Viorel Marineasa: „Teroriştii printre noi. Adevărul despre ucigaşii Revoluţiei” de Grigore Cartianu (recenzie)

Scriitorul şi conferenţiarul universitar timişorean Viorel Marineasa mi-a trimis o nouă recenzie legată de o carte despre revoluţia din 1989: „Teroriştii printre noi. Adevărul despre ucigaşii revoluţiei” de Grigore Cartianu. Respectiva recenzie a fost publicată şi în revista timişoreană „Orizont”. O prezint acum şi cititorilor acestui blog.

Despre volumul „Sfârșitul Ceaușeștilor. Să mori împușcat ca un animal sălbatic” al lui Grigore Cartianu am scris cu vreun an în urmă. Observam atunci că prima sută de pagini este compromisă de faptul că autorul și-a însușit cu deosebită osârdie teoriile lui Alex Mihai Stoenescu, conform cărora „revoluția” din România ar fi fost rodul acțiunii orchestrate a serviciilor secrete străine, dar recunoșteam că, pe următoarele 400, Cartianu își demonstrează talentul, reconstituind pas cu pas drumul cuplului prezidențial până sub zidul cazărmii de la Târgoviște.
Noua sa carte, Teroriștii printre noi. Adevărul despre ucigașii Revoluției (Editura Adevărul Holding, București, 2011), este consecința unei munci de echipă. Lui Cristian Delcea și lui Mihai Voinea li se datorează investigația jurnalistică (lor li se poate adăuga Laurențiu Ungureanu, cel ce a refăcut filmul evenimentelor de la Craiova), iar Andrei Crăciun i-a coordonat. În ce-l privește, Grigore Cartianu a alcătuit planul de ansamblu, a scris capitolul introductiv, a „supervizat întreaga construcție” și a așezat în final un șir de editoriale (când complementare, când de direcție în raport cu zdroaba de pe teren) având legătură sau tangență cu tema.
Din păcate, textul-directivă este impregnat de ideile aceluiași Alex M. Stoenescu: zeci de mii de „turiști” sovietici ar fi bântuit, în decembrie 1989, prin țară; securiștilor, care știau totul, le-a închis gura Iliescu, însă le-a salvat pielea; totuși „complicitatea Securității (la dărâmarea lui Ceaușescu) este certă”; la mitingul de pomină din București au acționat „trupe speciale, prin metode speciale”; „comandouri bine instruite intrau ca berbecii în mulțime”, ca s-o incite ori ca s-o sperie; a doua zi, „de strângerea oamenilor s-au ocupat alții”; cât despre asaltul final asupra sediului CC al PCR, să-l consideri urmare a revoltei populare ar însemna „abandonarea logicii”. De la „certitudini” deștepte de asemenea soi se trece la supoziții, la ciudățenii și la coincidențe: contraamiralul „Cico” Dumitrescu ar fi ordonat ca unități militare din partea de nord-est a Munteniei și din Moldova să se îndrepte spre Capitală, „probabil” pentru ca trupele sovietice să pătrundă mai lesne în țară; la Iași s-a încercat o mișcare insurgentă, dar n-a ieșit nimic; buba a plesnit a doua zi, când „Laszlo Tokes deschidea un front în capitala Banatului”; nu e bizar că-n ambele locuri a îndeplinit funcții înalte pe linie de patid Ion Iliescu? Și apoi, n-au participat cam prea mulți regizori și actori la „revoluția televizată”? (n.VM – Fie-mi îngăduită această paranteză. Ștefan Iordănescu – deh, regizor și el! – povestea cum un grup de rebeli timișoreni, sosiți special la București, a contribuit la spargerea mitingului uzând, e drept, de mijloace deocheate, adică împungând și ciupind în dreapta și-n stânga. Oare trebuie și ei să fie puși la activul „comandourilor” și al „efectelor speciale”? Pe de altă parte, Tokes fu prilejul, și nu cauza întâmplărilor din Timișoara. Cât despre Iliescu, el s-a purtat și ici, și colo exact ca un activist, doar că unul mai scuturat. În privința zecilor de mii de globtroteri de la Răsărit, unde-s dovezile, chiar au dispărut toate? De altfel, surprinde cât de firave sunt documentele anexate volumului: în afară de stenograma ultimei discuții dintre Ceaușescu și Gorbaciov, relevantă, dar pe care am mai citit-o, un bilet de liberare din pușcărie al unui ucigaș grațiat de Iliescu; o telegamă prin care părinții unui sodat în termen sunt înștiințați că fiul lor „a căzut eroic” în lupta cu teroriștii; monumentul din Brăila închinat Revoluției, pe care sculptorul-impostor își trece numele printre cei morți. Atât.)
De altfel, Cartianu e convins că „fără decizie și intervenție străină (…) nu am fi ajuns la combustia unei revoluții”. Rămâneam o Coree de Nord în Europa, deoarece „nu-l uram pe Ceaușescu suficient de mult”. Noroc că au survenit „regizorii din exterior” și că revoluțiile de astăzi „sunt rezultatul unor negocieri”. (n.VM – Cred că speculația/ demonstrația teoretică nu e calitatea forte a cărților sale. Chiar demersul investigativ din volumul de față arată, cum singur o zice, nenumărate fețe ale României și, implicit, ale oamenilor ei și ale evenimentelor de atunci, într-un amestec imprevizibil de grotesc și oribil, de caraghios și macabru. Spre cinstea sa, ziaristul originar din Gorj recunoaște că Timișoara a fost altceva, ea „își încheiase revoluția sa – revoluția adevărată!” atunci când Iliescu apărea la televizor după fuga cu elicopterul a lui Ceaușescu; prin el și ai săi, „Capitala deturnase, confiscase și batjocorise Revoluția timișoreană”, iar Iliescu „n-a dat socoteală pentru îngroparea spiritului curat al Timișoarei”. Prelungesc paranteza. N-ar strica, în acest context, să ne amintim de zisele lui Sever Bocu: „Istoria Ardealului și Banatului mi s-a părut totdeauna o istorie de revoluții. Istorie de mase, în opoziție cu una de persoane, care s-a constituit în Principate. Istoria Principatelor este în preponderență o istorie de domni, domnițe, răsturnători, uzurpatori. (…) Revoluționarismul acesta are lumini și umbre, poate mai mult umbre ca lumini (…). Perioadele eroicului sunt scurte, fulgerătoare; ale reversibilului, (…) ale vânzării, trădării, lungi, dureroase”.)
Dincolo de limitele semnalate, autorii demonstrează convingător, prin materialul colectat din diferite părți ale țării, că „existența teroriștilor din decembrie 1989 a fost o diversiune” pusă la cale de „emanații” de la TVR, care avea rolul de a-i face credibili și de a le da legitimitate. Dacă 23 decembrie 1989 a fost „cea mai sângeroasă zi din istoria României”, aceasta s-a datorat și altor cauze, precum ordinele criminale ale unor generali; starea precară a armatei, condusă de „ofițeri nepregătiți și fricoși”; puneți peste astea isteria și panica mulțimilor, cinismul, goana după căpătuială și după putere a liderilor ad-hoc, abuzul de alcool, dezorientarea, prostia… Aflăm ceea ce bănuiam de mult – că la Galați, Bacău, Constanța, Brăila, Ploiești, Craiova n-a fost nicio revoluție; în schimb, revoluționari – cu duiumul. Rupturile de mentalitate între inși care, întâmplător, vorbesc aceeași limbă apar în toată splendoarea. Unii brăileni, de pildă, s-au temut de teroriști unguri și de bombardamentul aviației americane.
Să vedem ce s-a petrecut în câteva orașe. La Constanța, în 22 decembrie, la 12 trecute fix, nu se afla nimeni în piață. După decolarea elicopterului, ca la un semnal, puhoiul a pătruns în Județeana de partid distrugând și furând. S-a erijat în șef lăutarul-bișnițar Lazăr Cercel: scaunul și telefonul primarului i se potriveau de minune, iar directorii de întreprinderi, disciplinați, s-au grăbit să-l salute cu „să trăiți!” El și-a asumat și rolul de a întreține de la balcon tonusul lumii adunate jos, în piață, răcnind din când în când la microfon „Hai, Farul!” Lipsiți de curaj înainte ca soții Ceaușescu să fugă, în anii următori, „constănțenii s-au luptat mai abitir decât toți când a venit vorba de obținerea certificatelor de revoluționari” (mai mulți decât în Timișoara!) și s-au grupat în cinci organizații de profil, care-și cunosc foarte bine interesele.(Zilele trecute bântuia sticla tv un revoluționar-mostră de pe litoral, adesea împreună cu o altă tristă figură – Miron Cosma, ba opunându-se să fie demolat nu știu care hotel ridicat ilegal, ba lăudându-se că va înființa o asociație națională a haiducilor. – n.VM) Ce-i drept, au atins și o altă performanță: revoluționară a devenit o fetiță de opt anișori pentru meritul de a fi uns căștile militarilor cu cafea, „ca să nu lucească și să nu-i vadă teroriștii”. Aceasta-i fațeta veselă. Pentru că mai e și una sumbră. În intervalul 23-25 decembrie, Constanța a adunat 29 de morți, toți puși în seama armatei și a gărzilor patriotice („scafandrii au fost confundați cu teroriștii, iar militari beți au tras la întâmplare”). Pe Constantin Iordache (atunci comandant al Marinei Militare și al Garnizoanei, astăzi, bine mersi, viceamiral în rezervă) îl caracterizează cinismul și nu-l apasă nicio vină: „Și nu mai mor oameni la Revoluție? (…) Ce însemna un mort-doi în plus? (…) …a fost o bulibășeală… (…) am ieșit pe mare, am tras după stele, că am crezut că sunt avioane (…) …băieții au avut dorință de luptă. Au tras, domnule… (…) E, și dacă a murit Dumitru Stan, ce? Hai, domnule…”
La Brăila „nu s-a murit pentru libertate, (…) s-a murit inutil, din prostie, din confuzie și din prea mult zel”; timp de o săptămână, din armele militarilor au zburat peste 150 000 de gloanțe, dar dușmanul nu s-a arătat. Generalul Pancea, omul „spionului” Militaru, ar purta responsabilitatea multora din grozăviile de la Brăila. De altfel, Ion Iliescu (șef al statului la momentul respectiv) va declara mai târziu celor din Comisia Decembrie 1989: „Am auzit că influența lui Pancea nu a fost fericită și de aceea am fost de acord ca să fie retras din acea zonă”. Știți cum l-a pedepsit? Punându-l mai mare peste Centrul de Informații Externe, iar ulterior – șef al Direcției de Informații a Armatei! Chintesența „revoluției” brăilene este excepțional surprinsă în creația colectivă a unor elevi de la Școala Generală Chiscani, care a văzut lumina tiparului în ziarul local Libertatea (înlocuitor al oficiosului comunist Înainte): „Trei nebuni cunosc pe lume: nicu, zoe, valentin/ Ei sunt cele rele ploduri, adunați mereu din gloduri.// Tatăl lor e nicolae, un harnic „nenorocit”,/ Care-n timpul vieții sale/ Ne-a-ndrumat pe-un drum greșit” etc. Lămuritor e și faptul că fostul „prim” al județului, Anton Lungu, după un an de pușcărie, a ajuns primar etern al municipiului în vremuri democratice, pentru că „l-a votat lumea ca la balamuc”.
Ploieștiul s-a arătat demn continuator al liniei trasate de farsa „Republicii de la Ploiești” a lui Candiano Popescu, surprinsă perfect de Caragiale în schița Boborul. Eroii revoluției pentru ciolan îi admonestează drastic pe ziariștii aflați în documentare: „Să se considere tot ce s-a întâmplat la Ploiești un fapt destul de important, interesant, cu riscuri mari (…). Dacă banalizați, să știți că iese rău”; „Vă jucați cu mine, vă jucați cu istoria?! (…) Ies afară, că mi-a crescut tensiunea”. Ei sunt convinși că au făcut „ce nu se mai face decât peste 200 de ani în istoria acestei națiuni”. Până și așa-zisul prim ziar liber s-a pretat la „o făcătură”: în lipsa lozincilor anticomuniste de pe pancartele demonstranților tardivi, acestea au fost plantate cu stiloul și cu creta în redacție.
Craiova a apărut pe harta revoluției de-abia în seara de 22 decembrie, deoarece se dovedise „un oraș supus, cu capul plecat în fața regimului ceaușist”, unde „se formase o adevărată extensie a mâinii de fier care conducea de la București”. Dar, pentru că joaca tragică de-a teroriștii trebuia să-și multiplice ravagiile, „revoluția oltenilor a început comic (la coadă la rahat) și s-a terminat tragic (19 morți și aproape 100 de răniți)”.
Cu totul altfel au stat lucrurile în ținutul HarCov. Acolo au fost linșați șase ofițeri și subofițeri de Miliție și de Securitate, români și unguri, de către grupuri de etnie maghiară. Ca o particularitate a luptei cu fantomele comunismului, odată pătrunși în sedii, „românii furau, ungurii distrugeau”.
O mențiune specială pentru titlurile și intertitlurile mereu inspirate, unele puse de autori, altele „ciupite” de la cei intervievați: Revoluția vranceză, Don Quijote de la Vrancea, „Trăiască societatea de pescuit marin – liberă!”, Popa Balaban ia cu asalt Primăria, Teroriștii se pregăteau la bar, „Oamenii e fiare, scapă cine moare”, „În timpul serviciului meu s-a schimbat un regim”, Omul care a plecat să ia slănină și nu s-a mai întors, Posteriorul bombat al teroristului străin ș.a.m.d.
VIOREL MARINEASA

Mai citeşte:
Viorel Marineasa: Recenzie la cartea lui Catherine Durandin – „Moartea Ceauşeştilor. Adevărul despre o lovitură de stat comunistă”
“Prejudecăţile birocratice ale lui Alex Stoenescu” – comentariu la primul volum al acestuia despre revoluţie – “Istoria loviturilor de stat în România – vol. IV (I)”, Editura Rao Bucureşti, 2004.
“Securitatea în revoluţia din 1989, după părerea lui Alex Stoenescu” – comentariu la capitolul “Departamentul Securităţii Statului la începutul revoluţiei” din “Istoria loviturilor de stat în România – vol. IV (II)”, Editura Rao Bucureşti, 2005.
Greşita distincţie a lui Alex Stoenescu: “diversiune” şi “revoltă populară” (I) – prima parte a comentariului la capitolul „Lovitura principală – Bucureşti 21 decembrie 1989” şi la alte referiri despre începutul revoluţiei din „Istoria loviturilor de stat în România” vol. IV (II) de Alex Mihai Stoenescu (Editura Rao 2005).
Greşita distincţie a lui Alex Stonenescu: “diversiune” şi “revoltă populară” (2) – a 2-a parte a comentariului la capitolul „Lovitura principală – Bucureşti 21 decembrie 1989” şi la alte referiri despre începutul revoluţiei din „Istoria loviturilor de stat în România” vol. IV (II) de Alex Mihai Stoenescu (Editura Rao 2005).
Căderea lui Ceauşescu, văzută de Alex Stoenescu – Comentariu la partea legată de căderea lui Ceauşescu din „Istoria loviturilor de stat în România” vol. IV (II) de Alex Mihai Stoenescu (Editura Rao 2005).
Eroul anticomunist Sorin Ovidiu Vîntu – comentariu la un capitol al cărţii „Interviuri despre revoluţie” de Alex Mihai Stoenescu (Editura Rao 2004).
Ordinul 2600/1988 şi minciunile stoenesciene din „Evenimentul Zilei”

3 gânduri despre „Viorel Marineasa: „Teroriştii printre noi. Adevărul despre ucigaşii Revoluţiei” de Grigore Cartianu (recenzie)

  1. am inteles ca esti prin guvern la SSPR ,ce faci acolo ?,scri carti bravo scrie , de recunoasterea FRONTULUI DEMOCRAT ROMIN nici nu vrei sa auzi DIN CERCETARILE FACUTE NU STIU CIT DE REALE SINT INFORMATI NE CONFIRMATE SINGURA PERSOANA CARE SEAMANA INTRUCITVA CU OMUL DE LEGATURA DIN TIMISOARA CRED CA ESTE PETRISOR MORAR UN LUCRU DE RETINUT NU STIU DACA ARE OCHII ALBASTRI CA DE ALFEL SI IN DISCUTIA PURTATA AM INDICAT CA SINT MULTI CU OCHI ALBASTRI DACA EL ESTE ROG SA FIE CERCETAT PENTRU TAINUIRE SI FALSIFICARE A ISTORIEI DE SI TIAM SPUS CA NUTI MAI SCRIU PE BLOG TOTUSI TIAM SCRIS SI CRED CA SI ULTIMA DATA FUGI SA DAI RASPUNSURII SI SINT MULTE FRONTUL DEMOCRAT ROMIN , si mie mia taiat indemnizatia pe care incepusem sa o primesc , falsi revolutionari au luat tot chiar si restantele au dat spaga eu nu dau spaga sa se inteleaga bine poate ca nu voi muri curind sa ma bucur cum tradatori si spagari si falsi revolutionarii sai bagam in mine de uraniu de sare de licnit indiferent de pregatire la tirnacop cu ei sint destul de dur dar ii las in viata muncind pentru tradatorii anuntatima cind faceti loc si vin si eu in guvern cine ma propune oare ….????? noroc bun

  2. AM SCRIS MAI MULTE COMENTARI CU CE A FACUT GENERALUL POPA DUMITRESCU LA PLOIESTI REPET DIN NOU ESTE TRADATOR ARE SI EL BUBE CA CEL INCHIS CA A FOST COMUNIST UITAI FRATE DE CE STERGETI UNDEI COMENTATRILE MELE MIOC NU FACE JOCUL ACESTOR OAMENI BINE CA TIRZIU DAR AM AFLAT CINE ERA LA MICROFON SI VORBEA ACEST POPA DUMITRESCU A ZIS LA MICROFON SA NU SE MAI STRIGE FRONTUL DEMOCRAT ROMAN CA A FRATERNIZAT CU FSN IAR MINCIUNA SIMTEAM TRADAREA DAR M-AM MENTINUT INAINMTE FIZIC NUL CUNOSC DAR VOCEA CRED CA SINT IN STARE SA O RECUNOSC , CE A FACU A STERS CASETA SA NU SE MAI AUDA CE A ZIS EL SA NU FIE BAGAT CA A FOST CONTRA REVOLUTIEI DZINFORMIND MASA DE OAMENI DIN FATA CASEI ALBE DIN PLOIESTI SPUNETI CA NU SCAPA ASA CUM VREA EL NICODATA IL VOI GASI MORT SAU VIU , TREBUIE FACUT CUNOSCUT ,MA LASATI SINGUR , OARE NUMAI PE MINE M-A TRADAT NU CRED A TRADAT ISTORIA SI TREBUIE JUDECAT UNDEI CASETYA CARE SE POATE RECONDITIONA MIOC ITI CER SPRIJINUL DACA INTRADEVAR VREI ADEVARUL DESPRE REVOLUTIE SI CINE STERGE ???. FRONTUL DEMOCRAT ROMAN SEMNEAZA ACEST COMENTARIU IAR CEI CE SINT ADEVARATI REVOLUTIONARI SA MULTIPLICE SA IL DECONSPIRAM PENTRU CE A FACUT ACEST GENERAL POPA DUDUMITRESCU ACUM STABILIRT LA BRASOV . ASTEPT SA FIU CONTACTAT 0720157140 SI NICOLAIE MIRCOVICI CRED CAI IN LEGATURA CE SPUN ESTE ADEVARAT NU VA LUATI DUPA CE SPUN INDIVIZI SA ASCUNDA ADEVARUL VORBIND SI SCRIND DESPRE MINE DIVERSE LUCRURII ,ACESTI OAMENII SINT SCULE DE LEGATURA DIN TRECUT CU COMUNISTII , DESTUL NOROC BUN TRAIASCA FRONTUL DEMOCRAT ROMAN MOARTE TIRANILOR, CIND VETI PUNE CASETA VETI STI CINE A COMPLETAT SI RESTUL CA PE IREGISTRARE NUI NUMELE TIRANULUI .

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.