Blogul lui Marius Mioc

despre revoluţia din 1989 şi ceea ce a urmat după ea

Richard Andrew Hall: Rescrierea istoriei revoluţiei. Triumful revizionismului securist în România (V). Recapitularea dovezilor martie 9, 2012


În 2009 am publicat pe acest blog traducerea unor fragmente din teza de doctorat a profesorului american Richard Andrew Hall„Rescrierea istoriei revoluţiei. Triumful revizionismului securist în România de după Ceauşescu”. Respectiva teză de doctorat a fost susţinută în decembrie 1996 la Universitatea Indiana. Voi prezenta în perioada următoare noi fragmente din această teză de doctorat. În textul lucrării domnului Hall, fragmentele pe care le voi prezenta sînt anterioare celor deja traduse, care au fost numerotate 1-8, şi le voi numerota cu cifre romane. Cu litere cursive între paranteze drepte am introdus în text unele comentarii ale mele.

Pentru republicarea în altă parte a acestei teze este nevoie să cereţi aprobarea autorului, cu care se poate lua legătura la hallria@comcast.net

Fragmentele deja traduse din teza de doctorat a profesorului Hall:
Începutul sfîrşitului: Timişoara 15-17 decembrie 1989
O privire de ansamblu asupra revoltei din Timişoara
„Ialta-Malta” şi teoria intervenţiei străine în revoluţia de la Timişoara
Întrebări despre tratarea cazului Tokes de către regim
Recapitularea dovezilor – fragmentul prezentat acum
Ceauşescu pleacă în Iran
18-19 decembrie. Evenimentele din Timişoara în absenţa lui Ceauşescu
20 decembrie 1989: Protestatarii cuceresc Timişoara
Greşeala fatală a lui Ceauşescu: mitingul din 21 decembrie
Cine a aruncat “petarda”?
Rolul USLA în reprimarea din 21-22 decembrie 1989 la Bucureşti
Ce l-a făcut pe Ceauşescu să fugă?
Ceauşeştii în timpul fugii
Concluzii

Recapitularea dovezilor

Deşi la prima vedere tratamentul aplicat de regim pastorului Tokes pare ciudat şi nelogic, în contextul modului de lucru al regimului Ceauşescu şi a strategiei acestuia cu privire la dizidenţi totul este coerent. Pur şi simplu nu există dovezi convingătoare pentru a crede că securitatea – sau o parte a acesteia – a tărăgănat în mod intenţionat punerea în aplicare a evacuării preotului Tokes sau că a încercat să provoace o manifestaţie în nădejdea determinării căderii lui Ceauşescu. Hotărîrea regimului de a-l evacua pe Tokes nu a fost una de ultimă clipă. Mai mult, în lunile de dinaintea termenului de evacuare, regimul a exercitat presiuni deosebite şi uneori brutale pentru a-l reduce pe Tokes la tăcere. Interesant că, conform unor ofiţeri de rang înalt din fosta securitate, anume neaprobarea de către Nicolae Ceauşescu a măsurilor mai hotărîte cerute de securitate a îngăduit cazului Tokes să tărăgăneze fără o hotărîre finală (vezi mai jos). Cazul Tokes dezvăluie mentalităţile birocratice şi bizantine ale regimului Ceauşescu şi contradicţiile între instrucţiunile dictatorului şi felul cum instituţiile însărcinate în apărarea sa şi-au interpretat misiunea.

Contrar prezentărilor din relatările susmenţionate, planul de a-l evacua pe Tokes nu a apărut peste noapte. Tokes a ştiut din 31 martie 1989 că a fost suspendat din postul său de preot la Timişoara. În august, episcopul bisericii calvine maghiare de la Oradea, Laszlo Papp, a răspuns la contestaţia lui Tokes legată de suspendarea sa. Papp l-a informat pe Tokes că trebuie să elibereze locuinţa sa din Timişoara pînă în 15 decembrie 1989 şi să plece în îndepărtatul sat Mineu. În 14 octombrie 1989 Consiliul parohial reformat s-a întrunit – conform lui Tokes, sub presiune, ca rezultat al intimidării unor membri ai consiliului făcută de Papp cu mînă de fier – şi a trimis un ultimatum lui Tokes cerîndu-i să părăsească Timişoara cel mai tîrziu în 20 octombrie 1989. Ca răspuns, Tokes s-a plasat sub „arest voluntar în casă” şi a lansat un apel pretinzînd că acţiunile episcopului n-au bază legală. În 28 noiembrie Tokes a primit respingerea apelului său şi a fost informat că evacuarea sa va fi făcută în 15 decembrie 1989 <Laszlo Tokes şi David Porter, With God, For the People: The Autobiography of Laszlo Tokes [Cu Dumnezeu, pentru popor: Autobiografia lui Laszlo Tokes], editura Hodder and Stoughton, Toronto 1990, pag. 2-3, 121, 138-139, 141>.

Atît Laszlo Tokes cît şi tatăl său (care a fost deasemenea preot) au avut lungi conflicte cu regimul. La mijlocul anilor ’80 Laszlo Tokes a fost dat afară din preoţie datorită criticilor sale repetate cu privire la corupţia şi colaboraţionismul conducerii bisericii şi a politicilor regimului cu privire la minoritatea ungurească. Totuşi, Tokes s-a dovedit a fi o problemă mai mare fiind şomer şi în afara bisericii decît a fost ca pastor. Radicalizat de destituirea sa, a început o campanie de scriere de scrisori pentru a încetini măsurile regimului de eliminare treptată a posibilităţilor de educare în limba maghiară. Mai mult, lupta sa pentru a fi reprimit în biserică a atras atenţia ambasadelor apusene şi a organizaţiilor internaţionale. Aceasta s-a întîmplat chiar în perioada cînd vestul a început să concluzioneze că politica reformistă a lui Gorbaciov în Uniunea Sovietică şi situaţia proastă a drepturilor omului în România micşorează valoarea statutului de „dizident” al României în cadrul blocului sovietic. Astfel, în 1986, se pare după ce problema a fost ridicată în comitetul pentru relaţii externe a senatului american, biserica reformată l-a reîncadrat pe Tokes. Acest incident dovedeşte încă o dată că în cazuri particulare, care au cîştigat notorietate, Nicolae Ceauşescu putea fi surprinzător de flexibil în faţa presiunilor externe <Martyn Rady, Romania in Turmoil (New York: IB Tauris & Co. Ltd., 1992), pag. 83-86>.

Transferat la Timişoara, Tokes a devenit repede un predicator popular şi a continuat de unde rămăsese: în predicile sale, deseori făcea atacuri abia voalate la adresa lui Ceauşescu şi a criticat politici ale regimului, precum programul de sistematizare a satelor <Martyn Rady, Romania in Turmoil (New York: IB Tauris & Co. Ltd., 1992), pag. 86, 105-109>. După venirea lui Tokes la Timişoara în 1986, biroul judeţean Timiş al Direcţiei I-a (afaceri interne) a securităţii – „oficiul pentru studierea naţionaliştilor, fasciştilor şi iredentiştilor unguri” a preluat controlul dosarului său şi l-a plasat sub supraveghere. Conform lui Puspoki [pseudonim pentru Roland Vasilevici, fost ofiţer de securitate], la sfîrşitul lui 1987 Tokes a devenit „inamicul numărul unu al Securităţii Timiş” iar nou-numitul şef al securităţii locale, colonelul Traian Sima, a preluat personal cazul <F. Puspoki – “Piramida Umbrelor (II)”, Orizont, nr. 10 (9 martie 1990), pag. 4>. Aceasta reflecta atît frica crescîndă a regimului faţă de dizidenţa lui Tokes cît şi binecunoscutul zel a lui Sima <Ibidem. Colonelul Sima a fost transferat de la Oradea la Timişoara după o acţiune deosebit de urîtă îndreptată împotriva unor preoţi romano-catolici care l-a făcut să aibe probleme cu superiorii săi. Radio Europa Liberă a atras atenţia asupra incidentului şi, conform lui Puspoki, veşti despre el au ajuns la „urechile sensibile ale dictatorului”, provocînd detaşarea lui Sima. După ce a ajuns la Timişoara, deosebit de ambiţiosul şi lipsitul de scrupule Sima a înlocuit imediat lucrătorii din „oficiul pentru studiul naţionaliştilor, fasciştilor şi iredentiştilor unguri” cu ofiţeri tineri care îi erau personal credincioşi şi erau zeloşi pentru o asemenea muncă>.

Cel puţin la început securitatea a folosit tactici mai blînde în tratarea lui Tokes. Laszlo Tokes însuşi a confirmat metodele schimbate ale securităţii:

În Dej fusesem ameninţat, hărţuit şi constant presat de securitate. Acum şeful spionilor securişti era Laszlo Papp (episcopul de Oradea şi superiorul lui Tokes). De la venirea mea în biserică în 1986 şi pînă la plecarea mea, niciodată n-am văzut vreun securist în biroul meu. Ei erau prezenţi la slujbele de duminică, vizitau membrii consiliului parohial şi persoanele cu care eram în legătură strînsă. Dar ei nu s-au apropiat de mine. La Dej făcusem public în afara României prigoana la care eram supus. Acum securitatea şi autorităţile îşi schimbaseră tactica <Tokes, With God, for the People, pag. 102. Conform lui Puspoki F., relaţiile anterioare dintre şeful securităţii Traian Sima şi episcopul Laszlo Papp au înlesnit supravegherea lui Tokes: Papp fusese „iniţiat în tainele muncii de securitate de acelaşi colonel Sima cînd ultimul era şeful securităţii Bihor”. Vezi Puspoki, “Piramida Umbrelor (II)”>.

Astfel, cînd în martie 1989 regimul a crezut că comportarea lui Tokes reprezintă o ameninţare reală, Tokes n-a fost eliminat din biserică precum se întîmplase cu cîţiva ani înainte, ci a fost detaşat în izolatul sat Mineu. După cum comentează Tokes:

Expulzarea deschisă ar fi provocat un incident bisericesc şi interes considerabil din Apus. Refuzul de a accepta o poruncă episcopală însă, ar fi arătat ca o deliberată neascultare din partea mea. Cu o previziune bine gîndită, m-au ţinut în funcţia de pastor secundar, ceea ce mă plasa ferm sub jurisdicţia episcopului <Tokes, With God, for the People, pag. 120>.

Pe măsură ce, de-a lungul anului 1989, confruntarea dintre Tokes şi ierarhia bisericii reformate s-a adîncit, cazul Tokes a ajuns din nou în atenţie internaţională. BBC, radio Europa Liberă şi Deutche Welle au început să urmărească cazul cu atenţie şi să aducă veşti despre el înapoi în România. Reflectînd schimbarea politică din interiorul Ungariei, radioul de stat maghiar a difuzat rapoarte săptămînale despre soarta preotului. Difuzarea de către televiziunea de stat maghiară în 26 iulie 1989 a unui interviu cu pastorul Tokes (înregistrat pe ascuns în primăvara respectivă) pare să fi precipitat o schimbare în felul de tratare a lui Tokes de către securitate <Simplul fapt că această emisiune a fost îngăduită în Ungaria a fost simbolic pentru schimbările politice care avuseseră loc în această ţară în precedenţii doi ani. Pe măsură ce se desfăşura tranziţia de la sistemul comunist cu un singur partid la pluralismul politic din ce în ce mai tolerat şi mai oficializat, naţionalismul maghiar (care înainte fusese amuţit de regimul tehnocratic a lui Kadar) a cîştigat o mai mare exprimare publică. Inevitabil, aceasta a însemnat ridicarea problemei tratamentului minorităţii maghiare din România de aproximativ 2 milioane de persoane – un lucru făcut cu multă prudenţă în trecut. La o lună după înlăturarea de la putere a lui Kadar în mai 1988, pe 27 iunie 1988, în cel mai mare protest de după revoluţia din 1956, 40000 de unguri au manifestat împotriva programului de sistematizare şi încălcării drepturilor omului în România (Rady, Romania in Turmoil, pag. 73). În timpul anului 1989, guvernul ungar a protestat la Naţiunile Unite împotriva tratamentului aplicat lui Tokes şi parlamentul ungar l-a propus pe Tokes împreună cu dizidenta de naţionalitate română Doina Cornea pentru premiul Nobel pentru pace (Ibid., pag. 88)>. Securitatea a întreprins acţiuni peste obişnuitele ameninţări telefonice şi răspîndire de zvonuri despre Tokes, ajungînd să reţină, să bată şi să aresteze (sub pretextul deţinerii de valută străină) membri ai parohiei sau ai familiei sale. În 14 septembrie 1989, bătrînul membru al bisericii Erno Ujvarossy, care înainte organizase o petiţie în apărarea lui Tokes, a fost găsit ucis în pădurea de lîngă Timişoara. Oameni ai securităţii în uniformă sau civili au fost plasaţi permanent în jurul locuinţei parohiale şi în clădirile înconjurătoare. Tot ce-a fost în stare Tokes să facă în acest timp a fost să meargă la cimitir şi să ţină slujbe de înmormîntare <Rady, Romania in Turmoil, pag. 87; Puspoki, “Piramida Umbrelor (II)”; Tokes, With God, for the People, pag. 139>.

Sugestia că securitatea l-a tratat pe Tokes cu blîndeţe înaintea evacuării sale este pur şi simplu incorectă. În 2 noiembrie 1989 patru oameni mascaţi purtînd cuţite şi strigînd furioşi au forţat uşile încuiate ale locuinţei parohiale. Tokes a fost lovit la frunte înainte ca păzitorii bisericii să vină în ajutorul său, determinîndu-i pe cei patru să fugă. Numeroşii oameni ai securităţii plasaţi în faţa clădirii n-au făcut nimic să intervină în ciuda chemărilor la ajutor. Puspoki sugerează că aceşti „bandiţi mafioţi” care au atacat ca şi cînd ar fi de la un „trib incaş”, erau „gorile” ale colonelului Sima care au fost trimise să transmită lui Tokes un mesaj clar – că trebuie să plece imediat <Puspoki, “Piramida Umbrelor (III)”, Orizont, nr. 11 (16 martie 1990), pag. 4>. Viziunea fostei securităţi, cum a fost înfăţişată de adjunctul colonelului Sima, maiorul Radu Tinu, insinuează un scenariu ca şi cel cu „turiştii”. Conform lui TInu, incidentul a fost o înscenare plănuită să atragă simpatie la cauza lui Tokes, dovadă că atacatorii au fugit cu o maşină avînd numere de înmatriculare vest-germane <Angela Băcescu, Din Nou în calea năvălirilor barbare, pag. 78>. Nu pentru ultima oară, securitatea încearcă să atribuie agenţilor străini propriile sale acţiuni.

O săptămînă după misteriosul atac al mascaţilor, toate geamurile locuinţei parohiale şi ale clădirilor din jur au fost sparte. Interesant, raportul alcătuit pentru Bucureşti de securitatea din Timişoara pretinde că muncitori de la Întreprinderea Mecanică Timişoara, supăraţi de purtarea lui Tokes, au spart geamurile. Conform lui Puspoki, folosirea unei descrieri de tip propagandistic nu era întîmplătoare: securitatea locală încerca să prezinte incidentul ca o dovadă a „nemulţumirii oamenilor muncii din Timişoara” cu nădejdea că asta îl va determina în final pe Ceauşescu să aprobe măsuri mai ferme împotriva lui Tokes <Puspoki, „Piramida Umbrelor (III)”>.

A fost Ceauşescu vinovat de faptul că cazul Tokes s-a tărăgănat fără o rezolvare? Comentariile ofiţerilor de securitate colonel Filip Teodorescu şi maior Radu Tinu susţin o asemenea concluzie. Teodorescu a fost trimis la Timişoara cu alţi 60 de ofiţeri de securitate pentru a „verifica” cererea securităţii locale ca o acţiune în justiţie pentru „trădare” să fie iniţiată împotriva lui Tokes <Filip Teodorescu, Un Risc Asumat, pag. 45-46>. Teodorescu se lamentează:

Din păcate, ca şi în alte situaţii… Nicolae Ceauşescu nu a fost de acord pentru a nu aduce prejudicii noi în relaţiile cu Ungaria. În plus, în mod cu totul neîntemeiat, spera că va evita criticile „democraţiilor occidentale” dacă împotriva pastorului vor fi luate numai măsuri administrative, pe linia cultului reformat căruia îi aparţinea <Filip Teodorescu, Un Risc Asumat, pag. 46>.

Maiorul Radu Tinu sugerează că aprobarea lui Ceauşescu era necesară în cazul arestărilor făcute de securitate şi că securitatea locală a rămas „stupefiată” că după ce a lucrat atît de mult ca să adune informaţii cu care Tokes să fie acuzat de trădare, Ceauşescu a respins cererea <Angela Băcescu, Din nou în calea năvălirilor barbare, pag. 78>. Tinu speculează că Ceauşescu „nu a vrut să creeze probleme la nivel internaţional”.

Deoarece foştii ofiţeri de securitate rareori ratează prilejul de a se absolvi pe ei înşişi de vreo vinovăţie şi ar fi apărut atît mai uşor cît şi mai avantajos să fie blamat răposatul Ceauşescu că ar fi fost prea intolerant în afacerea Tokes, aceste susţineri par plauzibile. Se pare că deoarece Nicolae Ceauşescu se ferea să strice mai mult relaţiile deja deteriorate cu comunitatea internaţională, şi fiindcă cazul Tokes era unul binecunoscut, el s-a abţinut de la a aproba acţiuni vizibile şi definitive împotriva pastorului. Încercările securităţii de a-l îndemna pe Ceauşescu la acţiuni mai ferme par să confirme sugestiile lui Ghiţă Ionescu că acolo unde aparatul de securitate începe să domine afacerile regimului, el încearcă să impună prerogativele sale instituţionale superiorilor politici. Ceauşescu şi securitatea par astfel să fi avut uneori viziuni diferite în legătură cu felul cel mai scurt şi eficace în care trebuia rezolvată afacerea Tokes.

În decembrie 1989 un uriaş grup de ofiţeri de securitate lucrau la cazul Tokes: întreaga filială a Direcţiei Întîi a judeţului Timiş, departamentul special însărcinat cu combaterea spionajului ungar, membrii de rang înalt din Direcţia Întîi şi serviciul independent „D” (răspunzător cu dezinformarea) de la Bucureşti şi membri ai departamentului însărcinat cu „supraveghere şi investigare” <Puspoki, “Piramida Umbrelor (II)”>. Puspoki descrie astfel Timişoara acestei perioade:

Zi şi noapte telexurile ţăcăneau necontenit, la nivelul ultimului etaj al Inspectoratului, iar telefoanele nu mai conteneau să sune. Ministrul Postelnicu urla la telefon, colonelul Sima urla prin birouri şi pe culoare. Ofiţerii alergau ca scoşi din minţi după informaţii, asediau vecinii pastorului, trimiteau peste el, cum se zicea, informatorii cu posibilităţi <Puspoki, “Piramida Umbrelor (III)”>.

Totuşi cazul se tărăgăna. Duminică 10 decembrie 1989, pastorul Tokes şi-a anunţat enoriaşii că a primit respingerea ultimului său recurs: regimul va trece la fapte şi-l va evacua pe 15 decembrie. El a calificat asta ca un „act ilegal” şi a sugerat că autorităţile vor folosi probabil forţa căci el nu va pleca de bună voie. El a făcut apel la oameni să vină să asiste în calitate de „martori paşnici”. Aceştia au venit.

Notă (Marius Mioc): Evoluţia cazului Tokes am tratat-o amănunţit în cartea mea „Revoluţia fără mistere. Începutul revoluţiei române: cazul Laszlo Tokes” (editura Almanahul Banatului, Timişoara 2002) – din care am reprodus şi cele 2 documente.

 

2 Responses to “Richard Andrew Hall: Rescrierea istoriei revoluţiei. Triumful revizionismului securist în România (V). Recapitularea dovezilor”

  1. daca o tratai amanutit revolutia romina astazi se stia de FRONTUL DEMOCRAT ROMIN deci nu ai facut un tratat complet pentru faptul ca pe perioada revoluti ai stat inchis iar dupa revolutie ai scris ce ti sa spus au ocolit FRONTUL DEMOCRAT ROMIN cauta sa indrepti eroarea facuta printrun volum care sa identifice cu adevarat ce sa intimplat cu FRONTUL DEMOCRAT ROMIN noroc bun semneaza mirica a gheorghe

  2. Vasile Gogea Says:

    Foarte bine venita si necesara aceasta publicare!
    Sper ca lucrarea lui Richard Andrew Hall sa apara si in volum, in traducere, in Romania.


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.