – că sînt cei care au ucis.”

MIHALACHE: Păi dacă nu există un inamic, numit oficial, e logic şi criminal faptul că cei care au primit arme şi au tras au ucis oameni care au devenit eroi martiri, trăgătorii luînd certificate de luptători cu merite deosebite. Au tras şi ministrul SSPR şi şeful Comisiei parlamentare din Parlamentul României. Cu arme cu cartuşe 7,62 mm. În oameni, în alţi români! Puteţi trăi liniştit cu asta? Eu nu!

“Dar au existat şi securişti care au avut arme. În cazul acestora bănuiala nu există.”

MIHALACHE: Cum să nu! Dar armele acestora au fost închise în rastele şi cu opisuri încheiate, tocmai ca să nu vină un băiat să arunce cu rahat în asemenea lucruri delicate. Nu am văzut o cerere a lui Marius Mioc despre armele Securităţii (Direcţii, Usla, Trupe) şi ale Armatei sau ale Gărzilor Patriotice.
Vă ataşez un document al Regimentului 20 tancuri, şi un tabel al National Geographic despre 1989 cu numărul muniţiilor trase în decembrie 1989.

“Rolul USLA – al cărei şef de stat major a fost Trosca – în reprimarea manifestaţiei din 21 decembrie 1989 din Bucureşti nu este o preocupare a domnului Mihalache.”

MIHALACHE: Domnu Marius, pe lîngă faptul că indirect mă faceţi un apărător al Securităţii, preocuparea mea pentru adevăr este constantă, de 22 de ani. Care e rolul USLA în reprimarea manifestaţiei din 21 decembrie, Bucureşti? Văd că ştiţi acest adevăr şi mi-l ascundeţi. Hai, daţi-mi-l! Aştept. Vă dau 10 fraze.

“S-ar ajunge poate la un alt motiv prevăzut în art. 8 din Legea 341/2004 pentru care Trosca nu poate fi considerat erou al revoluţiei: anume, participarea la reprimarea revoluţiei înainte de fuga lui Ceauşescu.
Instanţele de judecată nu pot judeca oameni morţi, însă în cazul unui demers jurnalistic legat de o persoană răposată, dorinţa de informare completă asupra subiectului, dacă aceasta există, ar fi impus şi această pistă de investigare.”

MIHALACHE: Hai să discutăm direct asta: “participarea la reprimarea revoluţiei înainte de fuga lui Ceauşescu”. Informarea completă asupra subiectului implică şi citirea articolului 1 din legea citată (341/2004) adică “Revoluţia română din decembrie 1989, declanşată prin revolta populară de la Timişoara, continuată în Bucureşti şi în alte localităţi ale ţării şi transformată în revoluţie antitotalitară, sprijinită de armată,…”
Cumva şenilele tancurilor Securităţii sau ale Armatei au călcat revoluţionarii din Timişoara? Chiţac şi Stănculescu, Zeca şi Hortopan. Milea şi Guşă erau de la Securitate? Adică o lege proastă, criminală, oribilă pentru că pune în articolul 1 o complicitate la genocid şi la omor deosebit de grav, pe care dumneavoastră o uitaţi, o eludaţi, o treceţi cu vederea sau sînteţi chiar complice cu ea, citînd din filmele mele ce vă convine şi ce nu, nu!, asta nu vă deranjează din soclul fabulos de timişorean înfumurat care vă permiteţi să daţi sentinţe de securist şi unui regizor de film documentar care şi-a (f…t) viaţa şi sănătatea făcînd filme documentare despre 1989?
Cumva cei 20.000 de membri ai Gărzilor Patriotice, trimişi să-i belească pe timişorenii revoltaţi, erau de la Securitate? Cum poate un ministru al SSPR, provenit din aceasta structură, să semneze o propunere de retragere a unui titlu de Erou-Martir? Cum puteţi fi complice la o asemenea lege pe care văd că n-o condamnaţi, dar nici măcar nu o puneţi în discuţie?…

“Iar ordinul 2600/1988 al Ministerului de Interne, în vigoare în decembrie 1989, anume USLA îi rezerva un loc important în combaterea mişcărilor de stradă. Chiar dacă acum în presa bucureşteană foşti informatori ai securităţii susţin cu tupeu că Securitatea (deci inclusiv USLA) n-a avut nici un rol în reprimare şi invocă anume ordinul 2600/1988 ca dovadă! (vezi aici)”

MIHALACHE: Întrebare: Cînd s-a oprit ordinul de luptă Radu cel Frumos?” După 12 milioane de cartuşe 7,62mm? Dacă USLA şi Securitatea şi Ministerul de interne aveau rezervate locuri importante în combaterea mişcărilor de stradă (cum au şi azi, dovadă confruntările dintre revoluţionari şi jandarmi din decembrie 2011), ce rol aveau, şi în care ordine şi regulamente scrie de tancurile Armatei scoase împotriva poporului din stradă? Zău, parcă nu aţi fi timişorean…

“Cazul Trosca porneşte de la indignarea domnului Mihalache faţă de existenţa în Legea “recunoştiinţei” nr. 341/2004 a articolului 8, care prevede că persoanele care au făcut poliţie politică în timpul regimului comunist, dar şi cele care au acţionat “în orice fel” împotriva revoluţiei, nu pot beneficia de titlul de revoluţionar.”

MIHALACHE: Sînteti penibil, Domnu Marius, eu nu mă indignez pe jucărele. Eu sînt indignat de articolul 1, reprodus mai sus. Dacă v-aţi fi uitat la filmul meu fără prejudecata de a vă uita la un film miticist, aţi fi înţeles că articolul 8 este în afara legii de la Decizia 51 a Curţii Constituţionale în ce priveşte legea CNSAS 187/1999. Şi că sintagma “securitate ca poliţie politică” a fost declarată de aceeaşi Curte neconstituţională. Iar titlul deţinut de Gheorghe Trosca a fost de Erou-Martir, nu de Revoluţionar sau Luptător. E o mare şi definitivă separaţie.

“Nu este vorba aici de vreo sancţiune, ci de o simplă incompatibilitate prevăzută în lege. Poporul român, prin reprezentanţii săi, a considerat că persoanele care au făcut poliţie politică nu merită recunoştiinţa sa. A nu primi recunoştiinţă nu înseamnă o sancţiune.”

MIHALACHE: Am demonstrat ca reprezentantii Poporului, (ca şi gluma aia că poporul bea şampanie, prin reprezentanţii săi) fie au făcut parte, ca ministrul SSPR, din structura Gărzilor Patriotice, represive împotriva revoluţiei române, ba chiar şef peste 1000 de arme care au tras în decembrie 1989; apoi şeful Comisiei parlamentare, un om care a tras cu arma în decembrie 1989, şi evident că a tras împotriva unor români ca şi el, a omorît sau a rănit români ca şi el, dar care se ascunde în spatele faptului că el nici măcar nu are certificat de revoluţionar. Reprezentanţii poporului sînt total incompatibili să considere calitatea oricui. Sînt în afara legii şi a oricărei morale. Între cei care au tras în decembrie cu arma şi dau sentinţe prin decizii instituţionale şi cei care au făcut poliţie politică nerespectînd drepturile omului prin punerea de microfoane şi citirea de scrisori personale alegeţi dumneavoastră gravitatea.

“Autorul încearcă să găsească diferite chichiţe avocăţeşti împotriva deciziei CNSAS prin care se constata că Trosca a făcut poliţie politică – de parcă ar exista pe fond vreo îndoială despre acest aspect. Omul a murit, nu-şi mai poate spune punctul de vedere, dar documentele (publicate şi în Monitorul Oficial) sînt limpezi. Şi nu despre “lupta anti-KGB-istă” şi “demascarea generalului Militaru” e vorba acolo!”

MIHALACHE: Domnu Marius, nu v-aţi uitat la film. Nu-i o chichiţă ca legea CNSAS a fost declarată neconstituţională cu 8 zile înainte de a apărea în Monitorul Oficial decizia după care Trosca, un mort de 18 ani, nu se mai putea apăra. Nu mai lungesc, mi se pare degeaba…

“În treacăt fie zis, după greva foamei a lui Teodor Mărieş, toate documentele despre revoluţie au fost desecretizate, încît ar fi cazul ca şi dosarul întocmit de securitate pentru generalul Militaru să fie publicat. Probabil nu există interes pentru asta, e mai profitabil pescuitul în ape tulburi. (vezi aici)”

MIHALACHE: Unde au fost desecretizate toate documentele despre revoluţie, domnu Marius? Spuneţi-mi şi mie!
Iar, dacă v-aţi fi uitat la film, CNSAS nu a primit, în cazul Trosca şi în orice alt caz (Cotuna etc), decît dosarele care NU privesc siguranţa naţională! Adică dosarele Militaru, Brucan, Kostyal, Vasile Ionel, Cico Dumitrescu, Mihai Lupoi, Ion Iliescu, Gelu Voican etc etc etc) nu le-au primit spre studiere! E aberant să faci portretul unui ofiţer de contrainformaţii militare numai cu nereuşitele muncii sale informative!

“Lămurirea exactă a celor întîmplate lîngă sediul M.Ap.N. nu pare subiectul principal al filmului, care e mai degrabă o pledoarie pentru a se încălca legea şi a se da înapoi titlurile de eroi martiri lui Gheorghe Trosca şi Eugen Cotuna.”

MIHALACHE: Domnu Marius, legea 341 este, in urma Deciziei 51 a Curţii Constitutionale în ce priveşte legea CNSAS 187/1999, neconstituţională în ce priveşte articolul 8. Eu nu încalc nimic, ci respect articolul 2, b, din aceeasi lege, “respectarea adevărului istoric prin aprofundarea documentării privind revolutia din 1989”.

“Cea mai mare parte a filmului tratează anume problema certificatului de revoluţionar şi a anulării acestuia, nicidecum nu doreşte să investigheze faptele din decembrie 1989 ale persoanelor respective…”

MIHALACHE: Iar faceti o confuzie intre “certificatul de revoluţionar” şi titlurile de Erou Martir ale lui Trosca şi Cotuna. Întreb: Alin Paul Chircă, împuşcat la Sibiu, în Oltcitul condus de părinţii răniţi şi ei de gloanţe, la un baraj de pe sosea, este Erou Martir? Evident că DA! Oameni nevinovaţi, împuşcaţi în case, în apartamente, de gloanţe trase aiurea, în psihoza provocată de autorităţi (Front, Televiziune, Radio, Presă, autorităţi militare etc) sînt Eroi Martiri? Evident ca DA! Trosca şi Cotuna nu au fost revoluţionari, nici luptători, ci au fost militari omorîţi de alţi militari! Nu au vrut asta, nu s-au jertfit, ci au fost jertfiţi! Doamna Trosca şi doamna Cotuna (şi copiii lor) nu au fost beneficiari ai vreunei legi reparatorii, mai bine ar fi stat în jurul bradului de Crăciun şi ar fi cîntat colinde, în loc de lacrimi şi jeliri mute, întrebaţi-le. Dar nu vă interesează, nu sînt oameni, sînt securişti!

“Ar fi fost interesant de văzut în acest documentar şi oameni vii care au acuzat grupul Trosca de terorism sau, cel puţin, de încălcare de consemn. Aceştia există, au publicat în presa militară şi au servit patria sau poate unii încă o mai servesc, în cadrul Ministerului Apărării Naţionale. De pildă, maiorul (pe atunci) Mihai Floca a publicat articole despre cazul Trosca, în “Armata Poporului”, la cîteva luni după ce Militaru fusese trecut în rezervă (deci articolele nu sînt din ordinul lui Militaru) (vezi aici).”
“Acest Floca a avut o carieră fulminantă în M.Ap.N. ajungînd, pe vremea lui Babiuc, şef de cabinet al ministrului.
Ar fi fost interesant ce are de spus acum Mihai Floca despre cazul Trosca. Chiar dacă ar fi retractat ce a scris în anii ’90, tot ar fi fost interesant de aflat. Dar nu de la Cornel Mihalache vom afla asta.”

MIHALACHE: Fă-o dumneata, Domnu Marius. Eu nu doresc aşa ceva. Eu nu Floca. Nici Armata Poporului. Sigur a fost coleg şi cu domnul istoric numit Adrian Niculescu, membru al Consiliului Ştiinţific al IRRD, care crede că tragerea în două săptămîni a peste 12 milioane de cartuşe sînt artificii de revelion, şi că asta nu înseamnă un război civil.

“Pe scurt, avem de-a face cu un film partizan, la care autorul a pornit cu concluzii gata trase şi în care, în ciuda mimării obiectivităţii, nu au fost investigate toate pistele care trebuiau investigate. Cînd subiectul e atît de restrîns – moartea a doar cîţiva dintre cei peste 1000 de morţi ai revoluţiei, lipsa investigării unor fapte nu-şi are scuză.
Autorul filmului se mişcă însă cu talent. Îi prevăd un viitor luminos.”

MIHALACHE: Orice film este partizan, Domnu Marius, numa blogu Dumitale este perfect obiectiv, nu are concluzii gata trase, doar eu mimez obiectivitatea. Numa Dumneata ştii să investighezi toate pistele, noi trebuie sa stăm pe margine şi să luăm notiţe în carneţele cum se face o investigaţie obiectivă! Vă mulţumim, tovarăşe Nicolae Marius Mioc, înţelept genial, pentru viitorul luminos pe care mi-l prevedeţi, şi pentru ideile cioace cu care încheiaţi recenzia filmului meu.
Dacă nu scriau nişte oameni cu mintea la cap, fără prejudecăţi, care chiar vor să afle şi să dezbată, nu scriam nimic. Dar lor le sînt dator. Mulţumesc domnilor Dan Florian Petre, Valeriu Mangu, Iulian Năstăsache şi îi asigur de deplina mea libertate de gîndire în ce priveşte respectarea adevărului istoric pe care îl voi căuta şi mai departe, cu toată puterea mea.

Răspuns pentru domnul Mihalache:

Domnule Mihalache,

Nici o clipă nu mi-a trecut în minte să vă fac agenda zilnică sau scenariul filmelor dv. Alţii vă fac agenda şi scenariile. Eu doar m-am folosit de dreptul la liberă exprimare cucerit prin revoluţia din decembrie 1989, drept care include şi posibilitatea exprimării unor opinii critice, care să deranjeze. Sînt chiar uimit de întrebarea dv. „cu ce drept” îmi exprim ideile. De la cine ar trebui să cer dreptul de a spune ceea ce cred?

Măcar faptul că am scris 10 cărţi despre revoluţie şi sînt coautor la alte 3 cărţi, şi de asemeni am publicat peste 1000 articole pe acest subiect îmi dă dreptul să vă comentez filmul. Spre deosebire de Cornel Mihalache, n-am beneficiat de finanţare de la vreo instituţie a statului pentru cercetările mele şi n-am avut salariu plătit pentru această muncă.

Scrieţi: „sînt aproape singurul care a făcut documentare despre decembrie 1989, din 1990 încoace, vreo 20 de filme documentare. Şi am atins aproape toate punctele principale ale evenimentelor din 1989”. Mărturisesc că n-am văzut decît vreo 3-4 filme ale dv. plus nişte fragmente pe internet unde apăreaţi alături de Alex Mihai Stoenescu, „cel mai scîrbos informator al securităţii” (aprecierea lui Neculai Constantin Munteanu). Din ce am văzut, nu v-aţi referit deloc la Timişoara, dar asta probabil nu face parte din „punctele principale ale evenimentelor din 1989”. Să spuneţi însă că sînteţi aproape singurul care a făcut documentare despre decembrie 1989, din 1990 încoace, este tupeu sau ignoranţă. Lumea nu începe şi nu se sfîrşeşte cu Cornel Mihalache. Au existat multe documentare despre decembrie 1989, cum ar fi, de pildă, „Videogramele unei revoluţii” (linc) a timişoreanului Andrei Ujică, serialul „Revoluţia română în direct” a lui Virgil Tatomir şi Mihai Tatulici care a avut o mulţime de episoade (2 dintre ele despre Timişoara), episoadele despre revoluţie din seria „Memorialul Durerii” făcute de Lucia Hossu-Longin sau, mai recent, serialul în 8 episoade realizat de Titus Suciu şi Vasile Bogdan.

Domnule Mihalache, lucrurile adevărate care apar în documentarul dv. aproape toate au mai fost spuse şi de alţii, iar lucrurile noi pe care le dezvăluiţi n-au importanţa pe care le-o atribuiţi. De pildă, faptul că au existat civili care au avut arme în decembrie 1989 nu este nici pe departe o descoperire atît de senzaţională pe cît vi se pare dv. Ceea ce e nou în filmele dv. este explicaţia pe care o sugeraţi opiniei publice: criminalii din decembrie 1989, cel puţin după 22 decembrie, au fost revoluţionarii civili care au primit arme. De dovedit nu dovediţi nimic, doar aruncaţi cu noroi asupra tuturor revoluţionarilor civili.

Şi totuşi, pe vecinul dv. Mugurel militarii l-au ucis, la fel şi pe Trosca sau Cotuna. Majoritatea celor ucişi în revoluţie, inclusiv după 22 decembrie, sînt victime ale ucigaşilor în uniformă nu a celor civili.

Pot să vă spun că noua paradigmă pe care aţi lansat-o pentru folosinţa opiniei publice – revoluţionarii civili sînt criminalii din 1989 – are succes. Deşi n-am avut niciodată armă în decembrie 1989, am avut prilejul să fiu acuzat personal în dispute de pe internet, mai pe ocolite, că aş face parte din tagma celor care au pe conştiinţă sîngele vărsat în decembrie 1989. Nu mi s-a spus direct că aş fi criminal, ci mi s-a spus aşa (linc):
1. Marius Mioc e revoluţionar profesionist (probabil fiindcă, fără sprijinul nimănui, mi-am permis să scriu despre revoluţie, nelăsînd monopol pe acest subiect persoanelor din şcoala de gîndire „Alex Mihai Stoenescu”).
2. Este îngrozitor că nici după 22 de ani revoluționarii de profesie n-au pe conștiință sîngele vărsat în mod criminal după ce au preluat puterea.

Chestiile astea le-a perorat cineva care în decembrie 1989 a devenit conducător pe ditamai judeţul (linc), iar acum se exprimă civic împotriva „revoluţionarilor de profesie supravieţuitori care au dat lovitura de stat şi au preluat fraudulos puterea” în 1989, printre care revoluţionari de profesie mă include (faptul că, nici în 1989, nici ulterior, n-am avut vreo funcţie politică sau administrativă în statul român, nu mă scuteşte de asemenea insinuări).

Prin filmele dv., inclusiv „Terorist, erou martir”, sînteţi cel care a iniţiat această nouă linie propagandistică de atac împotriva revoluţionarilor. Dv. doar aţi sugerat anumite idei, alţii le preiau creator. Iar eu m-am săturat ca după 22 de ani de la revoluţie să avem filme care umblă cu insinuări, cînd sînt atîtea lucruri despre decembrie 1989 care se ştiu exact (de pildă: Procentul de identificare a autorilor la victimele de la revoluţie este de 80% – linc).

Scrieţi că n-ar trebui să trăiesc liniştit după senzaţionala dv. dezvăluire că ministrul SSPR şi şeful Comisiei Parlamentare a Revoluţionarilor au avut arme în decembrie 1989. Nu sînt un fan al acestor domni, i-am criticat deseori public. Însă nu-i pot învinui pentru simplul fapt că au avut arme în decembrie 1989, cîtă vreme n-am stabilit (şi nici dv. n-aţi stabilit) vreo victimă nevinovată a acestora.

Diferenţa dintre noi este că eu aplic prezumţia de nevinovăţie. Nu fac acuzaţii pe bază de presupuneri, ci doar în temeiul unor fapte dovedite. Exemplu: În ziarul „Timişoara” din 17 iulie 1991 am publicat articolul „O confuzie în timpul revoluţiei” în care arătam că ofiţerul Ilie Andreoiu a împuşcat oameni nevinovaţi în noaptea de 22/23 decembrie 1989 la Timişoara, avînd impresia că luptă cu teroriştii. După 10 ani, prin Decizia 1093 din 1 martie 2001 a Curţii Supreme – secţia penală, justiţia a constatat că lucrurile scrise de mine sînt adevărate, osîndindu-l pe Andreoiu la 4 ani de închisoare pentru vătămare corporală gravă. Între timp Andreoiu primise şi certificat de revoluţionar (Monitorul Oficial 568 bis din 22 noiembrie 1999, pagina 16) – care însă n-a mai fost reînnoit după legea 341/2004. V-aş fi apreciat, domnule Mihalache, dacă în activitatea aia intensă de investigaţii despre revoluţie cu care vă lăudaţi, aţi fi documentat măcar un caz concret de persoană care a împuşcat nevinovaţi în decembrie 1989. Dar dv. vă axaţi mai mult pe insinuări.

Stupefiant în acest film legat de grupul Trosca e faptul că nu vă interesează deloc cine a tras şi cine a dat ordin să se tragă în grupul Trosca. Probabil, fiindcă răspunsul nu este generalul Militaru. Cea mai mare parte a filmului e consacrat unei probleme mărunte – certificatul de erou-martir a lui Trosca. Scopul principal al filmului pare să fie să i se redea certificatul de erou-martir lui Trosca, familia sa să beneficieze de drepturi materiale din bugetul statului şi să tacă – să nu se intereseze cine e vinovat concret de moartea celor din grupul Trosca, aşa cum nu sînteţi interesat nici dv. Toată lumea e fericită – familia lui Trosca cu drepturile de urmaşi de erou martir, Legea 341/2004 fiind un fel de preţ pentru tăcere, iar ucigaşii lui Trosca cu avansările primite în cadrul armatei pentru faptele eroice din 1989. Spuneţi că nu vă interesează ce a scris Floca (cel avansat apoi pînă la funcţia de şef de cabinet al ministrului apărării) şi „Armata Poporului” în acuzarea lui Trosca. E dreptul dv., dar e şi dreptul meu să remarc că filmul dv. e incomplet.

Scrieţi: „Legea 341 este, în urma Deciziei 51 a Curţii Constituţionale în ce priveşte legea CNSAS 187/1999, neconstituţională în ce priveşte articolul 8”. Da, asta vă deranjează, articolul 8 din Legea 341/2004, care interzice securiştilor şi colaboratorilor securităţii să primească titlul de revoluţionar. Numai că Curtea Constituţională nu s-a referit deloc la legea 341/2004, ci doar la legea CNSAS. Iar legea 341/2004 nu face nici o trimitere la legea CNSAS. Legea 341/2004 împuterniceşte Secretariatul de Stat pentru Revoluţionari (SSPR) şi Comisia parlamentară a Revoluţionarilor (CPRD) să analizeze şi, la nevoie, să respingă cererile de atribuire a titlurilor legate de revoluţie, fără să fie necesar pentru asta un aviz al CNSAS. Decizia aparţine SSPR şi CPRD, nicidecum CNSAS, care nu e pomenit în legea 341/2004. În practică, datorită laşităţii politicienilor români, conform principiului „oamenii morţi se acoperă cu pămînt, oamenii vii se acoperă cu hîrtii”, membrii respectivelor comisii au dorit să aibă o acoperire printr-o decizie CNSAS, ca să nu-şi asume singuri răspunderea în situaţii de retragere a titlurilor, dar legea nu cere asta (după hotărîrea Curţii Constituţionale o decizie CNSAS nici nu mai e posibilă în cazul persoanelor răposate). Dv. mizaţi pe presiune mediatică şi pe laşitatea politicienilor din SSPR şi CPRD pentru a-i forţa să-şi anuleze propria decizie – singura relevantă juridic. Tocmai articolul 2 litera b din lege pe care-l invocaţi “respectarea adevărului istoric prin aprofundarea documentării privind revoluţia din 1989”, obligă SSPR şi CPRD să constate că Trosca sau alţii au făcut poliţie politică, chiar dacă CNSAS, datorită unor chichiţe avocăţeşti, ar fi în imposibilitate să facă asemenea constatare.

Întrebaţi şi vă grăbiţi tot dv. să răspundeţi: „Alin Paul Chircă, împuşcat la Sibiu, în Oltcitul condus de părinţii răniţi şi ei de gloanţe, la un baraj de pe şosea, este Erou Martir? Evident că DA! Oameni nevinovaţi, împuşcaţi în case, în apartamente, de gloanţe trase aiurea, în psihoza provocată de autorităţi (Front, Televiziune, Radio, Presă, autorităţi militare etc) sînt Eroi Martiri? Evident că DA!”. Ce e evident pentru dv. nu e evident pentru toată lumea. Chiar acum e depusă la parlament o propunere legislativă (linc) care, dacă ar fi adoptată, va duce la anularea titlului de erou martir pentru Alin Paul Chircă şi toţi nevinovaţii împuşcaţi în case în decembrie 1989 (linc), rămînînd cu acest titlu doar cei care s-au jertfit „în lupta pentru victoria revoluţiei” (deci nu de gloanţe trase aiurea). Expunerea de motive a parlamentarilor-iniţiatori (linc) vorbeşte despre eliminarea titlurilor pentru aproximativ o treime dintre morţii şi răniţii revoluţiei, în scopul economiilor bugetare. Nu spun că propunerea legislativă e bună, ci vă dau acest exemplu ca să nu mai folosiţi cu atîta siguranţă cuvîntul „evident”. Şi ştiţi care ar fi cea mai proastă variantă? Să se adopte legea aşa cum a fost propusă, dar să nu se aplice, fiindcă la SSPR şi CPRD vor fi oameni înţelegători care să închidă ochii la încălcarea legii. Ăsta-i specificul naţional – nu de legi corecte avem nevoie ci de oameni înţelegători cu care se poate negocia (ne)respectarea legii. Cei împuşcaţi în locuinţe vor veni cu declaraţii noi că în momentul în care au fost împuşcaţi ei tocmai deschiseseră geamul şi strigau de acolo „jos Ceauşescu!”.

„Ceauşescu si soţia sa au fost arestaţi de un miliţian şi de un securist”. Penibil, domnule Mihalache. Îmi amintiţi de cei care spuneau să nu mai acuzăm armata, că există atîţia militari care şi-au vărsat sîngele în decembrie 1989. „Armele acestora [securiştilor] au fost închise în rastele şi cu opisuri încheiate”. Da, am auzit teoria asta de multe ori în ultima vreme. Cum nu s-au implicat securiştii deloc în reprimare, că au ţinut armele numai în rastele, eventual fiindcă ştiau ce o să se întîmple încă de la întîlnirea Bush-Gorbaciov de la Malta. De cîte ori aud teoria cu armele ţinute numai în rastele îmi amintesc cît de mincinoasă e propaganda securistă. Fiindcă, cum spunea securistul Gheorghe Stan în 22 decembrie 1989 la TVR (linc), „eram înarmaţi şi pregătiţi să intervenim”. Ordinele, de la conducerea securităţii, n-au fost „ţineţi armele în rastele” ci „fiţi înarmaţi şi pregătiţi de intervenţie”. Test: după corespondenţa pe tema filmului „Terorist, erou martir”, mi s-a făcut reclamaţie la youtube – linc, că încalc drepturile de autor ale TVR punînd pe internet fragmente din emisiunea TVR din decembrie 1989. Au fost reclamate numai 5 fragmente, pe care youtube deja le-a şters, dar restul au fost lăsate. Sînt curios dacă acum, subliniind în faţa aceleeaşi liste de corespondenţi importanţa înregistrării video cu Gheorghe Stan, care răstoarnă o propagandă securistă foarte la modă, va fi şi asta reclamată pentru „încălcarea drepturilor de autor”, în scopul ştergerii de pe internet.

La Timişoara, pe armele unora dintre securişti s-au găsit urme de funingine la controlul făcut după revoluţie. Aplicîndu-se prezumţia de nevinovăţie, faptul n-a fost considerat o dovadă îndestulătoare că respectivii ar fi împuşcat pe cineva, de aceea unii aflaţi în această situaţie au fost angajaţi apoi în SRI.

„Care este rolul USLA în reprimarea manifestaţiei din 21 decembrie, Bucureşti?”, mă întrebaţi despre un alt subiect care lipseşte nejustificat în filmul dv. Acest rol a fost cercetat de pildă, de profesorul american Richard Andrew Hall (linc). Interesantă observaţia lui Hall, că în 1990 Petre Mihai Băcanu, cu incontestabilul său prestigiu de ziarist independent şi dizident, a declarat USLA nevinovată de reprimări, iar în 1993 acelaşi Petre Mihai Băcanu a declarat că s-a înşelat asupra acestei probleme (dar n-a mai fost băgat în seamă). Ziarul „Libertatea” a publicat în ianuarie-februarie 1990 înregistrări din comunicările radio ale USLA din timpul revoluţiei (exemplu – de pe saitul profesorului Hall – linc). Acţiuni ale uslaşilor de după fuga lui Ceauşescu, cînd arestau revoluţionari aflaţi în sediul CC, le puteţi afla de la martorul Romulus Cristea, ziarist la „România Liberă”.

„CNSAS nu a primit (…) decît dosarele care NU privesc siguranţa naţională! Adică dosarele Militaru, Brucan, Kostyal, Vasile Ionel, Cico Dumitrescu, Mihai Lupoi, Ion Iliescu, Gelu Voican etc. nu le-au primit spre studiere!”, mai scrieţi. Dv. n-aţi cerut aceste dosare ca să vi se răspundă că ele privesc siguranţa naţională, ci pur şi simplu nu le-aţi căutat. Pînă cînd minciuna că, la 22 de ani după revoluţie, dosarele lui Militaru, Brucan, Kostyal etc. (mulţi din ei răposaţi) mai privesc siguranţa naţională? Despre Militaru a scris limpede Pacepa în „Orizonturi roşii” (linc), şi nu pomeneşte acolo despre nici un Trosca.  Din dosarul lui Gelu Voican eu însumi am primit 12 kg de documente (parte le-am şi publicat – linc) fiindcă, spre deosebire de dv., le-am cerut. Iar despre dosarul lui Brucan, să pretindeţi că e secret după ce a fost publicat de editura Polirom (linc) e chiar culmea!

Observ o tactică veche la dv., reducerea la Iliescu, pe care am subliniat-o şi în cazul altui film al dv.: Revoluţia vă aparţine (linc). Eu aş susţine ce ar susţine şi „grupul Iliescu”. Tactica denotă lipsă de onestitate intelectuală. În 1994 (cînd Iliescu era preşedinte, nu pensionar) am publicat cartea „Falsificatorii istoriei” (linc) în care îl numeam pe Iliescu falsificator al istoriei, iar ulterior l-am numit „ocrotitorul criminalilor revoluţiei” (linc). Dar asta nu mă obligă să spun că afară plouă ori de cîte ori Iliescu spune că e timp frumos. E valabilă aici anecdota despre anul 1990:

Virgil Măgureanu îi spune lui Ion Iliescu: „Domnule preşedinte, am pentru dv. o veste proastă şi una foarte proastă”. „Care e vestea proastă?”, întreabă Iliescu. „Corneliu Coposu e în campanie electorală la Focşani şi spune tot felul de minciuni, care de care mai sfruntată, despre dv.”. „Şi care e vestea foarte proastă?”. „Revoluţionarii timişoreni spun adevărul despre dv.”.

Şi pe alţii care vă contestă viziunea vreţi să-i decredibilizaţi. Adrian Niculescu „crede că tragerea în două săptămîni a peste 12 milioane de cartuşe sînt artificii de revelion”. Nu cred că domnul Niculescu s-a exprimat în felul ăsta. Cred că, în stil miticesc, născociţi afirmaţii ale oponenţilor cu care să puteţi polemiza mai lesne.

Mai sînt şi alte inexactităţi ale dv. Nu fac parte dintre cei călcaţi de şenilele tancurilor. De altfel, un singur mort din Timişoara a fost călcat (de un TAB), restul au fost omorîţi prin împuşcare. Iar George Costin, şeful SSPR, nu e reprezentant al poporului, căci a fost numit în funcţie (de Emil Boc), nicidecum ales de popor.

Eu totuşi vă recunosc talentul şi continui să vă prevăd un viitor luminos.

Mai citeşte:
Terorist, erou martir. Un film de Cornel Mihalache
24 decembrie 1989. Securiştii scandează “jos terorismul!” (video)
5 ianuarie 1990: Maiorul Mihai Floca începe reabilitarea USLA
CPRD cere anularea certificatelor de eroi-martiri pentru 4 securişti omorîţi în revoluţie
Richard Andrew Hall: Rolul USLA în reprimarea din 21-22 decembrie 1989 în Bucureşti
Uslaşul Trosca şi alţi 4 rămîn fără titluri de revoluţionar. Necesitatea publicării dosarului generalului Militaru
Ion Iliescu, singura persoană care are voie să susţină teoria revoluţiei spontane în mass-media bucureşteană (video)
Pacepa în „Orizonturi roşii”: „Nicolae Militaru, unul din generalii favoriţi ai lui Ceauşescu”
În 1983 Nicolae Militaru îi scrie lui Nicolae Ceauşescu: „În ultimii 25 de ani viaţa mea a fost permanent legată de Dumneavoastră”

 

3 Responses to “Terorist, erou martir. O replică a domnului Mihalache şi răspunsul meu”

  1. Valeriu Mangu Says:

    Domnule Marius Mioc,

    O regula incetatenita in practica jurnalistica spune ca daca o informatie este confirmata de doua surse independente atunci exista mari sanse ca ea sa fie adevarata.
    Daca exista trei, cu atat mai bine.
    In ceea ce priveste evenimentele sangeroase de dupa ora 12.00 a zilei de 22 decembrie 1989 dispunem de trei marturii privind factorul care le-a declansat – ori stimulat. Prima marturie este a dlui Petre Roman, preluata de dl. Cornel Mihalache in filmul sau. A doua apartine lui Mihai Chitac, iar a treia apartine unui fochist angajat la Scoala militara de la Sibiu condusa de dl. Aurel Dragomir.
    Potrivit acestora, am fost martorii unei diversiuni armate, al carei scop fundamental a fost stapanirea massei, prevenirea unor confruntari de ordin civil, inclusiv pe fond etnic. Desigur insa nu trebuie sa omitem si consecintele – preluarea conducerii statului de grupul Ion Iliescu.
    Cat priveste marturia dlui Petre Roman, inserata in filmul dlui Cornel Mihalache, facsimilul textului din presa franceza se gaseste si in editia on-line a „Evenimentului zilei” din 16 decembrie 2011. Asupra marturiei lui Mihai Chitac fac trimitere la lucrarea „Revolutia romana din Decembrie 1989” de Peter Siani-Davies, p. 204-205, ed. Humanitas 2006, iar in priviinta marturiei fochistului fac trimitere la Ordonanta de scoatere de sub urmarire penala de anul trecut in cazul procesului de la Sibiu privindu-i pe dnii Francisc Toba, Aurel Dragomir etc.
    In analiza fenomenului produs incepand cu momentul stabilit mai sus trebuie pornit de la aceasta constatare fundamentala – ca a fost o diversiune armata, nicidecum o miscare armata care l-ar fi sustinut pe Nicolae Ceausescu. Analiza trebuie sa urmareasca o serie de directii obligatorii – de unde au provenit diversionistii, cum au actionat acestia, cu ce tipuri de arme, cine i-a coordonat; care au fost vectorii de manipulare a massei. a Armatei; ce consecinte, inclusiv de ordin militar, a produs manipularea in constiinta massei, a Aramatei, a Securitatii, a Militiei, a partidului etc.
    Al dvs., Valeriu Mangu

    • mariusmioc Says:

      Mulţi se laudă că au acţionat pentru prevenirea confruntărilor de ordin civil, inclusiv pe fond etnic, dar dacă-mi amintesc bine exact de confruntări civile, inclusiv pe fond etnic, a avut parte România în 1990. În Ungaria, Polonia, Bulgaria, RDG, Cehoslovacia nu erau atîţia care complotau să evite confruntările civile, dar şi confruntări de acest fel au fost mai puţine.

  2. cornel mihalache Says:

    Marius Mioc,
    Ca de obicei amestecați lucrurile și replicile. ”Cu ce drept…” se referea nu la dreptul dv. inalienabil de exprimare liberă, cucerit prin revoluția din decembrie 1989, ci la ”Cu ce drept faceți dumneavoastră mișto de imaginea securistului Trosca?”. V-aș fi răspuns, dacă nu ați fi scris: ”Toată lumea e fericită – familia lui Trosca cu drepturile de urmaşi de erou martir, Legea 341/2004 fiind un fel de preţ pentru tăcere, iar ucigaşii lui Trosca cu avansările primite în cadrul armatei pentru faptele eroice din 1989.”
    Nu ați înțeles nimic din filmele mele, nici nu vă cer cumva asta.
    Dar să vorbești de fericire când un om a murit așa cum a murit, și să spui și de familia lui că e fericită cu câteva milioane din drepturi de urmaș, nu aș fi crezut că poate scrie nici măcar un bănățean înfumurat.
    Vă doresc multă fericire în familia dumneavoastră.
    Uitați că m-ați cunoscut .


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.